Stabilirea întinderii dreptului de proprietate. Prezumţia că întinderea dreptului de proprietate este cea recunoscută în actul normativ sau de către autoritatea prin care s-a dispus măsura preluării abuzive şi s-a pus în executare măsura preluării abuzive
| Comentarii |
|
- Legea nr. 10/2001: art. 24, art. 26 alin. (3)
în absenţa unor probe contrare, existenţa sau după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritatea prin care s-a dispus măsura preluării abuzive şi s-a pus în executare măsura preluării abuzive. Modificarea adusă Legii nr. 10/2001 nu justifică măsura revenirii asupra actului de dispoziţie emis în acord cu prevederile legale în vigoare la acea dată.
(Decizia civilă nr. 12J din 3 februarie 2010)
Prin cererea înregistrată la data de 14 aprilie 2009, la Tribunalul Argeş, contes-tatorii M.V., M.M. şi D.C. au chemat în judecată pe Primarul Municipiului Piteşti, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea dispoziţiei nr. 625 din 13 martie 2009.
în motivarea contestaţiei s-a arătat că în calitate de moştenitori legali ai defunctului M.D. au formulat în temeiul Legii nr. 10/2001 o notificare prin care au solicitat retrocedarea unor bunuri.
Cererea acestora a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 888 din 15 martie 2006 a Primăriei Municipiului Piteşti, prin care la art. 2 s-a dispus să se acorde măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafaţă de 600 mp (100 + 500) şi construcţii în suprafaţă de 81,64 mp.
La data de 13 martie 2009, Primarul Municipiului Piteşti a emis dispoziţia nr. 625/2009 care modifică parţial dispoziţia nr. 777/2006, în sensul că acordă măsurile reparatorii doar pentru 100 mp şi construcţii în suprafaţă de 81,64 mp.
Apreciind că această modificare din oficiu este nelegală, întrucât Prefectul în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 340/2004 nu a exercitat vreo acţiune împotriva primei dispoziţii emise de primar, au solicitat admiterea contestaţiei şi anularea dispoziţiei nr. 625/2009.
Prin întâmpinare, intimatul a invocat excepţia decăderii contestatorilor din dreptul de a formula contestaţie, susţinând că dispoziţia contestată le-a fost comunicată acestora la 19 martie 2009, iar contestaţia a fost formulată peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, respectiv pe 4 mai 2009.
Pe fondul cauzei intimatul a arătat că petenţii nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu act încheiat în formă autentică pentru terenul în suprafaţă de 500 mp.
Prin cererea înregistrată la data de 17 aprilie 2009, contestatorul M.D. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 625/2009 a Primarului Municipiului Piteşti pentru aceleaşi motive invocate de către ceilalţi contestatori.
La termenul de judecată din 5 octombrie 2009, instanţa a pus în discuţie părţilor excepţia de conexare a dosarului nr. 1573/109/2009 la prezentul dosar, iar în temeiul art. 164 C. pr. civ. s-a dispus conexarea celor două cauze.
Prin sentinţa civilă nr. 158 din 12 octombrie 2009, Tribunalul Argeş a admis contestaţia formulată de reclamanţii M.V., M.M., M.D. şi D C. şi a dispus anularea dispoziţiei nr. 625 din 13 martie 2009 emisă de Primarul Municipiului Piteşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele:
Din cuprinsul certificatului de moştenitor nr. 518/1984, rezultă că petenţii au dobândit prin moştenire legală de la autorul lor M.D. suprafaţa de 600 mp din care 100 mp curţi-construcţii şi 500 mp arabil, situată în Piteşti, str. S.M.
Din cuprinsul certificatului emis de Administraţia Financiară în anul 1998 s-a reţinut că moştenitorii defunctului M.D., la foaia matricolă de clădiri şi terenuri pe anul 1987, au figurat cu suprafaţa de 600 mp.
Din cuprinsul adeverinţei nr. 3553 din 20 martie 1998 rezultă că întreaga suprafaţă de teren a fost expropriată, respectiv suprafaţa de 500 mp prin Decretul nr. 57 din 4 martie 1987, iar suprafaţa de 500 mp prin Decretul nr. 297 din 7 decembrie 1987.
Din cuprinsul actelor de vânzare-cumpărare autentificat la 13 martie 1944, rezultă că autorii petenţilor au cumpărat suprafaţa de 100 mp de la numitul I.T.P., situată în str. P.R., iar din cuprinsul înscrisului sub semnătură privată din 5 septembrie 1963 s-a reţinut că autoarea petenţilor a mai cumpărat suprafaţa de 542 mp.
Este adevărat că acest din urmă act nu este întocmit în formă autentică, însă din actele de preluare, Decretul de expropriere nr. 57 din 4 martie 1987 şi Decretul nr. 297 din 7 decembrie 1997, rezultă că petenţii au fost expropriaţi cu întreaga suprafaţă, respectiv 100 mp + 500 mp.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor probe contrare, existenţa sau, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritatea prin care s-a dispus măsura preluării abuzive şi s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Potrivit art. 2 din acelaşi text de lege, în aplicarea prevederilor alin. (1) şi în absenţa unor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusă a deţine imobilul sub nume de proprietar.
Aşadar, în raport de probatoriul mai sus analizat şi în conformitate cu dispoziţiile legale mai sus enunţate, tribunalul a constatat că petenţii au făcut pe deplin dovada că suprafaţa totală expropriată este în suprafaţă de 600 mp, şi nu doar de 100 mp, suprafaţă pe care aceştia au deţinut-o sub nume de proprietar.
