Decizia comercială nr. 21/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 2497.(...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 21/2011
Ședința publică de la 03 F. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE Ana M. T.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamanta SC A. SA, împotriva sentinței comerciale nr. 711/2010, pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. 2497.(...), în contradictoriu cu pârâții A. M. I., A. S. D. și V. V. M., având ca obiect acțiune în anulare contract de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că apelul este timbrat, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 31.01, respectiv (...) intimații au depus la dosar întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 711 din data de 30 iunie 2010 pronunțată în dosarul nr. 2497.(...) al T.ui B.-N. s-a respins ca fiind neîntemeiată acțiunea ulterior precizată de reclamanta S. A. SA, B., în contradictoriu cu pârâții A. M. I. și A. S. D. și V. V. M., având obiect anulare contract de vânzare cumpărare a 12.807 acțiuni, iar reclamanta a fost obligată să plătească pârâților suma de 539 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4729 din (...) de B. notarului public B. D. A., pârâtul V. M. V. în calitate de vânzător a vândut pârâților A. M. I. și soției A. S. D., un număr de l2.807 acțiuni ale societății comerciale A. SA B., cu o valoare nominală de 2,5 lei, reprezentând 25,30 % din capitalul social al societății, acțiuni numerotate de la nr. l9503-32.309 conf. certificatului de acționar nr. 2..2007 la prețul de l28.070 lei, respectiv l0 lei/acțiune.
Cumpărătorii au solicitat societății ale căror acțiuni le-au cumpărat înregistrarea în registrul acționarilor și de cesiuni, însă societatea pârâtă a refuzat să opereze acest transfer al proprietății acțiunilor, cu motivarea că este o societate de tip închis.
Prin prezenta acțiune societatea comerciala SC A. SA solicită ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți la (...) invocând trei motive de anulabilitate a acestui contract și anume: 1) faptul că această societate este o societate comercială pe acțiuni de";tip închis"; ; 2) faptul că vânzătorul V. M. V. a înstrăinat aceste acțiuni deși ele aveau calitatea de bun comun al foștilor soți, încălcându-se disp.art. 30 C.familiei, și 3) faptul că vânzătorul V. M. V. a înstrăinat cumpărătorilor și cele l0 acțiuni de la pozițiile nr. 7422 la 7. din registrul acționarilor, deși acestea erau indisponibilizate drept garanție a administratorului vânzător și prin urmare erau inalienabile.
Analizând fiecare motiv de anulabilitate a contractului de vânzare- cumpărare, invocat de reclamant, instanța de fond a reținut: a)referitor la faptul că societatea comercială este o societate comercială pe acțiuni de „. închis"; și prin urmare, acționarii au limitate drepturile lor în a-și înstrăină acțiunile ce le dețin, motiv de nulitate sau anulabilitate a contractului de vânzare-cumpărare, instanța va respinge ca neîntemeiat acest motiv, având în vedere următoarele:
In actul constitutiv al reclamantului valabil pentru momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare, se prevede la art.1, al.3 că societatea se declara de tip închis.
Dispozițiile art.7 din actul constitutiv privitoare la capitalul social și acțiunii statuează că : societatea va tine evidența acțiunilor în registrul acționarilor care se păstrează la sediul societății, sub responsabilitatea consiliului de administrație și că dreptul de proprietate asupra acțiunilor ser transmite prin declarație făcută în registrul acționarilor, semnată de cedent și de cesionar sau mandatarii lor.
Așadar, din analiza dispozițiilor cuprinse în actul constitutiv al reclamantei, rezultă cu certitudine ";tip închis"; nu cuprinde dispoziții restrictive privind transferabilitatea acțiunilor sale.
În acest sens, tribunalul a arătat că este de observat și faptul că
Regulamentul nr. 6/1996 al Comisiei Naționale de V. M., aprobat prin O. nr.
