Decizia comercială nr. 55/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 55/2011
Ședința a de 23 martie 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul P. A. împotriva sentinței comerciale nr. 872/CC/2010 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...), al T.ui C. C., în contradictoriu cu pârâții SC B. B. S., M. L. și P. M., având ca obiect acțiune în anulare a hotărârii A.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 martie 2011, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...) și apoi la data de (...).
C.EA
Prin Sentința comercială nr. 872/CC din (...), pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins cererea reclamantului P. A. de unire cu fondul cauzei a excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta M. L.
S-a admis excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta M. L.
S-a respins, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. A. în contradictoriu cu pârâții S. B. B. S., M. L. și P. M.
S-a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținuturmătoarele:
Potrivit art. 137 Cod proc.civ., „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii";, iar „excepțiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii";. Constatând că pentru soluționarea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta M. L. nu se impune administrarea de alte dovezi în cauză, cu privire la care să se poată verifica dacă ar fi comune cu dezlegarea în fond a pricinii, în baza art. 137 alin. 2 Cod proc.civ., tribunalul a respins cererea reclamantului P. A. de unire cu fondul cauzei a excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta M. L.
Analizând cu prioritate, în baza art. 137 alin. 1 Cod proc.civ., excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta M. L., tribunalul a reținut că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce urmează.
Conform prevederilor art. 196 din L. nr. 3., „dispozitiile prevazute pentru societatile pe actiuni, in ce priveste dreptul de a ataca hotararileadunarii generale, se aplica si societatilor cu raspundere limitata, termenul de 15 zile prevazut la art. 132 alin. (2) urmand sa curga de la data la care asociatul a luat cunostinta de hotararea adunarii generale pe care o ataca";.
În ce privește incidența dispozițiilor art. 132 alin. 3 din L. nr. 3., invocată de către reclamant, conform cărora atunci „cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata si de orice persoana interesata";, tribunalul a reținut că din modul de formulare a acestui text de lege rezultă că dreptul la acțiunea prin care se ataca hotararile adunarii generale, este imprescriptibil atunci când se invocă motive de nulitate absolută, iar nu atunci când se cere în mod formal ca nulitatea ce se pronunță cu privire la hotărârea atacată să fie sancțiunea nulității absolute.
Analizând motivele de nulitate invocate de către reclamant în susținerea cererii ce face obiectul cauzei de față, fără a se pronunța asupra temeiniciei sau netemeiniciei acestora, tribunalul a constatat că acestea sunt motive de nulitate relativă, astfel că cererea reclamantului este supusă termenului de prescripție de 15 zile prevăzut de art. 196 din L. nr. 3..
Chiar având în vedere contestarea de către reclamant a prezenței sale la adunările generale ale asociaților pârâtei pârâții S. B. B. S. din (...) și din
(...), ce rezultă din mențiunile în acest sens din cuprinsul proceselor verbale ale celor două adunări, tribunalul a reținut că din cererea formulată de reclamantul P. A. în dosarul nr. (...) al Judecătoriei Dej, purtând viza de înregistrare a instanței din (...), rezultă că la acea dată reclamantul avea cunoștință de hotărârile atacate în cauza de față. În acest sens, din considerentele Ordonanței civile nr. 322 pronunțată de Judecătoria Dej la (...) în dosarul nr. (...), rezultă că procesele verbale ale adunărilor generale ale asociaților ce fac obiectul cauzei de față au fost depuse în probațiune în acel dosar, în practicaua aceleiași hotărâri menționându-se că reclamantul P. A. s-a prezentat la termenul de judecată din (...) în acel dosar.
Or, cererea ce face obiectul dosarului de față fiind formulată de către reclamant la (...) (fila 3), tribunalul a constatat că la acea dată era împlinit termenul de prescripție de 15 zile prevăzut de art. 196 din L. nr. 3..
Pentru aceste considerente, a admis excepției prescripției dreptului la acțiune invocată de către pârâta M. L., și în consecință a respins, ca prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul P. A., în contradictoriu cu pârâții S. B. B. S., M. L. și P. M.
