Decizia comercială nr. 181/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ Nr. 181/2011

Ședința publică de la 06 O. 2011

Completul compus din:

PREȘEDINTE L. U.

Judecător D. M.

Grefier M. T.

{ F. | }

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul formulat de pârâta S. E. S. B. S., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul

Maramureș, în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu reclamanta M. C. M., pârâtul M. TOM I. M. și intimații M. M. H., M. LUC R. A., V. A. HUB. J. M., B. A. E., O. R. C. DE L. TRIBUNALUL MARAMUREȘ și W. B. A. A., având ca obiect retragere asociat 317.587,91 lei apel.

S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în conformitate cu prevederile art. 202 al. 3 din Legea nr. 31/1990, modificată, privind societățile comerciale în cazul dobândirii unor părți sociale prin succesiune, plata acestor părți sociale către succesori se face conform ultimului bilanț. În accepțiunea tribunalului ultimul bilanț care trebuia luat în calcul la stabilirea drepturilor bănești avansate reclamantei este bilanțul din

2007. T. a considerat că „ultimul bilanț"; avut în vedere de legiuitor este cel care a fost „aprobat"; inclusiv de asociatul a cărei succesiune este la originea litigiului. Aprobările de bilanț făcute de asociații rămași după decesul celui care a fost reclamant la momentul introducerii acțiunii nu poate să stea la temeiul calculării contravalorii părților sociale ale defunctului deoarece și implicit cuprinde valorificarea de acte și fapte întâmplate după deces care nu este firesc să aibă vreo influență asupra întinderii drepturilor unei persoane decedate.

De altfel, pârâții în întâmpinare au recunoscut că activitatea defunctului a încetat în iulie 2007. După această dată orice act sau fapt juridic care a influențat valoarea părților sociale, nu trebuie să influențeze drepturile reclamantei. D. unui asociat este asimilabil cu retragerea acestuia situație în care sunt incidente și prevederile art. 226 (3) din Legea nr. 31/1990, modificată, care stabilesc ca și caz de neînțelegere drepturile asociatului se stabilesc pe bază de expertiză.

Bilanțul pentru 2008 a fost depus la A. F. P., potrivit comunicării acesteia, abia la (...). Potrivit celor stabilite de expertul A. M. T., activul net contabil reevaluat, conform balanței de verificare la 31 XII 2007 a fost la

7.408.155,74 lei din care cota de 20% care reprezintă părțile sociale ale defunctului, antecesor al reclamantei se cifrează la 1.481.631,15 lei (pagina 9 din expertiză).

S-a precizat că pârâta SC E. SRL a participat în proporție de 97,5. la constituirea capitalului social al S. I. SA B. S.. La evaluarea activului s-a avutîn vedere și această participare ceea ce a presupus evaluarea clădirilor și terenurilor aparținând S. I. S.A. B. S.. Activul net contabil al SC E. SRL la 31

XII 2007 a fost prezentat în anexa 7 la expertiză,iar pentru S. I. S.A în anexa 8 la expertiză.

În esență, evaluarea activului net al SC E. SRL la 31 XII 2007 de

861.744,64 lei a fost influențată pozitiv de reevaluarea proprietăților imobiliare ale acestei firme în sumă de 1.699.584,64 lei și de reevaluarea proprietăților mobile ale SC I. SA de 4.846.826,41 lei (pagina 8 din expertiză).

Dacă nu s-ar fi ținut cont de influențele reevaluărilor efectuate, drepturile asociatului decedat ar fi fost de 317.587,91 lei la 31 XII 2007, potrivit paginii 11 din suplimentul de expertiză înregistrat la (...) (filele 4 - 26 - vol. 3). Valoarea de 50.807,94 lei solicitată de pârâți este cea din 31 XII 2008, fără reevaluare ci numai pe baza situațiilor financiare, conform paginii 12 din suplimentul la expertiză. Reevaluarea imobilelor nu s-a efectuat de către expert la valoarea de piață deoarece expertul nu a avut informații suficiente ci s-a făcut prin metoda costului de înlocuire care este o metodă legală de evaluare potrivit standardelor internaționale de contabilitate (pagina 15 din suplimentul de expertiză).

T. a considerat că punctul de vedere exprimat de pârâți potrivit căruia reclamantei nu i s-ar putea acorda despăgubiri pe considerentul împrumutului contractat de fostul soț la nivelul a 27.000 euro și garantat cu părțile sociale, nu poate fi primită. După ce despăgubirile stabilite prin prezenta vor deveni certe, lichide și exigibile se poate opera compensarea.

La stabilirea drepturilor bănești cuvenite asociatului decedat instanța nu s-a putut rezuma la valorile de înregistrare ca și bază de pornire pentru stabilirea activului net contabil. Faptul că este nevoie de o reevaluare la preț de circulație a mijloacelor fixe este unanim acceptată de practică și teoria de specialitate. C. de judecată la care au fost obligați pârâta societate comercială constă din taxa de timbru (18.927 lei) și onorariu avocațial 5.000 lei potrivit actelor de la dosar. În cauză au existat două expertize, una suportată de reclamantă și una de către pârâți, cheltuielile cu expertiza fiind compensate.

Pârâții, persoane fizice, nu vor putea fi obligate la plata cheltuielilor de judecată deoarece calitatea lor procesual pasivă a fost justificată doar în raport de capătul de cerere prind aprobarea retragerii asociatului, capăt de cerere care a rămas fără obiect în urma decesului reclamantului care a introdus acțiunea. În condițiile în care asociații rămași după decesul numitului M. H. R. nu au exprimat o opțiune clară privind soarta părților rămase care au aparținut defunctului, menționând în art. 3 din H. asociaților nr. 3. XII 2008

/fila 132 - vol. 2) fie redistribuirea între asociați fie reducerea capitalului social, instanța nu a putut dispune asupra structurii capitalului social al pârâtei.

Împotriva Sentinței civile nr. 1128 din (...) a T. M. a declarat apel pârâta SC

E. SRL B.-S. prin administrator M. Luc R.

În motivarea apelului declarat de către pârâtă s-a arătat că se impune admiterea apelului si, pe cale de consecință, in principal, desființarea hotărârii pronunțate de Tribunalul Maramureș in condițiile art. 297 cod procedura civila si trimiterea cauzei in rejudecare, iar in subsidiar, schimbarea in tot a hotărârii instanței de fond in sensul respingerii in principal a acțiunii ca inadmisibila in raport de existenta pe rolul P. C. a T. De C. din Bruxel a acțiunii privind restituirea către trei dintre asociații SC E. SRL a 10.460 din părțile sociale deținute de defunctul M. H. ca urmare a incidentei garanției din contractul de împrumut contractat de părți, iar in subsidiar admiterea acțiunii astfel cum a fost precizata la data de) (...) prin avocat cu indicarea temeiului legal alpretențiilor, respectiv prevederile art. art. 202 aliniat 3 teza a doua din Legea

31/1990, conform ultimului bilanț pe anul 2008.

In temeiul art. 288 cod procedura civila s-a solicitat a se suspenda efectele executării hotărârii primei instanțe până la soluționarea prezentului apel, pentru următoarele considerente:

Intimata M. M. a pus in executare in dosar execuțional nr. 177/2010 al executorului judecătoresc Pintea B., hotărârea pronunțata de Tribunalul Maramureș, poprind conturile societății E. si solicitând executarea bunurilor mobile ale societății, îngreunând încercarea societății de a supraviețui datoriilor existente din chiar perioada de administrare a societății de către defunctul M. H.

De asemenea s-a precizat ca pe rolul P. C. a T. de C. din Bruxel se afla dosarul privind executarea garanției unui contract de împrumut prin restituirea unui număr de 10.460 părți sociale către trei dintre asociații SC E. SRL de către succesoarea defunctului M. H., dosar in cadrul căruia cererea de restituire a părților sociale a fost declarata admisibila si fondata acordându-se termen la data de (...).

Pe cale de consecință fata de împrejurarea anterior detaliata in raport de care ulterior admiterii acțiunii de către P. C. a T. de C. din Bruxel, o parte importanta din părțile sociale ale defunctului M. H. vor reveni la trei asociați - Luc M., Tom M. si B. W. - astfel încât se apreciază că se impune suspendarea efectelor hotărârii instanței de fond, conținutul si numărul - atât in privința celor ce dețin părțile sociale cat si numărului de părți sociale deținute din societate - părților sociale deținute de defunctul M. H. in societatea E. fiind prioritar a fi lămurit înainte de judecarea cererii de plata a părților sociale efectiv deținute de defunctul M. H.

In privința cererii de desființare a hotărârii pronunțate de instanța fondului, apelanții au invocat faptul că judecătorul instanței de fond a acordat reclamantei mai mult decât a solicitat aceasta prin intermediul avocatului, acțiunea fiind precizata la data de (...) prin avocat, in esență producându-se o modificare a acțiunii introductive de instanță, modificarea având ca temei legal al pretențiilor prevederile art. 202 aliniat 3 teza a doua din Legea 31/1990, arătându-se in mod expres ca se solicita plata contravalorii părților sociale prin prisma prevederilor art. 202 din Legea 31/1990 conform ultimului bilanț aprobat din anul 2008, precizare nemodificată de către reclamantă si in raport de care expertul a calculat suma datorata ca fiind de 50.807,94 ron si nu suma de 1.481.693, 1 lei.

La raportarea sumei acordate fata de bilanțul aprobat, judecătorul fondului arata ca se impune a se raporta la ultimul bilanț aprobat de asociat, insa nu are in vedere ca însăși reclamanta a aprobat situațiile financiare pe anul 2008 semnând hotărârea nr. 1 a Adunării generale a asociaților SC E. SRL din (...), unde la art. 4 se arata ca se aproba situațiile financiare pe anul

2008. Pe cale de consecință, motivarea instanței de fond este eliptica si subiectiva, însăși reclamanta prin reprezentant solicitând plata contravalorii părților sociale din prisma prevederilor art. 202 din legea 31/1990 conform ultimului bilanț aprobat din anul 2008 pentru ca a aprobat ea însăși situația financiara a societății E. prin semnarea H. nr. 1 din (...).

Mai mult susțin apelanții că judecătorul instanței de fond nu a soluționat fondul cauzei dispunând doar asupra plății contravalorii părților sociale ce revin succesoarei defunctului M. H., nepronunțându-se în ceea ce privește structura capitalului social după plata contravalorii părților sociale, lăsând practic in acest mod cauza nesoluționată in privința capitalului social al societății E., neprecizând care va fi structura capitalului social după plata celor

13.200 părți sociale, cum se diminuează capitalul social subscris in cuantum de 660.000 lei, in contextul in care suma acordata reclamantei depășește capitalul social subscris de aproximativ doua ori.

R. la schimbarea temeiului de drept al acțiunii, din acțiune în retragere în acțiune întemeiată pe prevederile art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, instanța de fond avea obligația de verifica prevederile actului constitutiv referitoare la eventualele clauze de continuare a activității cu moștenitorii și să pună În discuția părților caracterul acțiunii din perspectiva noului temei de drept invocat, cu atât mai mult cu cât s-a făcut apel la o hotărâre a asociaților referitoare la plata contravalorii părților sociale, ceea ce conduce la concluzia că decizia de plată a contravalorii părților sociale a fost voluntară.

Față de cele mai sus arătate, în condițiile în care se prefigura a se da eficiență unei hotărâri a asociaților, era obligatoriu a se pune în discuția părților structura capitalului social al societății în urma plății părților sociale, nefiind admisibil ca o hotărâre judecătorească să lămurească doar parțial obiectul cauzei. Instanța fondului a aplicat prevederile hotărârii asociaților nr.

3 din (...) trunchiat, in sensul că deși în acea hotărâre se aproba plata conform ultimului bilanț aprobat pe 2008, instanța a acordat despăgubirile in raport de bilanțul din 2007 contrar celor arătate in hotărâre, însă deși in hotărâre se arată că se va trece la reducerea capitalului social, instanța retine ca acest lucru nu a fost cerut de părți, soluționând cauza trunchiat.

În ceea ce privește petitul de schimbare a hotărârii instanței de fond, apreciem că se impune respingerea acțiunii ca inadmisibilă astfel cum s-a arătat prin întâmpinarea depusă la dosar față de existenta pe rolul P. C. a T. de C. din Bruxelles a dosarului privind executarea garanției unui contract de împrumut, garanție reprezentata de un număr de 10.460 părți sociale din cadrul societății E. SRL, cererea de restituire a părților sociale fiind declarata admisibila si fondata acordându-se termen la data de (...). Judecătorul de la fond sesizat cu aceasta chestiune a arătat la fila 4 aliniat 7 din hotărâre, interpretând din nou trunchiat prevederile contractului de împrumut dintre părți prin care se garanta cu părțile sociale din E., a arătat ca va putea opera compensarea dup ace despăgubirile stabilite prin prezenta vor deveni exigibile.