în consecinţă, tribunalul a constatat că dispoziţia nr. 625/2009 prin care s-a modificat dispoziţia nr. 777 din 15 martie 2006 este nelegală, motiv pentru care, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, instanţa a admis contestaţia şi a anulat dispoziţia nr. 625 din 13 martie 2009 emisă de Primarul Municipiului Piteşti.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au formulat apel reclamantul M.D. şi pârâtul Primarul Municipiului Piteşti.
Reclamantul M.D. a susţinut că prin sentinţa pronunţată în cauză în mod greşit nu
i s-au acordat cheltuieli de judecată în cuantum de 800 RON, reprezentând onorariu de avocat, deşi erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 274 C. pr. civ.
Pârâtul Primarul Municipiului Piteşti a criticat soluţia instanţei de fond pentru că în mod greşit a fost admisă contestaţia reclamanţilor şi s-a dispus anularea dispoziţiei nr. 625 din 13 martie 2009 prin care s-a modificat dispoziţia nr. 777 din 15 martie 2006.
S-a susţinut că prima instanţă nu a analizat şi nu a luat în considerare apărările formulate de către acesta cu ocazia judecării în fond a cauzei, respectiv nu s-a constatat faptul că, în raport cu normele actuale de aplicare a prevederilor Legii nr. 10/2001, republicată, şi ca urmare a modificării ulterioare a acestei legi, apare evident faptul că prevederile dispoziţiei nr. 777 din 15 martie 2006 contravin prevederilor actualelor norme, potrivit cărora actul sub semnătură privată nu poate fi considerat act doveditor al dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 500 mp.
S-a mai susţinut că din documentaţia existentă în cauză rezultă că reclamanţii au făcut dovada dreptului de proprietate numai cu privire la imobilul în suprafaţă de 100 mp teren şi construcţii în suprafaţă de 81,64 mp situat în Piteşti, pentru restul terenului solicitat prin notificare nefiind făcută dovada dreptului de proprietate cu acte încheiate în formă autentică, astfel că în mod nejustificat instanţa a dispus anularea dispoziţiei nr. 625 din 13 martie 2009.
S-a solicitat admiterea apelului şi pe fond modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii formulată de reclamanţi.
Examinând sentinţa apelată sub aspectul criticilor invocate de apelanţi, în raport cu actele dosarului, Curtea a constatat următoarele:
Apelul formulat de reclamantul M.D., prin care a fost criticată sentinţa în sensul neacordării cheltuielilor de judecată efectuate, s-a constatat a fi întemeiat.
Prin sentinţa atacată a fost admisă contestaţia formulată de către acesta şi a fost anulată dispoziţia emisă de primar, astfel că erau incidente în cauză dispoziţiile art. 274
C. pr. civ. care arată că partea care cade în pretenţii va fi obligată la cerere la plata cheltuielilor de judecată.
în speţă, apelantul a solicitat prin concluziile scrise cheltuieli de judecată în cuantum de 800 RON, dovedite cu chitanţa anexată din 10 septembrie 2009, reprezentând onorariu de avocat, astfel că se impunea admiterea cererii formulată de către acesta.
Apelul formulat de către Primarul Municipiului Piteşti, prin care se critică soluţia pronunţată de instanţa de fond, a fost privit ca nefondat, fiind respins.
S-a constatat că prima instanţă a făcut o analiză corespunzătoare actelor de la dosar şi a aplicat corect dispoziţiile Legii nr. 10/2001 în ceea ce priveşte dispoziţia nr. 625 din 13 martie 2009 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, reţinând că aceasta este nelegală.
Prin această dispoziţie s-a dispus anularea parţială a unei alte dispoziţii nr. 777 din 15 martie 2006, dată în concordanţă cu Legea nr. 10/2001, deşi revocarea ulterioară a unei dispoziţii similare nu mai era posibilă pe cale administrativă.
Rezultă că s-au avut în vedere motivele invocate în apărare de către intimat de către prima instanţă, şi anume faptul că ulterior anului 2006, Legea nr. 10/2001 a fost modificată în parte, dar acest argument nu justifică măsura revenirii asupra actului de dispoziţie dat în 2006, în acord cu prevederile legale în vigoare la acea dată.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că prima instanţă în mod corect a statuat că reclamanţii şi-au dovedit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 500 mp, drept recunoscut acestora şi prin actul de expropriere nr. 57 şi respectiv nr. 297/1987.
Potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001, întinderea dreptului de proprietate se pre-zumă a fi recunoscută în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive şi în speţă, din actul de expropriere şi anexele acestuia rezultă că a fost recunoscută întinderea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de teren solicitată de către reclamanţi prin notificare.
Sub acest aspect s-a constatat că prima instanţă a procedat corect la anularea dispoziţiei nr. 625/2009 prin care s-a modificat parţial dispoziţia nr. 777/2006.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 296 C. pr. civ., a fost admis apelul formulat de reclamantul M D. şi schimbată sentinţa în parte, în sensul obligării pârâtului să plătească acestuia suma de 800 lei cheltuieli de judecată şi a fost respins ca nefondat apelul formulat de pârât.
Potrivit art. 274 C. pr. civ., a fost obligat apelantul-pârât să plătească intimaţilor-reclamanţi M.V., M M. şi D C. suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
| ← Trecerea în inventarul domeniului public a terenului în... | Stabilirea dreptului de proprietate comună exercitat în cadrul... → |
|---|
