Decizia comercială nr. 619/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 619/2011
Ședința publică de la 11 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE G.-A. N. JUDECĂTOR S. AL H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul declarat de către recurenta SC I. I. S., împotriva deciziei civile nr.6/R/C din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui C. C. , privind și pe intimații V. L. F. și V. M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocat C. L. M. pentru intimata V. L. F. și avocat A. M. pentru intimatul V. M., lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că la data de 3 februarie 2011 s-a înregistrat la dosar întâmpinare formulată de intimatul V. M., iar la 4 februarie 2011 s-a înregistrat întâmpinare formulată de intimata V. L. F.
Raportat la această împrejurare, Curtea pune în discuție lăsarea cauzei la o a doua strigare, în eventualitatea depunerii taxelor de timbru.
Părțile prezente nu se opun, astfel că se lasă cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanții intimaților V. M. și V. L. F., lipsă fiind recurenta.
Constatându-se că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru, reprezentanții părților prezente propun lăsarea cauzei la o a treia strigare, pentru a se verifica la serviciul R. dacă a fost înregistrată dovada achitării taxei judiciare de timbru de către recurentă.
Curtea lasă cauza la a treia strigare.
La a treia strigare a cauzei, se prezintă reprezentanții intimaților V. M. și V. L. F., lipsă fiind recurenta.
Reprezentantul intimatului V. M. arată că în urma verificărilor făcute personal la R. instanței, rezultă că până la acest moment, nu s-a înregistrat la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului și că, dacă s-ar fi înregistrat, ar fi fost trimisă deîndată la sala de ședință.
Raportat la această împrejurare, Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția de nelegalei timbrări a recursului declarat.
Reprezentanta intimatei V. L. F. solicită admiterea excepției, anularea recursului ca netimbrat, cu cheltuieli de judecată.
Aceleași concluzii le susține și reprezentantul intimatului V. M., cu cheltuieli de judecată, conform chitanței justificative depuse la dosar.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția nelegalei timbrări a recursului.
CURTEA
Prin decizia comercială nr.6/R/C din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SC I. I. SA, împotriva sentinței civile nr. 9701 pronunțată la data de (...) în dosarul nr. (...) al J. C.-N. în contradictoriu cu intimații V. L. F. și V. M., care a fost menținută în întregime.
A fost obligată apelanta să plătească intimatului V. M. suma de 600 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că motivul de nelegalitate invocat de apelanta SC I. I. SA întemeiat pe dispozițiile art.497 alin.4 C.proc.civ.este nefondat întrucât actul de partaj produce efecte declarative și nu tranzlative sau constitutive de drepturi reale, așa încât apelanta nu poate invoca inopozabilitatea tranzacției referitor la partajarea imobilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC I. I. SA solicitând admiterea recursului cu consecința modificării în întregime a deciziei recurate și pe cale de consecință: în principal, reținerea cauzei spre soluționare cu admiterea apelului formulat de recurentă în sensul admiterii cererii reconvenționale formulată de către ea, iar în subsidiar, casarea deciziei comerciale și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea cererii de recurs, recurenta a relevat la tribunalul a analizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată, ignorând împrejurarea că drepturile reale înscrise după notarea somației de plată în cartea funciară, nu pot fi opuse creditorului urmăritor.
T., a arătat că titularul drepturilor dobândite prin hotărâri judecătorești, chiar dacă ele sunt opozabile terților fără înscrierea în cartea funciară, nu poate dispune de ele decât după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
S-a susținut că, în absența îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară, partajul voluntar constatat prin hotărârea de expedient, nu este opozabil reclamantei întrucât a intervenit ulterior notării somației execuționale.
Intimații prin întâmpinarea formulată s-au opus admiterii recursului.
Din actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9. a J. C.-N., pronunțată la data de 1 iulie 2009 în dosar nr. (...) s-a respins contestația la executare formulata de contestatoarea V. L. F. in contradictoriu cu intimata SC I. I. SA. T., a fost anulată ca netimbrata cererea formulata de intimata SC I. I. SA in contradictoriu cu contestatoarea si paratul V. M. privind revocarea tranzacției intervenite intre V. L. F. si V. M. la data de (...). De asemenea s-a respins ca inadmisibila cererea reconventionala formulata de intimata SC I. I. SA in contradictoriu cu contestatoarea și intervenientul principal V. M., având ca obiect partaj, fiind compensate cheltuielile de judecată.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că prin contractul de credit ipotecar nr.479/(...) intimata SC I. I. SA, in calitate de creditor ipotecar a acordat SC Mar C. SRL, in calitate de împrumutat, un credit ipotecar in suma de 180.000 euro pentru cumpărarea unor imobile terenuri.