3/(...), publicat în M.O. nr. 37/(...), în vigoare la data convenției definește în art. 1.2 lit. K societatea închisă ca fiind o societate comercială pe acțiuni ale cărei acte constitutive prevăd restricții privind libera transferabilitate a acțiunilor, interzic orice distribuire de valori mobiliare către public sau care nu îndeplinește condițiile stabilite de art. 2.4(7) din regulamentul pentru o societate deschisă.
Art. 2.5 din Regulament statuează că: o societate închisă, definită conf. art.1.2 lit k nu poate efectua nici o formă de publicitate pentru vânzarea acțiunilor sale.
Din aceste dispoziții legale rezultă cu evidență faptul că o societate comercială pe acțiuni de tip închis este numai acea societate care în actele constitutive cuprinde restricții privitoare la transferabilitatea acțiunilor sale, ceea ce nu este îndeplinit în ce o privește pe reclamantă.
În literatura de specialitate este unanimă opinia potrivit cărei societățile comerciale pe acțiuni închise reprezintă acele societăți ale căror acțiuni sunt tranzacționate în afara oricărei oferte publice și a oricărui sistem de tranzacționare reglementat, respectiv transferul dreptului de proprietate are loc în condițiile actelor constitutive și ale disp. art.98, al.1 din Lg. 30/1990.
Așa fiind, în afara unor restricții stabilite prin actul constitutiv, acțiunile sunt liber negociabile și acționarii pot cesiona toate acțiunile ce le dețin sau o parte a acestora unui alt acționar sau unui terț neacționar, fără nici o restricție din partea societății.
Sunt considerente pentru care instanța de fond a apreciat că în ce privește acțiunile S. A. SA, care potrivit actului constitutiv în vigoare la (...) era o societate comercială pe acțiuni de „. închis"; fără a avea reglementate nici un fel de restricții privind transferabilitatea acțiunilor sale, transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute de către un acționar,poate avea loc atât câtre un alt acționar, dar și către un terț, potrivit art. 98 al.1 din Lg. 31/1990, și a dispozițiilor cuprinse în art. 7, al.4 și 5 din actul constitutiv. b)cel de-al doilea motiv de anulabilitate a contractului de vânzare- cumpărare, invocat de reclamanta vizează încălcarea de către vânzător a dispozițiilor legale privind comunitatea de bunuri a soților, respectiv dispoz. art. 30 Cod fam. potrivit cărora bunurile dobândite în timpul căsătoriei, sunt bunuri comune ale soților, iar vânzarea s-a făcut fără acordul soției vânzătorului.
T. a apreciat că motivul invocat de reclamanta se dovedește a fi neîntemeiat deoarece, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv (...), acțiunile obiect al vânzării se aflau în proprietate exclusivă a vânzătorului, urmare partajului amiabil intervenit între foștii soți după divorț, așa cum rezultă din declarația autentificată sub nr. 1004 din 18 martie 2008, de B. N. P. B. E. F. ( f. 81 dosar fond), declarația fostei soții a vânzătorului, în care la poz. 2 se arată că"; am fost de acord ca toate acțiunile să revină în întregime în proprietatea fostului meu soț V. M. V., fără vreo sultă compensatorie și fără alte pretenții ulterioare";. c)cu privire la cel de-al treilea motiv al anulabilității invocate de reclamantă și care vizează faptul că în contractul de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți sunt incluse și un număr de 10 acțiuni deținute de vânzător, care erau indisponibilizate și aflate la dispoziția societății ca o garanție a administratorului, fiind prin urmare inalienabile, se rețin următoarele:
Obligația constituirii de garanții de către administratori a fost reglementată de art. 140 din Lg. 31/1990, potrivit căreia fiecare administrator trebuia să depună o garanție „ pentru administrația sa prevăzută de actul constitutiv, ori în lipsă unei clauze în acesta, aprobată de adunarea generală a acționarilor ";. Alineatul 2 al acestui articol permitea administratorului acționar să constituie garanția de buna administrare și prin depunere a 10 acțiuni care, pe perioada mandatului său, erau inalienabile și se păstrau la societate.
