Decizia comercială nr. 1212/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS.L
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1212/2011
Ședința de 23 M. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. D. R. împotriva încheierii comerciale nr. 1138 din data de (...) pronunțată de
Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul
M. D. I., având ca obiect - sechestru asigurator.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la al doilea termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că recurentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 al.2 C.
C.ea, raportat la dispozițiile art. 159 ind. 1 alin 4 Cod proced. civilă, art. 21 Constituție, art. 3 pct. 3 Cod proced. civilă, art. 592 alin 2 Cod proced. civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cererea.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C., curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C.EA
Prin Încheierea comercială nr. 1138 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de creditorul S. D. R. în contradictoriu cu debitorul M. D. I. cerere având ca obiect înființarea unui sechestru asigurător asupra imobilului înscris în CF nr. 50370-C1-U24 B., nr. cadastral 50370-C-1-U24, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform prevederilor art.591 C., creditorul care nu are titlu executoriu dar a cărui creanță este constată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului dacă dovedește că a intentat acțiune, același drept avându-l și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris dacă dovedește că a intentat acțiune și depune odată cu cererea de sechestru o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată. Aliniatul 3 statuează asupra posibilitățiiinstanței de a încuviința cererea chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea.
Pentru ca cererea de sechestru asigurator să fie admisibilă, legiuitorul a înțeles să reglementeze în sarcina acelui creditor ce nu deține un titlu executoriu obligația de a face dovada faptului că deține o creanță constatată printr-un act scris, creanță care se impune a fi exigibilă, precum și dovada faptului că a intentat acțiune împotriva debitorului în cadrul căreia se tinde la soluționarea pe fond a litigiului.
Analizând cele două condiții reglementate de dispozițiile art.591 C., instanța a apreciat că nu sunt întrunite în speță, întrucât creditorul nu deține un titlu executoriu și nu a făcut dovada faptului că are o creanță constatată prin act scris, creanță care să fie exigibilă.
Analizând înscrisurile depuse de reclamant la dosar, instanța a apreciat că în cauză nu este întrunită cerința legală reglementată de prev. art.591 C., întrucât reclamantul nu deține un titlu executoriu, împotriva debitorului și nici un act scris emanat de la acesta, în cuprinsul căruia să fi fost stabilită, în favoarea creditorului, de comun acord de către părți o creanță certă, lichidă și exigibilă la o anumită dată precis identificată, din convenția părților rezultând faptul că rezilierea de plin drept a contractului a fost convenit de părți doar în situația neîndeplinirii obligațiilor de către promitentul cumpărător nu și în situația în care promitentul vânzător nu își îndeplinește obligația asumată contractual, respectiv aceea de a finaliza imobilul și de a-l preda promitentului cumpărător până la data de 16 decembrie 2008.
T. a considerat că nici dispozițiile alineatului 2 ale art.591 C. nu sunt întrunite în cauză, întrucât în această situație, odată cu depunerea cererii de sechestru, reclamantul avea obligația să achite o cauțiune în valoare de jumătate din valoarea reclamată, respectiv 5.000 Euro, cauțiune care nu a fost depusă.
Deși ambele alineate ale art.591 C. condiționează admisibilitatea cererii de sechestru de formularea unei acțiuni în justiție și reclamantul a făcut dovada faptului că a formulat împotriva pârâtului o cerere de drept comun, instanța a considerat că nu sunt îndeplinite celelalte cerințe ale legii, respectiv existența unui act scris și exigibilitatea creanței, în ceea ce privește disp. art.591 alin.1 C. și depunerea cauțiunii, în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de aliniatul 2 al aceluiași articol.
Nici în ceea ce privește cerințele prevăzute de alineatul 3 al art.591 C. nu sunt întrunite în cauză, deoarece reclamantul nu a făcut dovada faptului că pârâtul ar fi micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului ori nu a dat asigurările promise și nu a făcut nici dovada faptului că există pericolul ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea, în cuprinsul cererii susținându-se că temeinicia acțiunii rezultă din refuzul pârâtului de a-i restitui suma de 10.000 Euro achitată cu titlu de avans ca preț al apartamentului ori un astfel de refuz nu a fost dovedit, cum de altfel nu a fost dovedit nici faptul că există pericol de realizare efectivă a pretinsei creanțe în valoare de 10.000 Euro, creanță care practic la momentul actual nu a fost constatată printr-un act scris și asupra căreia instanța judecătorească nu s-a pronunțat.