Ceea ce a omis instanța fondului sa analizeze din perspectiva inadmisibilității acțiunii fata de solicitarea de restituire a părților sociale aduse in garanție este însăși garantarea împrumutului cu părțile sociale si sesizarea instanței competente din Bruxel in acest sens. Instanța fondului nu a analizat situația părților sociale vizate, neanalizând faptul ca majorarea de capital social aferenta părților sociale atribuite lui M. H. si revendicate acum de moștenitori, s-a realizat prin împrumutul acordat de cei trei asociați - Luc M., Tom M. si B. Wambaqo - împrumut garantat cu însăși părțile sociale si pus in executare de împrumutători in fata P. C. a T. de C. din Bruxel in data de (...).

Un alt motiv pentru care se impune schimbarea hotărârii instanței de fond este faptul că în motivarea acordării sumei de 1.481.693, 1 lei instanța fondului arată că a luat in calcul ultimul bilanț aprobat de asociat chiar daca reclamanta a solicitat după ultimul bilanț aprobat la nivelul anului 2008, motivarea instanței fiind infirmată de însăși faptul ca reclamanta a semnat hotărârea nr. 1 a Adunării generale a asociaților S. E. S. din (...), unde la art. 4 se arată că se aprobă situațiile financiare pe anul 2008. Raționamentul instanței privind raportarea la ultimul act - bilanț - situație financiara aprobat de cel ce solicita despăgubiri pentru părțile sociale deținute este combătut de însăși semnarea hotărârii prin care se aproba situațiile financiare pe anul 2008 de către reclamanta.

Mai mult, instanța fondului a aplicat ca si premisa de raportare la stabilirea despăgubirilor, conform filei 4 aliniat 3 din hotărârea instanței de fond, activul net contabil reevaluat conform balanței de verificare la (...), nereținând apărările intimatei fata de prevederile legale aplicabile in materia plătii contravalorii părților sociale către succesori ori de detalierile intimatei legate de reevaluarea activului inadmisibila in acest caz.

Legiuitorul identifică clar modalitatea de raportare la actul contabil - chiar cu numirea actului contabil, ultimul bilanț aprobat - fata de momentul plății contravalorii părților sociale, judecătorul de fond nejustificând temeiul fata de care a acordat suma de 1.481.631,15 ron calculata după cum arata expertul in raport de anumite evaluări realizate si nu in raport de situațiile financiare vizate de textul legal art. 202 din Legea 31/1990 instanța fondului nejustificând cu indicarea unui temei legal fata de concluziile de la fila 16 din suplimentul la raportul de expertiza care este motivația pentru care a înlăturat calculul despăgubiri lor conform solicitării intimatei sau calculul despăgubiri lor in raport de situațiile financiare care ar fi condus la o suma datorata de

317,587,91 ron si in nici un caz suma de 1.481.631,15 ron. In Încercarea de a justifica sub aspectul temeiniciei valoarea exagerată a .reevaluărilor" imobiliare, instanța recurge la aplicarea prin analogie a prevederilor referitoare la retragere, Î. omite a observa prevederile art. 226 alin. 2 din Legea nr.

31/1990.

După cum s-a arătat în cuprinsul obiecțiunilor formulate la expertiza efectuată de expertul contabil A. M., "reevaluarea" activului societății are la bază considerente pur scriptice și fără legătură cu realitatea. În motivarea hotărârii atacate, se reține că "reevaluarea" imobilelor nu s-a efectuat de expert la valoarea de piață, ci la valoarea costului de înlocuire - fără a se avea În vedere că multe din construcțiile "reevaluate" se află la stadiul de ruine - după cum rezultă chiar din fotografiile anexate raportului de expertiză. Numai că în speță nu a fost solicitată și dispusă o expertiză În specialitatea construcții sau evaluări imobiliare, ci una contabilă pentru stabilirea valorii părților sociale, raportat la obiectul inițial al acțiunii. A.anții susțin că practic, în urma "corectării" artificiale a valorii activelor, moștenitoarea asociatului decedat ar urma să beneficieze de creșterea artificială a valorii drepturilor, iar asociații rămași ar urma să preia integral pasivul real al societății, deoarece „corecțiile"" valorii activelor sunt la nivel strict scriptic și artificial fără vreo legătură cu valoarea tehnică sau de piață a activelor.

Așa cum am arătat și în obiecțiunile formulate la raportul de expertiză nici nu există o bază legală pentru operațiunea de "corectare" a valorii activelor, În condițiile În care potrivit Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene aprobate prin OMF 1., pct. 106 -: "imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziție sau valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora": iar potrivit pct. 107- Evaluarea la data bilanțului: ,,mobilizările financiare se prezintă în bilanț la valoarea de intrare mai puțin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare".

În esență, în urma decesului asociatului titular al acțiunii în retragere și precizării acțiunii prin solicitarea de a plată a contravalorii părților sociale, în condițiile art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 și conform bilanțului societății pe anul 2008, devine relevantă pentru soluționarea cauzei doar partea din completarea la expertiza efectuată de expert A. M., care stabilea valoarea unei părți sociale conform bilanțului pe anul 2008, aprobat așa cum s-a arătat chiar de către reclamantă și nu mai puteau fi avute în vedere reevaluări imobiliare efectuate în cadrul unei expertize contabile, fără legătură cu starea fizică șivaloarea reală a construcțiilor - chiar dl. expert afirmând la pag. 7 din raport că nu cunoaște starea tehnică a clădirilor evaluate.

In drept, apelanții au invocat prevederile art. 282 si următoarele C.p.c, art. 288 aliniat 4 C.p.c., art. 296 C.p.c. si art. 297 C.p.c.

In probațiune, s-a solicitat efectuarea unei contraexpertize contabile care să aibă în vedere obiecțiunile formulate în fața instanței de fond și a unei expertize în construcții pentru verificarea evaluărilor imobiliare și valorilor exagerate atribuite unor construcții.

Intimata a depus întâmpinare (f. 35) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului și menținerea ca fiind pe deplin legală și temeinică a sentinței pronunțată de către Tribunalul Maramureș. Intimata s-a opus și admiterii cererii de suspendare a sentinței apelate până la soluționarea apelului. În esență apelanta a susținut că nu există nici un motiv de nulitate a sentinței apelate iar pe fond calea de atac este neîntemeiată deoarece soluția corespunde probatoriului administrat și normelor legale incidente.

Prin decizia civilă nr.116/28 septembrie 2010 a Curții de A. C. a fostadmis apelul declarat de pârâta SC E. SRL în contradictoriu cu intimata M. C. M. împotriva sentinței civile nr. 1128 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 317.587,91 lei reprezentând contravaloarea părților sociale care au aparținut antecesorului reclamantei M. C. M.

A fost obligată pârâta SC E. SRL la plata sumei de 6000 lei cheltuieli parțiale de judecată în prima instanță.

A fost menținut restul dispozițiilor sentinței.

A fost obligată intimata să plătească apelantei suma de 11.478 lei cheltuieli de judecată în apel.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:

Cu privire la motivele de desființare a hotărârii judecătorești apelate urmată de trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș, instanța de apel a reținut că nici unul dintre motivele invocate nu este întemeiat. A., în nici un caz prima instanță nu a depășit limitele investirii sale ci dimpotrivă a acordat reclamantei intimate suma cerută prin precizarea de acțiune din data de (...). Această precizare a fost realizată la solicitarea expresă a instanței și în urma concluziilor raportului de expertiză. Î. de ședință din data de (...) (f. 34 din volumul III dosar primă instanță) este relevantă sub acest aspect deoarece este consemnată foarte clar precizarea de acțiune a reclamantei cu privire la cuantumul pretențiilor, respectiv suma de 1.481.631, 15 Ron reprezentând contravaloarea acțiunilor,,sumă care apare în expertiză la fila 11,,. Aceasta este suma la care reclamanta a achitat taxă de timbru și timbru judiciar.

În cauză sunt pe deplin incidente dispozițiile art. 132 alin. 2 C.p.c. conform cărora ,,cererea nu se socoteste modificată si nu se va da termen, ci se vor trece in încheierea de sedinta declaratiile verbale facute in instanta:…..2. cand reclamantul mărește sau micsorează câtimea obiectului cererii,,. R. la acest text legal și la starea de fapt anterior enunțată susținerile apelantei sunt lipsite de orice fundament cu privire la acest aspect.

Cu privire la al doilea motiv de desființare al sentinței invocat de către apelantă, legat de nesoluționarea fondului deoarece prima instață nu s-a pronunțat pe cererea de stabilire a structurii capitalului social în urma reducerii numărului de asociați instanța de apel reține că nici acest motiv nu este unul întemeiat deoarece face abstracție de precizarea cererii de chemare în judecată impusă de decesul reclamantului inițial. A., în urma acestui eveniment nefericit cererea de chemare în judecată a fost precizată dintr-o cerere de retragere a acționarului într-o cerere având ca obiect plata cătresuccesor a contravalorii părții sociale dobândite prin succesiune, deoarece nu exista o clauză de continuare a funcționării societății cu răspundere limitată cu moștenitorii asociatului decedat. Precizarea de acțiune pe care instanța s-a pronunțat nu conține o cerere de stabilire a modului de repartizare a părților sociale între asociați. Mai mult, analiza textului pe care reclamanta și-a întemeiat precizarea de acțiune care a fixat cadrul procesual, art. 202 alin. 3 din Legea 31/1990 nu impune nici o obligație pentru instanță de a se pronunța cu privire la acest aspect, așa cum impunea textul legal pe care reclamantul inițial și-a întemeiat cererea de chemare în judecată (art. 226 alin.

2 din Legea 31/1990).

A.anta a mai insistat pe ideea inadmisibilității cererii de chemare în judecată deoarece părțile sociale dobândite de către reclamantă prin succesiune și a căror contravaloare o pretinde fac obiectul garanției unui contract de împrumut încheiat de către antecesorul reclamantei cu ceilalți asociați. În concret pretinde apelanta că antecesorul reclamantei a împrumutat o sumă de bani cu care a cumpărat părțile sociale și a garantat aceste contract de împrumut chiar cu aceste părți sociale. Mai mult, executarea acelui contract de împrumut face obiectul unui litigiu înregistrat pe rolul instanțelor din Belgia.

În opinia instanței de apel existența pe rolul instanțelor din Belgia a unui litigiu cu acest obiect nu blochează accesul la justiție al reclamantei așa încât cererea de chemare în judecată precizată de către reclamantă să fie considerată inadmisibilă. Nu există nici un text legal și nici un principiu de drept în baza căruia reclamanta să nu poată acționa în justiție în considerarea dispozițiilor art. 202 alin. 3 din Legea 31/1990, așa cum a și făcut. Dimpotrivă, se poate pune cel mult în discuție suspendarea soluționării prezentei cauze până la soluționarea celuilalt litigiu, în baza art. 244 alin. 1 punctul 1 C.p.c. , însă la termenul din data de (...) apelanta a renunțat în mod expres la această cerere. Mai mult, nici instanța din oficiu nu a considerat că o astfel de suspendare ar fi oportună, deoarece pe de o parte, chiar dacă ar fi îndeplinite condițiile textului enunțat suspendarea rămâne una facultativă pentru instanță și pe de altă parte dezlegarea prezentei pricini nu depinde în nici un fel de soluționarea litigiului aflat pe rolul instanțelor belgiene. Reclamanta a moștenit un număr de părți sociale a căror contravaloare o solicită societății comerciale, iar executarea contractului de împrumut chiar și printr-o compensare, așa cum a reținut și prima instanță ar bloca posibilitatea executării garanției.

Cu privire la fondul raportului juridic dedus judecății instanța de fond a reținut că soluționarea legală și temeinică a cauzei pleacă tocmai de la analiza textului incident ,,În cazul dobandirii unei parti sociale prin succesiune, prevederile alin. (2) nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; in acest din urma caz, societatea este obligata la plata partii sociale catre succesori, conform ultimului bilant contabil aprobat.,, Textul este imperativ cu privire la două elemente: obligația de a face plata prin simpla dovadă a calității de succesor dacă nu există clauză de continuare cu moștenitorii și raportarea la ultimul bilanț contabil aprobat. Speculațiile cu privire la ce se înțelege prin ultimul bilanț contabil aprobat sunt lipsite de consistență deoarece în opinia instanței textul nu se poate referi la altceva decât la ultimul bilanț contabil aprobat anterior decesului asociatului sau altfel spus la ultimul bilanț contabil aprobat inclusiv de către acesta, fără a lua în calcul evoluția economică ulterioară a societății comerciale . În caz contrar, dacă s-ar avea în vedere primul bilanț contabil de după deces s-ar crea posibilitatea fraudării intereselor moștenitorilor prin subevaluarea părților sociale de către ceilalți asociați rămași subsecvent decesului unuia dintrefondatori. A ne raporta la ultimul bilanț de la data plății așa cum pretind pârâții prin concluziile scrise depuse în fața primei instanțe înseamnă a denatura textul de la interpretarea firească.