Aceste dispoziții au fost abrogate de art. I, pct. 87 din Legea nr.
441/2006, astfel că începând cu (...), a fost abrogată obligația legală de constituire a unei garanții de către administrator.
De altfel, a mai precizat instanța de fond, nici actul constitutiv al reclamantei actualizat la (...), nu reglementează obligația administratorilor în sensul constituirii de garanții.
Pentru considerentele de fapt mai sus analizate, în temeiul dispozițiilor legale invocate în cuprinsul acestora, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA, având obiect anularea contractului de vânzare cumpărare încheiat între pârâții A. M. I. și A. S. D., în calitate de cumpărători și vânzătorul V. M. V., autentificat sub nr. 4729/(...) al BNP B. D. A. și a respins-o ca atare.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta a fost obligată să plătească pârâților suma de 539 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și taxa judiciară de timbru.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanta S. „. S. B. a declarat apel, solicitând admiterea acestuia și, în principal, casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar, admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii sale și anularea contractului de vânzare-cumpărare acțiuni.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că societatea era si este una de tip închis încă din aprilie 2008, ca este de esența societătii de tip închis a nu se putea înstrăina in afara societătii, că refuzul de a înscrie în registrul actionarilor contractul si noul proprietar este unul justificat, cu raportare la actul constitutiv in vigoare la momentul încheierii contractului si că acest contract este realizat cu ignorarea dispozițiilor legale si statutare ale societătii, întrucât nu se putea înstrăina în afara societătii de către numitul V. V.
În ceea ce priveste cel de-al doilea motiv de nulitate al contractului si anume încheierea lui cu încălcarea disp. art. 30 din Codul familiei potrivit cărora vânzare s-a făcut în contra prezumtiei de bun comun, s-a arătat că într-adevăr o parte dintre bunuri (actiuni) s-au dobândit in timpul căsătoriei cu fosta sotie, deci făceau parte din comunitatea matriomonială si trebuiau să facă obiectului unui partaj, ulterior divortului. Dar era de verificat în ce măsura o parte din actiuni nu au fost dobândite in timpul căsătoriei cu actuala sotie (care pe verso al contractului declara că acele actiuni reprezintă bunuri proprii ale sotului si care este un pact contrar conventiei matrimoniale, fiind nul absolut întrucât nu se pot partaja bunuri din timpul căsătoriei decât ulterior divortului nicidecum in timpul acestuia, cu exceptiile de rigoare.
În ceea ce priveste discutia pe problema înstrăinării actiunilor inalienabile s-a arătat că vânzătorul V. V. a înstrăinat actiunile detinute cu încălcarea unor dispoziții legale imperative in aceste sens. Astfel acesta a devenit membru in consiliul de administratie după cum rezultă din cererea de înscriere de mentiuni depusa la R. C. in (...) lăsând ca si garantie legală un nr.de 10 actiuni după cum rezultă si din anexa nr.6.6 din (...). In acest sens chiar V. V. a întocmit o parte din documentatie, si după cum rezultă din chiar lista de actionari din data de 3 1. XII. 1996, actiunile numerotate între pozitia nr .7422 - 7431 sunt garantie de administrator. C. semnătura vânzătorului figurează in dreptul notarilor. De asemenea, conform certificatului nr.729 din (...) V. V. garanta cu actiunile de la nr.7422-7431, mentiunea efectuată fiind :"actiunile constituite drept garantie sunt inalienabile si se păstrează la societate" .
Un alt aspect învederat de reclamantă se referă la faptul că la data de
(...) calitatea de membru în consiliul de administratie a încetat, însă cu toate acestea, V. V. a înstrăinat actiunile ce le detinea, dar asupra cărora exista o garantie legala in data de (...) după cum rezultă si din contractul de vânzare-cumpărare atacat.
În opinia reclamantei, instanta nu a răspuns tuturor criticilor pe care le-a formulat, nu a administrat toate probele solicitate. În acest sens a apreciat că s-ar fi impus citarea fostei sotii în calitate de pârâtă, dat fiind faptul că se vorbea despre un drept prezumtiv al acesteia. De asemenea, nu s-a administrat proba cu interogatoriul desi ar fi putut fi lămuritoare cu privire la unele aspecte.