Contestatoarea V. L.-F., ca persoana fizica, a semnat acest contract in calitate de codebitor garant. Aceleași părti au semnat si contractul deipoteca anexa la contractul de credit. A. contracte constituie titluri executorii in temeiul art. 21 din L.190/1999.
La data de (...) creditorul ipotecar a formulat o cerere de executare silita împotriva codebitorului garant V. L.-F., constituindu-se dosarul execuțional nr.97/2009 al Biroului executorului judecătoresc Cimpian M. R.. În temeiul acestei cereri, s-a emis la data de (...) somație codebitorului garant, in temeiul art. 387 si 411 C.p.c comunicându-i-se ca in termen de o zi de la primirea acesteia sa achite sumele datorate, respectiv credit si dobânzi calculate pana la data de (...). La data de (...) s-a emis somație contestatoarei, aducându-i-se la cunoștința ca in cazul in care nu va achita sumele datorate in termen de 15 zile de la primirea somației, se va trece la vânzarea la licitație publica a imobilului situat in C.-N., str. M. nr.149, jud. C.. Aceasta somație a fost înscrisa in cartea funciara, la solicitarea executorului judecătoresc.
La data de (...) s-a întocmit procesul-verbal prin care executorul judecătoresc a constatat impedimentul la executare constând in aceea ca imobilul situat in C.-N., str. M. nr.149, jud. C., inscris in CF 116760/a C.- N., A+1, nr. top 19569/1/1 este proprietatea contestatoarei si a soțului ei, V. M., făcându-se mențiunea ca executarea se va continua după înlăturarea acestui impediment.
Instanța de fond a considerat că nu pot fi reținute așa numitele excepții invocate de contestatoare si calificate de instanța ca apărări, in ce privește inopozabilitatea titlului executoriu si a prematuritatii executării silite, in condițiile in care contestatoarea, persoana fizica, a semnat contractul de credit nr.479/(...), in calitate de codebitor g arant si intimata a îndeplinit formalitățile prevăzute de art. 19,20 din L.190/1999. Din aceleași considerente, a angajării răspunderii contractuale a contestatoarei, ca urmare a semnării contractului de credit, nu are relevanta faptul ca debitorul principal, SC Mar C. SRL si-a schimbat asociații.
Executarea silita pornita impotriva contestatoarei se intemeiaza pe un titlu executoriu, respectiv contractul de credit ipotecar nr.479/(...), asumat de contestatoare prin semnare. Din dispozițiile contractuale de la art. 7.7., rezulta ca codebitorii/. semnatari se obliga solidar si indivizibil cu împrumutatul la rambursarea la scadenta a creditului, dobânzilor, comisioanelor si oricăror cheltuieli datorate in temeiul contractului și totodată ei renunța in mod expres la beneficiul de diviziune si de discutiune in conformitate cu art. 1662 C.
De asemenea din coroborarea art. 11.3 si 11.4 din contract rezulta cu evidenta ca intimata, creditor ipotecar, are latitudinea de a alege modalitatea de urmărire si de executare silita a garanțiilor si ordinea executării acestora, ea putând recurge la executarea silita a altor bunuri ale împrumutatului, codebitorilor si garanților ipotecari. Aceste dispoziții nu obliga creditorul sa urmeze o anumita ordine,el având libertatea de a alege soluția pe care o apreciază ca fiind in interesul sau.
Pe de alta parte, in temeiul art. 492 al.1 C.p.c. creditorul poate urmări in același timp si imobilele neipotecate ale debitorului, deci nu numai cele pentru care s-a constituit ipoteca pentru garantarea imprumutului acordat.
Raportat la aceste considerente, instanța de fond a apreciat că nu pot fi reținute apărările contestatoarei nici in ce privește împrejurarea ca intimata nu ar fi pornit executarea silita fata de debitorul principal.
De altfel, asa cum rezulta din actele dosarului execuțional nr.97/2009, intimata a declanșat executarea si fata de debitorul SC Mar C. S.
Instanța de fond a apreciat de asemenea că nu prezintă relevanta faptul ca asupra imobilului este instituita o ipoteca in favoarea unei alte banei, insăși contestatoarea arătând ca in aceste condiții, intimata are poziția unui creditor chirografar, iar in ce privește principiul specializării ipotecii, acesta nu are aplicabilitate in speța, executarea fiind pornita fata de contestatoare in temeiul contractului de credit, nu al celui de ipoteca.
