Decizia comercială nr. 119/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 119/2011
Ședința publică de la 09 I. 2011
Completul compus din: P. L. U.
Judecător M. B.
G. M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul formulat de reclamantul F. A. G., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta SC P. A. SA, având ca obiect acțiune în anulare a hotarârii AGA.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de (...), pârâta intimată a depus la dosar concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3997/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., a fost admisă excepția privind inadmisibilitatea acțiunii invocată de pârâta SC P. A. SA B. M. în contradictoriu cu reclamantul F. A. G. și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul F. A. G. în contradictoriu cu pârâta SC P. A. S.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a examinat excepția invocată și a constatat că acesta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a atacat hotărârile din (...) adoptate de A. generală a SC P. A. SA B. M. care vizează revocarea din funcție a membrilor C. de A., respectiv a reclamantului și stabilirea componenței C. de A.
Potrivit art.132 alin.4 din legea nr.31/1990 „membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la evocarea lor din funcție.
În consecință, reclamantul în calitatea sa de P. al C. de A., nu poate ataca hotărârile menționate, acțiunea sa fiind inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul F. A. G. solicitând anularea hotărârii criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fiind.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamantul a arătat că prin sentința criticată prima instanță a admis excepția inadmisibilității cererii formulate de acesta, respingând astfel acțiunea. Consideră hotărârea ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
A formulat acțiunea în constatarea nulității absolute a hotărârilor nr.1,
2, 3, 4, 5, 6 și 7 toate luate la data de (...), anularea acestora, restabilirea situației anterioare acestora și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor dejudecată. A mai solicitat plata de despăgubiri din partea persoanelor vinovate în adoptarea acestor hotărâri, ulterior renunțând la acest capăt de cerere.
Fără a mai reitera starea de fapt descrisă în acțiunea introductivă, a solicitat anularea acestor hotărâri deoarece acestea au fost luate de o persoană care nu mai avea nici o calitate în cadrul societății, cu excepția celei de acționar, convocarea s-a efectuat cu încălcarea normelor legale imperative prevăzute sub sancțiunea nulității de L. nr.31/1990, adunarea generală convocată nelegal nu a avut loc, în fapt, în spațiul menționat în convocator nefiind ținută nici o adunare generală la acea dată, nu a fost respectat cvorumul minim necesar ținerii legale a adunării generale. Toate aceste motive de ordine publică prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute au fost invocate de reclamant, fără a fi luate în considerare de instanța de fond, aceasta observând doar calitatea reclamantului, de fost președinte al C. de A., revocat prin hotărârile criticate, admițând excepția inadmisibilității ridicată de pârâtă. Ori, conform prevederilor legale, doctrinei juridice și jurisprudenței constante în materie, motivele de nulitate absolută primează celor de nulitate relativă, nulitate absolută poate fi invocată de orice persoană, și oricând.
Ori, având în vedere faptul că adunarea generală a fost convocată de o persoană fără nici o calitate, convocatorul a fost publicat într-un ziar din județul Sălaj - societatea având sediul în jud. M., adunarea generală nu s-a ținut în locul menționat în convocator și la data specificată, nu a fost întrunit cvorumul legal minim necesar pentru ținerea legală a adunării, apelantul solicitând să se constate nulitatea absolută a hotărârii criticate.
Având în vedere faptul că instanța de fond, admițând în mod nelegal și netemeinic excepția inadmisibilității acțiunii, fără a analiza motivele de nulitate absolută invocate, susținute și dovedite, apelantul solicită admiterea apelului, anularea sentinței criticate și trimiterea cauzei spre rejudecare fondului către prima instanță.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 30 mai 2011 S.C. P. A. S. B. M. asolicitat respingerea apelului, cu păstrarea în tot a hotărârii atacate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilorformulate, Curtea reține următoarele:
Principala problemă de drept care a format obiectul soluției atacate constă în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.132 alin. 4 din L. societăților comerciale nr. 31/1990 republicată și actualizată (LSC).
Potrivit acestor dispoziții legale membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție.
Curtea constată că prima instanță a sancționat cu fine de neprimire demersul judiciar al reclamantului pornind de la calitatea acestuia de administrator și vicepreședinte al CA la societatea pârâtă reținând în acest sens dispozițiile art. 132 alin. 4 din LSC.
Analizând, însă punctual, deciziile luate în cadrul hotărârii AGA atacate, Curtea constată că, în privința dispoziției de revocare a reclamantului din calitatea de administrator, se poate reține că demersul reclamantului poate fi privit ca inadmisibil prin raportare la prev.art.132 al.4 din LSC numai în ceea ce privește hotărârile de la pct. 1 și 2 (f. 23 dos. primei instanțe).
