Decizia comercială nr. 1027/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1027/2011
Ședința 9 M. 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR : M. H. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de B. T. SA, împotriva sentinței comerciale nr. 2955 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...), al T. C. C., în contradictoriu cu intervenienta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE B.- C. SA și intimata O. R. C. de pe lângă T. C., având ca obiect cerere de interventie art. 46 din L.31/1990.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 martie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința comercială nr. 2955 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., a fost admisă excepția netimbrării cererii de intervenție formulată în condițiile art. 46 din Legea nr. 31/1990 de intervenienta S. B.-C. SA. T., s-a dispus restituirea către O. de pe lângă Tribunalul Cluj a cererii petentei SC B. T. SA, având ca obiect înregistrarea în registrul de publicitate a mențiunilor referitoare la modificarea actului său constitutiv, prin înființarea unui sediu secundar cu sediul în Titu, jud. Dâmbovița și numirea coordonatorului agenției, în vederea soluționării cererii de înregistrare.
S-a dispus amendarea intervenientei cu suma de 500 lei, în baza art. 108 ind. 1 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pr.civ. și a fost respinsă cererea formulată de petenta SC B. T. SA, având ca obiect obligarea intervenientei la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor materiale.
În privința acestora din urmă, s-a reținut că s-au solicitat daune în sumă de 8.704,6 lei, constând în contravaloarea chiriei achitate de către bancă pentru imobilul în care urma să funcționeze agenția a cărei înregistrare s-a solicitat.
T. le-a apreciat însă ca nefondate cu motivarea că, din contractul de închiriere depus la dosar nu rezultă că scopul pentru care a fost încheiat este numai acela al desfășurării activității agenției, el putând fi utilizat și pentru alte destinații, neputându-se susține că petentei i s-a cauzat astfel un prejudiciu, cuantificabil prin valoarea chiriei achitate.
Prin recursul declarat de către SC B. T. SA, se solicită modificarea în parte a hotărârii, în sensul obligării intervenientei la plata sumei de 8.704,6 lei, cu titlu de despăgubiri și a cheltuielilor de judecată, la fond și în recurs, constând în taxa de timbru și timbrul judiciar aferentă acestor pretenții.
Motivarea căii de atac se axează, în esență pe ideea că în mod nelegal s-a reținut că nu există prejudiciu și raport de cauzalitate între acesta și fapta intervenientei, din moment ce înregistrarea agenției și, implicit, funcționarea ei, a fost întârziată ca urmare a promovării, cu rea credință, a unei cereri de intervenție vădit nefondate, depuse în dosarul de înregistrare mențiuni de la O. de pe lângă Tribunalul Cluj. În acest context, prin recursul declarat se fac referiri punctuale la clauzele din contractul de închiriere al spațiului în care urma să funcționeze Agenția T.
La termenele de judecată din datele de (...) și (...) au fost solicitate părților lămuriri pe marginea cadrului procesual creat ca urmare a formulării cererii de obligare a intervenientei la plata unor despăgubiri, mai exact, cu privire la cauza unei astfel de pretenții și subsecvent, la admisibilitatea ei, atât din perspectiva modului în care acțiunea a fost concepută, cât și a prevederilor OUG nr. 1..
Analizând recursul declarat, prin prisma chestiunilor puse în discuție din oficiu de către C.e și a susținerilor părților pe marginea acestor aspecte, C.ea constată că el este fondat, pentru următoarele considerente:
Acțiunea petentei vizează obligarea intervenientei S. B.-C. SA la plata unor despăgubiri pentru întârzierea cauzată prin depunerea cererii de intervenție, în cadrul dosarului O. C., înregistrat sub nr. 54587/2010, având ca obiect modificarea actului său constitutiv prin înființarea unui sediu secundar - agenție, în localitatea T.
Prin cererea de intervenție s-a solicitat respingerea cererii de înregistrare a noului consiliu de administrație al SC BT SA, ea fiind trimisă spre competentă soluționare T. C. C., în temeiul art. 7 alin. 7 din OUG nr. 1..