În baza art. 274 Cod proc.civ., întrucât reclamantul nu a avut câștig de cauză, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul P. A., solicitând ca prin decizia ce se va pronunța să se dispună admiterea apelului și pe cale de consecință modificarea în totalitate a sentinței primei instanțe în sensul admiterii cererii introductive, cu cheltuieli de judecată.
Învederează instanței de judecată faptul că cererea de apel va fi motivată după ce îi va fi comunicată hotărârea primei instanțe înăuntrul termenului de apel.
În drept, își întemeiază prezentul apel pe dispozițiile art. 282 și urm.
C.pr.civ.
La data de 23 decembrie 2010 reclamantul apelant P. A. a înregistrat ladosar o altă declarație de apel solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunțasă se dispună admiterea apelului și pe cale de consecință modificarea hotărârii primei instanțe În sensul admiterii cererii de chemare În judecată introdusă de către P. A. O. pârâților la suportarea cheltuielilor de judecată.
Învederează instanței de judecată faptul că va depune motivele de apel
Î.-un memoriu separat.
În drept, invocă dispozițiile art. 282 C.pr.civ.
Pârâta intimată M. L. a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, mentinerea hotararii atacate ca fiind temeinica si legala, cu consecinta obligarii apelantului la plata cheltuielilor de judecata.
Sustine ca nu exista temeiuri de fapt sau de drept pentru admiterea apelului si schimbarea sentintei primei instante in sensul solicitat de reclamant.
In conditiile in care nu i-au fost comunicate motivele de apel, ci doar cererile de apel (inregistrate la dosarul cauzei in data de (...), respectiv (...)), este in imposibilitate de a formula aparari cu privire la apelul declarat de P. A.
Precizează ca va depune la dosarul cauzei o intregire a prezentei intampinari, dupa ce ii vor fi comunicate motivele de apel.
În drept: art. 289 alin. 2, art. 274 din Codul de procedura civila.
În probatiune: - probele aflate la dosarul cauzei; - alte probe.
La data de 15 februarie 2011 reclamantul apelant P. A. a înregistrat la dosar motive de apel solicitând ca prin decizia ce se va pronunța să se dispună În principal: Admiterea prezentului apel și, pe cale de consecință, desființarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare; În subsidiar: Admiterea prezentului apel și, pe cale de consecință. schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la actiune și al admiterii acțiunii reclamantuiui; Cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că:
În fapt, prin acțiunea promovată, reclamantul-apelant a solicitat să se constate nulitatea unor hotărâri ale adunării generale a asociaților societății B., societate În care reclamantul este asociat.
Fără a cerceta în mod explicit fondul litigiului, Tribunalul Comercial Cluj a respins acțiunea amintită prin admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune. S. primei instanțe se fundamentează în esență pe următorul raționament:
• Potrivit art. 196 din L. nr. 3., hotărârile adunării generale pot fi atacate în termen de 15 zile de la data la care asociatul interesat a luat cunoștință de conținutul hotărârii;
• Art. 132 alin. 3 din L. nr. 3., potrivit căruia acțiunea în nulitatea absolută a hotărârilor adunării generale este imprescriptibilă, nu este incident în cauză. Fără a cerceta fondul cauzei, instanța a considerat că motivele de nulitate invocate de reclamant nu sunt de ordine publică, putând atrage doar nulitatea relativă;
• În consecință, din moment ce sunt invocate motive de nulitate relativă, iar termenul legal de 15 zile a fost depășit, dreptul la acțiune al reclamantului este prescris.
Prima instanță nu a aprofundat suficient motivele de nulitate invocate, oferind o soluție expeditivă și superficială.
Mai mult, în dezbaterile judiciare nu s-a dat cuvântul pe calificarea cauzei de nulitate a AGA ca fiind absolută sau relativă, ci numai strict pe prescriptia acțiunii. Deși s-a solicitat unirea excepției cu fondul, pentru a se putea discuta natura juridică a nulității invocate în cauză, instanța a pus în discuție doar excepția prescripției dreptul la acțiune al reclamantului, a rămas în pronunțare pe unirea excepției cu fondul și a soluționat cauza, fără să pună în discuția părților fondul cauzei.
