Decizia comercială nr. 1/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL Dosar nr. (...)
DECIZIA 1/2011
Ședința 7 A. 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I. Judecător D. P. Judecător A.-I. A. Grefier M. Țâr
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de C. F. și R. E., împotriva ordonanței președințiale nr. 8433 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...), al T. C. C., cauza privind și pe intimații SC J. I. E. S. și SC A. B. R. SA - S. C., având ca obiect ordonanță președințială .
La data de (...) se înregistrează din partea intimatei, SC J. I. E. S.- completare a concluziilor scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 aprilie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin ordonanța președințială nr. 8.433 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. s-a admis cererea formulată de creditoarea S. J. I. E. S., în contradictoriu cu pârâții S. A. B. R. S. - S. C., C. F. și R. E. și, în consecință, s-a dispus suspendarea efectelor scrisorii de garanție bancară nr. S 5. din (...) emisă de pârâta A. B. S. în favoarea pârâtului R. E. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...) aflat pe rolul T. C. C. De asemenea, s-a dispus suspendarea efectelor scrisorii de garanție bancară nr. S 5. din (...) emisă de pârâta A. B. S. în favoarea pârâtului C. F. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...) aflat pe rolul T. C. C.
Pentru a pronunța această ordonanță președințială, tribunalul a reținut, în fapt, că reclamanta S. J. I. E. S. a încheiat cu pârâta A. B. SA contractul de facilitate de linie de credit multiopțională nr. 019/1/(...), potrivit căruia A. B. SA a fost de acord să pună la dispoziția împrumutatului o facilitate de linie de credit multiopțională în sumă maximă de 6.006.423 Euro, având ca obiect: 1. finanțarea a 100% din acțiunile companiei italiene L. I. SpA, în limita a 1.000.000 de euro și 2. garantarea rambursării sumelor (capital 4.186.839,23 euro) și dobânda acumulată 819.583,25 euro) cu care foștii asociați ai companiei italiene L. I. S.p.A. au creditat firma prin emiterea de scrisori de garanție bancară până în limita a 5.006.423 euro în favoarea lui C. F. și a lui R. E.
În acest sens au fost emise de către pârâta A. B. S. două scrisori de garanție bancară, respectiv nr. 5. din (...), în favoarea lui R. E. și nr. S 5. din (...), în favoarea lui C. F., ambele scrisori de garanție bancară prevăzând clauze identice în privința ratelor și scadențelor, după cum urmează: 1. 281.726, 03 euro la 31 decembrie 2009; 2.
294.726, 03 euro la 31 decembrie 2010; 3. 307.726, 03 euro la 31 decembrie 2011; 4.
794.344, 52 euro la 31 iulie 2012; 5. 195.442, 06 euro la 31 decembrie 2012; 6.
629.246, 58 de euro la data de 30 iunie 2013.
A. cum reiese din cuprinsul sesizării adresate P. de pe lângă T. B. de către domnul Giorgio L., expert contabil, în calitate de lichidator și reprezentant legal al societății L. I. SPA, cu sarcina principală de a pregăti cererea de concordat, desemnatde adunarea extraordinară din data de (...), acesta a procedat la o verificare atentă a situațiilor contabile ale societății L. I. SpA și a constatat că se găsește în fața unor posibile alterări contabile.
Acesta a apreciat că starea de insolvență a acestei societăți comerciale a fost deghizată cu multă măiestrie în bilanțurile aprobate de domnii C. și R. În consecință, reprezentantul legal al societății L. I. a procedat la refacerea bilanțurilor, constatând următoarele: bilanțul aferent anului 2001 reconstituit prin eliminarea alterărilor comportă o diminuare a patrimoniului net de la 2.918.895 de euro la 2.518.894 de euro; în bilanțul
2002 ˝reconstituit˝, o diminuare a patrimoniului net de la 3.680.812 euro la 2.701.178 euro; în bilanțul 2003 ˝reconstituit˝ eliminarea alterărilor a condus la o diminuare a patrimoniului net de la 4.151.678 de euro la 2.472.044 de euro; în 2004, de la
4.191.674 de euro cât era menționat în bilanțul întocmit de cei doi asociați, s-a constatat că patrimoniul net rectificat este în valoare de 1.297.971 de euro; în bilanțul
2005 ˝rectificat˝ eliminarea alterărilor a comportat o diminuare a patrimoniului net de la
5.231.725 de euro la 209.226 de euro. T. în bilanțul anului 2006 ˝reconstituit˝eliminarea alterărilor a comportat o diminuare a patrimoniului net de la 5.235.812 euro la o valoare negativă, respectiv la -4.142.694 de euro; nu în ultimul rând, bilanțul aferent anului
2007 comportă o diminuare a patrimoniului net de la suma de 1.698.812 euro la -
10.995.480,11 euro.
Același autor relevă faptul că suma de 3.919.629 de euro care figura inițial drept un credit al societății față de asociații C. și R., această sumă ˝trebuie considerată în toate efectele un credit al societății L. I. SpA față de domnii C. și R. pentru vărsămintele neefectuate în contul acoperirii pierderilor, pe care susnumiții ar fi trebuit să le fi efectuat încă de la (...), pentru a da cumpărătorilor o societate al cărei patrimoniu să fie egal, cel puțin, cu prețul declarat ca și plătit la actul de cesiune din 24 aprilie 2008˝.
În concluzie, lichidatorul societății L. I. SpA din I. a arătat că această societate nu avea la data de (...) un capital vărsat de 5 milioane de euro, patrimoniul său net, rezultat din bilanțul la data de (...), așa cum este reconstituit de lichidator era de doar 1 milion de euro, sumă care a fost integral plătită domnilor R. și C. prin actul de cesiune iar domnii C. și R., contrar afirmațiilor de la pagina 2 a promisiunii, nu aveau credite în privința societății L. I. SpA la data de (...).