La data de (...) a avut loc Adunarea Generală Extraordinară a asociaților SC E. SRL (f. 131 din volumul II dosar primă instanță) prin care s-a luat act de decesul asociatului M. H. R. care deținea 20% din capitalul social al societății sau 13.200 părți sociale, s-a luat act de faptul că moștenitorii legali ai asociatului decedat M. H. R., și-au exprimat în scris voința de a nu intra în societate. Cel mai important aspect este cel legat de aprobarea plății părților sociale deținute de către asociat decedat conform ultimului bilanț contabil aprobat la data respectivă ((...)). Asociații rămași au convenit și cu privire la structura capitalului social după plata contravalorii părților sociale, fie prin reducerea capitalului social fie printr-un nou acord ulterior.

Este relevant de enunțat în acest context faptul că la data decesului asociatului M. H. R. ((...)) exercițiul financiar aferent anului 2008 nu era finalizat, nu exista un bilanț contabil aferent acestui an, iar ultimul bilanț contabil aprobat la data decesului reclmantului era cel aferent anului 2007, depus la A. B. S. sub numărul 287/(...). Bilanțul contabil aferent anului 2008 a fost aprobat după decesul asociatului și depus în cursul anului 2009. În baza acestor argumente susținerile apelantei care insistă pe raportarea la bilanțul contabil aferent anului 2008 nu poate fi luată în considerare.

Pe de altă parte, din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă foarte clar că raportat la bilanțul contabil aferent anului 2007 contravaloarea părților sociale moștenite de către reclamantă este de 317.587,91 Ron (f.15 din volumul III). Prin prisma dispozițiilor art. 202 alin. 3 din Legea 31/1990 moștenitorul are dreptul la contravaloarea părților sociale așa cum rezultă din ultimul bilanț contabil fără posibilitatea vreunei reevaluări a activelor prin raportare la momentul efectuării raportului din expertiză sau la orice alt moment ulterior. Textul este nesusceptibil de interpretare, instituie un criteriu de despăgubire prin esență obiectiv care exclude alte reevaluări. A., concluzia expertului este lămuritoare: conform datelor contabile puse la dispoziție de către societate și a evaluărilor efectuate de către expert dreptul asociatului care se retrage reprezentând 20% din contravaloarea activului net contabil corectat este de 1.481.631, 15 Ron la data de (...). Î. conform textului art. 202 alin. 3 din legea 31/1990, contravaloarea părților sociale nu se raportează la activul net contabil corectat ci la datele concrete din bilanțul contabil fără nici o corectare, actualizare, reevaluare, etc. Prin reevaluarea întregului activ expertul a propus și prima instanță a acceptat cu depășirea limitelor textului enunțat modificarea tuturor datelor din bilanțul contabil care trebuie avut în vedere.

Motivarea primei instanțe este lipsită de temeinicie cu privire la acest aspect:,,la stabilirea drepturilor bănești cuvenite asociatului decedat instanța nuse poate rezuma la valorile de înregistrare ca și bază de pornire pentru stabilirea stabilirea activului net contabil. Faptul că este vorba despre o nevoie de o reevaluare la preț de circulație a mijloacelor fixe este unanim acceptată de practica și teoria de specialitate,,. În opinia instanței de apel, dimpotrivă, reevaluarea la preț de circulație a activelor, contrar celor stabilite în bilanțul contabil aprobat excede într-o manieră inacceptabilă sensului textului enunțat. Stabilirea drepturilor bănești prin raportare la valorile de înregistrare este impusă prin referirea expresă la ultimul bilanț contabil care conține exclusiv astfel de valori, iar trimiterea la practica și doctrina care susțin reevaluarea la valoarea de circulație este una pur formală și imprecisă neputând fi identificare exemple în acest sens.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 296 C.p.c., instanța a admis apelul declarat de pârâta S. E. S. împotriva sentinței civile nr.

1128 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 317.587,91 lei reprezentând contravaloarea părților sociale care au aparținut antecesorului reclamantei M. C. M. R. la admiterea în parte a cererii de chemare în judecată instanța de apel s-a modificat în baza dispozițiilor art. 276 C.p.c. și cuantumul cheltuielilor de judecată la care a fost obligată pârâta în fața primei instanțe. În consecință, a obligat pârâta S. E. S. la plata sumei de 6000 lei cheltuieli parțiale de judecată în prima instanță, în aceeași măsură în care a fost admisă cererea de chemare în judecată față de totalul pretențiilor formulate.

În baza art. 274 alin. 1 C.p.c. instanța de apel a obligat intimata să plătească apelantei suma de 11.478 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar ( 9478, 4 Ron) și onorariu avocațial de 3000 Ron (chitanță anexată concluziilor scrise).

Împotriva acestei decizii a declarat recurs recurenta-reclamantă criticânddecizia atacată pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.6,7,8 și

9 Cod procedură civilă.

În dezvoltarea criticilor de nelegalitate formulate, recurenta - reclamantă a arătat că decizia atacată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.202 din Legea nr.31/1990, republicată, conform art.304 pct.9

Cod procedură civilă, întrucât instanța de apel a reținut că moștenitorul are dreptul la plată contravalorii părților sociale, fără posibilitatea vreunui reevaluări.

În plus, instanța de apel nu a pus acest aspect în discuția părților.

O atare soluție a instanței de apel conduce la concluzia că drepturile asociatului decedat sunt mai mici decât drepturile asociatului retras sau exclus, instanțele de judecată, inclusiv instanța supremă, stabilind că drepturile cuvenite asociatului retras se calculează prin raportare la valoarea reală a activelor.

Recurenta a arătat că dispozițiile art.202 din Legea nr.31/1990 care fac trimitere la bilanțul contabil, trebuie interpretate în sensul că au în vedere situația datelor de activ și pasiv înscrise în ultimul bilanț contabil aprobat, ca bază de calcul.

Recurenta - reclamantă a arătat că instanța de apel a reținut în mod greșit că drepturile succesorului sunt diferite de drepturile cuvenite autorului său, care ar fi avut dreptul la valoarea actualizată a celor 13200 de părți sociale.

O atare interpretare dată de curtea de apel dispozițiilor art.202 alin.2 din

Legea nr.31/1990, înfrânge dispozițiile art.46 din Constituția României și principiile de drept succesoral, conform cărora drepturile patrimoniale ale defunctului nu pot fi diferite de cele ale succesorului.

Recurenta - reclamantă a arătat că instanța de apel a diminuat în mod nelegal cheltuielile de judecată efectuate de reci amantă la judecata fondului, încălcând astfel dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.

S-a mai arătat că instanța de apel a acordat altceva decât s-a cerut de către apelantă prin însăși cererea de apel, care a solicitat desființarea sentinței atacate sau schimbarea acesteia și respingerea acțiunii ca inadmisibilă sau schimbarea hotărârii de fond și admiterea acțiunii precizate la data de 7 octombrie 2009, respectiv conform ultimului bilanț contabil aprobat pe anul

2009.

Prin D. nr. 769 din 22 februarie 2011 pronunțată în dos. nr. (...) Secția C. a Î. a admis recursul, a casat decizia instanței de apel și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța supremă a reținut următoarele:

Unul dintre principiile care limitează regula caracterului devolutiv al apelului este tantum devolutum quantum appelatum, care este o cerință a principiului disponibilității, aplicabil procesului civil, principiu ce se impune și în fața instanțelor de control judiciar așadar și a instanței de apel.

Ca atare, conform principiului enunțat, instanța de apel, ca instanță de reformare, este chemată să cerceteze cauza doar prin raportare la motivele invocate în cererea de apel, neputându-se pronunța asupra altor motive de reformare neindicate în conținutul motivelor de apel.

Față de principiul reținut anterior, Î. Curte a reținut că a fost întemeiată critica recurentei - reclamante menționată în finalul motivelor de recurs, întrucât instanța de apel a avut în vedere, pentru admiterea apelului, alte motive decât acelea cu care a fost legal investită prin cererea de apel.

A., considerentele reținute de instanța de apel ca temei de reformare a sentinței atacate, fac trimitere la modul greșit de evaluare a despăgubirilor cuvenite reclamantei, respectiv prin reevaluarea acestora, și nu în baza înregistrărilor contabile apărute în bilanțul contabil aferent anului 2007, ceea ce încalcă dispoziția expresă din art.202 din Legea nr.31/1990, deși o atare critică nu se regăsește între motivele de apel cuprinse în cererea aflată la dosarul cauzei.

Î. Curte reține că apelanta - pârâtă a criticat sentința atacată prin invocarea unor motive de desființare a acesteia - motive respinse de către instanța de apel în mod legal, și pentru inadmisibilitatea acțiunii de fond. Și această critică de nelegalitate a fost în mod corect respinsă de către instanța de apel.

Cât privește însă fondul cauzei, criticile apelantei - pârâte vizează în esență precizările succesive ale acțiunii de către reclamantă și bilanțul contabil la care trebuie să se raporteze instanța, conform art.202 din Legea nr.3.0, republicată. De asemenea, au fost formulate critici de netemeinicie, cu privire la conținutul reportului de expertiză depus în cauză.

Ca atare, față de principiul tantum devolutum quantum appelatum și față de dispozițiile art.292 Cod procedură civilă, Î. Curte a reținut că instanța de apel a depășit limitele investirii sale prin cererea de apel, încă1când astfel principiul disponibilității aplicabil în procesul civil și principiul dreptului la apărare al participanților la acesta.

Pentru considerentele mai sus inserate, în baza art.312 Cod procedură civilă, Î. Curte a admis recursul declarat și a casat decizia atacată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În baza art.315 Cod procedură civilă, Î. Curte a pus în vedere instanței de apel, ca la rejudecare să aibă în vedere principiul interpretării sistematice a dispozițiilor din Legea nr.31/1990, republicată, avându-se în vedere și rațiunea legii.

Având în vedere motivele reținute de Î. Curte care impun soluția de casare a deciziei atacate, celelalte motive invocate și care privesc fondul cauzei vor fi analizate de instanța de apel la rejudecare.

La data de 22 iunie 2011 Curtea de A. C. a înregistrat dosarul sub nr. (...)

și a reținut cauza pentru judecarea apelului.

Prin concluziile scrise înregistrate la 26 septembrie 2011, intimata M. C.-M.a solicitat respingerea ca nefondat a apelului formulat de apelanta-pârâtă S. E.

S. atât cu privire la motivele de desființare a hotărârii atacate cât și cu privirela motivele de schimbare a hotărârii și să se dispună menținerea în tot a hotărârii instanței de fond prin care s-a dispus obligarea societății apelante- pârâte la plata sumei de 1.481.631 Ron reprezentând valoarea rezultată în urma evaluării celor 13.200 părți sociale ce au aparținut asociatului defunct M. H. R.. valoare stabilită potrivit H. Adunării Generale Extraordinare a Actionarilor S. E. S. nr. 3/(...).

A solicitat obligarea societatea apelantă la plata sumei de 8.000 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorarii avocațiale în apel, din care suma de 5.000 lei onorariu avocatial în primul ciclu procesual conform chitantei depuse la termenul de judecată din (...) aflată la fila 107 din dosarul Curtii de A. C. cu nr. (...), iar suma de 3.000 lei reprezentând onorariu avocatial în cel de-al doilea ciclu procesual al apelului. conform chitantei anexate prezentei.

1. EFECTELE CASĂRII:

Apreciază că prin D. 769/(...) Î. Curte de C. a casat numai partial Deciza nr. 116/28JJ9.2010 pronunțată de Curtea de A. C., deoarece:

Recursul formulat de reclamantă a vizat doar gresita aplicare și apreciere de către instanța de apel a dispozițiilor arte 202 din Legea 31/1990 precum și faptul că urmare a interpretării greșite a acestor dispoziții a acordat mai mult decât a solicitat apelanta.

Deci toate celelalte aspecte care au făcut analiza instanței de apel, cum sunt, administrarea probațiunii solicitate de apelantă, discutarea excepțiilor de conexitate sau de inadmisibilitate a acțiunii raportat la existența unui alt dosar pe rolul T. de C. din Bruxelles, etc. nu au fost supuse analizei instanței de recurs care s-a pronunțat doar în limitele cererii de recurs cu privire la faptul că prin interpretarea literală a dispozițiilor art. 202 alin. 2 s-a acordat un plus petita apelantei.