Asupra cererii reconventionale, s-a retinut ca, potrivit art. 137 cod pr.civ., instanța este datoare să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de procedură și de asupra celor de fond care fac de prisos,în totul sau în parte,cercetarea în fond a pricinii. Potrivit art.20 al.3 din L.146/1997 rep. neindeplinirea obligației de plata a taxei de timbru se sancționează cu anularea cererii. La termenul din (...) instanța a constatat că intimata nu a făcut vreo dovadă de plată a taxei judiciare de timbru și timbru judiciar și nici nu a formulat vreo cerere de amânare a judecății în acest sens, ci dimpotrivă a formulat o cerere de renunțare la judecarea capătului de cerere care a atras stabilirea respectivei taxe de timbru. Cat timp insa nu s-a depus taxa de timbru datorata, instanța nu este legal investita si nu se poate pronunța asupra unei cereri de renunțare la judecata, având întâietate excepția netimbrarii.
Consecința neîndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru sau, după caz, a diferenței de taxă judiciară de timbru, până la termenul stabilit în speță până la (...) o constituie anularea acțiunii sau a cererii ca netimbrată sau ca insuficient timbrată, așa cum rezultă din art.20 al.3 al Legii nr.146/1997.
În ce privește cererea de partaj, instanța a reținut ca bunurilor comune se poate realiza fie pe cale convenționala, prin acordul coproprietarilor, fie pe cale judiciară, in măsura in care coproprietarii nu se înteleg. Drept urmare, partajul judiciar este admisibil numai in cazul in care nu a avut loc un partaj voluntar.
În speța, a avut loc un partaj voluntar asupra imobilului . situat in C.-
N., str. M. nr.149, jud. C., înscris in CF 116760/a C.-N., A+1, nr. top
19569/1/1, partaj cuprins in S.c. nr.4575/(...) a J. C.-N., partaj care nu a fost desființat, așadar un partaj judiciar nu este admisibil.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs SC I. I. SA solicitând instanței admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate și anume în privința soluției pronunțate asupra cererii reconvenționale având ca obiect partaj.
În motivarea recursului au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9
C.proc.civ., susținându-se că hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
S-a susținut că prin nereținerea excepției de inopozabilitate a partajului efectuat, instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 497 alin.4 C.pr.civ., conform cărora drepturile reale înscrise după notarea somației de plată în cartea funciară nu vor putea fi opuse creditorului urmăritor. Această inopozabilitate este generală, operand erga omnes și din chiar momentul notării somației în cartea funciară. Articolul este desemnat tocmai a evita cazuri de fraudare cum este cel în speță.
Or, având în vedere că somația de plată în dosarul execuțional este înscrisă în CF nr.116760/a C.-N. prin încheierea CF nr.(...) din data de (...),la poziția B+4, debitoarea nu mai putea face tranzacții precum cea în discuție, iar imobilul își păstrează calitatea de bun comun.
Recurenta a mai arătat că argumentul instanței, conform căruia convenția de partaj efectuată în cauză are efect declarativ, nu poate fi reținut în cauză pentru înlăturarea aplicabilității art.497 alin.4 C.pr.civ. Se apreciază că art.497 alin.4 C.pr.civ. trebuie considerat ca fiind pe deplin aplicabil și în cazul tranzacțiilor cu sultă, care vor fi inopozabile creditorului ulterior notării somației în CF. Doar o atare interpretare este menită a proteja în mod corespunzător interesele creditorului, în spiritul normei legale invocate și a intenției urmărite de legiuitor prin edictarea regulii prevăzute de art.497 alin.4 C.pr.civ. în caz contrar, debitorul s-ar putea sustrage în mod fraudulos, așa cum s-a și întâmplat în speță, de la respectarea obligațiilor asumate, sub protecția unui efect declarativ atribuit de lege partajului.
Recurenta a mai arătat că referitor la operațiunile de C. F. incidente în speță, chiar dacă partajul are efecte declarative, atunci când imobilul a fost atribuit în întregime unuia dintre foștii soți, dreptul de proprietate al celuilalt soț va fi radiat din cartea funciară prin sublinierea numelui său, după care se va întabula dreptul de proprietate exclusiv dobândit prin partaj în favoarea aceluia dintre foștii soți căruia bunul imobil i-a fost atribuit. Or, o asemenea întabulare nu îi va fi opozabilă, în baza art.497 alin.4 C.pr.civ.