În realitate aceste credite au fost generate de ˝. contabile˝ și ˝falsificări contabile˝ ale bilanțurilor realizate sistematic din 2001 până în 2007. În consecință, nu exista la data de (...) și nu există nici astăzi vreun debit al societății L. I. SpA către domnii C. și R. în legătură cu: a. dobânzi la debitul obligaționar de 127.045,27 de euro; b. împrumut obligaționar de 1.626.839,23 de euro; c. finanțare fără fructificare a asociaților de
2.560.000 de euro.˝ A. în vedere concluziile la care a ajuns expertul contabil în urma analizării actelor societății L. I. SpA, acesta a sesizat T. din B., solicitând, în contradictoriu cu pârâții F. C. și E. R. să se declare inexistența oricărui debit al societății reclamante L. I. SpA față de domnii C. F. și R. E. și în special să declare nesubzistența creditului pretins de aceștia din urmă societății L. I. SpA aflate în lichidare, cu referire la finanțarea asociaților cu suma de 5.006.422,28 de euro.
În drept, dispozițiile art. 581 C.p.c. reglementează posibilitatea instanței de a ordona măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar putea ivi cu prilejul unei executări.
În cazul concret cu care este învestit Tribunalul Comercial Cluj s-a constatat că, deși executarea scrisorii de garanție bancară de către bancă este independentă de voința reclamantei, are relevanță cauza juridică pentru care reclamanta a înțeles să își asume o obligație pecuniară față de pârâții C. F. și R. E.
A. în vedere raportul întocmit de către domnul Giorgio L., expert contabil străin de interesele societății L. I. SpA sau ale foștilor asociați, instanța apreciază că, față de concluziile la care a ajuns expertul contabil concretizate prin refacerea bilanțurilor contabile ale societății L. I. SpA, prin aprobarea acestora de către societate înadunarea din data de (...) și publicarea lor la C. de C. competentă, nefiind contestate de nici una dintre persoanele interesate, precum și prin introducerea acțiunii civile în fața T. din B. pentru constatarea inexistenței împrumutului în cuantum de 5.006.422,28 de euro față de pârâții de ordinul 2 și 3, instanța apreciază că aparența dreptului (solicitat de reclamantă în cererea de ordonanță președințială) este de partea reclamantei întrucât, față de etapele concretizate prin cele de mai sus, dubiul indus are un caracter rezonabil și suficient de consistent pentru a justifica luarea măsurii conservatorii de a dispune suspendarea efectelor scrisorilor de garanție.
În privința primei condiții care trebuie îndeplinită, cea a urgenței, tribunalul a apreciat că este în prezența unui caz grabnic, luarea măsurii impunându-se pentru prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara, având în vedere scadența foarte apropiată a celei de-a doua rate, (...) și cuantumul foarte mare, de peste 589.000 de euro al sumei care ar trebui achitate de reclamantă, care, prin prisma situațiilor contabile rectificate ale societății L. I. SpA, apare ca fiind nedatorată.
În plus, a mai precizat tribunalul, măsura solicitată de reclamanta S. J. I. E. S., de a dispune suspendarea efectelor celor două scrisori de garanție bancară este una vremelnică, din două puncte de vedere: are un caracter conservator față de patrimoniul debitoarei-reclamante și are o durată determinată în timp, respectiv până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond, având ca obiect anularea celor două scrisori de garanție bancară emise de A. B. SA în favoarea celor doi pârâți C. F. și R. E. De asemenea, prin efectele produse, această măsură vremelnică nu aduce nici o atingere dreptului subiectiv al părților contractante din scrisorile de garanție bancară, fiind vorba de o măsura clasică de prezervare până la lămurirea situației de drept.
T. a menționat faptul că, întrucât instanța a apreciat că prezenta cauză se poate soluționa fără citarea părților, deși a acordat cuvântul în dezbateri reprezentantei reclamantei, tribunalul nu a avut în vedere la deliberare apărările expuse în mod verbal, pentru a nu încălca principiul egalității de arme.
Față de aceste considerente, în baza art. 581 C.p.c. instanța a apreciat întemeiată cererea formulată de reclamantă și, în consecință, a dispus suspendarea efectelor scrisorii de garanție bancară nr. S 5. din (...) emisă de pârâta A. B. S. în favoarea pârâtului R. E. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...) aflat pe rolul T. C. C., și, respectiv, a dispus suspendarea efectelor scrisorii de garanție bancară nr. S 5. din (...) emisă de pârâta A. B. S. în favoarea pârâtului C. F. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. (...) aflat pe rolul T. C. C.
