Uzucapiune. Cerere de constatare a vacanţei succesorale. Nedovedirea de către reclamant a inexistenţei moştenitorilor
| Comentarii |
|
Dificultatea identificării pârâtului (în cadrul unei acţiuni pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra imobilului prin uzucapiune) nu îl poate exonera pe reclamant de la îndeplinirea acestei obligaţii legale, eventualele considerente de echitate fiind aplicabile şi în privinţa adevăratului proprietar, care ar fi nevoit, ulterior admiterii acţiunii pentru constatarea uzucapiunii în cadrul căreia nu a figurat ca parte, să întreprindă numeroase demersuri juridice pentru recuperarea imobilului său.
în ceea ce îi priveşte pe pârâţii Municipiul Bucureşti prin Primar General, Primăria Generală a Capitalei şi Primăria Sector 1 Bucureşti, reclamanţii, deşi aveau, potrivit art. 1169 C. civ. $ art. 129-alin. (1)
C. proc. civ.,“această obligaţie, nu au justificat legitimarea lor procesual pasivă în cadrul acţiunii prin care au solicitat constatarea interve-nirii uzucapiunii, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
într-adevăr, nu există nicio dovadă cu privire la transmiterea dreptului de proprietate în patrimoniul vreunuia dintre aceştia din cel al lui
D.D., ultimul proprietar identificat într-un act juridic, printr-o convenţie încheiată între vii sau chiar prin transmitere pe cale de moştenire, ca urmare a constatării unei eventuale vacanţe succesorale.
Din contră, chiar recurenta-reclamantă a arătat că moştenitorii acestei persoane ar fi M.G.A. şi G.A. Invocând, practic, un drept în legătură cu succesiunea lui D.D., reclamanta dispunea de mijloacele procedurale necesare şi avea posibilitatea să administreze probe pentru identificarea persoanelor care au cules moştenirea acesteia sau, eventual, pentru constatarea vacanţei succesorale. Se admite că dovada calităţii de moştenitor nu se face numai cu certificate de moştenitor, ci şi cu acte de stare civilă, martori sau orice alte mijloace de probă, în principiu, aceleaşi care se administrează şi în faţa notarului public. Nu ar fi fost suficient, deci, nici ca reclamanta să afirme că defuncta nu a avut moştenitori; cu atât mai mult soluţia este valabilă când aceasta pretinde că persoane indicate expres ar fi cules moştenirea în cauză.
Trib. Bucureşti, s. a V-a civ., decizia nr. 635/R din 27 aprilie 2007, nepublicată
| ← Revocare de drept. Copil decedat la data introducerii acţiunii... | Bunuri dobândite de stat Reprezentarea Statului de Ministerul... → |
|---|