A., solicitările apelantei de a efectua o nouă expertiză contabilă și alta în construcții au dobândit autoritate de lucru judecat prin respingerea lor în primul ciclu procesual al apelului, neputându-se reveni asupra acestor aspecte.

De asemenea la fila 8 a deciziei de casare, I. Curte arată că În mod corect instanta de apel, În primul ciclu procesual, a respins motivele de desfiintare și de inadmisibilitate invocate de apelanta-pârâtă, asifel că asupra acestora instanta de apel nu mai poate reveni după casare.

A. motivele de desființare invocate de apelată au dobândit și ele autoritate de lucru judecat în primul ciclu procesual și solicităm a fi respinse ca atare.

Din conținutul filei 8 a deciziei de casare rezultă că, după casare instanța de apel este obligată să analizeze celelalte motive care au fost invocate de către reclamanta - recurentă în recurs și care nu au atras casarea, precum și criticile apelantei care vizează în esență precizările succesive ale acțiunii reclamantei și bilanțul contabil la care trebuie să se raporteze instanța. Doar aceste aspecte pot face analiza apelului în cel de-al doilea ciclu procesual, toate celelalte aspecte dobândind autoritate de lucru judecat.

2. INTERPRETAREA S.ATICA~ A DISPOZITIILOR ART. 202, 224 Ș(...) L.

31/1990 DISPUSĂ PREÎNDRUMARUL DECIZIEI DE CASARE:

În cadrul societăților cu răspundere limitată legiuitorul a reglementat trei situații de stabilire convențională sau judiciară a valorii părților sociale: a) În cazul decesului unui asociat când potrivit art. 202 alin 3 "societatea este obligata la plata partii sociale catre succesori, conform ultimului bilant contabil aprobat".b) În cazul excluderii asociatului când potrivit art. 224 alin 2 "asociatul exclus nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul social, ci numai la o suma de bani care sa reprezinte valoarea acesteia". c) În cazul retragerii asociatului când potrivit art. 226 alin 3 "drepturile asociatului retras, cuvenite pentru partile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociatilor ori de un expert desemnat de acestia sau, în caz de neintelegere, de tribunal".

În oricare din cele trei situații, se supune analizei instanțelor de judecată valoarea părtilor sociale care nu poate fi decât unică indiferent de situatia sau calitatea asociatului.

Apreciază că, între valoarea drepturilor asociatului decedat exclus sau retras nu trebuie să existe nici o diferentiere deoarece, ar fi inechitabil ca asociatul exclus sau asociatul care se retrage să aibă dreptul la o valoare mai mare a părtilor sociale decât drepturile stabilite succesorilor pentru pănile sociale detinute de asociatul decedat.

În doctrina și practica judiciară în materie, s-a stabilit în mod constant faptul că în cazul retragerii unui asociat dintr-o societate cu raspundere limitată conform art. 226, întinderea drepturilor ce i se cuvin pentru părtile sociale se calculează în raport cu valoarea reala a activelor la data retragerii.

Instanța supremă a aratat ca daca potrivit art. 224 din Legea nr.

31/1990, asociatul exclus are dreptul la o cotă parte în bani din "patrimoniul social" al societătii, acelasi drept îl are si asociatul care se retrage din societate, pentru identitate de rațiune (Curtea Suprema de J., Secția comercială, D. nr.

4287/(...), în Dreptul nr. 10/1999, pag. 155).

De asemenea prin D. nr. 2618/(...) Î. Curte de C. și J. (publicată În "Legea societătilor comerciale - Practică judiciară" Ed. H. 2009, pag. 396-398) a statuat că dispozitiile art. 224 alin. 2 completează prevederile art. 202, solutia prin care drepturile succesorilor sunt diferite de cele ale autorului lor fiind considerată ca "inacceptabilă și străină principiilor de drept și de echitate".

Spre deosebire de cazul excluderii sau al retragerii, asociatul decedat părăsește societatea împotriva voinței sale și fără a avea nici o culpă în funcționarea societății, astfel că ar fi injust ca succesorii acestuia să aibă parte de o valoare mat mică a părților sociale.

Apreciază că sintagma "conform ultimului bilanț contabil aprobat" conținută în dispozițiile an. 202 alin. 2 trebuie interpretată in sensul că, la stabilirea drepturilor ce se cuvin succesorilor asociatului decedat, evaluarea părților sociale se efectuează având in vedere situația datelor de activ și pasiv înscrise in ultimul bilanț contabil aprobat.

Intenția legiuitorului a fost să prevadă in mod expres care este baza de calcul a drepturilor ce i se cuvin asociatului decedat, pentru a se preveni orice abuzuri din partea societatii împotriva succesorilor acestuia, care, spre deosebire de asociații rămași în sociale, nu au posibilitatea de a consulta registrele societății și nici de a controla modul de administrare al acesteia.

Cert este ca în toate cele trei situații menționate mai sus, evaluarea pe cale judiciară a întinderii drepturilor ce se cuvin asociatului decedat, exclus sau retras, pentru partile sociale se calculeaza in raport cu valoarea reala a activelor la data decesului, excluderii sau retragerii și nu cu valoarea contabilă a acestora exprimată prin bilanț sau balanță contabilă.

Valoarea contabilă a active lor reprezintă valoarea de achiziție a acestora denumită de experții care au efectuat cele trei expertize la fondul cauzei

"valoare istoricii" din care se scade amortizarea lunară, astfel că această valoare nu poate reprezenta nicidecum o valoare reală, apropiată de valoarea de vânzare.

Singura modalitate de a determina valoarea de vânzare a părților sociale a unei societăți comerciale este evaluarea patrimoniului societății respectiv stabilirea valorii de piață a activului din care se scade valoarea pasivului, respectiv a datoriilor societății.

3. MOMENTUL NAȘTERII OBLIGATIEI DE PLATĂ A PARTILOR SOCIALE.

Este evident faptul că obligația de plată către succesoarea M. C. M., a dreptului de creanță constând în obligația S C. E. S. de a achita contravaloarea părților sociale, nu se poate raporta decât la ultimul bilanț contabil aprobat, deoarece sintagma" ultimul bilanț contabil aprobat" o regăsim:

- În dispozițiile art. 202 din Legea nr. 31/1990;

- În conținutul art. 8 din actul constitutiv reactualizat al S. E. S. (aflat la fila 56 din volumul III al dosarului de fond);

- În conținutul art. 2 din H. Adunării Generale Extraordinare a

Acționarilor s.c. E. S. nr. 3/(...) (aflată la fila 131 în dosarul de fond);

- În conținutul precizarii acțiunii reclamantei (aflată la fila 128 în dosarul de fond).

Apreciază că în cauză S C. E. S. trebuie să fie obligată la plata contravalorii părților sociale conform bilanțului contabil aferent anului 2007 care a fost aprobat în anul 2008 iar apărările apelantei-pârâte prin care susține faptul că au înțeles că societatea este obligată să achite contravaloarea părților sociale conform bilanțului aferent anului fiscal 2008 trebuiesc a fi respinse deoarece:

- Precizarea de acțiune aflată la fila 128 în dosarul de fond se solicită obligarea la plata contravalorii părților sociale "conform ultimului bilant contabil aprobat din anul 2008", nu conform bilantului aferent anului 2008 aprobat în 2009 cum eronat susțin reprezentanții pârâtei-apelante.

- decesul asociatului M. H. R. a survenit data de (...), dată la care nu era încheiat exercitiul financiar al anului 2008 astfel că nu ar fi just să se efectueze evaluarea părților sociale după ce timp de aproape trei luni asociatul nu a mai putut lua nici o hotărâre cu privire la activitatea societății iar ceilalți asociați au tot interesul să aprobe un bilanț diminuat salt chiar negativ.

- Este evident că și textul art. 202 alin. 3 teza a doua din Legea nr.

31/1990, potrivit căruia "societatea este obligată la plata părtii sociale către succesori, conform ultimului bilant contabil aprobat", se referă la bilantul contabil aprobat existent la data decesului asociatului și nu la eventuale bilanturi ce vor fi aprobate ulterior. Ori, așa cum a arătat mai sus, acest text a fost preluat integral atât în art. 8 din actul constitutiv reactualizat al societătii cât și în art. 2 din H. a A. nr. 3/(...) și nu poate avea decât același înteles.

- La data de (...) când s-a luat H. A. a S. E. S. nr. 3/(...) era depus la A. F.

B. S. bilanțul la data de (...) și nu cel din (...) deoarece: o Așa cum rezultă din copia bilanțului pe anul 2007 aflat la fila 41 din volumul III al dosarului de fond, acesta a fost depus la A. F. B. S. sub nr.

287/(...); o Așa cum rezultă din adresa nr. 5679/(...) emisă de A. F. B. S., aflată la fila 48 din volumul III al dosarului de fond, bilanțul pentru anul 2008 a fost depus sub nr. 445/(...), deci după mai bine de un jumătate de an de la data hotărârii A..

- Potrivit prevederilor art. 36 din Legea nr. 82/1991 a contabilității republicată, situațiile financiare anuale se Întocmesc de către societățile comerciale în termen de 150 de zile de la Î. exercițiului financiar, astfel că acționarii nu puteau cunoaște la data de (...) care va fi conținutul bilanțului pe anul 2008, deci nu puteau hotărî cu privire la acesta.

- Potrivit prevederilor an. 194 alin. 1 lit. a din Legea nr. 31/1990 adunarea generală are atribuția de a aproba situația financiară anuală a societății ori la data de (...) nu exista aprobat bilanțul pe anul 2008 ci numai bilanțul pe allu12007.

- Prin analogie cu instituția retragerii asociatului din societate, reglementată de prevederile art. 226 din Legea nr. 3.(), și in cazul obligării societății la plata părților sociale către succesor, drepturile asociatului retras sau decedat se stabilesc prin acordul asociaților sau de către tribunal. Potrivit doctrinei și practicii judiciare În materie, "data la care se calculează aceste drepturi trebuie să fie acea a retragerii (respectiva decesului) pentru că de la această dată între asociati și fată de societate a încetat calitatea de asociat a restrasului (sau a decedatului) și lui nu i se cuvin după această dată alte drepturi"( conf. univ. dr. I. Schiau și conf. univ. dr. Titus Prescure Legea societăților comerciale - analize și comentarii pe articole ediția a II-a re văzută, adăugită și actualizată, editura H. 2009, pg. 605).

- Chiar dacă in anul 2009, reclamanta-intimată a semnat hotărârea A.

G.A. prin care se aprobă, printre altele și bilanțul pe anul 2008, ea nu avea calitate de asociat al S. C E. S. deci nu putea să ratifice în mod legal activitățile efectuate de administratorul societății, deoarece in calitate de succesoare a asociatului defunct, nu se substituie in drepturile și obligațiile acestuia ci are doar un drept de creanță rezultat din obligația societății de a-i achita valoarea părților sociale. Despre faptul că succesorii asociatului defunct nu doresc intrarea in societate, societatea și asociații au luat act prin H. a A. a S.C E. S. I.

3/(...).

- Din expertiza efectuată in cauză de expertul A. M. T., rezultă că activul societății apelante a scăzut foarte mult după decesul asociatului defunct, astfel că În timp ce la nivelul anului 2007 20% din societate reprezenta 1.481.631,15 lei la nivelul anului 2010 reprezintă 644.067,36 lei( fila 20) din vol. II al instanței de fond), astfel că este evident că după decesul acestuia a urmat o depreciere a societății care mi poate fi imputabilă asocia/ului decedat.

Apreciază că, după întemeierea acțiunii pe dispozițiile art. 202 din Legea nr. 31/1990, nu mai trebuiau să aibă calitate procesuală pasivă nici O. R. C. și nici asociații societății deoarece hotărârea de obligare a societății la plata unei sume de bani nu dă naștere unor obligații în sarcina asociaților și nu operează modificări În actul constitutiv al societății.

De asemenea nu trebuia să aibă calitate procesuală activă nici M. M. H. care a renunțat la succesiune conform certificatului de moștenitor nr. 63/(...) aflat la fila 130 din dosarul de fond.

Întrucât persoanele de mai sus au fost părți la fondul cauzei iar potrivit art. 294 din codul de procedură civilă în apel nu se poate schimba calitatea părților, ele rămân doar În mod formal părți în cauză deoarece nu-și mai pot justifica un interes raportat la obiectul litigiului.

