Noţiunea de imobil trecut fără titlu în proprietatea statului

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)

- Legea nr. 112/1995, modificată: art. 9, art. 13

-Hotărârea Guvernului nr. 20/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995: art. 1

în urma probelor administrate, s-a constatat că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, respectiv încheierea de adjudecare din data de 24 ianuarie 1950, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 2673/1949, dată în urma executării silite imobiliare pentru plata unor debite militare. Astfel, în patrimoniul statului bunul a intrat în schimbul unor creanţe care, astfel, s-au stins, ceea ce pune elementul de activ în aceeaşi situaţie în care s-ar fi aflat dacă era realizat direct prin investiţii făcute de stat, deci, în aceeaşi situaţie, în care se află imobilele la care, în general, s-a făcut raportarea dispoziţiilor actelor normative invocate.

Susţinerea recurentului, în sensul că numai decretele, legile şi decretele-legi sunt considerate titluri valabile, potrivit dispoziţiilor art. 1 din H.G. nr. 20/1996 pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995, în baza cărora imobilele au trecut în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, nu este întemeiată, art. 1 făcând o enumerare exemplificativă, iar nu limitativă, exclusivă.

în atare situaţie, pentru imobilul în litigiu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, potrivit cărora, chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor care nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a preţului.

(Decizia civilă nr. 993/R din 1 iunie 2010)

La data de 30 mai 2008 a fost înregistrată cererea formulată de reclamanţii C.M. şi R.R.M., împotriva pârâţilor: Municipiul Piteşti, reprezentat prin primar şi Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Piteşti, solicitându-se obligarea acestora la vânzarea către reclamanţi, în temeiul art. 9 alin. (9) şi art. 21 din Legea nr. 112/1995, a apartamentelor deţinute în calitate de chiriaşi în imobilul situat în Piteşti, str. C., şi a terenului aferent, după cum urmează: reclamantei C.M. - apartamentul format din două camere şi dependinţe, identificat prin fişa suprafeţei locative anexă la contractul de închiriere nr. 569 din 19 mai 2004, suprafaţa de 91,91 mp, teren curte şi grădină şi în indiviziune cu reclamantul R.R.M. terenul aflat sub construcţie; reclamantului R.R.M. -apartamentul format din două camere şi dependinţe, identificat prin fişa suprafeţei locative anexă la contractul de închiriere nr. 383 din 28 februarie 2006, suprafaţa de 92,08 mp, teren curte şi grădină şi în indiviziune cu reclamanta C.M. terenul aflat sub construcţie. S-a mai solicitat stabilirea de către instanţă a preţului vânzării imobilelor, conform criteriilor prevăzute de Legea nr. 112/1995, Normele metodologice de aplicare a acestei legi şi Criteriile nr. 2665/1C/311 din 28 februarie 1995, elaborate de Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului şi Ministerul Finanţelor.

în motivarea acţiunii, s-a arătat că, în temeiul contractelor de închiriere încheiate la datele de 13 februarie 1973 şi 1 aprilie 1971, reclamanţii locuiesc în câte un apartament situat în imobilul din strada C. Aceste contracte au fost prelungite succesiv, ultima dată fiind încheiate contractele sus-menţionate.

Imobilul în discuţie a fost proprietatea debitorului O.M. şi a trecut în proprietatea statului în urma executării silite imobiliare pentru plata unor debite militare, prin încheierea de adjudecare din data de 24 ianuarie 1950, pronunţată de Tribunalul Judeţean Argeş în dosarul nr. 2673/1949.

în temeiul art. 9 din Legea nr. 112/1995, reclamanţii au solicitat vânzarea apartamentelor, iar municipiul Piteşti a răspuns că nu poate soluţiona această cerere, deoarece moştenitorul fostului proprietar a formulat o notificare în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin dispoziţia nr. 684/2003 emisă de Primarul mun. Piteşti, notificarea formulată de dl. M C. a fost respinsă.

Reclamanţii au revenit cu cererea de a li se vinde apartamentele, iar pârâtul Municipiul Piteşti a răspuns că imobilul este proprietatea sa, iar Consiliul local nu a hotărât să-şi vândă bunurile din patrimoniu. Aceştia au susţinut că art. 9 din Legea nr. 112/1995 instituie obligaţia legală de a face în sarcina deţinătorilor imobilelor care nu se restituie foştilor proprietari, şi anume aceea de a le vinde chiriaşilor, la cererea acestora, excepţie făcând doar imobilele prevăzute la art. 10 din lege, categorie din care, imobilul în litigiu nu face parte.