Împotriva acestei ordonanțe, întemeiat pe dispozițiile art. 3121 pct. 1,2,3,7 C.pr.civ., pârâții C. F. și R. E. au declarat recurs prin care au solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond. În subsidiar, se solicită admiterea recursului, casarea hotărârii și soluționarea cauzei pe fond în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială privind suspendarea efectelor scrisorilor de garanție bancară. În motivarea recursului, invocând dispozițiile art. 304 pct. 5 C.pr.civ., pârâții au învederat ca sentinta recurată a fost data cu încălcarea formelor de procedura, expres prevăzute de lege sub sanctiunea art. 105 alin. 2 C.pr.civ. A., pârâții arată că procedura de citare nu s-a efectuat conform normelor imperative in materie, respectiv că intimata-reclamanta a indicat în mod expres prin cererea de emiterea a ordonanței președințiale domiciliul pârâților din I., dar nu a indicat un număr de telefon, fax sau e-mail care să permită efectuarea procedurii de citare conform prevederilor art. 1321 C.pr.civ., astfel că pârâții nu au fost niciodată citați, nu au primit nici un fel de documente/notificări/înstiintări din partea T. C. prin care sa li se aducă la cunoștința existenta pe rolul acestei instante a unei cauze in care aveau calitatea de parte. De asemenea, pârâții apreciază că instanța de fond a încălcat principiului constituțional al egalității părtilor în justiție. A., pentru primul termen de judecată nu s-a dispus citarea părtilor, conform solicitării exprese a reclamantei, iar conform încheieriide ședință a acestui termen, reclamanta a fost prezentă și a solicitat, în vederea administrării probatoriului, acordarea unui nou termen de judecată, care a fost încuviințat de instanță prin încheierea din data de (...) stabilindu-se un nou termen la data de (...), termen dat în cunoștința reclamantei, dar nu și părților, respectiva pârâților si a băncii. Drept urmare, pârâții au apreciat că nu au fost respectate principiile contradictorialității si a egalitatii in justitie. Cu toate acestea, au mai precizat pârâții, în preambulul sentintei din data de (...) se menționează faptul că procedura de citare a fost legal îndeplinită, în realitate însă, doar reclamanta a fost prezenta prin avocat. În acest context, pârâții au mai invocat și încălcarea dispozițiilor art. 85 si următoarele C.pr.civ., procedura de citare nefiind legal îndeplinită, iar ordonanța este emisă cu încălcarea normelor procedurale ce reglementează instituția citării. În al doilea rând, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a S. A. B. R. S. - S. C. Sub acest aspect, se arată că în mod gresit intimata-reclamanta a formulat acțiunea împotriva pârâtei A. B. R. - S. C., întrucât aceasta nu este obligată prin raportul juridic dedus judecații, deoarece A. B. R. - B. a emis scrisorile de garanție bancară și a onorat toate plățile în relația cu pârâții, această din urmă instituție fiind titulara dreptul si obligatiilor ce rezida din raportul juridic obligational. Mai mult, la întâlnirea ce a avut loc în data de 12 noiembrie 2010 la sediul reprezentantului conventional al reclamantei, B. A. B. R. S. a înteles să fie reprezentată prin sediul ei central, nu prin sucursală, iar consiliera juridica a S. C. a băncii a învederat in mod expres ca nu are calitate față de raportul juridic obligational ce a luat naștere între părti, întrucât este tert. Drept urmare, pârâții susțin că întrucât această ordonanță pronunțată împotriva unei persoane fără calitate procesuală este cea care generează aceasta stare, singura modalitate de a remedia vatamarea este de a admite recursul si de a casa ordonanta. În al treilea rând, întemeiat pe dispozițiile art. 1201 C.civ., pârâții au invocat exceptia autorității de lucru judecat. In acest sens se învederează că în data de (...) intimata-reclamanta a înregistrat pe rolul T. C. o cerere de emitere a ordonantei presedintiale, înregistrată sub nr. (...). In data de (...), aceeasi intimata-reclamanta, introduce, la aceeasi instanta, alt complet, o nouă cerere de emitere a unei ordonante presedintiale, identica cu cea din dosarul nr. (...) în ce privește obiectul, părtile (si calitatea acestora), cauza (chiar si motivarea), ce este înregistrată sub nr. (...). O săptămână mai târziu, aceasta înțelege să introducă, la aceeasi instanta, alt complet, diferit de precedentele doua, cea de-a treia cerere de emitere a unei ordonante presedintiale, identica cu primele doua în ce privește obiectul, părtile, cauza, ce este înregistrată sub nr. (...). Apoi, în data de (...), în dosarul nr. (...), soluționat fără citarea părtilor, este emisă sentinta comerciala nr. 8375/2010, prin care, in urma analizării cererii si a probelor depuse în susținerea cererii, instanta înțelege să respingă cererea de ordonanța președințială ca fiind nefondată. Cu toate acestea, în data de (...), aceeasi instanță, alt complet, înțelege sa emită o nouă sentinta, respectiv cea recurata, in dosarul nr. (...), diametral opusă față de prima, respectiv de admitere a cererii creditoarei. Sub acest aspect, pârâții au reiterat faptul că în pronuntarea unei astfel de sentinte, instanta a avut in vedere un dosar cu aceleasi părti, cauză, obiect, motivare a acțiunii, documente identice cu cele din dosarul în care se pronunțase deja o sentință, fără a interveni împrejurări noi care să justifice aceasta situație. Drept urmare, pârâții au apreciat că sunt îndeplinite conditiile stabilite de legiuitor cu privire la existenta autorității de lucru judecat. În ceea ce privește cel de-al treilea dosar cu nr. (...), întrucât, reclamanta obținuse o soluție pozitivă, după ce tocmai primise una negativă, înțelege să renunțe la judecarea cauzei, în conformitate cu art. 166 C.pr.civ. Pe cale de consecință, pârâții solicită admiterea recursului, schimbarea in tot a sentintei in sensul anulării ordonantei presedintiale nr. 8433/2010. Pârâții au mai susținut că hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu greșita aplicare a dispozitiilor art. 581 C.pr.civ., respectiv a condițiilor de admisibilitate ale ordonanței presedințiale. A., referitor la urgența si prejudiciului ireparabil se arată că reclamanta