În final, reclamanta a arătat că a mai formulat un motiv de critică pe care instanța l-a ignorat cu desăvârșire, respectiv faptul că în chiar acțiunea introductivă a învederat că:"…De asemenea, deși acțiunile sunt nominative dematerializate s-a cumpărat în indiviziune un nr. de 12807 acțiuni de către două persoane si anume A. M. si A. S. D.". Reclamanta apreciază că această cumpărare, realizată în acest mod, încalcă dispozițiile legale, instanta de fond omițând să analizeze si acest motiv, ignorându-l cu desăvârșire.
Intimații A. M. si A. S. D. au depus întâmpinare, prin care au reiteratcele susținute în fața instanței de fond.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a actelor atașate la dosar, Curtea de apel constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Critica privind greșita reținere de către prima instanță a împrejurării că o societate închisă trebuie să înscrie în actul său constitutiv restricțiile privind transferul de acțiuni se impune a fi respinsă.
Simpla menționare a caracterului de societate închisă nu suplinește cerința prevăzută de art. 8 lit. f ind. 2 din Legea nr. 31/1990. Limitările privind transmiterea acțiunilor de la proprietari la terți nu pot fi prezumate, ci trebuie prevăzute expres, situație ce nu este incidentă în speță.
În ceea ce privește susținerea privind caracterul de bun comun al acțiunilor tranzacționate, instanța constată că, pe de o parte, acțiunile dobândite în timpul căsătoriei desfăcute prin divorț i-au revenit în totalitate intimatului-pârât V. M.-V., în urma partajului voluntar, după cum rezultă din declarația notarială dată de V. V., iar pe de altă parte în privința eventualelor acțiunii dobândite în timpul actualei căsătorii a vânzătorului, operează prezumția de mandat tacit reciproc, prevăzută de art. 35 alin. 2 cod familiei, care nu a fost infirmată.
Referitor la motivul de nulitate ce vizează caracterul inalienabil al celor
10 acțiuni înregistrate sub nr. 7422-7431, această garanție viza un mandat de administrator anterior, iar pe de altă parte la data încheierii convenției nu mai era reglementată nici de textele legale incidente, nici de dispozițiile actelor constitutive obligația de garanție a administratorului.
Cât despre împrocesuarea fostei soții a vânzătorului, aceasta nu justifica legitimare procesuală activă, nefiind parte în contractul a cărui anulare se solicită prin cererea dedusă judecății. Față de efectul declarativ al partajului, nu era necesară nici introducerea în cauză a acesteia, după cum nu era utilă nici audierea sa ca martoră.
În ceea ce privește proba cu interogatoriul, nu s-a indicat teza probatorie, pentru a se justifica administrarea acesteia.
Curtea va înlătura și susținerea vizând omisiunea de a analiza un motiv de anulare, întrucât împrejurarea arătată este un argument căruia prima instanță nu era ținută să răspundă punctual, fiind posibil a se răspunde și printr-un considerent comun mai multor critici.
Față de cele expuse mai sus, în conformitate cu dispozițiile art. 296
Cod procedură civilă, va fi respins apelul ca nefondat, păstrându-se sentința atacată.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi obligată apelanta, care a căzut în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimați, constând în onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge apelul declarat de reclamanta S. „. S. B. împotriva sentinței comerciale nr. 711 din 30 iunie 2010, pronunțată în dosarul nr. 2497.(...) al T.ui B.-N., pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimaților A. M. I., A. S. D. și V. V. M. suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03 februarie 2011.
{ F. |
PREȘEDINTE,
ANA M. T.
JUDECĂTOR,
R.-R. D.
GREFIER, M. T.
}
Red.A.M.T Dact.H.C./6 ex./(...). Jud.fond:I.P..
| ← Decizia comercială nr. 1027/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 17/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