5. VALOAREA PĂRTILOR SOCIALE.

Solicităm a fi înlăturate susținerile reprezentantului apelantei conform căreia suma stabilită de instanța de fond ca valoare a părților sociale ar fi exagerată motivat de faptul că în cursul executării silite s-ar fi stabilit o valoare a activelor societății pârâie egală cu cea stabilită de către instanța de fond, deoarece:

- În cursul executării silite s-a evaluat imobilele situate la obiectivul din localitatea M. și nu s-au evaluat nici mașinile și utilajele existente acolo și nici activele deținute de S C I. SA. În B. S., str. Câmpului nr. 3, astfel că în cursul executării silite s-a Încercat vânzare a numai a unei părți din patrimoniul societății E. S.

- Între momentul anului 2007 și anul 2011 a existat o scădere a prețului activelor imobiliare, scădere care nu poate fi imputată asociatului decedat sali succesoarei acestuia.

6. LEGĂTURA CU CAUZA DE PE ROLUL T. DE C. DIN BRUXELLES. Așa cum rezultă din hotărârea pronunțată la (...) T. de C. din Bruxelles prin care s-a dispus trimiterea cauzei în fața T. de A., în cauza intentată de o parte din asociații societății pârâte E. S. împotriva reclamantei-intimate M. C. M., în acel litigiu este vorba de un împrumut și nu despre un litigiu pentru scopul societății.

A. acel litigiu nu poate avea nici o legătură cu obligația S C. E. S. de a achita succesoarea asociatului defunct valoarea părților sociale.

Prin concluziile înregistrate la data de 27 septembrie 2011 SC. E. S. asolicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- admiterea apelului si pe cale de consecinta

- în principal, anularea hotararii pronuntate de T. M. in conditiile art. 297 aliniat 1 cod procedura civila si trimiterea cauzei in rejudecare aceleiași instanțe, fata de vicierea cadrului procesual de către instanța de fond in sensul asigurarii dreptului la un proces echitabil tuturor părților din litigiu prin prefigurarea și conturarea clară a părților in proces și a calității acestora În cadrul procesului, cu precizarea clară a naturii obiectului dedus judecății;

- în subsidiar, schimbarea in tot a hotararii instantei de fond in sensul: respingerii in principal a actiunii ca inadmisibila in raport de existenta pe rolul instanțelor din Belgia a actiunii privind restituirea catre trei dintre asociatii SC

E. SRL a 10.460 din partile sociale detinute de defunctul M. H. ca urmare a incidentei garantiei din contractul de imprumut contractat de parti si a solicitarii exprese in dosar nr. R.G.A 10/06699, trimis in fata T. de arondismet competent din Belgia, a restituirii catre trei dintre asociati a unui numar de

10.460 părți sociale;

- admiterea actiunii astfel cum a fost precizata la data de (...) prin avocat cu indicarea temeiului legal al pretentiilor, respectiv prevederile art. 202 aliniat

3 teza a doua din Legea 31/1990, stabilind contravaloarea părților sociale conform ultimului bilant pe anul 2.

- cu cheltuieli de judecată În cuantum de 17.254 lei, din care suma de

9965 lei reprezintă taxa judiciara de timbru achitata in apel în primul ciclu procesual conform chitantei depusa la dosarul cauzei, suma de 3.000 lei reprezintă onorariu de avocat în apel în primul ciclu procesual, suma de 3.389 lei reprezintă taxa judiciară de timbru în recurs (dos. atasat cu nr. (...)), iar suma de 1.200 lei reprezintă onorariu de avocat În apel În al doilea ciclu procesual, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 769 din (...) pronuntata de I. Curte de C. si J. in dosar nr. (...) s-a dispus casarea si trimiterea cauzei in rejudecare instantei de apel, aratandu-se de catre I. Curte ca se impune interpretarea sistematica a dispozitiilor din Legea nr. 31/1990 republicata, avandu-se in vedere si ratiunea legii, toate motivele invocate cu privire la fondul cauzei impunandu-se a fi analizate de instanta de apel in rejudecare.

Fata de expunerea sintetica a celor statuate ca indrumar de casare, apreciem ca se impune analiza limitelor casarii in cazul de fata din perspectiva prev. art. 315 cod procedura civila. A., art. 315 cpc contine unele elemente de natura a cantona limitele rejudecarii, legiuitorul indicand doua elemente cu caracter obligatoriu pentru instanta careia s-a trimis cauza in rejudecare, respectiv problemele de drept dezlegate si necesitatea administrarii unei probatiuni. In raport de cele anterior aratate, o anumita interpretare a unui text legal sau aplicarea unui anumit principiu de drept in conditii determinatede instanta de recurs devin obligatorii pentru judecatorii fondului. Ori, in cazul de fata instanta de recurs in dosar nr. (...) a indicat doar ca se impune casarea, analizarea tuturor motivelor invocate si care privesc fondul cauzei, cu interpretarea sistematica a Legii 31/1990 cu luarea in considerare a ratiunii legii.

Fata de aceasta formulare a conceptului de casare in cazul de fata in dosar nr. (...) si fata de existenta deciziei nr. 1082/(...) din dosar nr. (...) a Inaltei Curti de C. si J. unde judecandu-se recursul declarat de societatea E. impotriva aceleiasi hotarari pronuntate in apel, s-a respins recursul ca lipsit de obiect fata de decizia de casare deja pronuntata in dosar nr. (...) cu privire la aceeasi hotarare, dar cu judecata doar a recursului declarat de catre intimata M. M. C., casarea nu poate fi decat una totala, concluzie sustinuta implicit de solutia de respingere ca ramas fara obiect- fara a fi judecat vreodata- a recursului declarat de societatea E. fata de aceeasi hotarare a instantei de apel. A.-se intr-o alta maniera decat aceea a faptului ca suntem in prezenta unei casari in intregime a hotararii instantei de apel, ar insemna a nega oarecum existenta recursului solutionat in dosarul nr. (...), dosarul fiind atasat dosarului trimis in rejudecare.

P. de la cele mai sus expuse, cu premisa unei casari totale avute in vedere de I. Curte de C. si J. pentru considerentele anterior detaliate, solicită a se analiza de catre instanta de apel incidenta in cauza a unei situatii ce atrage anularea hotararii instantei de fond in conditiile art. 297 aliniat 1 cod procedura civila, respectiv lipsa unui cadru procesual clar conturat in fata si de catre instanta de fond, in scopul asigurarii tuturor partilor din proces a reprezentarii clare a persoanelor cu care se judeca si in ce calitate.

Ridicandu-se aceasta problema oral in fata instantei de apel, reprezentantul intimatei a inteles sa o trateze evaziv, ca si cum, cine si in ce calitate cere ceva in prezentul dosar ar fi absolut irelevat in cauza. Apreciem ca, chestiunea calitatii reclamantei sau reclamantilor mostenitori, sau calitatea de reclamant sau intimat a unuia dintre mostenitorii fostului asociat decedat se impunea a fi lamurita a priori, pentru a evita ulterior posibilitatea crearii unor confuzii de natura a permite unuia dintre mostenitori sa emita pretentii fata de societate. Ca este asa sta dovada insasi declararea recursului impotriva deciziei de apel casata de catre reclamanta si in contradictoriu cu M. M. H.

In detalierea omisiunii sau erorii de procedura comisa de instanta de fond s-a aratat ca instanța de fond a omis să se pronunțe față de unul dintre reclamanți, respectiv descendentul asociatului decedat, respectiv față de dl. M. M. H., domiciliat în B. M., B-dul T. nr. 16/6, jud. M..

A., după decesul asociatului M. H. R., la termenul din (...) s-a formulat cerere pentru introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia, respectiv soția supraviețuitoare M. C. M. și a fiului M. M. H.- fila nr. 1 din voi. " al dosarului instanței de fond.

După cum se reține în încheierea de ședință de la termenul din (...), s-a depus precizare din partea ambilor moștenitori, prin care aceștia arată că nu doresc să intre În societate și solicită achitarea de către asociații existenți a contravalorii părților sociale - fila nr. 8 a vol. II al dosarului instanței de fond.

La termenul din (...), noul avocat al reclamantei M. M. C. a depus o nouă precizare a acțiunii prin care a arătat că reclamantul M. M. H. "nu poate avea calitate procesuală activă în prezenta cauză". Din încheierea de ședință nu rezultă dacă precizarea acțiunii a fost comunicată cu reclamantul M. M. H., însă ulterior depunerii precizării acesta nu mai figurează în calitate de reclamant în încheierile de ședință, nu este reținut în calitate de reclamant niciîn practicaua hotărârii atacate, iar instanța de fond omite a analiza cererea față de acest reclamant.

Totusi, reclamanta formuleaza recursul impotriva deciziei de apel casate si in contradictoriu cu acest mostenitor, indicandu-I in motivele de recurs in calitate de intimat, calitatea/pozitia procesuala a acestui mostenitor nefiind lamurita nici pina la aceasta data de catre reprezentantul reclamantei in conturarea cadrului procesual ca o obligatie ce revine celui ce investeste instanta de judecata.

În ciuda faptului că instanța de fond nu s-a pronunțat față de el, M. M. H. figurează ca intimat în apelul și în recursurile din primul ciclu procesual și este indicat ca intimat în cadrul motivelor de recurs depuse de către M. C. M., sens în care este evident că acesta a avut calitate de parte în proces, iar instanța de fond ar fi trebuit să pună în discuția părților cererea acestuia și să se pronunțe pe fond.

R. la cele de mai sus, chestiunile referitoare la corecta conturare a cadrului procesual și implicit asigurarea dreptului la un proces echitabil tuturor părților și nu în ultimul rând a asigurării opozabilității hotărârii și a garantării efectelor acesteia față de toate părțile din proces impun anularea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei în rejudecare aceleași instanțe.

Din aceeasi perspectiva a anularii hotararii instantei de fond, apreciem ca se impune a se avea in vedere faptul ca instanta fondului nu a inteles sa analizeze si sa lamureasca in mod neechivoc obiectul sau natura obiectului actiunii reclamantei, chestiune criticata de apelanta si in motivele de apel depuse in primul ciclu procesualla fila nr. 3, pct. c din motivele de apel.

A., în ultima precizare a acțiunii, reclamanta M. C. M. se prevalează de dispozițiile art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, dar și de prevederile H. A. SC E. SRL nr. 3/(...), invocând așadar și un temei convențional al acțiunii.

Atât în situația retragerii cât și în situația continuării activității cu moștenitorii asociatului decedat, dispozițiile Legii nr. 31/1990 dau prevalență clauzelor specifice din actul constitutiv al societății, iar în condițiile în care s-a realizat un acord de voință al asociaților referitor la plata părților sociale, iar reclamanții moștenitori ai asociatului decedat au achiesat la acest acord de voință se impunea a fi puse în discuția părților natura și temeiul acțiunii precizate, precum și structura capitalului social după plata contravalorii părților sociale.

Mai mult, în condițiile în care exista un temei convențional - o hotărâre a asociaților referitoare la plata părților sociale, la care reclamanții au achiesat, considerăm că era inadmisibil a se dispune judiciar plata părților sociale, în condițiile în care plata acestora a fost hotărâtă de către asociați, iar moștenitorii asociatului decedat au achiesat la hotărâre.

În măsura în care instanța de fond ar fi apreciat că nu există un temei convențional pentru plata părților sociale, iar aceasta trebuie să fie dispusă judiciar, ar fi trebuit ca anterior emiterii unei dispoziții să verifice și să pună în discuția părților existența sau nu în actul constitutiva unor clauze de continuare a activității societății cu moștenitorii, deoarece instituind o excepție de la agrementul asociați lor față de transmiterea prin succesiune a părților sociale, prevederile art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 reglementând obligarea societății la plata părților sociale conform ultimului bilanț contabil aprobat, doar în situația în care nu există o clauza de continuare a activității societății cu moștenitorii și prin urmare acțiunea pentru plata contravalorii părților sociale dobândite prin succesiune este inadmisibilă în situația în care în actul constitutiv există o clauză de continuare a activității societății cu moștenitorii.

Pe cale de consecinta anularea hotararii si trimiterea cauzei in rejudecare instantei de fond se impune atit din perspectiva unui cadru procesual incert conturat in cauza cat si din perspectiva unui continut al cadrului procesual identificat sub forma obiectului actiunii dedus judecatii, in sensul lamuririi naturii conventionale sau legale a temeiului cererii reclamantei. I. indrumarullnaltei Curti de C. si J. indicand in mod expres ca judecata cauzei sa se realizeze cu interpretarea sistematica legii 31/1990 si cu luarea in considerare a ratiunii legii, in sensul de a se lamuri care este natura cererii reclamantei din perspectiva celor arătate în aliniatul precedent.

