Respingerea cererii de revizuire, fără a mai fl necesară analiza îndeplinirii şi a celorlalte condiţii impuse de art. 322 pct. 7 din Codul de procedură civilă atunci când revizuentul urmăreşte exercitarea unui veritabil recurs la recurs
| Comentarii |
|
- Codul de procedură civilă: art. 322 pct. 7, art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a Ii-a
- Codul civil: art. 1201
Criticile aduse unei decizii civile pronunţate de tribunal, în sensul că revizuentul nu este mulţumit de dezlegarea pe care cea de-a doua instanţă de recurs a dat-o excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată, şi nu spre aceea că această excepţie nu ar fi fost avută în vedere/nu a făcut obiect de dezbatere, duc la concluzia că revizuentul urmăreşte exercitarea unui veritabil recurs la recurs, deşi această cale de atac fusese deja promovată şi respinsă de instanţă.
Or, aceasta nu poate duce decât la respingerea cererii de revizuire, nemaifiind necesar a se mai analiza îndeplinirea şi celorlalte condiţii impuse de art. 322 pct. 7 C. pr. civ.
(Decizia civilă nr. 5/F din 22 februarie 2010)
La data de 30 iulie 2009 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Vâlcea cererea de revizuire formulată de B.S.F., în contradictoriu cu intimata SC U.S.G. - C.C.G. SA Râmnicu Vâlcea, împotriva deciziei civile nr. 943/R/25 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 1397/90/2009.
în motivarea cererii, revizuentul a arătat că a purtat mai multe procese în contradictoriu cu intimata, unele cu obiect şi cauză identice, altele cu obiecte diferit.
în acest context, precizează că hotărârea a cărei revizuire o solicită a fost pronunţată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. 1397/90/2009, având ca obiect contestaţie la executare împotriva cheltuielilor de executare ocazionate cu prilejul executării silite a deciziei nr. 96/R-CM/2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul de executare silită nr. 61/2008 al executorului judecătoresc B.D.T.
Or, tripla identitate de părţi, obiect şi cauză a existat şi în dosarul civil nr. 3551/90/2008, soluţionat irevocabil de către acelaşi tribunal, prin decizia civilă nr. 1518/R din 2 decembrie 2008, prin care instanţa a respins în mod irevocabil contestaţia la executare formulată de intimată, ce viza cheltuielile de executare ocazionate cu prilejul executării silite a deciziei nr. 96/R-CM/2008 pronunţată de Curtea de Ape! Piteşti, în dosarul de executare silită nr. 61/2008 al executorului judecătoresc B.D.T. în acest dosar, faţă de susţinerile identice ale contestatoarei SC U.S.G. C.C.G. SA, instanţa a motivat în fapt şi în drept considerentele pentru care a respins solicitarea de cenzurare a cheltuielilor efectuate în faza de executare.
Contestaţiile la executare au vizat un singur aspect, acela al cenzurării onorariilor de avocaţi dovedite prin chitanţele anexate în dosarul de executare silită nr. 61/2008, iar motivaţia din cele două contestaţii este identică.
Revizuentul a mai susţinut că, deşi a invocat în faţa instanţei de recurs autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 1518/R din 2 decembrie 2008, Tribunalul Vâlcea a ignorat această apărare şi a pronunţat o hotărâre total opusă primei hotărâri, deşi înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat permanent, prin deciziile sale, necesitatea unificării practicii în cadrul aceleiaşi instanţe de judecată.
în această situaţie, susţine revizuentul, este incident cazul revizuirii pentru contradictorialitate de hotărâri, prevăzut de art. 322 pct. 7 C. pr. civ.
Prin decizia civilă nr. 26/R din 12 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia civilă, a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Curţii de Apel Piteşti, Secţia civilă.
Pentru a se pronunţa în acest sens, tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 raportate la art. 323 alin. (2) C. pr. civ., dacă există hotărâri definitive potrivnice, cererea de revizuire se va îndrepta la instanţa mai mare în grad faţă de instanţa sau instanţele care au pronunţat hotărâri potrivnice.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti la data de 28 ianuarie 2010 sub nr. 155/46/2010.
Intimata SC U.S.G. - CCG. SA Râmnicu Vâlcea a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca fiind tardiv formulată, iar în subsidiar ca inadmisibilă, în caz contrar, respingerea ca neîntemeiată a cererii, pentru motivele pe larg expuse la dosar.
Astfel, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, intimata a arătat că, de la data ultimei hotărâri, a cărei revizuire se solicită, şi anume decizia nr. 943/R din 25 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea, cererea revizuentului B.S.F., la data de 30 iulie 2009 a fost formulată cu depăşirea termenului legal de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 2 C. pr. civ.
în ceea ce priveşte inadmisibilitatea cererii de revizuire, intimata a subliniat că decizia civilă nr. 943/R pronunţată la data de 25 iunie 2009 nu este o hotărâre prin care să se evoce fondul pretenţiei dedusă judecăţii, prin urmare, nu este îndeplinită o condiţie esenţială pentru admisibilitatea căii de atac extraordinare, în raport de dispoziţiile art. 322 C. pr. civ.
