Decizia comercială nr. 142/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 142/2011
Ședința publică din 05 septembrie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE : M. S.
JUDECĂTOR : A. C.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare cererea de suspendare a executării vremelnice a dispozitivului sentinței comerciale nr. 1043 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., formulată de petenta SC R. R. SRL, cauza privind și pe intimat W.- D. & W. G. LA S. P., având ca obiect suspendare provizorie a executării ( art. 280 coroborat cu prevederile art. 581 c. proc. civ. ).
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru petentă, avocat A. R. și pentru intimată, avocat H. G.
Procedura de citare este îndeplinită.
Cererea de suspendare este timbrată cu 20 lei tacă judiciară de timbru și timbru judiciar de 5 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, în dara de (...), s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea intimatei, prin care s-a solicitat respingerea cererii din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta petentei.
Reprezentanta petentei depune la dosar dovada consemnării cauțiunii în valoare de 2150 lei conform recipisei de consemnare nr. 7. emisă de CEC F. C.- N., cauțiunea achitată a fost pusă și a rămas la dispoziția C. de A. C. în cauza ce face obiectul dosarului nr. (...) ( f. 30 -34).
Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este legal investită să judece cererea de suspendare. La solicitarea instanței reprezentanta petentei arată că, în cadrul apelului nu a formulat cerere de suspendare, doar cerere de suspendare din prezenta cauză. Reprezentanții părților arată că, nu mai au de formulat alte cereri în probațiune. Curtea reținând că, nu mai sunt de formulat cereri în probațiune referitoare la cererea de suspendare, acordă cuvântul părților în susținerea cererii. Reprezentata petentei solicită admiterii cererii de suspendare sub aspectul referitor la cheltuielile de judecată de 5.000 Euro, până la soluționarea apelului, având în vedere că, pe calea controlului judiciar se poate restabili culpa părților. I. este societate comercială germană, iar în cazul uneihotărâri favorabile va trebui urmată procedura recunoașterii unei hotărârii străine, care este o procedură greoaie, susține că, petenta nu este de rea credință și nu intenționează să se sustragă de la plata cheltuielilor, doar că, dorește să temporizeze momentul la care se va face plata cheltuielilor de judecată, onorariul de avocat de 5.000 Euro nu este justificat. Curtea solicită reprezentantei petentei să comunice, dacă în situația în care hotărârea va fi favorabilă petentei nu se va proceda la fel. Reprezentanta petentei susține că, în cea situație, prin repararea unui prejudiciu de 100.000 Euro motivația va fi mai mare. Arată că, nu solicită cheltuieli de judecată. Reprezentantul intimatei solicită respingerea cererii de suspendare, pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar și susținută oral cu prilejul acordării cuvântului pe fondul cauzei. Pe lângă consemnarea cauțiunii ar fi trebuit mai îndeplinite și alte condiții, cum ar fi justificare unui prejudiciu cert, nu un prejudiciu viitor și incert, fiind doar o, ipoteză care nu justifică suspendarea. I. a fost pusă în situația avansării unor cheltuieli, fără să existe un prejudiciu cert. Nu solicită cheltuieli de judecată. În replică, reprezentanta petentei susține că, una este să pui în executare o hotărâre irevocabilă și alta să pui în executare o hotărâre definitivă, dar nu irevocabilă. C U R T E A Prin sentința comercială nr.1043 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă cererea formulata de reclamanta S. R. R. S. impotriva paratei S. W.-D. & W. G. cerere având ca obiect obligarea paratei la plata comisionului de intermediere, a dobânzii legale aferente, a indemnizației de încetare a raporturilor contractuale și a dobânzii legale, a daunelor de interese și a dobânzii legale aferente. A fost obligată reclamanta sa achite paratei cheltuieli de judecata in cuantum de 5000 euro, respectiv echivalentul in lei, la cursul BNR, din ziua platii. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că cererea formulată de reclamantă, cerere care a învestit instanța având ca obiect obligarea pârâtei la plata unor sume de bani, cu titlu de comision de intermediere, datorat în baza Legii nr.500/2002, conform facturii nr.2009102/(...) și a dobânzii legale precum și la plata unei indemnizații de încetare a raporturilor contractuale prin raportare la art.22 din L. nr.509/2002 și a unor daune interese datorate unor pretinse prejudicii cauzate reclamantei, în urma denunțării de către pârâtă, în mod unilateral și fără preaviz, a raporturilor contractuale specifice contractului de agenție. Din modalitatea în care reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată, temeiurile de drept invocate și motivele de fapt prezentate în dovedirea pretențiilor, instanța reține faptul că interpretarea pe care reclamanta o conferă raporturilor contractuale derulate cu pârâta este cea specifică unui contract de agenție, încheiat pe perioadă nedeterminată,, contract căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.509/2002. În conformitate cu disp. art.18 din actul normativ invocat, contractul de agenție, indiferent dacă este încheiat pe perioadă determinată saunedeterminată, ca de altfel și modificările ori adăugirile ulterioare datei la care s-a încheiat convenția inițială, poate fi probat numai prin înscris, această încheiere a contractului în formă scrisă fiind impusă de legiuitor indiferent de valoarea lui, forma scrisă fiind cerută ad probationem, atât în raporturile dintre părți, cât și față de terți. Din cuprinsul dispozițiilor art.18 din L. nr.509/2002 instanța reține faptul că legiuitorul a înțeles să impună, pentru dovedirea existenței contractului și, implicit, pentru dovedirea conținutului raporturilor contractuale pe care părțile și le-au asumat, a drepturilor și obligațiilor ce rezultă din convenția părților, necesitatea încheierii contractului, a convenției și, implicit, a acordului părților în formă scrisă. Altfel spus, singura modalitate în care părțile pot face dovada faptului că au încheiat un contract de agenție este prezentarea înscrisului în sens de „., acest înscris fiind indispensabil și impus pentru a aduce părților securitatea contractuală necesară unor astfel de raporturi. D., ca regulă, în materia raporturilor juridice de tip comercial libertatea probelor este regula, obligațiile și drepturile comerciale putând fi dovedite cu aceleași mijloace ca și cele civile, existând o mai mare libertate de alegere și folosire a probelor, formalismul fiind mult mai atenuat decât în dreptul civil, în unele situații, cum este și cea care reglementează contractul de agenție, legiuitorul a înțeles să impună un anumit formalism care diminuează valoarea principiului libertății probelor. În acest caz, în care există o dispoziție expresă a legii, proba cu martori, prezumția și orice alt mijloc de probă este exclusă. De vreme ce contractul nu poate fi probat decât prin înscris înseamnă că forma scrisă prevăzută de lege este cerută ad probationem și nu ad validitatem. Absența înscrisului nu afectează existența contractului (negotium juris), ci proba existenței sale în sens de instrumentum. Instanța a apreciat că, în cazul în speță, în absența înscrisului, reclamanta este în imposibilitate de a dovedi încheierea contractului, acest fapt echivalând practic cu inexistența contractului, atât în raporturile dintre părți, cât și față de terți. T. a considerat că existența contractului de agenție în forma scrisă este o condiție impusă de legiuitor, fiind obligatorie încheierea acestuia în modalitatea prevăzută de disp. art.18 din L. nr.509/2002, neputând fi aplicabile prevederile art.55 Cod comercial, nefiind admisibile nici susținerile pârâtei conform cărora existând un început de dovadă scrisă, proba contractului de agenție poate fi făcută și cu martori. Susținerile reclamantei conform cărora dovada înscrisului impus de lege și implicit a realizării acordului de voință dintre părți s-a realizat prin înscrisuri tip e-mail se impun a fi înlăturate deoarece nu s-a făcut dovada faptului că cele două părți litigante și-au exprimat acordul, la date și locuri diferite, ținând cont de distanța fizică dintre cele două persoane juridice, cu privire la încheierea unui contract de agenție. A. cu atât mai mult cu cât contractul de acest fel este un contract cu un anume specific, având caracteristici proprii, chiar dacă acest tip de contract este în fapt un contract de intermediere. Contractul de agenție este instrumentul juridic ce reglementează operațiunile de intermediere desfășurate cu un anumit caracter de permanență de către un agent în beneficiul comitentului, respectiv o relație în care o persoană este împuternicită să acționeze în sumele și/sau pe seama altei persoane. L. nr.509/2002 reglementează obligațiile ce revin părților prin contractul de agenție. O. agentului