Solicitarea creditorului de a se proceda la instituirea sechestrului asigurător asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat cu debitorul, fără instituirea unei cauțiuni, esteinadmisibilă, întrucât conform disp. art. 907 C.com, instituirea acestor măsuri asigurători se poate dispune doar cu plata cauțiunii, obligație pe care legiuitorul a stabilit-o imperativ, instanța neavând dreptul să deroge de la aceste prevederi legale.
Față de considerentele mai sus reținute, cererea formulată de reclamant a fost respinsă ca fiind inadmisibilă, apreciind că în cauză nu sunt întrunite condițiile prev. de art.591 și 592 C., creditorul nefăcând dovada plății cauțiunii stabilite de lege în cuprinsul art. 591 alin.2 C.pr.,civ., ca fiind jumătate din valoarea reclamantă, obligația depunerii cauțiunii impunându-se a fi îndeplinită odată cu formularea cererii.
Instanța a respins și solicitarea de obligare a debitorului la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată, urmare respingerii cererii formulate, apreciind că în cauză nu sunt întrunite cerințele prev. de art. 274 C.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditorul S. D.-R., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii de mai sus și, în principal, trimiterea spre rejudecare a prezentei cauze pentru stabilirea unei cauțiuni, și, în subsidiar, reținerea cauzei spre judecare și dispunerea înființării unui sechestru asigurător asupra bunului imobil înscris În CF nr. 50370-C1-U24 a localității B., cu nr. cadastral 50370-C1-U24, cu obligarea debitorului la plata către creditor a cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că:
În data de (...), Tribunalul Comercial Cluj a respins ca inadmisibilă cererea creditorului de înființare a unui sechestru asigurător asupra bunului imobil apartinând lui M. D.-I. înscris în CF nr. 50370-C1-U24 a localitătii B., cu nr. cadastral 50370-C1-U24, pronunțând în dosarul nr. (...) încheierea comercială nr. 1138/2010.
Instanța a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de articolul nr. 591 din Codul de procedură civilă.
Consideră că încheierea comercială nr. 1138/2010 a fost dată cu interpretarea greșită a textelor legale, în cazul de fată fiind îndeplinite conditiile prevăzute de alineatul 3 al articolului nr. 591 din Codul de procedură civilă, și nu cele de la alineatul 2 al aceluiași articol, cum în mod eronat a apreciat instanta de fond.
Astfel, opinează că în mod evident creanța creditorului este constatată prin înscris, în cuprinsul antecontractului de vânzare-cumpărare certificat de avocat I. H. sub nr. 80 din data de (...) fiind specificat că "suma de 10.000 euro, cu titlu de avans s-a achitat integral în euro, azi, data semnării și certificării, pentru care prezentul tine loc și de chitantă".
În același timp, există pericolul ca debitorul să-și ascundă sau risipească averea deoarece a efectuat deja demersuri În acest sens, fapt ce îl probează ulterior prin înscrisuri. Ca un prim mijloc de probă, anexează prezentului recurs o copie de pe extrasul de carte funciară, În care există mențiunea că debitorul a radiat ipoteca existentă, fapt ce poate fi considerat un indiciu al intenției sale de a înstrăina imobilul.
De-asemenea, este îndeplinită și condiția referitoare la existența unei acțiuni, pe rolul T. C. C. fiind înregistrată o acțiune În vederea rezilierii antecontractului de vânzare-cumpărare identificat mai sus, precum și a obligării acestuia la restituirea avansului plătit, sub nr. (...).
În ceea ce privește cuantumul cauțiunii, a solicitat prin prezentul recurs trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, tocmai în vederea stabilirii ei.
Consideră că susținerile instanței de fond conform cărora ar datora o cauțiune în cuantum de 5.000 euro, și anume jumătate din valoareareclamată, sunt eronate, în speță nefiind aplicabile prevederile alineatului 2 ale art. 591 C. pr. civ.
În plus, din textul alineatului 3 se poate cu ușurință desprinde faptul că instanța este cea care stabilește cuantumul cauțiunii, punând În vedere reclamantului plata cauțiunii fixate și acordând acestuia un termen În scopul plății cauțiunii stabilite. In aceste condiții, consideră că instanța de fond În mod greșit a respins cererea creditorului de instituire a unui sechestru asigurator În temeiul alineatului 3, în absenta stabilirii în prealabil a unei cautiuni.
În măsura În care se va considera oportun fixarea de către instanța de recurs a acestei cauțiuni și reținerea cauzei spre rejudecare, solicită să se stabilească o cauțiune Într-un cuantum rezonabil și care să nu fie împovărător pentru reclamant, pentru a nu Împiedica sau Îngreuna accesul acestuia din urmă la justiție.