nu indică în sensul legii în ce ar consta urgența și mai ales prejudiciul, instanta retinând că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru emiterea ordonantei, raportându-se în aceeasi idee ca si reclamanta, la data scadentei platii ratei a 2-a, respectiv (...). Nu la aceeasi solutie a ajuns si instanța care s-a pronunțat prima asupra cauzei, în sensul respingerii cererii. In orice situatie, reclamanta are posibilitatea să solicite obligarea pârâtilor la restituirea sumelor, chiar si in situatia in care un astfel de demers ar fi anevoios si ar presupune chiar solutionarea unui litigiu. În privința neprejudicierii fondului, se arată că instanta a reținut că în cauza, având in vedere concluziile expertului contabil, nesusținută de o sentința din partea unei instanțe sau a altui organ abilitat si faptul ca pârâții nu au contestat situațiile financiare produse, pro causa, de acesta, am fi in prezenta unei aparente de drept în favoarea reclamantei. În opinia pârâților, instanța s-a pronunțat cu privire la aceste aspecte fără a cerceta legea specială italiană în materie, care impune îndeplinirea anumitor condiții exprese de către cei care vor sa promoveze astfel de actiuni, respectiv art. 2377, art. 2709 coroborate cu art. 2710 C. civ. I.n. In concluzie, lipsa de contestare a situațiilor financiare nu are valabilitate de recunoaștere, si cu atât mai mult nu creează aparenta unui drept in favoarea reclamantei. Î. nu a fost dovedită starea de urgenta, nu a fost dovedit prejudiciul ireparabil pe care reclamanta I-ar putea suferi, cu atât mai putin nu a fost dovedită aparenta dreptului, pârâții consideră ca nu sunt îndeplinite conditiile pentru emiterea unei ordonanțe președințiale. Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că raportul juridic în baza căruia a luat naștere obligația de plata a reclamantei este consacrat de antecontract si de contract, ce reprezintă actul principal, în raport de garantiile emise in fapt (fie ele si bancare), garanții ce au caracter accesoriu raportat la contractul principal. Dreptul pârâților la restituire creditelor acordate nu ia naștere din situațiile financiare ale societății, cum ci din raporturile juridice bilaterale ce au avut loc între părți. Pe de altă parte, ambele contracte sunt valabile, neexistând nicio sentință conform căreia acestea ar fi declarate nule. per a contrario, fiind valabile, obligatia de restituire subzista în continuare în sarcina reclamantei si va continua să existe până în momentul în care se va emite o decizie de constatare a nulității actului respectiv. In ceea ce privește caracterul tendențios al afirmațiilor conform cărora creditul nu există, pârâții au susținut că situatiile financiare aferente anului 2007, care au fost aprobate în anul 2008 de către dl C. personal, cât si cele din 2008, de asemenea aprobate personal de dl. C., sumele respective se regăsesc exact asa cum au fost acestea declarate prin antecontract si C. Cu privire la acest aspect, instanta care s-a pronuntat prima asupra cauzei de față, a retinut în mod corect ca "nu au fost dovedite susținerile reclamantei in sensul că cele două scrisori de garanție au fost emise pentru o plata inexistentă", chiar mai mult, se menționează că ele au fost emise pentru a garanta un raport juridic obligational născut între părti. Referitor la existenta unor acțiuni în justiție mentionate de reclamanta, pârâții arată că afirmatiile acesteia, respectiv că ar fi introdus o actiune la T. B. având ca obiect constatarea inexistentei unui debit al societatii L. I. SpA fata de pârâții, respectiv a creditului pe care aceștia îl au față de societate sunt nereale, reclamanta neprezentând o sentinta care să invalideze actele în baza cărora a luat naștere dreptul pârâților de creanță si nici care să valideze inexistenta acestui credit față de societate. Mai mult, nu exista nicio dovadă în sprijinul celor invocate, atât timp cât chiar cenzorii societății sunt cei care au refuzat să aprobe acele situatii financiare. Pe de altă parte, pârâții au arătat că reclamanta înțelege să folosească ca argumente și existenței fraudei, menționând o plângere penală pe care ar fi formulat-osi faptul că în prezent această plângere este supusă cercetării, dar în realitate, reclamanta recunoaște că nu există nicio sentinta care sa ateste cele afirmate. La aceeași concluzie a ajuns și instanța care a pronunțat prima sentința de respingere a ordonanței, in sensul ca reclamanta nu prezintă nicio sentință din partea niciunei autorități care să confirme aserțiunile pe care înțelege să le facă dl L., respectiv că "nu s-a făcut dovada faptului ca exista o pretinsă fraudă sau săvârsită de către pârâti, că înregistrarea în contabilitate a împrumutului pretins de aceștia s-a realizat prin manopere frauduloase". Referitor la calitatea d-lui L., pârâții au arătat că în motivarea ordonanței președințiale, instanța a înțeles să îsi întemeiase întreaga argumentație pe afirmatiile dlui L., in calitatea sa de expert contabil, străin de interesele societatii L. I. S.p.A. in cadrul sesizării adresate P. de pe lângă T. B. A., deși instanta a analizat hotărârea Adunării Generale a Asociaților nr. 2743/(...), la care a participat doar dl C. Gabrie, a denaturat calitatea d-lui L. si natura actului în care a înteles să efectueze astfel de afirmatii. În acest context, pârâții arată că dl. L. a fost numit chiar de către dl C. în calitate de lichidator voluntar al societății italiene L. I. S.p.A., în concluzie, având in vedere că dl L. este în realitate un apropiat si o persoana de încredere a d-Iui C., se poate spune orice despre acesta, numai faptul ca este "străin de interesele societății,, nu se poate retine. In concluzie, reclamanta cu rea-credință a încercat si a reusit sa induca in eroare instanta de judecată cu privire la afirmatiile d-lui L., profitând de similitudinea denumirilor acordata organelor numite de instanta în legislatia românească, in scopul de a încerca să confere o anumită valabilitate acestora. Reclamanta S. J. I. E. S. C.-N. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului si menținerea în totalitate ca legală si temeinică a Ordonantei Presedintiale nr. 8433/2010, pronuntată de Tribunalul Comercial Cluj, invocând dispozițiile art. 89 alin. (2), art. 581 si următoarele C. p. c. În argumentarea acestei poziții, reclamanta a susținut că în cauză au fost îndeplinite conditiile legale pentru pronuntarea unei ordonante președințiale având ca obiect suspendarea efectelor scrisorilor de garanție bancară, așa cum impun dispozițiile art. 581 C.pr.civ., respectiv: urgența măsurii solicitate, vremelnicia și neprejudecarea fondului prin dispunerea măsurii solicitate. Referitor la cerința urgenței și vremelniciei măsurii, reclamanta a menționat că instanta fondului în mod corect a apreciat ca se impune luarea de urgență a măsurii vremelnice a suspendării efectelor scrisorilor de garantie bancară, în conditiile în care ratele aferente anului 2010 (in valoare totala de 589-452,06 EUR) au scadenta la data de (...); ratele aferente anului 2010 (in valoare totala de 589-452,06 EUR) au un cuantum ridicat, existând aparenta in drept, întemeiată, a inexistentei obligației de plata, prin raportare la demersurile extra-judiciare si judiciare efectuate de către societatea de nationalitate italiana L. S.p.a (prin lichidator) si de către reclamantă. De asemenea, măsura este una de conservare a patrimoniului S. J., in calitate de garant al societatii de nationalitate italiana L. S.p.a, iar măsura provizorie de suspendare a efectelor Scrisorilor de garantie bancară are ca efect preîntâmpinarea unei pagube iminente si ireparabile, in conditiile unei lipse notorii de lichidități. M. suspendării este în sine una cu caracter vremelnic, deoarece nu invalidează scrisorile de garantie bancara sau obligatia in sine, ci suspenda executarea acesteia, iar momentul la care încetează măsura vremelnica este bine determinat, fiind raportat la pronuntarea unei hotărâri judecătorești irevocabile in ceea ce privește fondului litigiului si situatia juridică în spetă, respectiv până la pronuntarea unei hotărâri judecătorești irevocabile în Dos.nr. 7., aflat pe rolul T. C. C. În privința protejării intereselor legitime ale reclamantei si prevenirea pagubei iminente, se arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că se impune suspendarea efectelor Scrisorilor de garanție bancară deoarece, raportat la situatia financiara actuală, precum si la situatia economica a S. J. (existenta pe rolul instantelorde judecata a 3 cereri de deschidere a procedurii insolventei in decursul anului prezent), achitarea transelor totale aferente anului 2010, în valoare de 589-452,06 EUR, îngreunează situatia financiară a societății. Într-adevăr, S. J. și-a asumat cu buna- credință obligația de a garanta restituirea împrumutului înscris in evidentele contabile ale L. I., având în vedere situatia financiare a L. I. prezentată ca fiind reală de asociatii R. E. si C. F. si care de altfel reieșea din situatiile financiare (Bilanturile) de la acea dată. În condițiile efectuării plaților conform scrisorilor de garantie bancară, S. J. avea dreptul de regres numai împotriva societății de nationalitate italiana L. S.p.a, in calitate de debitor principal, si abia ulterior împotriva pârâtilor C. F. si R. E. A., încercarea de a recupera sumele achitate fără a fi datorate ar fi una extrem de anevoioasa si costisitoare, caracterizata de particularitatile jurisdictiei italiene. Și în privința neprejudecării fondului prin dispunerea măsurii solicitate, intimata arată că pronuntarea unei masuri cu caracter vremelnic constând in suspendarea efectelor Scrisorilor de garantie bancara nu reprezintă o judecata pe fondului cauzei, urmând ca această judecată sa o efectueze Tribunalul Comercial Cluj. Mai mult, pronuntarea unei astfel de masuri provizorii nu aduce prejudicii nici beneficiarilor R. E. si C. Ferdinano, si nici A. B., deoarece scadența tranșelor aferente fiecărui an nu este un termen esențial pentru R. E. si C. Ferdiando, nefiind astfel stipulat in scrisorile de garantie bancară, iar A. B. păstrează un beneficiu, respectiv nu este in situația de a acorda lichidități in valoare de 589.452,06 EUR. În opinia intimatei, toate criticile formulate de către pârâtii sunt neîntemeiate. A., în ceea ce privește vicierea procedurii de citare, intimata menționează faptul că a solicitat T. C. C. ca ordonanța președințiala să se soluționeze in camera de consiliu, fără citarea părtilor, iar mai apoi și-a îndeplinit obligațiile stabilite de către instantă, astfel că procedura de citare a fost legal îndeplinită prin prezentarea sa având în vedere dispozitiile art. 89, alin. (2) C. In ceea ce privește nerespectarea egalitarii de arme invocata de către recurentii C. F. si R. E., intimata arată ca acest principiu constituțional nu este încălcat prin soluționarea cererii de emitere a unei Ordonante președințiale fără citarea părtile in cauza, deoarece textul art. 581 alin. (3) C. permite in mod expres această solutionare. Luarea măsurii avea un efect util exclusiv in ipoteza in care aceasta suspendare intervenea până la data scadetei ratelor aferente anului 2010 ((...)) si obliga SC A. B. SA să se abțină de efectuarea oricărei plăți în temeiul Scrisorilor de garantie bancara, obtinerea unui efect util al Ordonantei presedintiale, până la data scadentei ratelor aferente anului 2010 putea fi compromisă de durata si rigorile efectuarii unei proceduri de citare. Mai mult, efectuarea procedurii de citare cu recurentii având ultimul domiciliu cunoscut in I., durata si rigorile acesteia conform Regulamentului european CEE 1393/2007, ar fi compromis efectul util al Ordonantei presedintiale. In ceea ce priveste critica formulată de către recurenti în sensul inadmisibilității administrării probelor la propunerea reclamantului in ipoteza necitării părtilor, intimata arată că astfel de argumentări nu au suport legal in legislatia in vigoare, cererea de chemare în judecată respectând rigorile unei acțiuni în justiție prev. de art. 112 C. În ceea ce priveste lipsa calității procesuale pasive a pârâtei SC A. B. R. SA - S. C., intimata arată că aceasta este inadmisibila deoarece, pârâta este parte a raportului juridic născut in baza Scrisorilor de garantie bancară, are obligatia de a efectua plata transelor