Pe de altă parte, potrivit art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 şi imobilele pentru care au fost formulate notificări în temeiul acestui act normativ pot fi vândute, dacă nu au fost restituite foştilor proprietari.

Din coroborarea acestor dispoziţii a rezultat că pârâţii sunt obligaţi să vândă locuinţele chiriaşilor la cererea acestora, fără vreo posibilitate de apreciere asupra oportunităţii acestei vânzări.

Pârâtul Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Piteşti a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii reclamanţilor.

S-a arătat că acest pârât a preluat activitatea de administrare fond locativ şi spaţii cu o altă destinaţie situate în mun. Piteşti de la fostul administrator ADP Piteşti, conform H.C.L. Piteşti nr. 9/2006, modificată şi completată prin H.C.L. nr. 107/2006.

Imobilul în discuţie a constituit proprietatea defunctului O.M., trecând în proprietatea statului pentru acoperirea unor datorii ale acestuia, provenite din imputaţii militare, conform sentintei civile din data de 24 noiembrie 1950, pronuntată în dosarul nr. 2674/1949.

Moştenitorii defunctului au formulat cerere de restituire a imobilului în temeiul Legii nr. 112/1995, cerere respinsă prin hotărârea nr. 422/1997.

Legea nr. 112/1995 priveşte situaţia imobilelor cu destinaţia de locuinţe, trecute ca atare în proprietatea statului, după 6 martie 1945, cu titlu, şi care, se află în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989. Pârâtul a susţinut că imobilul din prezentul litigiu a trecut în proprietatea statului fără titlu, acesta fiind motivul pentru care Comisia Judeţeană Argeş de Aplicare a Legii nr. 112/1995 a respins cererea de restituire a imobilului, situat în str. C. Ca urmare, imobilul în discuţie nu intră sub incidenţa Legii nr. 112/1995, nefiind aplicabile prevederile art. 9 şi 21 din lege, privind dreptul chiriaşilor de a cumpăra.

Totodată, prin dispoziţia nr. 684/2003, a fost respinsă şi cererea de restituire în natură a imobilului, formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, reţinându-se că imobilul nu face obiectul acestui act normativ.

Pârâtul Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Piteşti a susţinut şi că, faţă de prevederile art. 52 din Legea nr. 10/2001, procedurile prevăzute de Legea nr. 112/1995 trebuiau consumate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar dreptul de dispoziţie asupra bunurilor aflate în domeniul privat al mun. Piteşti aparţine acestuia, fiind necesară emiterea unei hotărâri a Consiliului local pentru vânzarea imobilului.

Pârâtul Municipiul Piteşti a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Imobilul din str. C., a trecut în proprietatea statului, conform încheierii pronunţată în data de 24 noiembrie 1950 de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 2673/1949, fiind adjudecat definitiv în favoarea statului.

Prin hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 112/1995 a fost respinsă cererea moştenitorilor defunctului O.M., reţinându-se că solicitanţii nu sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii, imobilul trecând în proprietatea statului prin sentinţa penală nr. 133/1960 a Tribunalului Militar Craiova. Şi notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost respinsă, pe considerentul că imobilul nu face obiectul acestei legi, neoperând preluarea abuzivă. Niciuna dintre aceste soluţii nu a fost contestată de solicitanţi.

în consecinţă, imobilul în litigiu nu intră sub incidenţa Legii nr. 112/1995, intrând în proprietatea mun. Piteşti printr-un act de adjudecare definitiv şi fiind aplicabile dispoziţiile art. 480 şi urm. C. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 2337 din 25 martie 2009, pronunţată de Judecătoria Piteşti, s-a respins cererea formulată, ca neîntemeiată.

Pentru a decide astfel, instanţa de fond a reţinut că imobilul situat în str. C. a trecut din proprietatea numitului O.M. în proprietatea statului nu ca urmare a aplicării unui act normativ special, ci în urma executării silite.

Drept urmare, nu se poate reţine că imobilul a trecut fără titlu în proprietatea statului. Exista titlu valabil, respectiv încheierea de adjudecare a imobilului, iar faptul ca acest titlu nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 112/1995 nu echivalează cu inexistenta lui. Lipsa unui titlu ar putea conduce la concluzia ca imobilului îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, lucru inacceptabil, întrucât în cazul de faţă nu se poate vorbi de o preluare abuzivă.