În ceea ce privește însă celelalte puncte ale hotărârii acestea nu vizează aspecte în legătură cu măsuri privind revocarea din funcție a administratorului și deci soluția de respingere a acțiunii în anulare ca inadmisibilă apare ca esențial nelegală, nesocotind și nereținând că reclamantul a acționat și în calitate de acționar al societății și pe de altă parte neținându-se seama că acesta a invocat motive de nulitate absolută a hotărârii ceea ce pune problemaexistenței calității procesuale pasive numai prin prisma relevării interesului vătămat prin hotărârea AGA a cărei anulare se solicită.
Cu privire la primul aspect însă, Curtea reține că acțiunea în anulare a unei hotărâri AGA poate fi introdusă legal și de persoana administratorului dacă acesta are și calitate de acționar, textul art. 132 alin. 4 din LSC nefiind un obstacol pentru antamarea acestui demers.
În doctrină (I. Schiau, T.Prescure- L. societăților comerciale nr.31/1990- Analize și comentarii pe articole, E. H. 2007, pag.395-396), s-a relevat că acest text instituie incapacitatea de folosință procesuală specială a administratorilor și membrilor consiliului de supraveghere a societății, în ceea ce privește atacarea, cu o acțiune în anulare, a hotărârilor de revocare a lor din respectivele calități, pornind de la caracterul ad nutum al mandatului și ajungându-se la concluzia că, dacă s-ar admite posibilitatea obligării mandantului la reîncredințarea mandatului retras, către mandatarul revocat, ar fi afectată în mod grav însăși esența raporturilor de mandat.
Autorul arată că aceste considerații rămân valabile, chiar în ipoteza în care administratorul ar avea calitatea de acționar, întrucât în discuție nu sunt drepturile și obligațiile acestuia, în această ultimă calitate, ci natura însărcinării primite din partea societății și a mandatului ce i-a fost conferit. Conform opiniilor unanime exprimate în doctrină cu privire la această chestiune, această interdicție este de aplicabilitate generală, însă ea vizează numai folosirea căii de atac a acțiunii în anulare/nulitate, lăsând deschisă posibilitatea administratorilor care au fost revocați cu încălcarea legii, a actului constitutiv sau a prevederilor contractului de administrare, în cazul în care există, de a introduce o acțiune în răspundere civilă împotriva societății.
Deși nu se poate nega că, prin recunoașterea acestei posibilități, ar putea fi considerată rezolvată problema dreptului de acces la justiție, ca parte integrantă a celui la un proces echitabil, nerecunoașterea calității procesuale active în favoarea asociatului - administrator revocat în vederea sesizării instanței cu o acțiune în nulitate /anulare a AGA, este de natură să ducă la blocaje în activitatea societății și, în ultimă instanță, la dizolvarea acesteia, pe considerentul că unul dintre motivele determinante ale asocierii ar fi putut fi reprezentant tocmai de dobândirea calității de administrator și de exercitarea puterii executive, ca garanții ale unui control sporit, cu privire la întreaga activitate desfășurată de către societate.
Or, nu este clar în ce măsură alternativa despăgubirilor ar fi de natură să acopere și o astfel de situație, Curtea apreciind că aplicarea acestui text trebuie făcută cu precauție, în lumina principiilor degajate din practica CEDO, înclinând spre teza avansată de către reclamant, conform căreia, atunci când sunt incidente motive de nulitate absolută cu privire la decizia de revocare, iar administratorul are și calitatea de asociat, trebuie să i se recunoască posibilitatea de a sesiza instanța pentru constatarea nulității hotărârii AGA.
Aceleași considerente au stat, de altfel, și la baza ipotezei avansate în doctrină, conform căreia în cazul prevăzut de disp.art.132 al.3 LSC, nu este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor referitoare la votul împotrivă și inserarea acestuia în procesul verbal al ședinței, hotărârea AGA putând fi contestată, pentru motive de nulitate absolută, chiar de către acționarul care a votat pentru, cu luarea în considerare a faptului că o altă abordare ar fi de natură să nege regimul juridic al nulităților absolute și să încurajeze frauda în cadrul procesului decizional al adunărilor generale (R. N. Catană, Intervenția justiției în funcționarea societăților comerciale, Ed. Lumina Lex, București 2003, pag. 223-224).
Așa fiind, Curtea consideră că reclamantul are calitate procesuală activă pentru a solicita constatarea nulității absolute a deciziei referitoare la acest punct de pe ordinea de zi și deci excepția de inadmisibilitate a acțiunii în anulare sub acest aspect apare nelegală.
Față de cele ce precedă, în raport de dispozițiile art. 297 alin. 1 C.pr.civ. corelat cu art. XXII alin. 2 din L. nr. 202/2010 Curtea urmează să admită apelul și ca o consecință să desființeze în tot sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de reclamantul F. A. G., împotriva sentinței civile nr. 3997/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași prime instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 9 iunie 2011.
{ F. |
P., L. U.
JUDECĂTOR,
M. B.
G., M. T.
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. N. B.
← Decizia comercială nr. 758/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 619/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
---|