Având În vedere Îndeplinirea condițiilor legale impuse de art. 591 al. 3
C. pr. civ. și În vederea asigurării recuperării sumelor de bani datorate de către debitor, solicită admiterea recursului, cu obligarea pârâtului la plata către creditor a cheltuielilor de judecată.
În drept:art. 299 și urm. C. pr. civ., art. 591 și urm. C. pr. civ.
Anexează copii ale următoarelor documente: Încheierea comercială nr.
1138/2010 din dosarul nr. (...) a T. C. C., extras CF nr. 50370-C1-U24 a localității B., cu nr. cadastral 50370-C1-U24.
Debitorul intimat M. D. I. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de S. D.-R. si mentinerea ca temeinica si legala aincheierii comerciale nr. 1138/2010 pronuntata de Tribunalul Comercial
Cluj in prezentul dosar.
În motivare s-a arătat că:
1. Potrivit disp. art. 591 alin. 1 C.proc.civ. potrivit cărora " creditorul care nu are un titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță."
Din analiza acestui text legal rezultă că pentru înființarea sechestrului asigurător sunt necesare trei condiții cumulative, și anume:
- creditorul să facă dovada ca există o actiune de fond; ,
- creanța să fie constatată printr-un act scris;
- creanța să fie exigibilă
Dintre cele trei condiții expuse mai sus doar prima este îndeplinită în speță. Într-adevăr pe rolul T. C. C. se află dosarul nr. (...) prin care recurentul din prezentul dosar S. D. R. a chemat în judecată pe pârâtul M. D. I. solicitând instantei rezolutiunea antecontractului de vânzare- cumpărare nr. 80 din data de (...) perfectat între părți.
Cât privește cea de-a doua condiție arată că NU ESTE ÎNDEPLINITĂ întrucât creanta nu este constatată printr-un înscris, în conditiile în care neexecutarea de către pârâti a obligatiilor contractuale nu rezultă din antecontractul de vânzare-cumpărare mai sus mentionat. Mai mult, intervenirea rezolutiunii antecontractului de vânzare-cumpărare este condiționată de culpa promitentului vânzător, potrivit dispozițiilor art. 1020
C.civ, culpă care nu poate fi analizată în prezenta procedură. In plus rezolutiunea antecontractului mai sus mentionat nu a operat, nu a fost constatata de instanta, dosarul avand ca obiect aceasta rezolutiune se afla inca in faza judecatii pe fond in fata T. C. C.. In acest sens depune anexatcateva decizii pronuntate de instantele judecatoresti din C. cu titlu de practica judiciara.
Pe de altă parte, în afară de neîndeplinirea condiției constatării creantei prin act scris, este evident că în cauză nu există o creantă exigibilă, atât timp cât existența sau inexistența ei urmează să fie stabilită prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța în dosarul nr.(...).
Astfel, daca s-ar fi admis cererea de înfiintare a sechestrului asigurător instanța ar fi considerat ca debitorul intimat se află in culpa, ca nu și-a executat obligatiile stabilite prin antecontractul de vanzare cumparare, mai înainte de a fi pronunțată o sentință judecatorească în acest sens, sentință care să fie definitivă și executorie.
Faptul invocat de catre recurent in sensul ca debitorul ar urmari sa-și risipească averea nu poate fi acceptat de catre instanta.
Recurentul a depus la dosarul cauzei un extras de carte funciara din care rezulta ca "debitorul a radiat ipoteca existenta". Or, acest lucru nu poate fi in nici un caz interpretat in sensul ca exista intentia de a instraina imobilul, ci tocmai in sensul ca debitorul l-a pastrat in posesie si proprietate prin radierea acesteia, astfel ca recurentul nu a suferit absolut nici un prejudiciu prin inscrierea si ulterior radierea ipotecii din cartea funciara.
Analizând recursul formulat prin prisma dispozițiilor art.304,
304 ind. 1 Cod proced. civilă,, C.ea constată următoarele:
Între reclamantul recurent S. D. R. și pârâtul M. D. I. s-a încheiat la data de 12 octombrie 2007 un antecontract de vânzare-cumpărare, având ca obiect apartamentul nr.24 situat în localitatea B., str. Viilor Lab FN, corpul IIB.
Conform antecontractului, reclamantul se obliga să achite un avans în cuantum de 10.000 Euro, urmând ca diferența de preț de 30.000 Euro să fie achitată la data încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, termenul limită de edificare a construcției și predare a apartamentului către reclamant fiind 16 decembrie 2008.