în concluzie, s-a reţinut că, datorită împrejurării că imobilul a intrat în proprietatea statului în mod legal şi valabil, ca urmare a adjudecării în faza executării silite începută pentru recuperarea unor creanţe bugetare, acesta nu face obiectul niciuneia dintre legile speciale reparatorii (Legii nr. 112/1995 sau Legii nr. 10/2001).

Ca urmare, deşi reclamanţii sunt titularii unor contracte de închiriere având ca obiect apartamente din acest imobil, iar autorii lor se aflau în folosirea acestora şi la data de 1 ianuarie 1990, instanţa de fond a apreciat ca nu pot beneficia de dreptul de a cumpăra respectivele spaţii, conform art. 9 din Legea nr. 112/1995. împrejurarea că imobilul nu a fost restituit fostului proprietar sau moştenitorilor acestuia nu conduce automat la concluzia că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la cumpărare, interesând motivul pentru care imobilul nu a fost restituit. în cazul de faţă, acesta a fost împrejurarea că imobilul nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 112/1991 (şi nici în cele ale Legii nr. 10/2001), astfel încât nu pot fi aplicate nici prevederile referitoare la vânzarea-cumpărarea acestora.

în consecinţă, s-a apreciat că nu există în sarcina deţinătorilor acestui imobil, Mun. Piteşti, ca proprietar, respectiv SPEPM Piteşti, administrator, obligaţia de a vinde chiriaşilor imobilul, fiind incidente dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, conform cărora fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat. Prin urmare, atribuţia de a decide cu privire la bunurile aparţinând domeniului privat al municipiului Piteşti revine consiliului local, conform art. 36 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 215/2001 („hotărăşte vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, oraşului sau municipiului, după caz, în condiţiile legii”), acesta putând să aprecieze dacă este cazul sau nu să înstrăineze un anumit bun şi la ce preţ.

împotriva sentinţei civile nr. 2337 din 25 martie 2009, pronunţată de Judecătoria Piteşti, au declarat apel reclamanţii criticând hotărârea primei instanţe sub aspecte de nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează:

S-a susţinut că, potrivit art. 1 din Normele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, fac obiectul actului normativ imobilele care au trecut în proprietatea statului cu titlu, prin titlu înţelegându-se nu numai legile şi decretele în vigoare la data respectivă, ci şi alte preluări cum este cea prin încheierea unui act de adjudecare, în urma executării silite imobiliare pentru realizarea unor creanţe ale proprietarului imobilului.

Cum imobilului îi este aplicabil regimul instituit de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor pot opta pentru cumpărarea acestor apartamente.

S-a mai precizat că textul legal menţionat instituie o obligaţie legală de a vinde. Prin decizia civilă nr. 17 din 27 ianuarie 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, a fost admis apelul declarat de reclamanţi, cu schimbarea sentinţei de la fond, în sensul că pârâţii au fost obligaţi să vândă reclamanţilor apartamentele deţinute de către aceştia, în calitate de chiriaşi, imobile situate în strada C., mun. Piteşti, cu terenul aferent, cu respingerea celorlalte capete de cerere.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:

Potrivit art. 1 din Legea nr. 112/1995 cu modificările ulterioare, foştii proprietari -persoane fizice - ai imobilelor cu destinaţia de locuinţe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu, şi care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de prezenta lege.

Din interpretarea acestui text, rezultă că obiectul acestei legi îl constituie imobilele cu destinaţia de locuinţe, trecute ca atare în proprietatea statului sau a altor persoane juridice, după 6 martie 1945, cu titlu şi care se aflau în posesia statului sau a altor persoane juridice la data de 22 decembrie 1989.

Văzând şi dispoziţiile art. 1 din H G. nr. 20 din 17 ianuarie 1996, republicată, pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, text care are un caracter exemplificativ în ceea ce priveşte explicarea noţiunii de „imobil preluat cu titlu", tribunalul constată că imobilelor în speţă le sunt aplicabile dispoziţiile legi speciale, imobilele fiind preluate cu titlu.

Pe de altă parte, acestor imobile nu le sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, faţă de domeniul de aplicare al acestei legi, dar şi faţă de împrejurarea că situaţia premisă a acestei acţiuni este tocmai respingerea notificării formulate de foştii proprietari, respectiv moştenitorii defunctului O.M., cu motivarea că imobilele în discuţie nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.