Recurenta arată că în baza principiului opozabilității consacrat de art.25 din Legea nr.7/1996, situațiile juridice neînscrise în cartea funciară nu îi sunt opozabile. De altfel, excepțiile de la principiul opozabilității sunt prevăzute la art.26 din lege în mod limitativ, partajul nefiind menționat de dispozițiile normei menționate.
În condițiile în care excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare, rezultă că acestea nu sunt susceptibile de extindere prin analogie și la alte situații.
Prin întâmpinarea formulată, intimata V. L. F. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a arătat că art. 497 alin. 4 C.pr.civ., invocat în susținerea recursului nu-și găsește aplicare în prezenta cauză, de vreme ce în cartea funciară nu au fost înscrise ulterior tranzacției drepturi reale care să fie opuse creditorului urmăritor. T. drepturile reale dobândite prin tranzacția cuprinsă în Sentința civilă nr. 4. sunt opozabile terților fără înscriere în cartea funciară, în conformitate cu dispozițiile art.26 al.2 din Legea nr.7/1996
S-a mai arătat că instanța fondului a reținut, în mod corect, că partajul judiciar este admisibil numai în cazul în care nu a avut loc un partaj voluntar. Ori în speță a avut loc un partaj voluntar asupra imobilului în litigiu, partaj care nu a fost desființat.
În ceea ce privește excepția de inopozabilitate a tranzacției față de creditoare, se arată de către intimată că, pe de o parte, aceasta este parte integrantă din Sentința civilă nr. 4., sentință definitivă și irevocabilă și drept urmare intrată în sfera autorității de lucru judecat, fiind opozabilă erga omnes, iar pe de altă parte, efectul declarativ și retroactiv al partajului consfințit prin acea tranzacție face ca acesta să fie opozabil tuturor, fără înscrierea în cartea funciară.
Prin partaj nu se realizează un transfer de drepturi între copărtași
(codevălmași) ci se constată și se recunosc cu efect retroactiv, drepturipreexistente. Drept urmare, instanța de fond în mod corect a respins această excepție.
Intimatul V. M. a formulat întâmpinare la data de 24 septembrie 2009 solicitând instanței respingerea recursului, menținerea în totalitate a hotărârii atacate și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a arătat că prima critică adusă hotărârii referitoare la ignorarea prevederilor art.497, alin.4 C.pr.civ., este neîntemeiata deoarece acest text de lege nu este aplicabil situației dedusă judecății. Cererea recurentei de realizare a unui partaj judiciar este inadmisibilă deoarece nu mai există starea de indiviziune la care face referire art. 728 C.
S-a mai arătat că recurenta face o confuzie între valabilitatea convenției de partaj și efectele acesteia față de terțele persoane. S-a mai adăugat că art. 785 C civ. îi permitea recurentei să facă opoziție la împărțeala anterior rămânerii definitive si irevocabile a hotărârii judecătorești de expedient, iar in ipoteza in care pretinde că împarțeala s-a făcut in lipsa sa, trebuia sa atace convenția de partaj voluntar cuprinsa in hotărârea de expedient cu un mijloc legal adecvat, in speța cu o acțiune pauliana.
Numai in măsura in care o acțiune pauliana ar fi promovata si admisă impotriva convenției de partaj voluntar, bunul imobil ar reveni în proprietatea codevălmașă a soților și ar putea forma obiectul unui partaj judiciar.
Însa in prezenta speța capătul de cerere din cererea reconventionala privind acțiunea pauliana a fost anulat ca netimbrat, asa incat convenția de partaj voluntar cuprinsa in tranzacția judiciara consfințită prin hotărârea de expedient este pe deplin valabila si in prezent si isi produce toate efecte firești, asa incat inca de la data încheierii acesteia, bunurile imobile nu mai reprezintă coproprietatea in devalamsie a contestatoarei V. L. F. si a lui V. M., ci reprezinta bunurile intimatului proprii, inca de la data nașterii stării de devălmășie, adică de la data dobandirii lor, raportat la caracterul declarativ al convenției de partaj.
De asemenea, convenția de partaj voluntar este opozabila si creditoarei- recurente, având in vedere dispozițiile art.1182 C. intrucat aceasta, ca inscris certificat, are data certa inca de la momentul încheierii sale, asa incat este opozabila creditoarei in temeiul dispozițiilor Codului civil care consacra formalitatea datei certe.