Mentine solicitarea de schimbare a hotararii instantei de fond din perspectiva caracterului inadmisibil al actiunii in raport de existenta pe rolul instantelor din Belgia- T. de arondisment, dupa cum s-a facut dovada la dezbaterea cauzei in apel- a dosarului inregistrat sub nr. R.G.A/10/06699 privind cererea de restituire a unui numar de 10.460 parti sociale din cadrul societatii E. SRL ca urmare a executarii garantiei unui contract de imprumut. D. avand ca obiect principal restituirea de catre M. C. ia a unui nr. de 10.460 parti sociale a fost inaintat T. de arondisment fiind apreciata drept o cauza ce se judeca intre persoane fizice, insa in contextul admiterii cererii principale de restituire a actiunilor in fata T. din Belgia insasi dreptul de proprietate asupra acestora este pus in discutie in sensul transferului de la M. M. catre cei trei asociati reclamanti, astfel ca insasi temeiul actual de fapt al cererii de plata a contravalorii partilor sociale este incert.

Judecatorul de la fond sesizat cu aceasta chestiune a aratat, la fila 4 aliniat 7 din hotarare, interpretand din nou trunchiat prevederile contractului de imprumut dintre parti prin care se garanta cu partile sociale din E., ca va putea opera compensarea dupa ce despagubirile stabilite prin prezenta vor deveni exigibile. Ceea ce a omis instanta fondului sa analizeze din perspectiva inadmisibilitatii actiunii fata de solicitarea de restituire a partilor sociale aduse in garantie este insasi garantarea imprumutului cu partile sociale si sesizarea instantei competente din Belgia in acest sens.

Nu in ultimul rand mentine solicitarea de shimbare a hotararii instantei de fond in sensul admiterii actiunii astfel cum a fost precizata la data de (...), solicitand ca raportat la îndrumarul deciziei de casare referitor la aplicarea sitematică a dispozițiilor Legii nr. 31/1990 și rațiunea legii sa fie avute în vedere criticile formulate în cadrul motivelor de apel, cu referire la aplicarea în speță a dispozițiilor Legii nr. 31/1990, după cum urmează:

A., solicită a avea în vedere că apelanta a solicitat prin motivele de apel cităm: "admiterea actiunii astfel cum a fost precizata la data de (...) prin avocat cu indicarea temeiului legal al pretentiilor, respectiv prevederile art. 202 aliniat

3 teza a doua din Legea 31/1990, conform ultimului bilant pe anul 2008".

Menționează că prin precizarea de acțiune de la termenul din (...) reclamanta solicită plata contravalorii celor 13.200 de părți sociale, fiind indicat ca temei de drept art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, subliniindu-se că .societatea este obligată la plata părții sociale către moștenitori conform ultimului bilanț aprobat" iar la finalul precizării se solicită explicit cităm: "obligarea societății pârâte la plata contravalorii părților sociale conform ultimului bilanț aprobat din anul 2008.

În același sens precizează că apelanta a criticat maniera în care au fost cuantificate drepturile reclamantei intimate la pag. 4 alin. 2 din motivele de apel, unde aceasta a aratat ca: legiuitorul identifica clar modalitatea de raportare la actul contabil - chiar cu numirea actului contabil, ultimul bilant aprobat - fata de momentul platii contravalorii partilor sociale, judecatorul de fond nejustificand temeiul fata de care a acordat suma de 1.481.631,15 roncalculata dupa cum arata expertul in raport de anumite evaluari realizate si nu in raport de situatiile financiare vizate de textul legal art. 202 din Legea

31/1990-a se vedea fila 11 din suplimentul la expertiza contabila-, instanta fondului nejustificand cu indicarea unui temei legal fata de concluziile de la fila

16 din suplimentul la raportul de expertiza care este motivatia pentru care a inlaturat calculul despagubirilor conform solicitarii intimatei sau calculul despagubiri lor in raport de situatiile financiare care ar fi condus la o suma datorata de 317,587,91 ron si in nici un caz suma de 1.481.631,15 ron, hotararea instantei de fond fiind criticată in privinta acelorasi chestiuni si in cadrul ultimului aliniat al motivelor de apel și În concluziile scrise depuse În apel.

Reclamanta intimată a invocat faptul că prin aplicarea în speță a dispozițiilor art. 202, alin. 3, respectiv plata părților sociale conform ultimului bilanț contabil aprobat s-ar crea o situație de inechitate între asociatul retras și moștenitorii asociatului decedat, din perspectiva faptului că dispozițiile art. 226 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 prevăd ca drepturile asociatului retras "se stabilesc prin acordul asociaților ori de către un expert desemnat de aceștia sau, În caz de neînțelegere, de tribunal".

Susținerile acesteia nu beneficiază de fundament, pe de o parte față de conținutul neechivoc al textului legal, art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, care instituie ca etalon obiectiv pentru stabilirea valorii părților sociale - ultimul bilanț contabil aprobat -, iar pe de altă parte raportat la faptul că valoarea părților sociale conform bilanțului contabil aprobat pentru anul 2007 și cea conform bilanțului pentru anul 2008 au fost stabilite ca atare prin expertiză - mai exact prin suplimentul la raportul de expertiză efectuat de către exp. A. M., sens În care pretinsa inechitate nu subzistă.

A., prevederile art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 instituie pentru situația dobândirii părților sociale prin succesiune o excepție de la regula consacrata de dispozitiile art. 202 aliniat 2 din acelasi act normativ, respectiv aceea a transmiterii părților sociale către persoane din afara societății, doar cu aprobarea asociaților reprezentând trei pătrimi din capitalul social, stabilind modalitatea de cuantificare a valorii părților sociale prin instituirea ca etalon a ultimului bilant contabil aprobat.

În această situație, atât interpretarea sistematică, cât și cea gramaticală/semantica conduc la concluzia că legiuitorul a înțeles să se refere la datele de bilanț care au fost aprobate de asociați, instituind astfel un criteriu esențialmente obiectiv și nu la reevaluări ale activelor sau alte corecții scriptice ulterioare.

D. Inaltei Curti de C. si J. indica faptul ca la rejudecare se impune a se avea in vedere principiul interpretarii sistematice a dispozitiilor Legii 31/1990 coroborat cu ratiunea legii. Ori, care ar putea fi ratiunea legii in cazul de fata alta decat aceea care transpare fara a lasa loc vreunei interpretari prin uzitarea de catre legiuitor a notiunii de bilant aprobat, ca etalon obiectiva rezultatelor societatii. In masura in care ratiunea textului legal ar fi fost aceea de a descrie diverse modalitati de raportare in stabilirea valorii partilor sociale, continutul textul legal vizat cu siguranta nu ar fi avut o formulare clara si precisa, ci una susceptibila de diverse interpretari prin redarea unor ipoteze de evaluare. P. de la un rationament diferit decat cel legal s-ar ajunge ca În urma "corectării" artificiale a valorii activelor, moștenitoarea asociatului decedat să beneficieze de creșterea artificială a valorii drepturilor, iar asociații rămași ar urma să preia integral pasivul real al societății, deoarece "corecțiile" valorii activelor sunt la nivel strict scriptic și artificial fără vreo legătură cu valoarea tehnică sau de piață a activelor.

Mai mult față de faptul că în cadrul formulării .societatea este obligata la plata partii sociale catre succesori, conform ultimului bilant contabil aprobat", legiuitorul nu face nici un fel de distincții referitoare la posibilitatea corectării sau modificării bilanțului contabil, stabilind imperativ că acesta trebuie să fie cel "aprobat", își găsește aplicarea principiul conform căruia "unde legea nu distinge nici interpretul nu trebuie să distingă" altfel spus bilantul la care trebuie să se raporteze cuantificarea drepturilor la care poate fi obligată societatea este cel aprobat de către asociați sau eventual chiar de succesibilii care solicită plata părților sociale cum este În speță cazul bilanțului pe anul

2008 aprobat prin hotararea adunarii asociatilor SC E. SRL nr. 1 din (...), semnată de reclamanta intimată M. C. M. și prin urmare opozabilă acesteia (f.

11-14 din dosarul nr. (...)- atasat prezentului dosar) și nu raportat la corecții scriptice aduse bilanțului, care exced rezultatelor financiare și datelor aprobate de asociați.

Rationamentul instantei de fond privind raportarea la ultimul act - bilant

- situatie financiara aprobat de cel ce solicita despagubiri pentru partile sociale detinute este combatut de insasi semnarea hotararii prin care se aproba situatiile financiare pe anul 2008 de catre reclamanta.

Apreciază că participând în calitate de moștenitoare a asociatului decedat la adunarea asociaților în care s-a discutat aprobarea situațiilor financiare pe anul 2008, votând pentru aprobarea acestora și semnând hotărârea reclamanta intimată M. C. ia M. și-a asumat și opozabilitatea acestei hotărâri, astfel încât în ce o privește "ultimul bilanț contabil aprobat" este cel din 2008, aprobat prin H. AGA SC E. SRL nr. 1/(...), acesta impunandu-se a fi luat în considerare pentru stabilirea contravalorii părților sociale, iar valoarea acestora potrivit suplimentului la raportul de expertiza contabila depus la data de (...) de catre expertul A. M. - fila nr. 16 - valoarea contabila a partilor sociale detinute de catre reclmanti la data de (...) este de 50,807,94 ron.

Așa cum s-a arătat în motivele de apel- reluând criticile formulate în obiecțiunile formulate la raportul de expertiză- nu există vreo bază legală pentru operațiunea de "corectare" a valorii activelor, cel puțin pentru SC I. SA, în condițiile În care potrivit Reglementărilor contabile conforme cu Directiva a IV-a a Comunităților Economice Europene aprobate prin OMF 1., pct. 106- cităm: ,,imobilizările financiare recunoscute ca activ se evaluează la costul de achiziție sau valoarea determinată prin contractul de dobândire a acestora", iar potrivit pct. 107- Evaluarea la data bilanțului, cităm: .Imobilizările financiare se prezintă în bilanț la valoarea de intrare mai puțin ajustările cumulate pentru pierdere de valoare" sens în care valoarea acțiunilor deținute de se E. SRL la se I. SA, putea fi avută în vedere doar la valoarea de intrare, însă în speță s-a procedat la reevaluarea activelor se I. SA și la "corectarea" scriptică a bilanțului contabil al se E. SRL cu date provenite dintr-o reevaluare lipsită de suport legal și fară legătură cu valoarea tehnică sau de piață a imobilelor reevaluate.

Mai mult, reevaluarea imobilelor a fost realizată de către expertul contabil, fără să fi fost dispusă o expertiză tehnică de evaluare a activelor celor două societăți și fără ca se I. SA să fi fost parte în litigiu, sens în care considerăm că în mod greșit instanța de fond a ținut seama de valorile provenite din "recorectarea" scriptică a datelor de bilanț a se I. SA și se E. S.

În motivarea hotărârii atacate, se reține că "reevaluarea" imobilelor nu s- a efectuat de expert la valoarea de piață, ci la valoarea costului de înlocuire - fără a se avea în vedere că multe din construcțiile "reevaluate" se află la stadiul de ruine - după cum rezultă chiar din fotografiile anexate raportului de expertiză.

După cum a arătat mai sus, în speță nu a fost solicitată și dispusă o expertiză în specialitatea construcții sau evaluări imobiliare, ci una contabilă pentru stabilirea valorii părților sociale, raportat la obiectul inițial al acțiunii, sens în care evaluările imobiliare au fost efectuate cu depășirea sferei de competență și abilitării conferite expertului prin obiectivele de expertiză.

Ulterior, în urma decesului asociatului titular al acțiunii în retragere și precizării acțiunii în fapt și în drept - prin solicitarea de a plată a contravalorii părților sociale, în condițiile art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 și conform bilanțului societății pe anul 2008, devenea relevantă pentru soluționarea cauzei doar partea din completarea la expertiza efectuată de expert A. M., care stabilea valoarea unei părți sociale conform bilanțului pe anul 2008, aprobat așa cum s-a arătat chiar de către reclamantă și nu mai puteau fi avute în vedere reevaluări imobiliare efectuate în cadrul unei expertize conta bile, fără legătură cu starea fizică și valoarea reală a construcțiilor - chiar dl. expert afirmând la pag. 7 din raport că nu cunoaște starea tehnică a clădirilor evaluate.

Având în vedere că cel puțin 8 din cele 20 de active prezentate în tabelul de la pag. 2 din Anexa nr. 11 la raportul de expertiză sunt în fază avansată de degradare, iar riscul presupus de exploatarea acestora le face inutilizabile - după cum se poate observa și din fotografiile anexate raportului de expertiză, valorile prezentate pentru acestea sunt aberante, nefiind posibilă utilizarea sau închirierea acestora - deci metoda capitalizării veniturilor pentru acestea ar putut fi cel mult estimată la "O", iar abordarea prin metoda costului de înlocuire ar fi condus la rezultate negative în condițiile în care ar fi trebuit estimate costurile necesare demolării, potrivit reglementărilor contabile.