Ca atare, nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 42 alin. (3), din acelaşi act normativ, potrivit căruia se instituie drept de preempţiune în favoarea chiriaşilor, text ce nu implică însă o obligaţie a deţinătorului, respectiv a statului, de a vinde.

în speţă, se aplică, deci, dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 112/1995, republicată. Din interpretarea gramaticală a acestui text în raport şi de dispoziţiile, art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (ce la o prima lectură pot fi considerate asemănătoare), rezultă că opţiunea chiriaşilor de a cumpăra, în condiţiile date, odată exprimată, nu este ţinută în loc de refuzul destinatorului de a vinde.

în privinţa celui de-al doilea petit, stabilirea de către instanţă a preţului vânzării imobilelor se impune respingerea acestuia faţă de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 112/1995 modificată, potrivit căruia valoarea despăgubirilor care se acordă foştilor proprietari şi moştenitorilor acestora, pentru apartamentele nerestituite în natură, precum şi preţul de vânzare, după caz, se stabilesc pe baza prevederilor Decretului nr. 93/1977, ale Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale Legii nr. 85/1992, republicată, iar valoarea terenurilor aferente, pe baza Criteriilor privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat nr. 2.665 din 28 februarie 1992, elaborate de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, cu completările ulterioare. La valorile astfel calculate se vor aplica coeficienţii de actualizare, care nu vor fi mai mici decât coeficientul de creştere a veniturilor salariale medii pe economie. Preţului vânzării i se aplică în acest caz dispoziţiile Legii nr. 247/2005, titlul VII coroborat cu titlul I din acelaşi act normativ.

împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii: C M. şi R.R.M., precum şi pârâţii Municipiul Piteşti prin Primar şi Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

în motivarea recursului declarat de reclamanţi, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., se susţine că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.

Astfel, se precizează că instanţa de apel, în mod greşit, admiţând apelul a admis acţiunea doar în parte, obligându-i pe pârâţi să încheie contractele de vânzare cumpărare fără a se determina şi preţul de vânzare cumpărare, potrivit criteriilor prevăzute de lege, preţul fiind un element esenţial al contractului, potrivit art. 1294 C. civ.

Recurenţii susţin că trebuia admis şi cel ce-al doilea capăt de cerere, în baza dispoziţiilor art. 13 din Legea nr. 112/1995 modificată, care prevede că valoarea despăgubirilor acordate foştilor proprietari, pentru apartamentele nerestituite în natură, precum şi preţul de vânzare, se stabilesc în baza Decretului nr. 93/1977, ale Decretului-lege nr. 61/1990 şi a Legii nr. 85/1992 republicată, iar valoarea terenurilor aferente se stabileşte în baza Criteriilor privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat nr. 2665 din 28 februarie 1992, elaborate de Ministerul Finanţelor şi MLPAT, la preţul vânzării aplicându-se dispoziţiile Legii nr. 247/2005.

Se menţionează faptul că preţul construcţiei şi al terenului fusese determinat în speţă prin rapoarte de expertiză, solicitându-se admiterea recursului în sensul admiterii integrale a acţiunii, cu stabilirea preţului vânzării, potrivit rapoartelor amintite.

Prin recursul declarat de pârâtul Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Piteşti, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., se solicită admiterea acestuia şi, pe fond, respingerea acţiunii promovate de reclamanţi ca neîntemeiată.

în primul motiv de recurs se susţine că instanţa de fond a apreciat greşit că imobilul cu destinaţia de locuinţă, situat în strada C., a intrat în proprietatea statului, cu titlu, în aserţiunea Legii nr. 112/1995, coroborat cu Normele metodologice de aplicare a legii amintite.

Se susţine că fac obiectul Legii nr. 112/1995, potrivit art. 1 din lege, imobilele cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului cu titlu, Normele metodologice amintite anterior definind ce înseamnă transmitere cu titlu, respectiv trecerea imobilelor în proprietatea statului în baza unor acte normative speciale, titlul fiind tocmai actul normativ, respectiv: decrete, legi, decrete-legi, fără a fi amintit actul de adjudecare, respectiv sentinţa judecătorească, urmează a unor executări silite, de către dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 20/1996, pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995.