În temeiul antecontractului, creditorul a solicitat, în dosarul nr. (...), rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare și obligarea pârâtului M.
D. I. la restituirea sumei de 10.000 Euro achitată cu titlu de avans.
La data de (...) a înregistrat de asemenea o cerere de înființare a sechestrului asigurător asupra bunului imobil înscris în CF 50370-C1-U24 a loc. B., fără obligarea sa la plata unei cauțiuni.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 591 Cod proced. civilă.
Instanța de fond a procedat, dând dovadă de rigoare juridică, la analizarea tuturor celor trei ipoteze reglementate de art. 591 Cod proced. civilă, suplinind astfel lipsa de diligență a reclamantului în motivarea acțiunii sale în drept.
Abia prin recursul declarat a arătat că sunt incidente prevederile alin
3 al art. 591 Cod proced. civilă astfel încât, criticile sale cu privire la analizarea de către instanța de fond, a ipotezei prevăzute la alin 2 exced limitele unei apărări făcute cu bună-credință.
Revenind la solicitările reclamantului, C.ea constată că acesta a cerut prin acțiunea formulată, înființarea măsurii sechestrului asigurător, fără plata vreunei cauțiuni, ignorând faptul că, prin derogare de la dreptul comun, potrivit art. 907 din Codul comercial, orice parte interesata intr-un litigiu comercial este in drept ca, o data cu intentarea acțiunii, sa solicite instantei punerea de sechestru asigurator asupra bunurilor mobile/imobile ale debitorului, cu dare de cauțiune, conform dispozitiilor art. 591-595 si art. 597-601 C. pr. civ.
Deosebirea fata de dreptul comun este aceea ca, in raport cu art. 908 din Codul comercial, sechestrul asigurator, ca, de altfel, si poprirea asiguratorie, se vor putea infiinta, in materie comerciala, numai cu dare de cautiune, afara de cazul in care cererea de sechestru sau poprire se fundamenteaza pe o cambie sau alt titlu de valoare, la ordin sau la purtator, protestat pentru neplata.
In ce priveste natura juridica a cautiunii judiciare, in materia discutata, este de remarcat ca ea constituie o suma de bani ce trebuie depusa de partea care solicita instituirea sechestrului judiciar, cu titlu de garantie, in scopul dezdaunarii pentru eventualele pagube pe care cealalta parte le-ar incerca prin luarea masurii de indisponibilizare asupra averii mobile a acesteia. Obligativitatea depunerii cautiunii rezida deci, pe de o parte, in ideea de risc a partii care obtine, din partea instantei, instituirea sechestrului ca masura in favoarea sa, iar, pe de alta parte, in ideea de garantie anticipata pentru cealalta parte careia i se pune la dispozitie un mijloc sigur in vederea acoperirii pagubelor pe care le-ar suferi, in cazul in care masurile luate impotriva sa i-ar cauza daune si vor fi, in cele din urma, desfiintate.
Rezultă așadar faptul că soluția de respingere a cererii, ca inadmisibilă, se datorează modalității defectuoase de redactare și motivare a cererii, de către reclamant.
În temeiul rolului activ, instanța fondului a trecut în revistă toate situațiile ipotetice prevăzute de art. 591 Cod proced. civilă dar nu a putut ignora faptul că reclamantul nu și-a probat pretențiile și, mai mult, a solicitat admiterea cererii sale fără plata vreunei cauțiuni.
Pe de altă parte nu sunt fost îndeplinite nici cerințele impuse de art. 591 alin. 3 C.proc.civ. care permit în mod excepțional instituirea sechestrului asigurător și în ipoteza în care creanța nu e constatată prin act scris sau nu e exigibilă, însă în aceste situații, creditorul trebuie să facă dovada consemnării unei cauțiuni respectiv să facă dovada că debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise, sau există vreun pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să își risipească avere, după caz.
Niciuna din împrejurările enumerate mai sus nu a fost dovedită de către reclamant, radierea unei ipoteci din C.F. neechivalând, în mod necesar, cu intentia de a instraina imobilul și neducând la diminuarea patrimoniului vânzătorului.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 Cod proced. civilă, C.ea va respinge recursul declarat de reclamantul S. D. R. împotriva sentinței civile nr. 1138 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. pe care o va menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul S. D. R. împotriva sentinței civile nr. 1138 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 martie 2011.
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: C. C.
| ← Decizia comercială nr. 11/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 34/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