A., potrivit tabelului de fila nr. 2 din Anexa nr. 11 la raport, dl. expert apreciază pentru imobile În stare avansată de degradare și unele În pragul demolării din cauze naturale, următoarele valori: poziția nr. 2 - clădire poartă

100.400 lei; poziția nr. 6- depozit produse finite 104.300 lei; poziția nr. 10- depozit combustibili 12.400 lei; poziția nr. 12- uscător lemn 111.800 lei; poziția nr. 13- depozit rumeguș 30.200 lei; poziția nr. 17-atelier tâmplărie 1: 365.300 lei; poziția nr. 18-atelier tâmplărie 2: 55.400 lei; poziția nr. 19-atelier tâmplărie

3: 76.250 lei, rezultând astfel un total de 856.049,99 lei (201.453,5 EURO) stabilit ca valoare pentru bunuri inutilizabile și cu influență reală negativă În ce privește activul, datorită costuri/or presupuse de demolare.

R. la cele de mai sus, considerăm lipsită de teieminicie și legalitate hotărârea prin care este admisă cererea de stabilire a drepturilor cuvenite asociatului decedat având ca bază rezultatele provenite din "corectarea" valorii activelor imobiliare, respectiv creșterea exclusiv scriptică a valorii acestora, prin care se ajunge ca valoarea părților sociale să fie crescută în mod artifial și fără legătură cu situația reală a societății și posibiliatatea efectivă de valorificare a activelor respective.

Practic, în urma "corectării" artificiale a valorii activelor, moștenitoarea asociatului decedat ar urma să beneficieze de creșterea artificială a valorii drepturilor, iar asociații rămași ar urma să preia integral pasivul real al societății, deoarece "corecții le" valorii activelor sunt la nivel strict scriptic și artificial fără vreo legătură cu valoarea tehnică sau de piață a activelor.

Crescând artificial valoarea activelor prin operațiunea de "corectare" se ajunge să fie compensat pasivul societății, astfel încât valoarea părților sociale ale asociatului decedat are la bază doar plusul artificial provenit din "corectarea" activelor.

Prin urmare nu este corect și nici moral ca drepturile unui asociat să aibă la bază o valoare fără fundament real, stabilită prin creșterea în modartificial și scriptic a unor active, iar ceilalți asociați să rămână cu plata datoriilor, deoarece posibilitatea de valorificarea unui activ la sumele stabilite în urma "corectării" propusă prin expertiză este totalmente iluzorie.

După cum a arătat și la dezbaterea cauzei valoarea stabilită în cadrul executării silite pentru activele SC E. SRL este de 1.399.839,1 lei plus TVA în vreme ce instanța de fond a stabilit valoarea de 1.4481.631,15 lei pentru 20 % din partile sociale.

Susținerile referitoare la faptul că executarea activelor situate În loc. M. ar fi compensată de valoarea activelor situate în loc. B. S. este una lipsită de fundament, din perspectiva faptului că singurele active care sunt În proprietatea se E. SRL sunt cele din loc. M., unde SC E. SRL și-a schimbat sediul și funcționează și că active le din loc. B. S., pe de o parte nu sunt proprietatea se E. SRL, iar pe de altă parte acele active sunt în fază avansată de degradare și inutilizabile, după cum am arătat mai sus.

Prin urmare - dacă hotărârea instanței de fond nu ar fi cenzurată - în contul a 20% din părțile sociale, (din care 10.460 de părți sociale au fost obținute pe banii celorlalți asociați), societatea ar fi deposedată de toate activele imobiliare deținute și ar rămâne În continuare grevată de datorii și fără vreo posibilitate de continuare a activității, reclamanta beneficiind de plusurile scriptice rezultate din recorectarea activelor, iar ceilalți asociați deținători a

80% din capitalul social ar urma să preia pasivul societății.

Conform prevederilor art. 315 alin. 3 din C. pr. civilă și raportat la maniera în care s-a dispus casarea, solicită a fi avute în vedere toate motivele de apel invocate în fața instanței de apel în primul ciclu procesual, impunându-se verificarea aplicării legii de către prima instanță în condițiile art. 295 și 296 din C.pr.civilă cu raportare la temeiurile de fapt și de drept invocate de către reclamanta/. în fața primei instanțe, sens în care instanța de apel este chemată a se pronunța dacă instanța de fond a aplicat sau nu corect în speță dispozițiile art. 202, alin. 3 din Legea nr. 31/1990, analizarea si stabilirea stării de fapt cu raportare la chestiunile de drept aplicabile reprezentând atributul exclusiv al instanței de apel.

Analizând apelul declarat în cauză, Curtea reține următoarele:

1. Primul motiv de apel ce vizează anularea hotărârii pronunțate de prima instanță și trimiterea cauzei spre rejudecare, față de pretinsa viciere a cadrului procesual în sensul încălcării dreptului la un proces echitabil a tuturor părților din litigiu și clarificarea cadrului procesual, a calității acestora și a clarificării obiectului dedus judecății, va fi respins din două considerente principale. a) Cauza de față se află în etapa rejudecării după casare, ca efect al deciziei nr. 769 din 22 februarie 2011 pronunțată de Secția C. a Î. în dos. nr.

(...), aspect care pune problema efectelor și limitelor casării.

Motivul principal reținut de instanța de recurs determinat pentru casarea cu trimitere a fost acela că prima instanță de apel a depășit limitele investirii, mai precis a nesocotit principiul de drept procesual civil al disponibilității consacrat de adagiul tantum devolutum quantum appelantum.

Din această perspectivă, instanța de casare a dispus ca în rejudecare să aibă în vedere principiul interpretării sistematice a dispozițiilor Legii nr.

31/1990, republicată, avându-se în vedere rațiunea legii, și, totodată, ca instanța de apel în rejudecare să aibă în vedere celelalte motive de apel invocate și care privesc fondul cauzei.

Or, motivul invocat în rejudecare de către apelantă practic este un nou motiv de apel, ce vizează chestiuni de procedură care nu au fost puse în discuție nici pe calea apelului principal și nici în etapa recursului.

Or, Curtea în apel în faza de rejudecare a apelului nu poate fi investită pentru prima dată cu alte motive de apel decât cele care au format deja obiect al apelului ce a fost supus judecății.

Mai apoi, Curtea reține că nu toată decizia instanței de apel a fost casată, mai precis nu toate motivele de apel pot fi reluate în dezbatere în faza de rejudecare.

Și este așa, deoarece, instanța de recurs a reținut fără echivoc că criticile apelantei în ceea ce privește motivele de desființare și care au fost respinse de instanța de apel și cele referitoare la inadmisibilitatea acțiunii au fost corect respinse de prima instanță de apel, de aceea acestea fiind consolidate prin intermediul recursului nu mai pot forma obiect de judecată în rejudecare.

Or, din niciun considerent al instanței de recurs nu rezultă că reluarea judecării cauzei s-ar impune de la prima instanță, căci dacă ar fi fost așa s-ar fi dispus și casarea sentinței apelate.

Pe de altă parte, trebuie reținut că prind decizia nr. 1082 din 10 martie

2011 a Secției Comerciale a Î. pronunțată în dos. nr. (...) recursul declarat de pârâta apelantă SC E. SRL M., com. Recea jud. M. împotriva aceleași decizi a instanței de apel a fost respins ca rămas fără obiect dat fiind că deja prin decizia anterioară a fost admis recursul reclamantei și a fost casată decizia atacată.

Curtea reține încă că nici în apelul exercitat de pârâtă în fața instanței de recurs nu a fost antamat motivul de desființare a sentinței cu trimitere spre rejudecare susținut astăzi în fața instanței de rejudecare.

A. fiind, Curtea poate concluziona că decizia apelată a fost parțial casată de instanța de recurs, iar casarea a vizat exclusiv greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 202 din Legea nr. 31/1990 precum și a faptului că urmare a reținerii acestui text prima instanță de apel a nesocotit principiul disponibilității.

Restul aspectelor ce vizează administrarea probațiunii solicitate de apelanta pârâtă, excepția de conexitate ori de inadmisibilitate a acțiunii raportate la existența unui alt dosar pe rolul T. de C. din Bruxelles nu mai vizează faza de rejudecare deoarece instanța de recurs le-a găsit ca fiind corect soluționate de instanța de apel. b) Dintr-un alt unghi de vedere, desființarea sentinței cu trimiterea spre rejudecare pentru conturarea cadrului procesual, nu este relevantă față de împrejurarea că lipsa vătămării pentru apelanta pârâtă nu a fost dovedită. Mai precis nu s-a relevat cu pregnanță că unica asanare a pretinsei vătămări procesuale ar putea fi doar desființarea sentinței apelate.

Curtea reține că, inițial cererea de chemare în judecată a pârâtei s-a formulat la data de (...) de către reclamantul M. H. R. în calitatea pretinsă de asociat în SC E. SRL motivat pe considerentul că a deține 20% părți sociale din capitalul acestei societăți comerciale (f. 2 vol I dos. tribunal).

Ulterior, respectiv la data de(...) intimata M. C.-M. și M. M.-H. minor la acea vreme asistat de mama sa M. C.-M. în calitate de moștenitori legali ai defunctului reclamant M. H. R., decedat la data de (...) au formulat cerere de introducere în cauză în calitate de moștenitori și totodată cerere de continuare a acțiunii inițiale în persoana acestora în calitate de moștenitori ai defunctului reclamant (f. 1 vol II dos. tribunal).

Din economia actelor de stare civilă anexate cererii rezultă că reclamantul inițial M. H.-R. a decedat la data de 11 octombrie 2008 având ultimul domiciliu în B. M. str. T. nr. 16/6 iar din certificatul de stare civilă anexate rezultă că a fost căsătorit cu numita M. C.-M. (fostă Negru) căsătorieîncheiată la data de 12 martie 1987 și că din această căsătorie a rezultat un copil, respectiv M. M.-H. născut la data de 9 februarie 1991.

Așa fiind, la data formulării cererii de continuare a judecății în persoana moștenitorilor defunctului reclamant copilul era în vârstă de 17 și jumătate, minorul urmând să fie asistat de mama acestuia conform regulilor procedurale în materie.

Ulterior însă prin precizarea de acțiune înregistrată în ședința publică din data de 7 octombrie 2009(f. 128 vol.II dos. tribunal), reclamanta M. C.-M. a supus atenției primei instanțe împrejurarea că reclamantul M. M.-H. nu poate avea calitate procesuală în cauză deoarece acesta a renunțat la succesiunea după defunctul său tată, reclamantul inițial.

Din economia certificatului de moștenitor nr. 63 din 4 mai 2009 eliberat în dos. nr. 71/2009 de B. N. publici asociați Steluța Cardoș-Irina Gecan (f. 130 vol. II dos. tribunal) rezultă fără tăgadă că reclamantul M. M.-H. nu a acceptat succesiunea după defunct și ca urmare nu a fost recunoscut ca moștenitor.

A. fiind, se poate conchide că sentința pronunțată de prima instanță doar la cererea reclamantei, soție supraviețuitoare, care a declarat expres că cerere continuarea acțiunii inițiale este corectă și legală, deoarece reclamantul M. M.- H. nu mai poate justifica vreo calitate procesuală activă în cauză aspect care de altfel este reținut corect și de către prima instanță în corpul considerentelor sentinței ( f. 58, pag. 2 din sentință, vol. III dos. tribunal), reținând astfel că numai reclamanta are calitate de moștenitoare după defunct și aceasta are calitate de reclamantă în proces.

Mai mult, la data pronunțării sentinței 24 martie 2010 M. M.-H. a devenit major acesta împlinind vârsta de 18 ani la data de 9 februarie 2009 iar ulterior la data de (...) având capacitate deplină de exercițiu a drepturilor inclusiv a drepturilor procesuale care eventual ar fi fost lezate acesta a putut să evalueze dacă a intervenit o astfel de vătămare și să acționeze în consecință. În lipsa exercițiului căii de atac, raportat la principiul disponibilității instanța de apel nu mai poate fi îndrituită să reverifice dacă excepția lipsei calității procesuale active a fost corect analizată în primă instanță.

Pe de altă parte, cererea de desființare a sentinței cu scopul de a identifica obiectul acțiunii cât și temeiului legal al cererii reclamantei ignoră cu desăvârșire conținutul și efectele deciziei de casare și vădește exercitarea drepturilor procedurale în alt sens decât cel prevăzut de dispozițiile art. 129 alin. 1 C.pr.civ.

Temeiul legal și obiectul cererii au fost clar conturate atât de reclamantă cât și de prima instanță, mai apoi de instanța de apel și în fine de instanța de recurs care, așa cum s-a arătat pe larg mai sus, a precizat in terminis care sunt limitele rejudecării.