și comitentului fac obiectul art. 5 și 6 din actul normativ invocat. Având în vedere specificul contractului de agenție, normele care reglementează obligațiile părților au caracter imperativ. În acest sens, art.9 prevede că părțile nu pot deroga prin convenția contrară de la disp. art.5 și 6 din lege. Ori, în condițiile în care reclamanta susține că a încheiat cu pârâta un contract de agenție, avea obligația să facă dovada încheierii contractului și prezentării înscrisului din care să rezulte care erau prepușii săi prin intermediul cărora urma să îndeplinească obligațiile ce decurgeau din împuternicirea ce se susține că îi era dată de comitent, precum și obligațiile concrete pe care le presupunea această intermediere, atâta timp cât legea reglementează modalitățile specifice de îndeplinire a obligațiilor ce decurg din împuternicirea dată de comitent. Inexistența unui contract scris încheiat între cele două părți, în care să se stabilească perioada pentru care s-a încheiat contractul, durata determinată sau nedeterminată, drepturile și obligațiile părților și implicit condițiile colaborării, faptul dacă remunerația este fixă sau are și o cotă variabilă ori doar o cotă variabilă, momentul la care încetează colaborarea, motivele unei încetări unilaterale a pretinsei colaborări, aspecte care țin în mod neîndoielnic de specificul contractului de agenție, conduc la concluzia că raporturilor dintre cele două părți nu le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.509/2002. În plus, agentului îi revenea obligația de a ține o evidență separată a operațiunilor comerciale efectuate în baza împuternicirii comitentului. Aceste evidențe sunt deosebit de importante, deoarece reflectă activitatea agentului și constituie o bază pentru determinarea remunerației. În practică, părțile reglementează expres prin contractul de agenție aspectele referitoare la păstrarea și verificarea evidențelor, atât pentru agent, cât și pentru comitent, precum și modul de soluționare al eventualelor discrepanțe dintre asemenea înregistrări și prevalența lor. Reclamanta nu a făcut dovada faptului că a încheiat cu pârâta o astfel de înțelegere și nici dovada că a ținut evidențe separate ale operațiunilor comerciale pentru care a pretins că a fost împuternicită, nefiind probată încheierea în scris a unor clauze referitoare la aceste aspecte esențiale, specifice contractului de agenție, determinante pentru stabilirea remunerației și a unei indemnizații eventuale datorate în baza art.22 din L. nr.509/2002. Instanța a considerat că necesitatea formei scrise prevăzută de legiuitor viza tocmai necesitatea ca părțile să reglementeze în contract modul în care urmau să se deruleze operațiunile contractuale dintre părți și că în lipsa înscrisului care dovedește încheierea contractului, raporturile dintre părți pot fi analizate din perspectiva contractului de mandat comercial, cu atât mai mult cu cât dispozițiile Legii nr.509/2002 se completează, în măsura compatibilității lor, cui prevederile legale privind contractul de mandat comercial. Sumele de bani achitate reclamantei pot fi considerate, în lipsa dovedirii încheierii unui contract de agenție în formă scrisă, ca fiind corespunzătoare unei remunerații achitate de pârâtă pentru activitățile derulate de reclamantă în numele și pe seama mandantului. Pretențiile reclamantei de a se dispune obligarea pârâtei la plata comisionului de intermediere în cuantum de 24.020,80 euro, corespunzător facturii nr.2009102/(...) nu au temei legal, contractul dintre părți, pretins a fi un contract de agenție, neavând caracteristicile unui contract de acest tip. Inexistența contractului de agenție nu o îndreptățește pe reclamantă nici la plata indemnizației de încetare a raporturilor contractuale conform art.22 din L. nr.509/2002 și nici la plata daunelor interese prevăzute de alineatul 3 al articolului menționat. În baza prev. art.274 C., reclamanta a fost obligată să-i achite pârâtei cheltuieli de judecată în cuantum de 5.000 euro, cu titlu de onorariu avocațial, respectiv echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, fiind în culpă procesuală. Petenta SC R. R. SRL a formulat cerere de suspendare a executării vremelnice a dispozitivului sentinței comerciale nr.1043 din (...) prin care a solicitat suspendarea executării în ceea ce privește obligația petentei de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5000,00 lei în favoarea intimatei până la soluționarea apelului declarat . În fapt, prin sentința comercială nr. 1043/24 februarie 2011 pronunțată în dos. nr. (...) de către Tribunalul Comercial Cluj, petenta a fost obligată la plata în favoarea intimatei W.