Uzucapiune. Vacanţă succesorală. Necesitatea efectuării de către reclamant a demersurilor pentru identificarea moştenitorilor
| Comentarii |
|
C. civ., art. 477, art. 646, art. 680
în fapt, autorii reclamantului au încheiat la data de 20 aprilie 1994 un act sub semnătură privată, intitulat chitanţă, prin care cumpără de la moştenitorii defunctului T.I. suprafaţa de 317 mp teren. Din partea proprietarului, chitanţa este semnată de moştenitorul S.I.
Iniţial, rolul fiscal cu privire la imobil a fost deschis pe numele de
I.S. şi, ulterior, la cererea lui P.M., la data de 29 iunie 1962, s-a deschis rol fiscal pe numele P.A. şi P.G.D.
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de către reclamant, în contradictoriu cu Municipiul Bucureşti, prin Primar General, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra acestui teren prin uzucapiune, iar asupra construcţiei edificate pe teren, prin accesiune.
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietăţii asupra unui imobil, reprezintă un mod indirect şi o sancţiune a fostului proprietar, care, prin pasivitatea lui, a făcut ca timp îndelungat bunul să se afle în posesia altei persoane, ce s-a comportat ca un adevărat proprietar.
în consecinţă, este necesar ca acţiunea în constatarea calităţii de proprietar prin efectul uzucapiunii să fie soluţionată în contradictoriu cu fostul proprietar.
Reclamantul, la data de 11 ianuarie 2007, ca urmare a manifestării rolului activ al instanţei, formulează o cerere precizatoare prin care înţelege să cheme în judecată şi „pe pârâţii - moştenitorii lui T.I., cu ultimul domiciliu cunoscut în str. A.Z. nr. 6 — Parcul Filipescu, judeţul Ilfov”, fără a identifica vreunul dintre aceşti moştenitori.
Instanţa de fond a pus în vedere reclamantului să indice moştenitorii lui T.I.
Deşi s-au acordat mai multe termene pentru ca reclamantul să facă demersuri în vederea indicării moştenitorilor, acesta nu a depus la dosar niciun înscris din care să rezulte ce demersuri a efectuat în acest sens, precum şi imposibilitatea stabilirii moştenitorilor. La data de 18 octombrie 2007 a renunţat la judecata în contradictoriu cu pârâţii T.I. şi moştenitorii acestuia, deşi din actele dosarului rezultă că, la data încheierii chitanţei sub semnătură privată, T.I. era decedat, iar în toate
actele de la administraţia financiară era înregistrată ca plătitor de impozite I.S., cea care a şi semnat „chitanţa”.
Prin urmare, reclamantul-recurent avea posibilitatea să indice moştenitorii fostului proprietar, mai ales că acesta - T.I. - a fost o persoană publică (fost ministru de externe), astfel încât nu se poate concluziona că i s-a cerut să facă o dovadă imposibilă.
Intr-adevăr, în practica judiciară, potrivit dispoziţiilor art. 477 şi art. 646 C. civ., se admite că Municipiul Bucureşti are calitate procesuală pasivă într-o astfel de acţiune, dar este necesar să se facă dovada că proprietarul terenului a decedat, că succesiunea este vacantă şi că bunul este fără stăpân sau abandonat.
în cauză, în lipsa oricăror dovezi, nu se poate susţine că pârâtul a dobândit succesiunea vacantă, întrucât, aşa cum am arătat, autorii reclamantului au dobândit posesia imobilului în baza chitanţei de mână, semnată de S.I., în calitate de moştenitoare a defunctului T.I.
Mai mult, nu se poate susţine nici că terenul este abandonat sau fără stăpân, rolul fiscal fiind modificat în baza acestei chitanţe.
C.A. Bucureşti, s. a iii-a civ., min. şi fam., decizia nr. 1088 din 24 iunie 2009, nepublicată
| ← Uzucapiune. Bun dobândit de unitatea... | Interes. Constatarea uzucapiunii. Valoarea exclusivă de... → |
|---|