Se precizează faptul că imobilul în litigiu a constituit proprietatea defunctei O.M., imobil care a trecut în proprietatea statului, pentru acoperirea unor datorii ale acesteia provenite din imputaţii militare, conform sentinţei civile din 24 noiembrie 1950, pronunţată în dosarul nr. 2674/1949.

în atare situaţie se susţine că imobilele au fost preluate de stat fără titlu şi nu intră sub incidenţa Legii nr. 112/1995, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Normele metodologice nr. 1/1996, privind aplicarea Legii nr. 112/1995. Drept urmare, nu pot fi aplicate prevederile art. 9 şi art. 21 din Legea nr. 112/1995, referitor la dreptul de a cumpăra al chiriaşilor, acesta fiind motivul pentru care Comisia Judeţeană Argeş de aplicare a Legii nr. 112/1995 a hotărât respingerea cererii de restituire a imobilului respectiv către moştenitorii lui O M.

Se menţionează faptul că atribuţia de a decide cu privire la bunurile aparţinând domeniului privat al Municipiului Piteşti revine Consiliului Local Piteşti, potrivit art. 36 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 215/2001.

în cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la preţul vânzării pentru terenul din strada C., se susţine că instanţa a reţinut greşit şi neîntemeiat că valoarea acestuia poate fi calculată, în baza prevederilor din Criteriile nr. 2665/1.C/311/1992, la care se vor aplica coeficienţii de actualizare, inclusiv dispoziţiile Legii nr. 247/2005.

Se menţionează faptul că aceste criterii au fost abrogate prin H.G. nr. 107/2008, care stabilesc în art. 6 alin. (1) că terenurile se evaluează la valoarea de piaţă, situaţie în care valoarea stabilită la fond nu este cea legală, recurentul formulând obiecţiuni la expertiza efectuată la fond, respinse de către instanţă.

Recurentul precizează că dispoziţiile H.G. nr. 107/2008 au intrat în vigoare înainte de promovarea acţiunii de faţă.

în recursul declarat de Municipiul Piteşti prin Primar, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., se susţine că instanţa de fond, în mod greşit a apreciat aplicabilitatea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995, în speţa de faţă.

Se invocă dispoziţiile art. 1 din H.G. nr. 20/1996, pentru aprobarea normelor metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/199, în care se enumeră categoriile de acte normative considerate drept titlu, cu care au fost trecute imobilele în proprietatea statului, precum şi dispoziţiile art. 42 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în care se arată asupra căror imobile au drept de preemţiune chiriaşii, cu menţiunea că dispoziţiile legale invocate, conduc la respingerea acţiunii formulate de reclamanţi.

Astfel, se susţine că imobilul situat în str. C. a trecut în proprietatea statului în urma unei executări silite, fiind adjudecat de către stat, ci nu ca urmare a unui act normativ special, menţionându-se că imobilul a trecut cu titlu valabil în proprietatea statului, titlu care nu se încadrează în dispoziţiile Legii nr. 112/1995, situaţie care nu echivalează cu inexistenţa lui, nefiind aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, deoarece nu ne aflăm în prezenţa unei preluări abuzive.

Drept urmare, recurentul consideră că reclamanţii nu beneficiază de dreptul de a cumpăra respectivele spaţii, potrivit art. 9 din Legea nr. 112/1995, recurentul de faţă, precum şi Municipiul Piteşti nefiind obligaţi să vândă chiriaşilor imobilul, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, bunul în litigiu făcând parte din domeniul public sau privat al statului, din moment ce a intrat în proprietatea acestuia, în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei şi a legilor în vigoare la data preluării. Dreptul de a decide cu privire la acest imobile revine Consiliului Local Piteşti, în baza art. 36 alin. (5) lit. b) din Legea nr. 215/2001.

Prin întâmpinarea depusă la 27 mai 2010, reclamanţii au solicitat respingerea recursului declarat de pârâţi, ca neîntemeiat.

Curtea, analizând cele trei recursuri, prin prisma criticilor formulate şi a probelor administrate, a constatat că recursul declarat de reclamanţi este întemeiat, urmând a-l admite ca atare şi a se modifica decizia recurată, în sensul admiterii apelului declarat de reclamanţi în totalitate şi a fi obligate pârâtele să vândă imobilul în litigiu la preţul stabilit în baza dispoziţiilor Decretului nr. 93/1977, a Decretului-lege nr. 61/1990 şi a Legii nr. 85/1992, precum şi a Criteriilor nr. 2665/1992, privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale. Cele două recursuri declarate de pârâţii: Municipiul Piteşti prin Primar şi Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Piteşti sunt neîntemeiate, urmând a le respinge ca atare.