-D. & W. G. a sumei de 5000,00 euro, echivalentul în lei la data plății, cu titlu de cheltuieli de judecată, ca urmare a respingerii cererii de chemare în judecată formulată de petentă împotriva intimatei. S. comercială nr. 1043/(...) reprezintă o soluție dată în materie comercială, în primă instanță, fiind deci atacabila cu apel. Petenta a formulat în termen declarația de apel împotriva hotărârii primei instanțe. Până la data formulării prezentei, apelul formulat nu a fost înregistrat pe rolul C. de A. C. În ceea ce priveste motivele formulării prezentei cereri de suspendare a executarii vremelnice a dispozitivului sentinței comerciale nr. 1043/24 februarie 2011 privind plata cheltuielilor de executare în cuantum de 5000,00 euro: 1. Pe de o parte, sentința al cărei dispozitiv îl solicită a fi suspendat de la executarea vremelnică nu este o sentință irevocabilă, putând fi atacată atat cu apel cât si cu recurs fiecare formă de control judiciar realizat asupra sentinței de fond putând conduce la o reformare a hotărârii atacate în sensul admiterii, fie chiar și in parte, a cererii de chemare în judecată formulată de petentă pe cale de consecință, dispozitivul privind cheltuielile de judecată la care este obligată fată de intirnata ar suferi modificări consistente. Ca atare, dispozitivul sentinței și în partea privind cheltuielile de judecată nu este unul irevocabil, existând posibilitatea reformarii sale pe calea apelului sau chiar ,a recursului, astfel încât admiterea apelului pe care l-a formulat împotriva unei senrințe de fond ar restabili și culpa procesuală în care se afla părțile și deci obligația fiecareia la suportarea cheltuielilor de judecată ocazionate de partea adversă. Reglementarea căilor de atac prevăzute de C. și posibilitatea părților de a uza de aceste instrumente, procesuale instituie în mod implicit posibilitatea reală a reformării hotărârii atacate și a reconsiderării culpei procesuale a părților. Or, atâta timp cât există posibilitate a reală de admitere a apelului declarat de petentă împotriva sentinței comerciale nr. 1043/24 februarie 2011 există și posibilitatea ca obligația petentei privind plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei W.-D. & W. G. să fie modificată în tot sau în parte. D.gur, în această ultimă situatie va putea solicitat restabilirea situației anterioare și va putea solicita restituirea cheltuielilor de judecată achitare, însăfiind vorba de o societate de naționalitate germană, restituirea efectivă a sumelor de bani achitate ar presupune o scrie de demersuri greoaie dată fiind procedura recunoașterii unei hotărâri date pe teritoriul unui alt stat decât cel de executare. Nici chiar rațiuni privind temerea intimatei de valorificare efectivă a dreptului de recuperare a cheltuielilor de judecată ulterior soluționării apelului, dacă dispozitivul sentinței ar rămâne nemodificat, nu impietează asupra admiterii prezentei cereri de suspendare, dat fiind faptul el petenta este o societate cu tradiție funcționează din anul 2003 si rata anuală de profit pe care o înregistrează precum si activele societății depășesc cu mult cuantumul cheltuielilor de judecată la care sunt obligati. Cu alte cuvinte petenta nu este o societate care să dispară peste noapte sau să ajungă în imposibilitatea acoperirii eventualelor debite de natură bănească, neexistâând un astfel de pericol, astfel că prezintă suficientă garanție pentru ca executarea cheltuielilor de judecată să fie posibilă și ulterior soluționării apelului. Cuantumul cheltuielilor de judecată, reprezentând onurariu avocațila la care au fost obligați prin sentința comerciale nr. 1043/(...) a T.ui C. C. respectiv suma de 5000 euro, reprezintă un cuantum disproporționat de mare față de activitatea prestată cu ocazia susținerii poziției procesuale a intimatei, astfel încât va cădea, fie si parțial sub cenzura instanței de control judiciar care se va efectua pe calea soluționării apelului. Chiar dacă în prezenta procedură chestiunile legale de fondul drepturilor supuse controlului judiciar pe calea apelului, temeinicia, justețea si legalitatea acestora exced cadrului procesual, nu se poate să nu arate instanței că valoarea onorariului avocațial la plata căruia au fost obligați cu titlu de cheltuieli de judecată, este nepotrivit de mare raportat la activitatea depusă și la complexitatea cauzei în fața instanței