A. fiind, cererea pârâtei de a desființa cu trimitere sentința nu are nici un fundament factual și nici legal, așa cum s-a arătat în precedent, tinzându-se doar sub aparența invocării unor principii procedurale la tergiversarea nejustificată a soluționării cauzei cu implicații pe planul respectării dreptului la un proces echitabil în una dintre componentele sale, respectiv aceea de a respecta termenul rezonabil de soluționare a cauzelor deduse judecății.

A. fiind, Curtea reține cauza spre rejudecare în faza de apel în limitele și conform efectelor ce rezultă din decizia de casare așa cum au fost acestea analizate în cele ce precedă.

2. Invocarea din nou a criticii conform căreia acțiunea este inadmisibilă pe considerentul că pe rolul instanței belgiene există un dosar privind cererea de restituire a unui număr de 10.460 părți sociale din cadrul societății pârâte vădește din nou aceleași carențe procedurale antamate în precedent și care facde prisos analiza acesteia, sens în care Curtea face doar trimitere la analiza limitelor și efectelor casării.

3. Cât privește motivele de apel, ce urmează a fi analizate prin prisma dezlegărilor în drept date de instanța de casare, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr.

31/1990 Curtea reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată cu care a fost învestită prima instanță a avut ca fundament în drept dispozițiile art. 202 alin. 3 din Legea nr. 31/1990 plecându-se de la premisa factuală că unul dintre asociații societății comerciale a decedat.

Doctrina arată că interpretarea sistematică se bazează în stabilirea înțelesului unor norme pe coroborarea lor cu alte norme, fie aparținând aceleiași instituții juridice sau ramuri de drept, fie aparținând unor instituții sau ramuri diferite. Necesitatea aplicării metodei sistemice decurge din caracterul de sistem al dreptului dintr-un stat, el constituind nu o simplă însumare de norme, ci o unitate alcătuită din părți interdependente. A., normele din partea specială a unui cod nu pot fi înțelese dacă sunt rupte de normele din partea generală a aceluiași cod, normele obișnuite nu pot fi rupte de principiile generale de drept, normele tuturor ramurilor de normele dreptului constituțional. Utilitatea acestei metode este mai evidentă în cazul normelor incomplete (norme de trimitere, de referire și în alb), care își întregesc conținutul cu ajutorul interpretării sistematice.

Urmând aceste coordonate, Curtea urmează să analizeze comparativ și alte dispoziții legale cuprinse în Legea societăților comerciale nr. 31/1990 (LSC) care au ca obiect stabilirea valorii părților sociale în diverse cazuri când asociatul unei societății comerciale abandonează societatea.

A., în cazul decesului unui asociat, conform art. 202 alin. 3 din LSC în cazul dobândirii unei părți sociale prin succesiune, prevederile conform cărora transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai daca a fost aprobata de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social nu sunt aplicabile daca prin actul constitutiv nu se dispune altfel. În acest din urma caz, societatea este obligata la plata părții sociale către succesori, conform ultimului bilanț contabil aprobat.

De asemenea, în cazul excluderii asociatului conform art. 224 alin. 2 din

LSC: Asociatul exclus nu are dreptul la o parte proportionala din patrimoniul social, ci numai la o suma de bani care sa reprezinte valoarea acesteia.

În fine, în situația retragerii asociatului, conform art. 226 alin. 3:

Drepturile asociatului retras, cuvenite pentru partile sale sociale, se stabilesc prin acordul asociatilor ori de un expert desemnat de acestia sau, in caz de neintelegere, de tribunal.

Toate aceste trei situații pun în discuție stabilirea valorii părților sociale, care deși aparent formulată în termeni diferiți ca soluție legală, trebuie să fie unică indiferent de situația ori calitatea asociatului.

O diferențiere între tratamentul stabilirii valorii părților sociale în cele trei situații analizate presupune ca în anumite ipoteze în care, spre pildă, asociatul se retrage ori este exclus, să fie stabilite valori ale părților sociale care se cuvin acestuia mai mari comparativ cu situația valorilor părților sociale stabilite în ipoteza asociatului decedat, ceea ce este evident inechitabil.

Diferența de tratament între aceste situații nu are nicio justificare obiectivă și rațională, toate aceste situații presupunând modificarea contractului de societate prin intervenirea unor evenimente legate de retragerea, excluderea sau decesul unui asociat care însă au toate nota comună aceea a diminuării numărului de asociați existenți.

Așa fiind, tratamentul discriminator al titularilor drepturilor la părțile sociale în aceste trei situații nu poate fi validat nici din punct de vedere juridic, nici factual și nici al principiilor generale de drept precum și cele ale echității.

Mai mult, este important de reținut că față de ipoteza în care asociatul retras sau exclus părăsește societatea ca urmare a manifestării sale de voință, în cazul decesului, asociatul părăsește societatea împotriva voinței sale, neavând astfel nicio culpă în funcționarea societății. Din această perspectivă, tratamentul mai favorabil al asociatului retras ori exclus față de tratamentul succesorilor nu poate fi justificat, ceea ce impune a se reține că sintagma

„ultimul bilanț aprobat"; utilizată drept criteriu de stabilire a valorii părților sociale de dispozițiile art. 202 alin. 3 LSC trebuie interpretată sistematic și rațional. Mai precis, se poate accepta că la stabilirea drepturilor ce se cuvin succesorilor asociatului decedat, evaluarea părților sociale se face având în vedere înregistrările în partea de activ și respectiv pasiv menționate în ultimul bilanț aprobat.

Și este așa, deoarece rațiunea legiuitorului prin trimiterea la un astfel de document a fost aceea de a preveni orice fel de abuzuri din partea societății și a celorlalți asociați împotriva succesorilor, care spre deosebire de primii au o situație mai vulnerabilă, neavând posibilitatea consultării directe și operative a registrelor societății și nici de a controla modul de administrare al acesteia.

Așa fiind, se poate conchide că în cele trei situații antamate în precedent evaluarea pe cale judiciară a drepturilor la părțile sociale ce se cuvin asociatului decedat, exclus sau retras, se calculează în raport cu valoarea reală a activelor la data decesului, excluderii ori retragerii și nu cu valoarea contabilă a acestora exprimată prin bilanț sau balanța contabilă.

Singura modalitate de determinare a valorii părților sociale a unei societăți comerciale este prin evaluarea patrimoniului societății, respectiv stabilirea valorii de piață a activului din care se scade valoarea pasivului, rezultând astfel valoarea netă de vânzare a părților sociale.

Și este așa, deoarece pot exista situații în care valoare contabilă să nu reflecte realitatea după cum pot exista situații în care unele active nu sunt înscrise în bilanț ceea ce presupune evaluarea întregului activ patrimonial real la societății comerciale.

În ceea ce privește momentul de referință al stabilirii dreptului și evaluării părților sociale ale defunctului, Curtea reține că dispozițiile legale analizate prevăd într-o astfel de circumstanță ca reper temporal ultimul bilanț aprobat.

Într-o astfel de situație, prin ultimul bilanț aprobat trebuie să se înțeleagă bilanțul aprobat pentru anul fiscal anterior datei decesului asociatului.

A. fiind, cum în speță, asociatul a decedat la data de 11 octombrie 2008, ultimul bilanț aprobat era cel aferent anului 2007 numai acesta producând efecte juridice la data deschiderii moștenirii, dată care deschide și drepturile succesorilor. Se observă că la data decesului asociatului exercițiul financiar pentru anul 2008 nu era încheiat și drept urmare nu bilanțul contabil aferent anului fiscal 2008 poate fi reținut ca reper temporal, singurul bilanț ce poate fi luat în considerare fiind acela existent și aprobat la data decesului.

Din această perspectivă, dreptul de creanță al SC E. SRL de a plăti contravaloarea părților sociale nu se poate raporta decât la ultimul bilanț aprobat pentru anul fiscal 2007, care a fost aprobat conform LSC în anul următor, respectiv în 2008.

În acest sens, se înscrie și obiectul cererii de chemare în judecată așa cum a fost precizat de reclamantă, cu toate că pârâta susține contrariul. A., încuprinsul precizării de acțiune reclamanta a învederat că solicită obligarea societății pârâte la plata contravalorii părților sociale conform ultimului bilanț aprobat din anul 2008 și nu la data efectuării expertizei inițiale așa cum s-a stabilit inițial de către instanță (f. 127-128 vol. II dos. tribunal).

Prin urmare, reclamanta nu a învestit instanța cu o cerere referitoare la stabilirea drepturilor conform ultimului bilanț aferent anului 2008 ce urma să fie aprobat conform LSC în anul 2009 ci conform ultimului bilanț aprobat în anul 2008 dar care vizează bilanțul aferent anului fiscal 2007.

A admite în sens contrar ar însemna să fie vătămate drepturile succesorilor reținându-se că asupra bilanțului aprobat ulterior decesului asociatul defunct nu-și putea manifesta dreptul la vot, fiind astfel just, echitabil și corect să se rețină că ultimul bilanț aprobat este acela pe care asociatul defunct l-a votat sau la ședința în care a fost votat acesta a participat.

Este de notat în plus că potrivit probelor dosarului bilanțul aprobat în anul 2008 pentru anul fiscal 2007 a fost depus la AFP B. S. la data de 30 martie 2008 înregistrat fiind sub nr. 287/2008 (f. 41 vol. III dos. tribunal) iar bilanțul aferent anului fiscal 2008 aprobat în anul 2009 a fost depus la AFP B. S. la data de 9 iunie 2009 fiind înregistrat sub nr. 445/2009 (f. 48 vol.III dos. tribunal).

Prin urmare este și greu de crezut că la data de 13 decembrie 2008 când prin H. AGA nr. 3. (f. 131-132 vol. I dos. tribunal) asociații au luat act de poziția succesorilor de a nu dobândi calitatea de asociat și s-a aprobat plata către aceștia a drepturilor asociatului defunct conform ultimului bilanț aprobat s-ar fi avut în vedere ca reper bilanțul aferent anului 2008 care nu a fost aprobat la acea dată și deci nu exista din punct de vedere juridic.

Chiar așa fiind, o atare dispoziție nu ar avea nicio valoare juridică deoarece ar fi în contradicție cu dispozițiile art. 36 din Legea contabilității nr.

82/1991 și cu prevederile art. 194 alin. 1 lit. a) din LSC.

Împrejurarea că reclamanta a semnat hotărârea AGA prin care s-a aprobat bilanțul pe anul fiscal 2008 nu are nicio consecință juridică de vreme ce aceasta nu a dobândit calitate de asociat și deci nu putea să-și exprime dreptul de vot.

Tot astfel, față de cele ce precedă, împrejurarea că după decesul asociatului a urmat o depreciere a patrimoniului societății nu este imputabil acestuia așa încât un atare risc nu poate fi suportat de succesori.

Față de cele ce precedă, prima instanță a reținut corect și aplicat corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie și a stabilit corect pe bază de elementele furnizate de expertiza valorificată și omologată valoarea părților sociale la care este îndrituită reclamanta în sumă de 1.481.631,15 lei calculată la data de (...) data încheierii exercițiului financiar reprezentând valoarea rezultată în urma evaluării celor 13.200 părți sociale ce au aparținut asociatului defunct M. H. R.(f. 12, 20 vol. III dos. tribunal).

Față de cele ce precedă, în temeiul art. 296 C.pr.civ. se va respinge ca nofondat apelul cu consecința păstrării în întregime a sentinței apelate.

4. Dat fiind soluția din apel, Curtea urmează ca în temeiul art. 274

C.pr.civ. să oblige pârâta apelanta să plătească intimatei reclamante M. C. M. suma de 8.000 lei cheltuieli de judecată în apel din care 5,000 lei reprezentând onorariu avocațial în primul ciclu de judecată al apelului (f. 107) și 3000 lei onorariu avocațial în cel de-al doilea ciclu.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge apelul declarat de pârâta S. E. S. B. S. împotriva sentinței civile nr. 1128 din (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), pe care o menține în întregime.

Obligă apelanta să plătească intimatei M. C. M. suma de 8.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

D. este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 06 octombrie 2011.

{ F. |

PREȘEDINTE,

L. U.

JUDECĂTOR,

D. M.

GREFIER, M. T.

}

Red.L.U./Dact.S.M

2 ex./(...)

Jud.p. instanță. Szaitz Stefan

← Decizia comercială nr. 6080/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii...		Încheierea comercială nr. 18/2011, Curtea de Apel Cluj -... →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Decizia comercială nr. 2878/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii Decizia comercială nr. 5/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii Decizia comercială nr. 867/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii Decizia comercială nr. 6080/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii Încheierea comercială nr. 18/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii Decizia comercială nr. 1717/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii Decizia comercială nr. 147/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii Decizia comercială nr. 1922/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii