Decizia comercială nr. 160/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.160
Ședința publică din 20 septembrie 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE :C. I.
JUDECĂTOR : D. P.
GREFIER : M. ȚÂR
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de reclamanta SC C. S. SA, împotriva sentinței comerciale nr. 1856 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., cauza privind și pe intimata SC A.- T. A. SA, având ca obiect pretenții.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 septembrie 2011 , încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința comercială nr. 1856 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. (...) s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S. C. S. S. în contradictoriu cu pârâta S. A.-T. A. S., ca neîntemeiată.
Reclamanta a fost obligată la plata în favoarea pârâtei a sumei de 53.320 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că la data de (...) între antecesoarea reclamantei S. C. R. S., în calitate de asigurat și pârâta A. T. A. S., în calitate de asigurător s-a încheiat o convenție intitulată ˝condițiile speciale privind asigurarea creditelor ipotecare acordate de către S. C. R. S.(
65-5.2) având ca obiect asigurarea riscului rezultat exclusiv din pierderile financiare pe care asiguratul le-ar putea suferi ca urmare a neîncasării( totale sau parțiale) de la debitorii săi a ratelor de credit aferente contractelor de finanțare încheiate datorită insolvabilității acestora.
Potrivit art. 11.1 din aceste condiții asiguratul se obligă să încheie cu fiecare client finanțat un contract de ipotecă asupra bunului finanțat sau asupra altui imobil liber de sarcini. C. de ipotecă trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
LIT. B- să respecte procedura de acordare a finanțării, conform
Regulamentului de funcționare.
LIT. D- se încheie la valoarea de piață stabilită de către specialiștii responsabili al C. R. S. împreună cu un reprezentant al A.-T. A. S. un raport de evaluare care va fi vizat de participantul A.-T. A. S. participant la vizionare; valoarea contractului de ipotecă este egală sau mai mare decât valoarea finanțată de către asigurat; ipoteca este de rang I, imobilul ipotecat este liber de sarcini; este înregistrat în cartea funciară.
De asemenea, art. 12 din aceleași condiții speciale prevăd că în caz de neîndeplinire a obligațiilor prevăzute la pct. 11, asigurătorul are dreptul să refuze plata despăgubirii. Respectarea riguroasă a obligațiilor ce-i revin
Asiguratului precum și prezumția că declarațiile sunt adevărate constituie premizele răspunderii A. în baza prezentelor condiții.
T., dispozițiile art. 3 lit. f din condițiile speciale prevăd excluderea răspunderii asigurătorului în cazul riscurilor financiare ce decurg din contractele în care Asiguratul nu a respectat procedurile de acceptare în grup și procedurile de acordare a finanțării, conform prevederilor Regulamentului de funcționare.
În cazul concret, instanța a verificat apărările pârâtei legate de nerespectarea prevederilor privind înregistrarea restanțelor la plata ratelor de către clientul P. S. G., precum și nerespectarea de către reclamantă a obligației de instituire a unei ipoteci de rangul 1 pentru fiecare contract de achiziție asigurat.
În ceea ce privește primul aspect, legat de obligativitatea instituirii unei ipoteci de rangul 1, s-a constatat din conținutul condițiilor speciale că acestea nu au fost modificate de convenția din data de (...) și că instituie un regim mai restrictiv decât cel din regulamentele de funcționare ale reclamantei privind achiziția de imobile și achiziția de autovehicule.
Potrivit art. 1169 cod civil convențiile legal făcute au putere de lege între părți.
Cu toate acestea, din conținutul contractelor de ipotecă depuse la dosar de reclamantă s-a constatat că dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. d privind obligativitatea încheierii unei ipoteci de rangul I liber de sarcini pentru fiecare client finanțat, respectiv pentru fiecare contract finanțat nu au fost respectate în speță, întrucât asupra aceluiași imobil situat în Târgu-Mureș, str. I. Munteanu nr. 5 s-a instituit inițial o ipotecă de rangul 1( potrivit contractului autentificat prin încheierea nr. 347 din (...)), aferentă contractelor nr.
13694/(...) căruia îi corespunde polița de asigurare nr. 6552530 din (...), contractului nr. 10130 din (...) ( aferent poliței de asigurare 6552529 din (...)) și respectiv contractului nr. 1015 din (...) (aferent poliței de asigurare nr.
6552555).
Prin încălcarea dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. d din condițiile speciale, reclamanta a instituit ipotecă de rangul III asupra aceluiași imobil amintit mai sus prin contractul de ipotecă autentificat prin încheierea nr. 2550 din (...) pentru contractele nr: 20275/2007 (aferent poliței 6552539), nr. 2626/(...) (aferent poliței nr. 6552537), nr. 44127/2005( polița 6552550), nr. 1003/2004( polița 6552541), nr. 10914 (aferent poliței de asigurare nr. 6552538), nr.
21958 aferent poliței nr. 6552558, nr. 46542/2006, aferent poliței 6552555, nr. 44141/2006 aferent poliței 6552553, nr. 41193/2006 aferent poliței nr.
6552552, nr. 42778/2005 aferent poliței nr. 6552551, nr. 11651/2005 aferent poliței 6552544, nr. 38349/2004 aferent poliței nr. 6552554, nr. 5028/2003 aferent poliței nr. 6552542, nr. 7341/2003 aferent poliței nr. 6552543, nr. 4. aferent poliței 2556 și respectiv contractului nr. (...) aferent poliței nr.
6552540.
T., astfel cum reiese din contractul de ipotecă autentificat prin încheierea nr. 5591 din (...) asupra imobilului situat în Târgu-Mureș, str. I. Munteanu nr.
5 grevat deja cu ipotecă de rangul I, II și III, ca urmare prin înregistrarea unui nou drept de ipotecă, de gradul IV s-au încălcat dispozițiile convenționale de mai sus, în ceea ce privește contractele 1284/2004 aferent poliței 6552548, nr.