aferente anului 2010, sens în care efectul util al Ordonantei presedintiale vizează in mod expres aceasta parte. În privința exceptiei autorității de lucru judecat și a incidenței dispozițiilor art. 581 C., intimata a arătat că ordonanța pronunțată are caracter vremelnic, sens in care nu pot fi primite criticile recurentilor in sensul existentei unei autorități de lucru judecat a oricărei măsuri pronunțate intr-o astfel de procedura. În acest context, se arată că prin O. presedintială, instanta de fond nu s-a pronuntat cu privire la existenta sau inexistenta vreunui drept, astfel încât această pronunțare să aibă autoritate de lucru judecat, ci doar s-a statuat asupra faptului ca,până la transarea dreptului (obiect al Dos.nr. 7600/128512010), se impune suspendarea efectelor Scrisorilor de garanție bancară, fără a invalida prin aceasta dreptul pretins al recurenților de a obține plata. În ceea ce privește alegatiile recurenților referitoare la neîndeplinirea conditiilor de admisibilitate ale ordonanței presedintiale, intimata apreciază că prin recursul formulat, recurentii detaliază o serie de circumstante care nu au legătură cu fondul ordonantei presedintiale. T. se arată că acest caracter ireparabil al prejudiciului nu se poate determina prin raportare la solvabilitatea sau insolvabilitatea persoanei care ar putea fi obligată la restituirea sumelor achitate, în cazul admiterii acțiunii pe fond. De asemenea, dificultățile financiare pe care le-ar crea intimatei această plată ar putea face imposibila efectuarea oricărui alt demers ulterior. Față de apărarea conform căreia actele contabile nu au caracter probatoriu în raporturile dintre societăți si persoanele fizice, intimata a arătat ca o normă de drept italian nu prezintă relevanță, deoarece prin intermediul acestora intimata a dovedit stadiu procedurilor in I., precum si starea de fapt actuală. Mai mult, acestor acte contabile recurentii le-au recunoscut valoarea probantă la data cesiunii de părti sociale, aceste acte contabile stand la baza convingerii intimatei cu privire al situatia economica a Societății L. I. precum si cu privire la existenta creditului acordat de recurenti către societatea de nationalitate italiana. In ceea ce privește considerațiile formulate de recurenți cu privire la raportul juridic fundamental dintre intimată si aceștia, se arată ca acestea nu prezintă relevanță in speță, valabilitatea acestora si modul de executare fiind deja dedus judecății in fata instantelor de fond (atat in R., cat si in I.). Analizarea de către instanțele investite cu soluționarea Ordonantei președințiale a valabilității raportului juridic dintre părți ar însemna judecarea fondului, chestiune nepermisa de dispozitiile art. 581 C. In ceea ce priveste pretinsa "inexistență" a acțiunilor în justiție invocate de intimată, aceasta arată că a făcut dovada existentei pe rolul autorităților italiene atât a actiunii civile, cat si a demersului penal. Mai mult, chiar societatea de nationalitate italiana L. I. S.p.a. nu recunoaște calitatea de creditori ai recurenților, foști asociați, in conditiile in care aceștia nu figurează pe tabelul creditorilor, astfel cum a fost aceasta definitivat de către jurisdictia italiana. Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, C.ea reține următoarele: Inițial instanța a rămas în pronunțare pe excepția necompetenței generale a instanțelor române motivată de existența unei clauze compromisorii inserate în acordul contractual însușit de către părți. La termenul din data de (...) instanța a respins însă după deliberare excepția peremptorie invocată și a repus cauza pe rol, reținând în esență faptul că, conform tezei ultime a scrisorilor de garanție bancară garanția este supusă regulilor P.ației ICC 458, acestea fiind condițiile în care S. A. B. R. S. înțelege să se oblige. Potrivit art. 2 lit. b din P.ația I.C.C. 458 „Garanțiile, prin natura lor, sunt tranzacții distincte față de contractele sau înțelegerile pe care ele s-ar putea baza, iar garanții nu sunt în nici un mod obligați în astfel de contracte sau înțelegeri";. În aceste condiții, valabilitatea scrisorilor de garanție bancară și orice măsuri chiar și provizorii ce vor fi dispuse asupra acestora sau dreptul aplicabil și jurisdicția nu pot fi determinate în condițiile antecontractului de vânzare-cumpărare sau ale actului de vânzare-cumpărare acțiuni ci dimpotrivă sunt supuse exclusiv normelor P.ației ICC 458. În ceea ce privește dreptul aplicabil și jurisdicția în care se soluționează conflictele născute în baza scrisorilor de garanție bancară, acestea sunt indicate expres de art. 26 și 27 din P.ația ICC 458. Conform acestor dispoziții, în lipsa unei convenții contrare în textul scrisorilor de garanție bancare, dreptul aplicabil este cel determinat de „. sucursalei care a emis garanția sau contra-garanția"; iar jurisdicția de soluționare aparține „instanței (tribunalului) competent în funcție de amplasarea sucursalei care a emis garanția sau contra-garanția";. Din interpretarea art.26, 27 precum și a art.2 lit.a din P.ația ICC 458 și având în vedere că titlurile de garanție sunt efecte de comerț rezultă că dreptul aplicabil în conflictele născute în baza scrisorilor de garanție bancară este dreptul român (legea locului sucursalei care a emis garanția, R.). De altfel aceasta este și poziția pârâtei A. B. R. exprimat în cadrul concilierii prealabile. Nu poate fi reținută teza potrivit căreia instanța este necompetentă material să soluționeze acest litigiu în condițiile inserării unei clauze compromisorii în antecontractul de vânzare cumpărare deoarece ceea ce este esențial în speță este că, scrisorile de garanție bancare sunt independente de orice raporturi juridice între părți și sunt supuse normelor din P.ația ICC 458 care indică competența de soluționare în Prin urmare, pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 581 alin.2 C.proc.civ. raportat la art.26 și 27 și coroborat cu art.2 lit.a și b din P.ația ICC 458, C.ea urmează a respinge ca neîntemeiată excepția necompetenței generale a instanței. La termenul din data de (...) instanța a pus în discuție și a rămas în pronunțare pe celelalte motive de