Recursul declarat de către reclamanţi, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., este fondat, urmând a-l admite ca atare, în baza art. 312 C. pr. civ., consta-tându-se că instanţa de apel, referitor la acest capăt de cerere, a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a iegii.

Al doilea capăt de cerere viza stabilirea preţului de vânzare al apartamentelor şi al terenului, capăt de cerere întemeiat, urmând a fi admis ca atare şi a fi obligaţi pârâţii să vândă imobilul la preţul stabilit, potrivit Decretului nr. 93/1977, a dispoziţiilor Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale Legii nr. 85/1992 republicată, iar pentru terenul aferent vor fi avute în vedere Criteriile privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat nr. 2665 din 28 februarie 1992, elaborate de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării teritoriului, cu completările ulterioare, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 112/1995, urmând ca la valorile astfel calculate să se aplice coeficienţii de actualizare care nu vor fi mai mici decât coeficientul de creştere a veniturilor salariale medii pe economie, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, Titlul I şi VII, privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.

Recursurile declarate de pârâţii Serviciul Public de Exploatare a Patrimoniului Municipiului Piteşti şi Municipiul Piteşti, prin Primar, sunt nefondate, urmând a le respinge, în baza art. 312 C. pr. civ., nefiind îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Critica vizând lipsa apartenenţei bunului la cele ce cad sub incidenţa Decretului-lege nr. 61/1990, Legii nr. 85/1992 şi ale Legii nr. 112/1995 este nefondată.

în urma probelor administrate, s-a constatat că imobilul în litigiu a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, respectiv încheierea de adjudecare din data de 24 ianuarie 1950, pronunţată de Tribunalul Argeş, în dosarul nr. 2673/1949, dată în urma executări silite imobiliare pentru plata unor debite militare. Astfel, în patrimoniul statului bunul a intrat în schimbul unor creanţe care, astfel, s-au stins, ceea ce pune elementul de activ în aceeaşi situaţie în care s-ar fi aflat dacă era realizat direct prin investiţii făcute de stat, deci, în aceeaşi situaţie, în care se află imobilele la care, în general, s-a făcut raportarea dispoziţiilor actelor normative invocate.

Pe cale de consecinţă, al doilea motiv de recurs este, de asemenea, neîntemeiat, fiind respins ca atare, având în vedere dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 112/1995 modificată, în care se stipulează că valoarea despăgubirilor care se acordă foştilor proprietari şi moştenitorilor acestora, pentru apartamentele nerestituite în natură, precum şi preţul de vânzare, după caz, se stabilesc pe baza prevederilor Decretului nr. 93/1977, ale Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale Legii nr. 85/1992, republicată, iar valoarea terenurilor aferente, pe baza Criteriilor privind stabilirea şi evaluarea terenurilor aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat nr. 2665 din 28 februarie 1992, elaborate de Ministerul Finanţelor şi Ministerul Lucrărilor Publice şi Amenajării Teritoriului, cu completările ulterioare, urmând ca la valorile astfel calculate să se aplice coeficienţii de actualizare, care nu vor fi mai mici decât coeficientul de creştere a veniturilor salariale medii pe economie.

Referitor la evaluarea terenului s-a constatat că, prin hotărârea nr. 107 din 30 ianuarie 2008, nu au fost abrogate criteriile nr. 2665/1992, aşa cum greşit susţine recurentul, ci a fost modificat art. 6 din H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea şi evaluarea unor terenuri deţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi pentru abrogarea unor reglementări din domeniu, art. II din hotărârea nr. 107/2008 precizând că se abrogă pct. II din anexa nr. 1 la Normele privind reevaluarea imobilizărilor corporale şi modificarea capitalului social, aprobate prin H.G. nr. 500/1994, precum şi art. 17, 18 şi 19 din Criteriile nr. 2665/1992.

← Principiul legalităţii şi principiul egalităţii în faţa...		Neinvocarea nulităţilor raportului de expertiză la prima zi... →

Noţiunea de imobil trecut fără titlu în proprietatea statului

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Noţiunea de imobil trecut fără titlu în proprietatea statului