2626/2004 aferent poliței 6552537, nr. 8389/2004 aferent poliței 6552549, nr.
18113/2006 aferent poliței 6552545 și nr. 18189/2006 aferent poliței nr.
6552547.
La fel s-a constatat încălcarea obligațiilor asumate de asigurat în temeiul condițiilor speciale din (...) prin instituirea ipotecilor de rangul II princontractul de ipotecă autentificat prin încheierea nr. 1022 din 12 martie 2007, precum și prin contractul de ipotecă privind imobilul de mai sus deja ipotecat, prin încheierea de autentificare nr. 3260 din data de (...).
Așadar, reclamanta și-a încălcat obligația asumată prin condițiile speciale asumate în colaborarea cu reclamanta încă din anul 2003, prin folosirea aceluiași bun imobil din Târgu-Mureș, str. I. Munteanu nr. 5 pentru garantarea tuturor celor cel puțin 31 de contracte de finanțare deduse judecății în prezentul litigiu, dar numărul acestora este mult mai mare după cum se poate constata din conținutul contractelor de ipotecă depuse la dosar.
Așadar, instituind o multitudine de drepturi de garanție reală imobiliară de grade diferite anterior încheierii celor 31 de polițe de asigurare, respectiv anterior datei de (...) pentru un număr de cel puțin 31 de contracte de finanțare cărora le corespund 31 de polițe de asigurare pentru risc financiar reclamanta a redus șansele de recuperare a creanțelor în cazul insolvabilității debitorului, deși obligația de respectare a dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. d îi incumbă în primul rând acesteia.
În consecință, prin încălcarea propriilor obligații contractuale având în vedere art. 12 din aceeași convenție, pârâta este îndreptățită să refuze plata despăgubirii solicitate.
De asemenea, potrivit art. 40 din Regulamentul de funcționare al C. privind achiziția de imobile, de materiale, plata de manopere legate de construcția unor imobile, indiferent de stadiul de finalizare, lucrări de reparații, renovare sau modernizare a unor construcții existente C. exclude participanții activi și îndreptățiți care întârzie plata a cel puțin trei rate lunare.
Din verificarea tuturor celor 31 de polițe de asigurare, s-a constatat că acestea au fost încheiate toate la aceeași dată - 18 iulie 2008 - dată la care asupra imobilului în discuție deja erau instituite ipoteci de rangul II (la data de
12 martie 2007), de rangul III din data de 07 iunie 2007 și respectiv de rangul
IV la data de 18 octombrie 2007.
De asemenea, la data de 18 iulie 2008 debitorul P. S. G. a înregistrat restanțe la plata a cel puțin trei rate lunare, pentru care ar fi trebuit să opereze excluderea din grup și declararea scadenței anticipate a debitului restant pentru toate contractele de finanțare aferente celor 31 de polițe de asigurare, mai puțin în cazul contractelor nr. 21958/2007 aferent poliței de asigurare nr.
6552558, nr. 4. aferent poliței nr. 6552556 și nr. 10.002 aferent poliței nr.
6552540. În cazul tuturor celor trei contracte au fost încălcate, însă, dispozițiile contractuale privind instituirea ipotecii de gradul III la momentul încheierii poliței de asigurare asupra imobilului asigurat.
Pentru toate celelalte polițe de asigurare de care se prevalează reclamanta s-a constatat încălcarea dispozițiilor art. 40 din Regulamentul de funcționare mai sus amintit coroborat cu dispozițiile art. 12 raportat la art. 11 pct. 1 din condițiile speciale. Astfel: în cazul poliței 6552530 s-a constatat înregistrarea restanțelor a trei rate consecutive neachitate la data de (...), pentru polița de asigurare nr. 6552539 neplata a trei rate la data de (...), pentru polița 6552548 la data de (...), pentru polița 6552537 fusese exclus din grup deja, pentru polița 6552529 fusese exclus la data de (...), pentru polița
6552550 era restant la data de (...), pentru polița 6552541 a fost exclus la data de (...), pentru polița 6552549 restant trei rate la data de (...), pentru polița
6552535 trei rate la (...), pentru polița 6552532 a fost exclus la data de (...), pentru polița 6552545 a înregistrat trei rate restante la data de (...), la fel și pentru polița 6552538; pentru polița 6552536 a fost restant cu trei rate la data de (...), pentru polița 6552534 la data de (...), la fel pentru polițele 6552531 și
6552555; pentru polița nr. 6552527 debitorul P. S. G. a înregistrat restanțeînsumând trei rate consecutive încă din (...), pentru polița nr. 6. la data de (...), pentru polița 6552552 la fel restant trei rate la data de (...); pentru polița
6552551 cele trei rate consecutive neachitate au fost înregistrate la data de
(...); pentru polița 6552544 la data de (...), pentru polița 6552554 cele trei rate neachitate la data de (...), pentru polița nr. 6552557 a operat excluderea la data de (...), pentru polița 6552547 au fost înregistrate trei rate neachitate și ar fi trebuit să opereze excluderea la data de (...), pentru polița de asigurare
6525542 situația excluderii ar fi trebuit să intervină la data de (...), pentru polița nr. 6552543 la data de (...), pentru polița nr. 6552533 excluderea ar fi trebuit să opereze la data de (...), iar pentru polița de asigurare nr. 6552528 aceeași sancțiune ar fi trebuit aplicată în temeiul art. 41 din Regulament la data de (...).