În fața instanței, intervenienta nu și-a timbrat demersul, motiv pentru care el a fost anulat ca netimbrat, prima instanță dispunând și aplicarea unei amenzi în sarcina acesteia, ca urmare a constatării faptului că a promovat, cu rea-credință, o cerere vădit netemeinică, în scopul tergiversării înregistrării în registrul de publicitate a mențiunilor solicitate de petentă.
Cererea în despăgubiri a fost respinsă ca neîntemeiată, pe considerentul nedovedirii prejudiciului invocat.
C.ea constată că prin întâmpinarea depusă de recurentă la dosarul de fond la filele 97-101, aceasta a solicitat instanței respingerea cererii de intervenție ca nefondată, sancționarea intervenientei cu amendă, în baza prev. art. 108 ind. 1 alin. 1 pct. 1 lit. a C.pr.civ., precum și obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor suferite ca urmare a amânării datei de deschidere a agenției a cărei înregistrare face obiectul dosarului O. nr.
54587/2010.
În susținerea cererii de amendare și de obligare la despăgubiri, s-a relevat că sunt incidente prev. art. 723 C.pr.civ., prin depunerea cererii de intervenție referitoare la înregistrarea consiliului de administrație în toate dosarele depuse de B. T. la O., care nu aveau acest obiect, fără verificarea prealabilă a conținutului acestor dosare, rezultând în mod clar reaua credință a intervenientei, care demonstrează astfel o conduită șicanatorie și vindicativă, îndreptată împotriva intereselor legitime ale băncii.
Astfel, sunt aduse petentei prejudicii de imagine și pecuniare, acestea din urmă fiind cuantificate la nivelul chiriei achitate pentru imobilul în care urma să funcționeze Agenția Titu, cu toate că deschiderea efectivă a acesteia a fost întârziată prin depunerea cererii de intervenție.
În drept, „întâmpinarea"; a fost întemeiată pe prev. art. 115 C.pr.civ., iar pretențiile referitoare la acordarea despăgubirilor au fost timbrate la valoare, conform prev. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 146/1997.
Prin precizările depuse în recurs, petenta relevă că acest înscris are valențele unei cereri reconvenționale, reprezentând pretențiile băncii în legătură cu cererea de intervenție formulată, potrivit art. 119 alin. 1 C.pr.civ.
Se mai relevă că în doctrină s-a arătat că cererea reconvențională poate fi formulată și în cadrul întâmpinării, nu numai printr-un înscris separat, iar în privința temeiului pretențiilor, au fost invocate și prev. art. 998-1000 C.civ.
În plus, au fost citați autori care arată că cererea reconvențională se poate formula și pentru solicitarea de daune interese cauzate de cererea introductivă, iar o bună administrare a justiției și a drepturilor și intereselor legitime ale părții justifică formularea unei astfel de solicitări, chiar în procedura prev. de OUG nr. 1..
Pe de altă parte, intervenienta a arătat prin întâmpinarea depusă în recurs că prima instanță nu s-a preocupat de aspectele legate de corecta calificare a „întâmpinării"; depuse la dosar și că recurenta nu și-a precizat temeiul de drept al cererii, pentru a-i da posibilitatea formulării unei poziții procesuale, în deplină cunoștință de cauză. T., a susținut că este inadmisibilă analizarea pe fond a unor astfel de pretenții, în cadrul procedurii sumare reglementate de OUG nr. 1..
Din analiza actelor depuse la dosarul de fond, C.ea reține că acțiunea nu a fost motivată în drept, disp. art. 723 C.pr.civ. fiind invocate în mod expres dosar cu privire la solicitarea de obligare la plata amenzii pentru formularea, cu rea-credință, a unei cereri vădit netemeinice, iar clarificări cu privire la aceste aspecte nu au fost solicitate de către instanță, în virtutea rolului activ, astfel încât motivarea sentinței nu face nicio referire la aspectele procedurale și se referă la inexistența unui prejudiciu cert și suficient de caracterizat care să fi fost cauzat prin depunerea cererii de intervenție.
Astfel, tribunalul a trecut cu ușurință la analiza fondului pretențiilor, fără a se preocupa de necesitatea învestirii sale în condiții legale, cu precizarea cauzei acțiunii în pretenții, pentru ca aceasta să fie pusă în discuție, cu respectarea principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.