Intimatul a mai arătat că potrivit dispozițiilor legale, pentru ca partajul sa fie opozabil terților nu este necesar ca acesta sa fie transcris-art.722 C.pr.civ. sau sa fie inscris in cartea funciara, drepturile reale dobândite prin convenția de partaj dobândind prin înscriere, conform art.25 din Legea nr.7/1996, republicata, doar efect de opozabilitate, si nu constitutiv de drepturi.
În privința criticii referitoare la efectul declarativ al convenției de partaj, aceasta este neîntemeiata, intrucat caracterul declarativ al partajului este consacrat legal de dispozițiile art.786 C., care nu pot fi negate sau criticate de către recurenta după bunul sau plac.
Existența art.497, alin.4 C pr.civ., referitor la efectele înscrierii in c.f. a drepturilor reale ulterior notarii somației nu au nimic de a face cu caracterul declarativ al partajului, consacrat de art.786 C., cele 2 texte legale neexcluzandu- se reciproc, intrucat soarta bunurilor la partaj din punctul de vedere al caracterului dobândirii lor de către copartasi la partajare-caracter constitutiv, declarativ sau translativ de drepturi este prevăzut de textul codului civil, iar art.786 C. consacra cu deplin drept caracterul declarativ al partajului in privința modului de dobândire a bunurilor supuse împărțelii, care vor fi bunuri proprii ale copartasilor conform loturilor atribuite la imparteala inca de la data nașterii stării de coproprietate, respectiv inca de la data nașterii stării de devălmășie.
Convenția de partaj, consacrata prin tranzacția cuprinsa in hotărârea de expedient, respecta si dispozițiile art.2, alin.1 din titlul X al legii nr.247/2005 privind dobândirea intre vii a bunurilor imobile doar prin acte autentice, intrucat hotărârea judecătoreasca reprezintă un inscris autentic, asa incat imobilele construcție si teren reprezintă proprietatea exclusiva a intimatului, ca urmare a efectului declarativ al partajului, consacrat de dispozițiile art.786 C., inca de la nașterea stării de coproprietate, anul 2000, iar convenția de partaj voluntar cuprinsa in sentința civila nr.4. a J. C.-N. este pe deplin valabila, rezulta ca toate formele de executare făcute fata de un imobil care nu reprezintă proprietatea contestatoarei sunt nelegale, intrucat imobilul in litigiu nu face parte din patrimoniul acesteia, ci reprezintă bunul intimatului propriu, creditorul fiind liber sa-si satisfacă creanța pe care pretinde ca o are in privința debitoarei sale prin valorificarea bunurilor care reprezintă in realitate proprietatea debitoarei sale.
Tribunalul Cluj, prin decizia civilă nr. 1. a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T.ui C. C., având în vedere că litigiul are o natură comercială.
Prin decizia comercială nr. 464 din (...), s-a declinat competența materială de soluționare a recursului declarat de recurenta SC I. I. SA împotriva sentinței civile nr. nr. 9701 pronunțată la data de 1 iulie 2009 de
Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...), în favoarea T.ui C.-Secția Civilã și s-a constatat ivit conflictul negativ de competență. Prin regulatorul de competență cuprins în sentința civilă nr. 34/(...) a Curții de A. C. s-a stabilit competența de soluționare în favoarea T.ui C. C..
La termenul din data de (...), în conformitate cu dispozițiile art. 402 alin.2 din C.pr.civ., tribunalul a recalificat cale de atac a recursului promovată de SC I. I. SA în apel, având în vedere valoarea bunului care face obiectul partajului.
A.ul a fost soluționat prin decizia comercială nr.6/R/C/2010.
Deși recurenta a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 97 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr.
146/1997 iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 5 lei, nu s-a conformat acestei obligații.
În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 recurenta a fost înștiințată să achite în contul bugetului local al unității administrativ - teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal, debitorul, sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât
și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenta nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de
(...) (f. 15 ), lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de 97 lei și 5 lei timbru judiciar, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat.
În temeiul art.274 C.proc.civ.. va obliga recurenta să achite intimatei V. L. F. suma de 800 lei cheltuieli de judecată și intimatului V. M. suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de SC I. I. SA împotriva deciziei civile nr.6/R/C din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta să achite intimatei V. L. F. suma de 800 lei cheltuieli de judecată și intimatului V. M. suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER, G.-A. N. S. AL H. D. M. A. B.
Red.S.Al H./A.C.
2 ex..- (...)
Jud.apel: I. M.;Cengher C.
| ← Decizia comercială nr. 119/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 196/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