recurs, unele invocate prin motivarea inițială a căii de atac declarate iar un alt motiv de recurs pretins a fi de ordine publică invocat de către reprezentantul recurentei în chiar ședința publică din data enunțată. Cu privire la excepția necompetenței teritoriale a T. C. C. recurenții au invocat faptul că potrivit art. 581 alin. 2 C.p.c., ,,cererea de ordonanță președințială se introduce la instanța competentă să se pronunțe asupra fondului dreptului,, iar la data de (...) instanța sesizată cu soluționarea fondului dreptului, Tribunalul Comercial Cluj a declinat soluționarea cauzei în favoarea T. B.. În formularea acestei excepții recurenții au făcut abstracție de modificările aduse Codului de procedură civilă prin L. 2. privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor. A., dispozițiile modificate ale art. 159 indice 1 alin. 2 C.p.c. prevăd faptul că necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de către părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului,,. Este real faptul că în fața primei instanțe pârâții recurenți au fost în imposibilitate să invoce vreo excepție deoarece soluționarea cauzei a avut loc fără citarea părților, însă în fața instanței de recurs aceștia aveau obligația procedurală să se conformeze dispozițiilor anterior enunțate și să invoce respectiva excepție la prima zi de înfățișare care s-a desfășurat la termenul din data de (...). În realitate excepția a fost invocată ulterior acestui moment procesual limită, doar în ședința publică din data de (...), după repunerea cauzei pe rol, situație în care excepția va fi respinsă ca fiind tardiv formulată. Cu privire la solicitarea de casare a cauzei cu trimitere spre rejudecare pentru necitarea pârâților în fața instanței de fond și încălcarea prin această modalitate de soluționare a egalității de arme și a dreptului esențial la un proces echitabil, instanța apreciază solicitarea ca fiind deopotrivă neîntemeiată, reținând în esență faptul că în ceea ce privește vicierea procedurii de citare, reclamanta intimată a solicitat T. C. C. în mod expres ca ordonanța președințială să se soluționeze în camera de consiliu, fără citarea părtilor, posibilitate procedurală expres reglementată de dispozițiile art. 581 alin. 3 C.p.c. În ceea ce privește nerespectarea egalității de arme invocată de către recurenții C. F. si R. E., în opinia instanței acest principiu constituțional nu este încălcat prin soluționarea cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale fără citarea părtilor in cauză, deoarece textul art. 581 alin. (3) Cpc permite această soluționare admisibilă prin prisma caracteristicilor esențiale ale măsurii luate. M. dispusă avea un efect util exclusiv in ipoteza in care această suspendare intervenea până la data scadenței ratelor aferente anului 2010 ((...)). Mai mult, efectuarea procedurii de citare cu recurenții având ultimul domiciliu cunoscut in I., durata si rigorile acesteia conform Regulamentului european C.E.E. 1393/2007, ar fi compromis efectul util al ordonanței presedințiale. Drepturile procedurale ale părților sunt protejate inclusiv prin formularea prezentei căide atac prin care este supusă cenzurii instanței de casare măsura excepțională și esențialmente vremelnică dispusă de către prima instanță. Cu privire la critica formulată de către recurenti în sensul inadmisibilității administrării probelor la propunerea reclamantului in ipoteza necitării părtilor, instanța nu acceptă acest argument care nu are suport legal, cererea de chemare în judecată respectând rigorile unei acțiuni în justiție prevăzute de art. 112 C. proc. civ. În ceea ce privește însă excepția autorității de lucru judecat, instanța de recurs consideră argumentele invocate de către recurenți ca fiind pe deplin întemeiate. Pentru verificarea temeinică a acestei excepții, la dosarul de recurs a fost atașat dosarul (...) al T. C. C. în care a fost pronunțată o soluție pe o altă cerere de ordonanță președințială introdusă de către aceeași reclamantă împotriva acelorași pârâți. Sunt în opinia instanței de recurs pe deplin incidente dispozițiile art. 1201 cod civil care impun analiza autorității de lucru judecat prin prisma unei triple identități: părți, obiect și cauză. A., în data de (...) intimata-reclamanta a înregistrat pe rolul T. C. o cerere de emitere a ordonanței presedintiale, înregistrată sub nr. (...). În data de (...), aceeași intimata-reclamanta, introduce, la aceeasi instanta, alt complet, o nouă cerere de emitere a unei ordonante presedintiale, identică cu cea din dosarul nr. (...) în ce privește obiectul, părtile si calitatea acestora, cauza, cu o motivare identică, ce este înregistrată sub nr. (...). În data de (...), în dosarul nr. (...), soluționat fără citarea părtilor, este emisă sentinta comerciala nr. 8375/2010, prin care, in urma analizării cererii si a probelor depuse în susținerea cererii instanta înțelege să respingă cererea de ordonanța președințială ca fiind nefondată. Cu toate acestea, în data de (...), aceeasi instanță, alt complet, înțelege sa emită o nouă sentinta, respectiv cea recurata, in dosarul nr. (...), diametral opusă față de prima, respectiv de admitere a cererii creditoarei. Analizând comparativ cele două cereri de emitere a ordonanței președințiale instanța de recurs reține faptul că ne aflăm în cazul unei evidente triple identități de părți, obiect și cauză. A., ambele cereri sunt introduse de către J. I. E. S. impotriva pârâților SC A. B. R. SA - S. C., C. F. si R. E., toate părțile având aceeași calitate în cele două cereri. În cazul concret analizat, obiectul este identic chiar dacă este formulat diferit, cu intenția de a crea o aparentă diferență. A., este unanim admis în practica și doctrina judiciară că pentru a ne afla în fața unui obiect identic nu trebuie analizată maniera de formulare a cererii deduse judecății ci finalitatea acesteia. A., poate rezulta concluzia unui obiect identic chiar din formulări diferite, dacă scopul urmărit este același. În prima cerere soluționată de emitere a ordonanței președințiale reclamanta a solicitat instanței să dispună ,,ca A. B. R. SA să nu e fe ctue ze n ici u n fe l d e p lăț i în te