Determinarea cauzei cererii de chemare în judecată trebuie să fie clară, completă, cât mai exactă cu putință întrucât aceste reper are multiple semnificații și implicații. Raportat la obiect și cauză se verifică respectarea normelor privitoare la competența instanței, legalitatea aptitudinii judecătorului de a soluționa litigiul, taxa de timbru. I. exactă a obiectului și cauzei pune părțile dintr-un început, pe poziții de egalitate, determinarea acestor elemente fiind o expresie și o garanție a principiului disponibilității.
Conform prevederilor art. 129 alin. 6 C.pr.civ. judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii dedus judecății. Judecătorul este în drept să ceară părții explicații și să pună în dezbatere orice împrejurare de fapt și de drept menită să conducă la aflarea adevărului în cauză.
În doctrină, s-a relevat că reclamantul nu este obligat să indice chiar textul de lege pe care se întemeiază, încadrarea urmând a fi făcută de către judecător, care poate proceda la schimbarea temeiului juridic al cererii, însă numai după ce a pus în discuție noua cauză.
Potrivit disp.art. 112 pct. 3 și 4 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă obiectul și valoarea cererii, precum și arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază acțiunea.
T. a statuat că în speță nu poate fi angajată răspunderea civilă a intervenientei, în maniera solicitată de către recurentă, fără însă a statua, în primul rând, cu privire la admisibilitatea unui astfel de demers, în procedura specială a soluționării cererilor de intervenție, în baza prev. art. 7 alin. 7 din OUG nr. 1., iar în al doilea rând, cu privire la natura juridică a unei astfel de răspunderi, prin prisma temeiului de drept invocat de către petentă și, implicit, a condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru antrenarea acesteia.
Astfel, întrucât tribunalul nu a stăruit, în virtutea rolului activ, pentru clarificarea cauzei întâmpinării, recalificată în recurs ca fiind cerere reconvențională, a încălcat atât principiul disponibilității, din perspectiva petentei, cât și pe cel al dreptului la apărare, în ceea ce o privește pe intervenientă.
Pentru toate aceste considerente, întemeiat pe prevederile art.312
C.pr.civ., C.ea va admite recursul exercitat de petentă, va casa parțial sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare T. C. C., în privința pretențiilor referitoare la despăgubiri, fiind menținute restul dispozițiilor. Cu prilejul rejudecării, tribunalul va lămuri aspectele legate de cauza juridică a cererii de despăgubiri și numai după realizarea acestor demersuri va proceda la analiza acțiunii, ținând cont de toate argumentele părților de la fond și din recurs.
Astfel, în cazul în care se va aprecia că demersul este admisibil, atât din perspectiva modului în care a fost el fundamentat în drept, în condițiile existenței unui temei procedural special pentru obligarea celui care, cu intenție sau din culpă, a pricinuit amânarea judecării, la despăgubiri pentru paguba astfel cauzată, cât și al rigorilor impuse în cadrul procedurii prev. de OUG nr.
1., se va trece la analiza fondului pretențiilor invocate, urmând a fi analizate condițiile angajării răspunderii intervenientei.
Din această perspectivă, se constată că hotărârea este deficitară și din perspectiva faptului că s-a statuat în mod formal cu privire la neîndeplinirea condiției existenței unui prejudiciu, susținerile din recurs pe marginea acestor aspecte părând a fi de natură să contrazică aceste susțineri. Ca atare, este necesară o analiză aprofundată a clauzelor contractului de închiriere invocat de petentă, din perspectiva specificității obiectului de activitate al acesteia, precum și a celorlalte elemente ale răspunderii.
T., în rejudecare, în urma căreia se va releva adevărata culpă procesuală a părților, va fi rezolvată și chestiunea cheltuielilor de judecată, pentru toate ciclurile procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de B. T. SA C.-N. împotriva sentinței comerciale nr. 2955 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. pe care o casează în parte și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în privința petitului având ca obiect obligarea intervenientei S. B. C. SA la plata sumei de
8704,6 lei, despăgubiri.
Menține restul dispozițiilor. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de (...).
Red.M.B./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: S. Ivănescu
| ← Decizia comercială nr. 4402/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 21/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