în sfârşit, în speţă nu se regăsesc îndeplinite cumulativ condiţiile impuse de art. 322 pct. 7 C. pr. civ.: existenţa unor hotărâri definitive contradictorii, pronunţate în aceeaşi pricină, în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat.
Analizând cererea de revizuire, cu prioritate prin prisma celor două excepţii invocate, a tardivităţii şi a inadmisibilităţii cererii, potrivit art. 137 C. pr. civ., raportat la art. 322 pct. 7 şi art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a ll-a C. pr. civ., Curtea a reţinut că se impune respingerea cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare, prin care se poate obţine desfiinţarea unei hotărâri judecătoreşti şi reînnoirea judecăţii în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege.
Caracterul extraordinar al căii de atac, precum şi consecinţele pe care retractarea hotărârii le-ar putea avea pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, reclamă, cu necesitate, ca aceasta să se refere la hotărâri susceptibile de a fi retractate prin revizuire, precum şi să îşi găsească incidenţa doar anumite motive care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa, în lipsa îndeplinirii acestor condiţii, cererea neputând fi admisă.
în speţă, s-a reţinut că revizuirea formulată de intimatul B.S.F. şi întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. pr. civ. vizează situaţia în care ar exista hotărâri definitive potrivnice dată de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate, dispoziţiile găsindu-şi aplicabilitatea şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs.
Termenul în care poate fi promovată calea de atac extraordinară întemeiată pe acest motiv este de o lună de la pronunţarea ultimei hotărâri al cărei caracter potrivnic se invocă, în raport de hotărârea anterioară ce ar fi soluţionat aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
în speţă, s-a constatat că decizia civilă nr. 943/R a fost pronunţată de Tribunalul Vâlcea la data de 25 iunie 2009 în dosarul nr. 1397/90/2009 iar, faţă de această dată, cererea de revizuire înaintată instanţei prin poştă la data de 27 iulie 2009 apare ca fiind formulată în ultima zi a termenului prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a ll-a C. pr. civ. (având în vedere că data de 25 iulie 2009 se situează într-o zi nelucrătoare).
Prin urmare, cererea de revizuire este formulată în termen legal, iar excepţia tardivităţii este neîntemeiată.
în ceea ce priveşte, însă, inadmisibilitatea cererii de revizuire invocată de intimată prin întâmpinare, Curtea a reţinut că, într-adevăr, pentru ca motivul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 C. pr. civ. să determine retractarea celei de-a doua hotărâri judecătoreşti despre care se susţine că ar fi încălcat autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri definitive anterioare, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ mai multe condiţii: să existe hotărâri judecătoreşti definitive, acestea să fie potrivnice (respectiv dispozitivul lor să cuprindă măsuri care nu se pot aduce la îndeplinire), să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, ori dacă aceasta a fost ridicată, să nu fi format obiect de dezbatere.
în speţă, se constată că cel puţin una dintre aceste condiţii nu se regăseşte îndeplinită, şi anume aceea referitoare la neinvocarea excepţiei autorităţii de lucru judecat, respectiv a nediscutării acesteia în cel de-al doilea proces.
Astfel, studiind motivele de recurs în baza cărora Tribunalul Vâlcea, Secţia civilă, a analizat sentinţa civilă nr. 7248 din 11 decembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea în dosarul nr. 1397/90/2008, Curtea a reţinut că încălcarea autorităţii de lucru judecat a sentinţei civile nr. 3258 din 28 mai 2008, pronunţată de aceeaşi instanţă între aceleaşi părţi, a fost invocată în cadrul motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Or, instanţa de recurs a analizat acest motiv şi l-a respins, considerând că nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 1201 C. civ. referitoare la lucrul judecat în raport de sentinţa civilă nr. 3258 din 28 mai 2008, întrucât nu există identitate de obiect, părţi şi cauză şi, găsind nefondate şi celelalte critici invocate, a respins recursul declarat de intimatul B.S.F. împotriva sentinţei civile nr. 7248 din 11 decembrie 2008, pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea.
Prin urmare, observând că, în esenţă, criticile aduse deciziei civile nr. 943/R din
25 iunie 2009 pronunţată de Tribunalul Vâlcea concluzionează spre aceea că revizuentul nu este mulţumit de dezlegarea pe care cea de-a doua instanţă de recurs a dat-o excepţiei autorităţii de lucru judecat invocată, şi nu spre aceea că această excepţie nu ar fi fost avută în vedere/nu a făcut obiect de dezbatere, a constatat că, în realitate, revizuentul urmăreşte exercitarea unui veritabil recurs la recurs, deşi această cale de atac fusese deja promovată şi respinsă de instanţă.
Or, aceasta nu poate duce decât la respingerea cererii de revizuire, nemaifiind necesar a se mai analiza îndeplinirea celorlalte condiţii sus-menţionate.
Faţă de cele reţinute mai sus, în temeiul art. 322 pct. 7 C. pr. civ., Curtea a respins cererea de revizuire formulată de B.S.F. împotriva deciziei civile nr. 943/R din 25 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, Secţia civilă, în dosarul nr. 1397/90/2009.
| ← Stabilirea dreptului de proprietate comună exercitat în cadrul... | Principiul legalităţii şi principiul egalităţii în faţa... → |
|---|