me iul scriso rii d e g a ran ție ba n ca ră n r. S 5 . din (...), emise d e că tre pâ râtă A . B . în favo a rea lu i R. E . și a scriso rii d e g a ran ție ban ca ră n r. S 5. d in (...), e mise d e că tre p â râtă A . B . în fa voa rea lui C. F., până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond nr. (...) aflat pe rolul T. C. C.,,. În al doilea dosar cu numărul (...), înregistrat primul însă soluționat ulterior, s-a solicitat instanței ,,să dispună suspendarea efectelor scrisorii de garanție bancară nr. S 5. din (...), emise de către pârâtă A. B. în favoarea lui R. E. și a scrisorii de garanție bancară nr. S 5. din (...), emise de către pârâtă A. B. în favoarea lui C. F., cu co n se cința inte r zicer ii d e a efe ctu a p lăț i în teme iul scriso rilor d e g a ra n ție b an ca ră , până la soluționarea irevocabilă a dosarului de fond nr. (...) aflat pe rolul T. C. C.,,. Rezultă într-un mod lipsit de echivoc faptul că finalitatea celor două cereri este identică, constând în suspendarea plăților efectuate în temeiul celor două scrisori de garanție bancară, fiind în consecință în prezența unei identități de obiect. Și cauza celor două cereri (starea de fapt calificată juridic) este identică, constând într-o posibilă fraudă produsă cu prilejul încheierii unor contracte comerciale care ar impune ca măsură urgentă în opinia reclamantei intimate stoparea plăților efectuate în baza celor două scrisori de garanție bancară conform unui grafic deeșalonare acceptat de către părți. Mai mult, trebuie remarcat în acest context faptul că motivarea celor două cereri este absolut identică, or chiar motivarea unei cereri de chemare în judecată relevă și explicitează cauza respectivei cereri. Contrar afirmațiilor reclamantei intimate, tripla identitate de părți, obiect și cauză determină existența autorității de lucru judecat chiar și în domeniul particular al odonanței președințiale, față de o altă cerere de ordonanță președințială, atât timp cât circumstanțele speței avute în vedere de către instanță cu prilejul pronunțării primei ordonanțe președințiale nu s-au schimbat. Prima instanță care a pronunțat sentința comercială 8375/2010 a analizat urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului (condiții de admisibilitate ale ordonanței președințiale) și a concluzionat la data de (...) că nu se impune admiterea cererii. Instanța de recurs nu este investită și nu poate cenzura modul în care prima instanță a aplicat textele incidente la starea de fapt pentru a ajunge la concluzia enunțată. În aceste condiții, o altă cerere identică de ordonanță președințială nu poate fi admisă decât dacă au intervenit împrejurări noi de fapt care să justifice urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului, împrejurări care nu au fost analizate de către prima instanță și pe care partea să le indice expres. Or din data de (...) până în data de (...) nimic nu s-a schimbat în aceste împrejurări, nici reclamanta nu invocă o astfel de schimbare a circumstanțelor, mai mult, reclamanta omite să informeze instanța cu privire la existența unei cereri care anterior a fost respinsă. A existat și o a treia cerere de ordonanță președințială de asemenea identică la judecarea căreia s-a renunțat în condițiile pronunțării unei soluții favorabile recurate în prezentul dosar. Mai mult, trebuie precizat foarte clar că autoritatea de lucru judecat se raportează la tripla identitate anterior enunțată, în nici un caz la probele administrate. Solicitarea unor probe noi în susținerea unei cereri identice cu una anterior respinsă nu înfrânge autoritatea de lucru judecat, fiind exclusiv culpa procesuală a părții că nu a cerut inițial administrarea respectivului probatoriu. Dacă nu am admite aceste considerente rezultă că o cerere identică de ordonanță președințială poate fi introdusă de nenumărate ori, până la obținerea unei soluții favorabile, concluzie care nu poate fi acceptată prin prisma faptului că practica respectivă ar reprezenta un abuz de drept. Trebuie demontat și argumentul reluat insistent de către intimată, legat de momentul sesizării instanței. A., în opinia instanței de recurs nu are relevanță momentul sesizării instanței ci momentul pronunțării unei soluții de către instanță. Nu sesizarea instanței intră în autoritate de lucru judecat, ci hotărârea judecătorească care analizează pe fond cererea și fixează cele trei elemente: părți, obiect și cauză. Chiar dacă prima cerere înregistrată a fost soluționată ulterior, pronunțarea instanței la (...) pe a doua cerere blochează posibilitatea reclamantei de a obține o altă soluție pe o cerere identică, chiar anterior introdusă, atât timp cât împrejurările avute în vedere de către instanță nu s-au pronunțat. Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 și 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c. instanța va admite recursul declarat de C. F. și R. E., împotriva ordonanței președințiale nr. 8433 din 13 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., pe care o modifică în sensul că va admite excepția autorității de lucru judecat și în consecință va respinge cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de S. J. I. E. S. C.-N. pentru existența autorității de lucru judecat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de C. F. și R. E., ambii cu domiciliul procesual ales în str. Academiei, nr. 39-41, intrarea A, etj. II, biroul 2.1, sector 1 prin „. și A. în contradictoriu cu S. J. I. E. S.R.L și SC A. B. R. SA S. C., împotriva ordonanței civile nr. 8433 din 13 decembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., pe care omodifică în sensul că admite excepția autorității de lucru judecat și în consecință respinge cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de S. J. I. E. S., cu sediul în C.-N., str. T., nr. 1, jud. C. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 27 aprilie 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, C. I. D. P. A. A. I. Red.A.A.I. Dact.H.C./2 ex./(...) Jud.fond: H. D. GREFIER, M. N. ȚAR
| ← Decizia comercială nr. 1720/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1047/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