Pe de altă parte, instanța doar declară că "analizând motivele de nulitate invocate de reclamant în susținerea cererii ce face obiectul cauzei de față, fără a se pronunța asupra temeiniciei sau netemeiniciei acestora, tribunalul constată că acestea sunt motive de nulitate relativă, astfel că cererea reclamantului este supusă termenului de prescripție de 15 zile prevăzut de art. 196 din L.3.".
Solicită instanței a observa că aceasta semnifică, în realitate, o nemotivare a hotărârii, contrară dispozițiilor art. 261 pct. 5 C.pr.civ. care indică, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților.
Înainte de toate, se reiau pe scurt motivele de nulitate a hotărârilor atacate, urmând să demonstreze că prin adoptarea acestora s-au încălcat dispoziții de ordine publică societară, ce atrag nulitatea absolută a hotărârilor,
1. Hotărârea Adunării Generale a Asociaților B., consemnată În
Procesul-verbal din (...):
(1.a) Adunarea generală nu a fost convocată de administratorul societății;
(1.b) Asociatului P. A. nu i-a fost adusă la cunoștință În niciun fel Î. unei adunări generale;
(1.c) D. de faptul că nu s-a realizat convocarea În nicio formă, semnalăm că atunci când În cadrul adunării generale urmează să se discute modificarea actului constitutiv, art. 117 alin. 7 din LSC impune ca În convocare să fie inclus textul integral al propunerilor de modificare. D. cum reiese din procesul-verbal încheiat cu prilejul așa-zisei adunări generale de pârâții de rând 2 și 3. pe ordinea de zi se regăsea propunerea modificării art. 5 și 7 din Contractul de societate. D. de problema lipsei convocării, necomunicarea propunerilor de modificare a actului constitutiv reprezintă o violare a dreptului la informare a asociaților.
(1.d) D. cum reiese din Procesul-verbal Încheiat cu prilejul adunării, aceasta nu a avut loc la sediul societății B., după cum impune art. 195 alin.
1 din LSC.
(1.e) Deși În Procesul-verbal Încheiat cu prilejul adunării generale se menționează că asociatul P. A. a fost prezent, Însă a refuzat să semneze, acest lucru nu este adevărat. R. nu a fost prezent la adunarea generală, neavând cunoștință de ea. Se poate observa că pârâții de rând 2 și 3 au fost ghidați de o cauză ilicită la adoptarea hotărârii: profitând de faptul că întrunesc majoritatea absolută a părților sociale, aceștia au adoptat o hotărâre în absența reclamantului, acesta nefiind convocat la adunare.
(1.f) La punctul 3 din aceasta se discută și se aprobă majorarea capitalului social prin convertirea unei creanțelor acționari lor și a societății
RJM C. S. în aport social. O astfel de măsură este nulă însă, câtă vreme art. 215 alin. 2 din LSC prohibește expres aportul în creanțe la majorarea capitalului societăților cu răspundere limitată.
2. Hotărârea Adunării Generale a Asociaților B., consemnată În
Procesul-verbal din (...):
(2.a) Adunarea generală a fost convocată prin email, de către asociata
M. L., cu două zile Înainte de data fixată pentru adunare; convocarea nu s-a făcut la sediul societății B.
(2.b) Un alt viciu al convocării este nesocotirea dispozitiilor art. 117 alin. 6 din LSC, care impune ca atunci când se propune numirea unui nou administrator, convocarea să cuprindă date despre acesta.
(2.c) Deși În procesul-verbal se menționează că asociatul P. A. nu este de acord să discute anumite aspecte sau refuză să semneze, de fapt acest asociat nu a fost prezent la adunare; procesul-verbal în discuție a fost întocmit în absența sa, fiindu-i prezentat ulterior spre semnare.
(2.d) Semnalează din nou cauza ilicită ce i-a determinat pe asociații pârâți la adoptarea H. AGA din (...). S-a urmărit adoptarea unei hotărâri în absența asociatului reclamant, singurul asociat abilitat profesional să cunoască mersul afacerii și să o gestioneze.