sau a perioadei de timp în care s-a soluționat litigiul în fața instanței de fond. Un alt motiv pentru care a formulat prezenta cerere de suspendare a executării vremelnice este legat de procedura greoaie de recuperare a sumelor achitare cu titlu de cheltuieli de judecată, în situația în care, ca urmare a soluționării apelului se va reforma sentința atacată si, pe cale de consecință, se vor admite pretențiile petentei situatie in care nu vor mai fi obligați la plata cheltuielilor de judecată stabilire la fond sau, cel puțin, acestea vor fi diminuate. Susțin aceasta deoarece, astfel cum a arătat, în speță este vorba de o parte împrocesuată, intimata care este io societate de naționalitatea germană orice recuperarea efectivă a sumelor de bani presupunând a fi urmată în prealabil procedura laboriosă a recunoașterii unei hotărâri într-un alt stat decât cea care a pronunțat-o. Or, această situație ar genera demersuri procesuale suplimentare pentru petentă în timp ce suspendarea executării vremelnice a dispozițiilor privind plata cheltuielilor de judecată nu ar afecta cu nimic drepturile intimatei W. La rândul său și această din urmă societate este una cu tradiție îndelungată, cu o cifră de afaceri considerabilă a cărei activitate nu este obstrucționată și nici măcar influențată cât de puțin de recuperarea sau nu, la acest moment, a cheltuielilor de judecată. Analiza cererii de suspendare a executării întemeiate pe dispozițiile art.280 C. relevă următoarele: Caracterul executoriu al hotărârilor pronunțate în materie comercială a fost instituit prin dispozițiile art.7208 C. iar ulterior prin decizia nr.38/2007pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii s-a statuat că hotărârile date în primă instanță privind procesele și cererile în materie comercială fiind executorii de drept nu trebuie investite cu formulă executorie pentru a fi puse în executare. Regula în consecință o constituie executarea acestor hotărâri dat fiind caracterul lor executoriu de drept iar întrunirea exigențelor instituite de art.280 și art.403 C. trebuie verificată ca atare în mod riguros. Aserțiunile petentei privind împrejurarea că reglementarea căilor de atac prevăzute de C. și posibilitatea părților de a uza de aceste instrumente, procesuale instituie în mod implicit posibilitatea reală a reformării hotărârii atacate și a reconsiderării culpei procesuale a părților sunt reale însă nu pot primi valențele dorite de aceasta întrucât la momentul stabilirii caracterului executoriu al hotărârilor pronunțate în materie comercială celelalte dispoziții invocate existau și ca atare au fost avute în vedere și nu pot constitui motiv de suspendare. Declanșarea controlului judiciar este o exigență impusă de legiuitor pentru formularea cererii de suspendare astfel că îndeplinirea acestei condiții nu poate constitui și premisă pentru suspendarea solicitată nefiind suficientă investirea instanței de control judiciar. Caracterul prematur al executării dispozitivului invocat de petentă nu poate fi acceptat în raport de prevederile legale exprese enunțate anterior. Aserțiunile referitoare la cuantumul obligațiilor stabilite nu pot fi analizate decât de către instanța care soluționează apelul formulat astfel că acestea vor fi înlăturate. Parcurgerea unei proceduri mai complicate în viziunea petentei nu poate echivala cu un prejudiciu iminent și ce nu poate fi recuperat astfel că nici această condiție nu poate fi apreciată ca fiind prezentă în cauză. Curtea pentru considerentele evidențiate anterior apreciază că nu s-a dovedit existența condițiilor necesare pentru suspendarea executării sentinței apelate și în consecință în baza art.280 C. va respinge cererea de suspendare formulată de S. R. R. SRL în contradictoriu cu intimat W.-D. & W. G. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge cererea de suspendare a sentinței comerciale nr.1043/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C. C. formulată de S. R. R. SRL cu sediul în localitatea B. str. Gării nr.8 A, jud. C. în contradictoriu cu intimat W.-D. & W. G. cu sediul în Bahnoff 10 D-49424 Lutten, Germania cu sediul procesual ales în C.-N., str. A. S., nr.44, jud. C., având ca obiect suspendare provizorie a executării. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER M. S. A. C. V. D. Red.A.C./S.M.D. 4 ex./(...) Jud.fond. C. Cengher
| ← Decizia comercială nr. 4281/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Încheierea comercială nr. 22/2011, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