Astfel cum rezultă din dispozițiile art. 12 din condițiile speciale amintite mai sus reclamanta și-a asumat contractual obligația de a respecta propriul regulament de funcționare inclusiv în privința aplicării sancțiunii excluderii la înregistrarea a trei rate restante. De aceea, instanța nu a primit argumentele acestei părți în sensul că pârâta a agreat acest mod de lucru în mod tacit întrucât pârâta nu și-a asumat obligația verificării modalității de respectare a dispozițiilor regulamentare la încheierea fiecărei polițe de asigurare, iar, după momentul (...) când au fost încheiate cel puțin cele 31 de polițe de asigurare pentru risc financiar într-o singură zi, în urma controlului efectuat în perioada
15-17 octombrie 2008, potrivit notelor de constatare întocmite de reprezentanții pârâtei reiese că decizia pârâtei a fost aceea de sista subscrierea de noi polițe de asigurare începând cu data de (...)( fila 20, vol. II). Așadar, nu este în interesul reclamantei invocarea acestor note de constatare. În plus, în cei cinci ani anterior derulării relațiilor contractuale din cele 10 cazuri de incidente de plată nu s-a solicitat niciodată angajarea răspunderii asigurătorului potrivit poliței de risc financiar întrucât fie s-a achitat debitul restant, fie diferența de preț a fost acoperită ca urmare a valorificării bunurilor ipotecate în procedura executării silite. Deci, nu se poate invoca acceptarea din partea pârâtei a modalității de lucru agreate de reclamantă privind respectarea propriului regulament de funcționare, întrucât nu s-a solicitat executarea obligațiilor contractuale din partea acesteia până la momentul 18 iulie 2008.
În al treilea rând, o altă critică adusă de pârâtă analizată fiind raportat la materialul probator, a fost găsită întemeiată; astfel cele 31 de polițe au fost încheiate într-o singură zi, (...) și începând cu luna august 2008, adică următoarea celei încheierii poliței de asigurare debitorul P. S. G. încetează plata ratelor în cazul tuturor celor 31 de contracte. Or, notificarea asigurătorului a avut loc abia în data de (...), adică peste un an de zile de la momentul înregistrării restanței de plată.
În acest fel reclamanta a încălcat și obligația asumată în mod expres potrivit art. 11 pct. 3 lit. b din condițiile speciale privind obligația de a înștiința asigurătorul printr-o preavizare în termen de 10 zile lucrătoare în cazul în care debitorul înregistrează o restanță privind neîncasarea unei rate de credit.
În aceste condiții, reclamanta nu poate invoca faptul nedovedirii prejudiciului de către pârâtă în condițiile art. 19 alin. 2 din Legea nr.
136/1995 când este vorba despre valorificarea pe cale silită a vânzării unui imobil în plină criză economică prin omiterea preavizării pârâtei, în calitate de asigurător vreme de un an de zile cu privire la neplata ratelor.
În consecință, tribunalul a constatat încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. d, art. 11 pct. 3 lit. b și art. 12 din condițiile speciale raportat la art. 40 din Regulamentul de funcționare al reclamantei relativ la achiziția de imobile și celelalte operațiuni finanțate, motiv pentru careoperează dreptul pârâtei de a refuza plata despăgubirilor pretinse. Așadar, pretențiile pecuniare ale reclamantei în cuantum de 1.549.499,67 de lei au fost respinse pentru considerentele expuse mai sus.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel reclamanta SC C. S. SA, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond a săvârșit erori grave de judecata, respectiv: analiza superficiala a raportului juridic dedus judecații, cu consecința omiterii chestiunilor litigioase esențiale în detrimentul unor aspecte pur formale și desprinse din context; interpretarea eronata a materialului probator administrat în cauza, cu consecința reținerii unei stări de fapt contrare realității, În special În ceea ce privește aspectele pur formale și desprinse din context pe baza cărora instanța de fond și-a motivat hotărârea.
Sentința apelata este netemeinică și în ceea ce privește cuantumului cheltuielilor de judecata la plata cărora am fost obligați, sub acest aspect instanța acordând mai mult decât a solicitat intimata-pârâtă.
Referitor la analiza superficială a raportului juridic dedus judecății, cu consecința omiterii chestiunilor litigioase esențiale în detrimentul unor aspecte pur formale și desprinse din context arată că, instanța de fond a realizat o analiza superficiala a raportului juridic dedus judecății, cu consecința omiterii chestiunilor litigioase esențiale pentru justa soluționare a cauzei. Astfel, orice raționament juridic trebuie sa aibă ca premisa calificarea juridica a raportului pe care se întemeiază obiectului cererii de chemare în judecata (1); în speță, aceasta operațiune era imperios necesara pentru observarea caracteristicilor specifice tipului de asigurare încheiată, pentru stabilirea naturii juridice a obligațiilor apelantei fața de asigurator, pentru decelarea celor esențiale de cele pur formale prin raportare la prevederile contractuale și la modalitatea concreta de executare pe care părțile contractante au înțeles sa o confere acestora, și, în consecința, pentru determinarea sancțiunii aplicabile în cazul nerespectării fiecărei categorii de obligații. I. de fond nu a abordat niciuna dintre aceste probleme, rezumându-se la o analiză desprinsă din context a chestiunilor pur formale invocate de către intimata-pârâta, fără a preciza motivele pentru care acestea din urma ar fi "mai importante" decât cele invocate de către apelantă.
În ceea ce privește prevederile contractuale incidente (2), instanța de fond nu a avut în vedere intenția comuna a părților contractante și împrejurările care au determinat părțile să contracteze, fapt ce a determinat reținerea trunchiată acestora. În acest sens, arată ca instanța de fond s-a limitat fără nicio justificare temeinic motivata la temeiurile contractuale invocate de către intimata-pârâta, fără a analiza corelațiile existente între convențiile încheiate de parți și practica privind aplicarea acestora, specificul activității apelantei sau relațiile de colaborare dintre părți; toate aceste probleme erau esențiale pentru justa soluționare a cauzei.
1. Calificarea juridică a raportului dedus judecății
1.1 Caracteristicile asigurării de risc financiar
A. chestiune este relevantă în speță din două perspective: pe de o parte, scopul încheierii acesteia, constând în împiedicarea producerii de pierderi financiare în patrimoniul apelantei ca urmare a neachitării ratelor de către clienți; iar, pe de altă parte, natura juridică a obligațiilor față de asigurator și sancțiunea nerespectării acestora. I. de fond însă nu a considerat ca ar fi necesară analizarea acestui aspect.
Așadar, reiterează faptul ca asigurările legate de activitatea comerciala, influențată de conjunctura economică și de posibilitatea cumpărătorului de a-
și achita obligațiile de plată la scadență, sunt cunoscute sub denumirea de asigurări ale riscurilor financiare, denumirea vizând faptul că sunt acoperite pierderile de bani și nu daunele materiale sau răspunderea. Polița de asigurare de risc financiar poate fi definită ca fiind contractul prin care asigurătorul se angajează, în schimbul unei prime, să-l indemnizeze pe asigurat, pentru prejudiciul pe care acesta l-ar încerca în caz de realizare a riscului, constând în insolvabilitatea debitorului său. Acest tip de asigurare face parte din sfera asigurărilor de bunuri, fiind generată de cadrul relațiilor economice și financiare care se derulează între agenții economici pe plan intern și, cu deosebire, pe plan internațional, de abilitatea debitorului de a face față sau nu obligațiilor sale la scadența convenită în raport cu creanța creditorului.
1.2 Natura juridică a obligațiilor asiguratului și sancțiunea nerespectării acestora
Raportul juridic dedus judecății vizează un contract de asigurare în cadrul căruia obligația esențială a asiguratului rezidă în plata primelor de asigurare,iar obligația esențială corelativă a asigurătorului constă în achitarea despăgubirilor la momentul producerii evenimentului asigurat. D. intimata- pârâtă, nu a contestat niciodată faptul că apelanta a plătit integral și la timp primele de asigurare, instanța de fond a considerat fără nicio motivare în acest sens că ar prevala obligațiile legate de aspecte pur formale, a căror neîndeplinire a fost apreciată eronat prin raportare la prevederile contractuale incidente și la probele administrate în cauză.
Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că apelanta nu ar putea invoca faptul nedovedirii prejudiciului de către pârâta în condițiile art. 19 alin.
2 din Legea nr. 136/1995 când este vorba despre valorificarea pe cale silita a vânzării unui imobil în plina criza economica prin omiterea preavizării pârâtei, în calitate de asigurator, vreme de un an de zile cu privire la neplata ratelor.
În primul rând, instanța de fond a refuzat în mod nejustificat să confere eficientă prevederilor legale sus-citate, care condiționează în mod expres refuzul asigurătorului de a plăti despăgubirea de dovada existentei unui prejudiciu care, în esență constă în imposibilitatea (dificultatea iremediabilă) de a stabili în mod corect cuantumul daunelor și/sau circumstanțele producerii riscului; potrivit literaturii de specialitate", aceasta reprezintă o condiție de admisibilitate a refuzului de plată al asigurătorului.
În cazul de față, dat fiind specificul asigurării de risc financiar, cauza producerii evenimentului era în mod evident neplata ratelor lunare de către debitor, aspect care nu suportă nicio modificare indiferent de momentul avizării evenimentului asigurat. T., în ceea ce privește asigurarea de risc financiar, analiza acestei componente nu prezintă nici pe departe importanța pe care de exemplu ar avea-o în cazul asigurării C., unde determinarea cauzei incidentului rutier este una esențială în stabilirea despăgubirilor. În ceea ce privește cea de-a doua componentă, respectiv întinderea pagubei, aceasta era de asemenea determinată, deoarece era compusă din restul de plată datorat de către debitor în temeiul contractului de tip C. Ca atare, soluția instanței de a prezuma această condiție de admisibilitate a refuzului asiguratorului este în mod evident contrara spiritului și literei legii.
În al doilea rând, printr-o astfel de susținere, instanța de fond denota o apreciere trunchiată a probelor administrate în cauza, întrucât apelanta a făcut dovada atât a demersurilor întreprinse pentru recuperarea daunelor între momentul producerii riscului asigurat și momentul avizării asigurătorului, cât
și a rezultatelor concrete pe care le-a avut aceasta practica agreată de comun acord cu asigurătorul.
2. Prevederile contractuale incidente
2.1 Corelațiile existente între convențiile încheiate de părți și practica privind aplicarea acestora.
I. de fond s-a limitat fără nicio justificare temeinic motivata la temeiurile contractuale invocate de către intimata-pârâtă, respectiv condițiile speciale din
2003, fără a avea în vedere C. nr. 6606 din (...), al cărei scop este "reformularea unor puncte din convențiile anterioare, ținând cont de evoluția apăruta pe parcurs în perioada celor 8 ani de la încheierea primei înțelegeri". Ori, menirea acestei convenții a fost aceea de a încorpora unele din vechile prevederi și de a le ajusta la stările de fapt concrete generate de specificitatea activității apelantei, sens în care au fost introduse o serie de dispoziții derogatorii de la practicile anterioare.
Astfel, acest protocol nu mai reia obligativitatea notificării A. la momentul înregistrării a doua rate scadente, deoarece după somarea debitorului se trece direct la procedura valorificării garanției; în acest sens a fost și practica pe care parți le au înțeles sa o adopte în executarea prevederilor ante-menționate, după cum rezulta din cele 55 de dosare de dauna în care intimata-pârâtă a procedat la acordarea despăgubirilor către apelantă. În toate aceste cazuri a trecut o perioada de timp semnificativa între data încetării plaților și data avizării A., perioada în care apelanta a procedat la demararea procedurilor de valorificare silita a garanției.
În ipoteza în care s-a realizat valorificarea bunului, apelanta a procedat la avizarea A., solicitând restul de plata datorat de către clientul său, rest care nu a putut fi obținut prin executarea silita; în toate cele 55 de cazuri, A. a achitat restul rămas.
2.2 Specificul activității apelantei
Nici specificul activității apelantei, deși a constituit o împrejurare esențială pentru încheierea convențiilor cu asigurătorul, nu a fost analizat de către instanța de fond.
Apelanta, spre deosebire de o instituție financiară bancară sau nebancară, reprezintă în esență mandatarul unui grup de autofinanțare ce are ca scop utilizarea sumelor depuse de participanți cu titlu de economii, fie pentru achiziționarea de imobile (subedificate și supraedificate), materiale. plata de manopere legate de construcția unor imobile, indiferent de stadiul de finalizare, lucrări de reparații, renovare sau modernizarea unor construcții existente, fie pentru achiziționarea de autovehicule, toate aceste operațiuni realizându-se de către apelanta în numele și pe seama clienților. La momentul acordării de fonduri membrilor grupului, aceștia sunt obligați, conform contractului de tip C., să instituie garanții reale imobiliare în favoarea apelantei menite, în caz de neplată, să acopere contravaloarea fondurilor acordate acestora.
În relația cu A., decizia de subscriere a polițelor de risc financiar în favoarea apelantei a fost condiționată de existenta unei asigurări complementare, de riscuri generale și de deces, pe întreaga perioadă de valabilitate a poliței de asigurare de risc financiar. Astfel, în schimbul asumării riscului insolvabilității clienților C., în plus față de achitarea de către C. a primelor de asigurare, asigurătorul urma să beneficieze, la momentul producerii riscului asigurat, și de toate garanțiile instituite de către clienții C. în favoarea acesteia, valoarea lor fiind de fapt esențială în determinarea cuantumului sumelor asigurate în temeiul polițelor de asigurare de risc financiar.
De asemenea, un alt aspect care a rezultat în mod neechivoc în speță, este legat de faptul că A., la momentul încheierii acestor convenții, a avut reprezentarea exactă a tipului de activitate desfășurate de către C., precum și afaptului că apelanta nu reprezintă o instituție de credit care să fie abilitată sau care să dețină resursele interne necesare pentru realizarea unei analize exhaustive de credit privitoare la clienții C., respectiv la solvabilitatea acestora.
Raportat la subscrierea de polițe de asigurare de risc financiar, A., în virtutea experienței sale de colaborare cu instituțiile de credit, știa sau trebuia să știe că doar o instituție financiar bancară care cuprinde în infrastructura sa departamente specializate de analiști credit, deține mijloacele necesare identificării unui profil corect și precis al clienților împrumutați, mijloace menite să determine eligibilitatea debitorilor, respectiv solvabilitatea acestora.
2.3 Relațiile de colaborare dintre părți
În ceea ce privește segmentul privitor la încheierea de asigurări de risc financiar, arată că însăși rațiunea pentru care apelanta a înțeles să constituie o garanție în plus față de garanțiile reale imobiliare deja instituite de către debitori, prin încheierea acestor polițe de risc financiar, viza posibilele fluctuații din domeniul imobiliar, precum și imprevizibilitatea economică, or, aceștia sunt exact factorii de care se prevalează în mod voalat A. în refuzul nejustificat de acordare a despăgubirilor.
În prezent, apelanta se află în situația în care achită aceste prime de asigurare de mai bine de 14 ani, sumele achitate până în prezent însumând sute de mii de euro, iar partenerul contractual refuză plata despăgubirilor invocând pretinse nerespectări ale obligațiilor contractuale ce în esență nu reprezintă decât practicile încetățenite și asumate de ambele părți în executarea contractului.
Interpretarea eronată a materialului probator administrat în cauză, cu consecința reținerii unei stări de fapt contrare realității, în special în ceea ce privește aspectele pur formale și desprinse din context pe baza cărora instanța de fond și-a motivat hotărârea.
1. Referitor la ipotecile instituite în favoarea apelantei în vederea garantării obligațiilor de plată ale debitorilor arată că doar ultimul dintre contractele de ipotecă încheiate între apelanta și debitorul P. S. G., și anume cel autentificat prin încheierea nr. 3260/(...), este în vigoare în prezent, ca urmare a radierii celorlalte 4 ipoteci instituite asupra imobilului situat în Târgu Mureș, str. I. Munteanu nr. 5. Radierea ipotecilor de rang 1, II III și IV a avut loc la data de (...), astfel cum rezultă din declarația autentificată sub nr.
1590/(...), aflată la dosarul cauzei.
Acest ultim contract de ipotecă a avut menirea de a le încorpora pe cele anterioare, garantând toate obligațiile asumate de debitorul P. S. prin încheierea tuturor contractelor de finanțare cu apelanta. În cuprinsul acestuia au fost reluate toate contractele de finanțare enumerate în cuprinsul celor 4 contracte de ipotecă anterioare (respectiv cele autentificate prin încheierile nr.
347/(...), nr. 1022/(...), nr. 2550/(...) și nr. 5591/(...)), fiind adăugate doar 5 noi contracte de finanțare, respectiv contractul nr. 10130/(...) (cu convenția de cesiune nr. 328/(...)); contractul nr. 1219/(...) (cu convenția de cesiune nr.
22/(...) și 83/(...)); contractul nr. 38349/(...) (cu convențiile de cesiune nr.
235/(...) și nr. 387/(...)); contractul nr. 8997/(...) (cu convențiile de cesiune nr.
334/(...). nr. 821/(...); nr. 7238/(...)); contractul nr. 21958/(...) (cu convențiile de cesiune nr. 413/(...) și nr. 7244/(...)).
Așadar, instanța de fond a analizat superficial contractele de ipotecă și a concluzionat în mod eronat că ar exista mult mai multe contracte de finanțare decât cele deduse judecății.
Pe fondul chestiunii litigioase, instanța de fond nu a avut în vedere faptul că toate contractele de ipotecă având ca obiect imobilul situat în Târgu Mureș, str. I. Munteanu nr. 5 garantau obligațiile debitorului P. S. către apelanta, fiindașadar instituite exclusiv în favoarea apelantei, fără a exista niciun alt creditor care să determine micșorarea garanției (aspect care se poate observa și din extrasele CF aferente contractelor de ipotecă).
Contractele de ipotecă nu erau acoperitoare doar în ceea ce privește creditorul care era în măsură să le valorifice, și anume apelanta, ci și din punct de vedere al sumei garantate. Astfel, contractul de ipotecă autentificat sub nr.
3260/(...) garantează suma de 1.800.000 lei, valoare superioară valorii finanțărilor acordate debitorului P. S. De altfel, valoarea imobilului a fost stabilită la 1.800.000 lei de însuși reprezentantul A., dl Bathor Istvan, conform raportului de evaluare întocmit la data de (...).
În aceste condiții, este evident faptul că restituirea finanțărilor de către debitorul P. S. a fost întru-totul garantată prin încheierea celor 4 contracte de ipotecă, ulterior încorporate într-unul singur. Acest aspect este în deplină concordantă cu finalitatea încheierii unui contract de ipotecă. și anume aceea de a conferi creditorului (în acest caz singurul creditor fiind SC C. R. SA) posibilitatea de a-și recupera întreaga creanță. În aceste circumstanțe nu s-ar fi putut ajunge în situația în care garanția oferită de debitor să nu fie pe deplin acoperitoare.
T., instanța de fond nu a luat în considerare faptul ca pârâta-intimată a avut deplină cunoștință de-a lungul întregii perioade de colaborare despre faptul că ipotecile instituite în favoarea apelantei purtau ranguri diferite.
Decizia de subscriere a polițelor de risc financiar în favoarea apelantei a fost condiționată de existența unor asigurări complementare, de riscuri generale și de deces, pe întreaga perioadă de valabilitate a poliței de asigurare de risc financiar. Astfel, în cuprinsul fiecărei polițe de asigurare de risc financiar se făcea referire la polița de riscuri generale aferentă, or, atâta timp cât există mai multe polițe de risc financiar care fac trimitere la aceeași poliță de riscuri generale, respectiv la un singur imobil, este evident că ipotecile constituite la momentul acordării fondurilor nu puteau fi decât de ranguri diferite.
În ceea ce privește evaluarea imobilelor aduse drept garanție, astfel cum s-a evidențiat și prin probațiunea administrată în cauză, reprezentanții A. erau cei care efectuau evaluarea imobilelor constituite drept garanții, evaluare care, ulterior, stătea la baza determinării cuantumului sumelor care puteau fi acordate clienților de către apelanta.
În măsura în care pârâta-intimată ar fi considerat că există o agravare sau schimbare a împrejurărilor riscului, aceasta avea posibilitatea contractuală de a solicita apelantei renegocierea sau chiar rezilierea.
Faptul că acest lucru nu s-a întâmplat în toți anii de colaborare. asigurătorul așteptând până în momentul solicitării de către apelanta a unor despăgubiri mai substanțiale pentru a invoca o serie de pretinse cauze exoneratoare de răspundere, demonstrează pe deplin reaua-credință a acestuia.
În concluzie, raportat la circumstanțele cunoscute și asumate de către asigurător la momentul încheierii contractelor de asigurare de risc financiar cu apelanta, este cert că acesta cunoștea în ce măsură clienta C. se încadra în circumstanțele standard ale poliței de asigurare de risc financiar propuse ori, din contră, dacă anumite condiții nu erau întrunite, ipoteză în care, fie s-ar fi impus refuzul încheierii contractului, fie dimensionarea primelor în raport de condițiile personalizate ale clientului.
2. Susținerea potrivit căreia toate polițele de asigurare de risc financiar au fost încheiate la data de (...) este eronată.
Polițele de asigurare de risc financiar sunt încheiate întotdeauna la momentul acordării finanțării, astfel cum a rezultat din administrarea materialului probator în fața instanței de fond; contractele de finanțare nou- încheiate la data de (...) și garantate prin contractul de ipotecă autentificat sub nr. 3260/(...) sunt în număr de 5, restul contractelor de finanțare enumerate în acest contract de ipotecă fiind doar reluate în cuprinsul acestui din urmă contract de ipotecă.
Așadar, susținerea instanței de fond potrivit căreia toate contractele de finanțare au fost încheiate la (...) este lipsită de orice fundament. Data de (...) reprezintă doar data reînnoirii marii majorități a acestor polițe de asigurare de risc financiar.
Mai mult decât atât, faptul că majoritatea polițelor de risc financiar au fost încheiate anterior datei de (...) este de netăgăduit și prin prisma faptului că apelanta a achitat prime de asigurare în baza polițelor de risc financiar cu mult înaintea acestei date.
De asemenea, dat fiind faptul că momentul acordării efective a finanțării coincide cu momentul încheierii poliței de asigurare de risc financiar, simpla lecturare a graficelor de plăți depuse în fața instanței de ar fi fost în măsură să reflecte data încheierii polițelor de risc financiar.
3. Pretinsa încălcare a prevederilor art. 40 din Regulamentul de funcționare a apelantei.
I. de fond susține în motivarea sentinței pronunțate faptul că apelanta ar fi încălcat dispozițiile art. 40 din Regulamentul de funcționare, și anume nu a exclus participanții care înregistrau cel puțin 3 rate lunare.
Anterior momentului îndreptățirii, fiecare debitor avea prerogativa de a renunța la contract, potrivit art. 38 din Regulamentul de funcționare. A. nu poate fi pusă în discuție producerea evenimentului asigurat anterior momentului îndreptățirii.
În acest context, instanța de fond a reținut faptul că "pârâta nu și-a asumat obligația verificării modalității de respectare a dispozițiilor regulamentare la încheierea fiecărei polițe de asigurare";. Este în primul rând în sarcina legală a asigurătorului de a se informa în ce privește încadrarea clientului în circumstanțele de acoperire specifice poliței oferite de asigurător, în caz contrar considerându-se că acesta își asumă riscul contractului încheiat în aceste condiții.
În condițiile în care A. și-a asumat în totalitate această modalitate de colaborare pe parcursul întregii perioade de colaborare, care de altfel era doar în avantajul său, în prezent acesta nu poate invoca în interesul său și în contra apelantei aceste practici.
O eventuală conduită culpabilă a apelantei ar fi putut fi reținută doar în ipoteza în care ar fi încercat să valorifice imobilul adus drept garanție de către debitorul P. S., însă aceasta a depus toate diligențele în vederea valorificării acestuia anterior avizării Alliaz, în conformitate cu practicile agreate.
Pârâta SC A. T. A. SA B. prin întâmpinare (f.46-49) a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, acordate de instanța de fond, într-adevăr, hotărârea este netemeinică, pârâta solicitând cu acest titlu doar suma de 10.664 lei nu 53.320 lei, cum din eroare s-a acordat.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, C.ea reține următoarele:
Obiectul acțiunii îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei de
1.549.499,67 lei cu titlu de despăgubiri, în baza contractelor încheiate între părți, la plata sumei de 28.366,66 lei cu titlu de daune interese reprezentândc/val cotei părți aferente cheltuielilor de executare silită efectuate de reclamantă în dosarele execuționale nr.141-145 din (...) privind imobilul situat în Tg.Mureșl str.I. Munteanu nr.5 precum și obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie comercială, cu cheltuieli de judecată.
Un prim aspect ce urmează a fi clarificat rezidă din calificarea juridică a raportului pe care se întemeiază obiectul cererii de chemare în judecată. În speță, este vorba de un contract de asigurare de risc financiar cu caracteristici specifice. Din această perspectivă rămân de analizat prevederile contractuale incidente din perspectiva intenției comune a părților contractante.
În ceea ce privește calificarea juridică a raportului dedus judecății C.ea relevă că în speță contractele încheiate sunt contracte de asigurare de risc financiar ce au ca scop pe de o parte împiedicarea producerii de pierderi financiare în patrimoniul reclamantei ca urmare a neachitării ratelor de către clienți și pe de altă parte natura juridică a obligațiilor reclamantei față de asigurator corelativ cu sancțiunea nerespectării acestora.
Polița de asigurare de risc financiar este acel contract prin care asiguratorul se angajează în schimbul unei prime să-l indemnizeze pe asigurat, pentru prejudiciul pe care acesta l-ar încerca în caz de realizarea riscului, constând in insolvabilitatea debitorului său.
Prin urmare, obligația esențială a asiguratului este aceea de plată a primelor de asigurare, pe când obligația corelativă a asiguratorului constă în achitarea despăgubirilor la momentul producerii evenimentului asigurat.
Pornind de la această definiție, circumstanțiind împrejurările concrete ale speței rezultă fără dubiu că reclamanta a plătit integral și la timp primele de asigurare, așa încât la prima vedere pârâtei îi revine obligația de achitare a despăgubirilor producându-se în speță evenimentul asigurat, respectiv insolvabilitatea debitorului său.
Cu toate acestea, C.ea reține că în speță prima instanță a procedat la analiza îndeplinirii condițiilor înscrise în contracte, de către ambele părți.
Se susține de către apelantă că instanța de fond ar fi încălcat principiul disponibilității (art.129 alin.6 C.) întrucât acceptând apărările pârâtei ar fi făcut un raționament juridic inversat. A. critică nu poate fi primită deoarece la o simplă lectură a hotărârii atacate rezultă că instanța s-a pronunțat chiar asupra obiectului dedus judecății. Împrejurarea că motivele invocate de către reclamanta apelantă în sprijinul solicitărilor sale nu au fost însușite de instanță nu poate conduce la concluzia că s-ar fi încălcat principiul disponibilității, ci dimpotrivă că acțiunea a fost găsită ca neîntemeiată.
Cât privește „analiza superficială a raportului juridic dedus judecății"; argumentându-se de către apelantă că instanța de fond ar fi omis chestiune litigioase esențiale în detrimentul unor aspecte pur formale și desprinse din concret, nu poate fi primită deoarece prima instanță a făcut o corectă aplicare a clauzelor înscrise în contractul de asigurare.
În opinia primei instanțe relevantă în soluționarea cauzei, este verificarea îndeplinirii condițiilor înscrise în contractul de asigurare de risc financiar, cu preponderență a prevederilor art.11 pct.1 din contract. Aceste clauze impun asiguratorului să încheiere cu fiecare client finanțat un contract de ipotecă asupra bunului finanțat sau asupra altui imobil liber de sarcini, iar contractul de ipotecă trebuie să îndeplinească condiții referitoare la respectarea procedurii de acordarea finanțării, conform Regulamentului de funcționare și să încheie la valoarea de piață stabilită de comun acord de către părți un raport de evaluare care să fie vizat de pârâtă, valoarea contractului de ipotecă să fie egală sau mai mare decât valoarea finanțată de către asigurat, ipoteca să fie de rang, I, imobilul ipotecat liber de sarcini și să fie înregistrat în cartea funciară.
Neîndeplinirea acestor condiții speciale dă dreptul potrivit art.12 asigurătorului să refuze plata despăgubirilor.
Din conținutul contractelor de ipotecă depuse la dosar prima instanță a reținut că nu au fost respectate de către reclamantă dispozițiile art.11 pct.2 lit.d privind obligativitatea încheierii unei ipoteci de rang I liber de sarcini pentru fiecare client finanțat, respectiv pentru fiecare contract finanțat, deoarece asupra aceluiași imobil situat în Tg.Mureș str. I. Munteanu nr.5 s-a instituit inițial o ipotecă de rangul I (potrivit contractului autentificat prin Î. nr.347 din (...)) aferentă contractelor nr.13694 din (...) căruia îi corespunde polița de asigurare nr.6552530 din (...), contractului nr.10130 din (...) aferent poliței de asigurare 6552529 din (...) și respectiv contractului nr.1015 din (...) aferent poliței de asigurare nr.6552555. Prin urmate, încălcarea disp.art.11pct.1 lit.d din Condițiile speciale de către reclamantă care a instituit ipotecă da rang III asupra aceluiași imobil și apoi ipotecă de rang IV, dă dreptul asigurătorului să refuze plata despăgubirilor prin încălcarea de către asigurat a obligației asumată prin contract - condiții speciale.
O altă critică a apelantei se referă la faptul că instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 alin.2 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările, conform căreia „în caz de neîndeplinire a obligațiilor prevăzute (de a comunica asigurătorului producerea riscului asigurat) acesta are dreptul să refuze plata indemnizației dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și întinderea pagubei";.
Răspunzând acestei critici, C.ea reține că în speță textul de lege invocat conține o normă cu caracter supletiv iar nu imperativ, elocvente fiind în acest sens dispozițiile art.2 din Legea nr.136/1995 conform căreia în asigurările facultative cum este și cazul în speță, raporturile dintre asigurat și asigurător precum și drepturile și obligațiile fiecărei părți se stabilesc prin contractul de asigurare.
Critica hotărârii primei instanțe se referă și la faptul că în speță condițiile speciale de asigurare din anul 2003 au fost modificate prin C. nr.6606 din (...) care a introdus o serie de dispoziții derogatorii de la practicile anterioare. În cuprinsul convenției amintite nu se regăsesc „dispoziții derogatorii";la care face referire reclamanta apelantă, deoarece nu există o trimitere directă la pct.11.1, pct.11.3 din Condițiile speciale unde s-a instituit obligația asiguratului de a notifica asigurătorul restanțele debitorului. D., potrivit pct.3.4 din C. nr.6606/(...) „în caz de daună pentru asigurarea de risc financiar SC C. R. SA (reclamanta apelantă) va depune toate actele prevăzute la pct.11.4 din condițiile speciale de risc financiar care fac parte integrantă din contract. La rândul său pct.11.4, d.1, lit.b din condițiile speciale fac trimitere la pct.11.3.c care precizează că „dacă în urma somației transmise debitele restante nu se recuperează și se înregistrează o a doua rată restantă, asiguratul se obligă să contacteze și să viziteze clientul restanțier împreună cu asigurătorul, încheindu-se și un proces verbal semnat de participanți";.
Prin urmare, nu există în cuprinsul convenției amintite dispoziții derogatorii de la condițiile speciale din 2003 iar așa zisele practici imprecise și confuze, nu pot fi considerate relevante, ele neavând valoare contractuală.
O altă critică se referă la nelegalitatea hotărârii primei instanțe din perspectiva neluării în considerare a specificului activității desfășurate de către reclamantă. Potrivit acesteia „specificul"; în discuție constă în faptul că ea nefiind o instituție bancară „îndreptățirile"; acordate participanților la „. nu ar fi o activitate de creditare. A. spus, potrivit reclamantei apelante dat fiind specificul activității sale rezultă că ea ar avea doar beneficiile în discuție
(dobânzile și comisioanele) iar nu și responsabilitățile (prudența necesară înacordarea împrumuturilor constând într-o minimă verificare a solvabilității celor împrumutați), ceea ce nu poate fi primit de către instanță. A. deoarece chiar dacă fondurile împrumutate de apelanta reclamantă nu aparțineau acesteia ci participanților la sistem, ea nefiind decât administratorul acestora (art.3 alin.1 din Regulamentul de funcționare C.) în esență este vorba de o activitate de creditare.
Cât privește criticile referitoare la ipotecile care trebuiau să garanteze restituirea împrumuturilor, nici acestea nu sunt întemeiate deoarece așa cum în mod corect a reținut instanța de fond pe baza actelor dosarului, împrumuturile au fost garantate cu ipotecile de rang II-V, contrar dispozițiilor art.11.1 lit.d din Condițiile speciale de asigurare și cu depășirea valorii imobilului adus în garanție. Faptul că pârâta intimată a cunoscut la data încheierii polițelor de asigurare această împrejurare, nu poate duce la exonerarea de răspundere a reclamantei, care nu și-a îndeplinit obligațiile asumate.
La fel de neîntemeiate sunt și criticile referitoare la reținerea instanței de fond a încălcării dispozițiilor art.40 din Regulamentul de funcționare C. deoarece din simpla consultare a situației restituirii împrumuturilor debitorului P. S. G. rezultă că au fost numeroase situații în care au existat restanțe de mai mult de 3 rate fără ca SC C. să-l excludă din sistem și fără să aducă la cunoștința asigurătorului aceste împrejurări, încălcând astfel dispozițiile art.13 din Legea nr.136/1005.
Prin urmare, prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente prin interpretarea corectă a clauzelor contractuale în raport de datele concrete ale speței, așa încât motivele de apel invocate sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate.
Față de considerentele mai sus expuse C.ea constată însă că apelul reclamantei este întemeiat doar din perspectiva cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de instanța de fond de vreme ce pârâta a solicitat cu acest titlu doar suma de 10.664 lei, pentru care s-a și făcut dovada achitării acesteia cu factura fiscală și extrasul de cont (f.223-224) acordându-se din eroare suma de 53.320 lei. Astfel, apelul reclamantei este întemeiat sub acest aspect, prima instanță acordând mai mult decât s-a cerut încălcând în mod vădit principiul disponibilității părților în procesul civil, așa încât în temeiul dispozițiilor art. 296 rap. la art.274 C. apelul reclamantei urmează a fi admis, iar hotărârea primei instanțe schimbată în parte în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță în favoarea pârâtei în sumă de
10.664 lei, restul dispozițiilor sentinței urmând a fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de SC C. S. SA C. împotriva sentinței civile nr.1856 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C. pe care o schimbă în parte în sensul că obligă reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10.664 lei în favoarea pârâtei SC A. T. A. SA în primă instanță.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20 septembrie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
I. C. P. D. M. ȚÂR
Red.CI Dact.SzM/5 ex. (...)
| ← Decizia comercială nr. 889/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 120/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