3. Hotărârea Adunării Generale a Asociaților B. nr. 4/(...) și Anexa la această hotărâre:
(3.a) Nici pentru această adunare generală nu s-a realizat procedura legală de convocare.
Asociatul P. A. a primit o invitație la conciliere directă pentru data de
(...), din partea B., la sediul C. de avocatură C.-I. D. D. de faptul că doar administratorul poate convoca adunarea generală, în invitația la conciliere amintită nu s-a facut vorbire de vreo adunare generală.
(3.b) Înscrisul care cuprinde hotărârea adunării generale datează din 1 septembrie 2009, deși adunarea a fost convocată pentru 25 august; mai mult acesta a fost Întocmit În Dej, nu la sediul B.
Motivele de nulitate a hotărârilor adunării generale atacate sunt dezvoltate pe larg În cererea introductivă. Sintetizându-le, acestea pot fi circumscrise în 3 motive generice:
Nu s-a respectat procedura de convocare;
Nu s-a respectat dreptul la informare al asociatului P. A.:
• Deși s-au facut propuneri de modificare a actului constitutiv, prin convocare nu au fost indicate aceste propuneri (art. 117 alin. 7 din L. nr. 3.);
• Deși s-au facut propuneri de schimbare a administratorilor, prin convocare nu au fost indicate datele acestora de identificare (art. 117 alin. 6 din L. nr. 3.).
Oricare din motivele sus-indicate atrage nulitatea absolută a adunării generale și a hotărârii luate; cu toate acestea, prima instanță le-a considerat motive de nulitate relativă.
Analizând criteriile ce delimitează nulitatea relativă de cea absolută În materia dreptului societar, putem afirma că nulitatea relativă este atrasă de nerespectarea acelor prevederi ale legii sau actului constitutiv care protejează exclusiv drepturile asociaților (cum ar fi dreptul de a colecta dividende).
Prima instanță a considerat că dreptul de a fi legal convocat la adunarea generală și procedura de convocare protejează exclusiv dreptul asociaților. Î.-adevăr, sunt protejate și drepturile asociaților, însă dincolo de acesta se protejează mecanismul de formare a vointei societății. privită ca entitate juridică și subiect de drept distinct. În plus se protejează interesele tertilor care ar putea intra în raporturi comerciale cu societatea în discutie; nevoia de a asigura formarea validă a voinței sociale excede așadar interesele private ale asociaților, privind, pe lângă aceștia, societatea În sine și terții cu care ar putea intra aceasta în raporturi juridice.
Prin Dec. nr. 199/2008, C.ea de A. C. a arătat:
Prin urmare, se poate observa că L. societăților comerciale îmbogățită de literatura de specialitate și jurisprudență pune accentul nu numai pe ocrotirea intereselor legitime private ale acționarilor ci și pe ocrotirea interesului public determinat de necesitatea menținerii unei ordini juridice de drept societar cu influențe decisive asupra mediului de afaceri.
Nivelul de abstractizare al acestor chestiuni este unul ridicat, însă atât doctrina cât și jurisprudența recunosc că nesocotirea procedurii de convocare atrage nulitatea absolută a adunării generale și a hotărârii acesteia.
Prin Dec. nr. 137/2009, C.ea de A. C. a arătat:
Dispozițiile art.132 alin.3 din L. nr.3. consacră regimul juridic al nulității absolute. neîndeplinirea condițiilor de valabilitate pentru convocarea adunării generale a acționarilor; prevăzută de lege sub sancțiunea nulității face ca hotărârea adoptată să fie nulă.
Nulitatea convocării duce la nulitatea adoptării hotărârii deoarece o adunare neconvocată în conformitate cu legea și cu actul constitutiv nu poate avea puterea unei adunări investite în mod legal pentru a delibera și adopta hotărâri.
Motive ca nerespectarea termenului de convocare, a modalității de convocare, a lipsei unor precizări din convocator atrag nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate.
Procedura de convocare instituită prin art.195 din L. nr. 3. este în mod cvasi-unanim privită ca o procedură imperativă, a cărei nerespectare atrage în mod invariabil nulitatea absolută a adunării generale - privită ca organ decizional- și a hotărârilor acesteia.
Prima instanță a abordat chestiunea convocării în mod simplist, privind-o ca pe o problemă ce privește exclusiv asociații și încadrând-o în motivele de nulitate relativă. Ceea ce nu a sesizat instanța este că o societatea comercială este distinctă de asociații care au constituit-o; de asemenea, o societate comercială nu este controlată de asociații săi, ci de adunarea generală privită ca organ decizional.
Adunarea generală este mai mult decât o întrunire a asociaților într- un anumit loc și la un anumit moment. Pentru a avea o adunare generală valabilă, trebuie respectată cu strictețe procedura de convocare stabilită de L. nr. 3.. Prin formalismul convocării se urmărește ca Î. adunării generale să aibă loc într-un mod controlat și premeditat, pentru ca asociații ce iau parte la formarea voinței societății să fie nu doar prezenți la adunarea generală, dar și informați și În deplină cunoștință de cauză.
În ce privește dreptul de informare al asociatului P. A., asociații pârâti l-au nesocotit cu desăvârșire la adoptarea hotărârilor atacate. Art. 117 alin.
6 și 7 din L. nr. 3. aduc două din garanțiile dreptului la informare al asociaților: atunci când se discută schimbarea administratorilor, convocarea la adunarea generală trebuie să conțină datele de identitate și detalii despre administratorii propuși; de asemenea, când se propune schimbarea actului constitutiv, convocatorul trebuie să cuprindă textul integral al modificărilor propuse.
Deși în cadrul adunărilor generale ale asociaților B. din (...) și (...) s-a discutat modificarea contractului de societate, respectiv schimbarea administratorului, pe lângă că nu s-a îndeplinit procedura legală de convocare, nu a fost respectat nici dreptul la informare al asociatului P. A. Nesocotirea dreptului la informare afectează mai mult decât interesele asociatului, viciind însăși adunarea generală ca organ decizional al societății. În măsura în care unul din asociați nu a fost corect și integral informat, este evident că adunarea generală din care acesta face -- sau ar trebui să facă - parte își manifestă voința într-un mod incomplet și incoerent. O astfel de situație atrage invariabil nulitatea absolută a adunării generale și a hotărârii luate.
În practica judiciară s-a reținut:
Or; în convocatorul nr. (...) consiliul de administrație al intimatei nu a inserat textul integral al propunerii de modificare, ceea ce determină nulitatea hotărârii astfel adoptată, această critică intrând sub incidența noțiunii de ordine publică societară.
Procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor și exercitarea dreptului de vot trebuie să se fundamenteze pe Î. obligației de informare cu privire la obiectul adunării, lipsa convocării sau chiar convocarea ne legală, nemenționarea în convocator a ordinii de zi ori a textului integral al propunerii de modificare a actului constitutiv sau expunerea lacunară a problemelor ce fac obiectul deliberării fiind neregularități ce au aptitudinea de a genera nulitatea deciziei sociale. (...)
Obligația de informare a fost statuată tocmai În scopul de a asigura adoptarea unei decizii sociale care să se fundamenteze pe o cauză licită și să permită identificarea obiectivului urmărit. (...)
Formalitățile instituite pentru convocare (...) vizează nu numai ocrotirea directă a interesului privat al asociaților/acționarilor; ci și ocrotirea intereselor terților care au intrat sau pot intra în raporturi juridice cu entitatea în cadrul căreia funcționează organul deliberativ (...)
Este afară de orice îndoială așadar că neregularitățile de convocare și informare invocate de reclamantul-apelant cu privire la hotărârile atacate sunt motive de nulitate absolută a acestora. În această privință, prima instanță a săvârșit o eroare de judecată când le-a catalogat ca motive de nulitate relativă și a supus invocarea lor termenului de 15 zile prevăzut la art. 132 alin. 2 din L. nr. 3..
Din contră, acțiunea reclamantului este imprescriptibilă în sensul art. 132 alin. 3 din L. nr. 3., fiind invocate motive de nulitate absolută a hotărârilor atacate. Prima instanță a greșit admițând excepția prescripției dreptului material la acțiune; soluția corectă era respingerea acestei excepții pe motiv că acțiunea în nulitatea absolută a hotărâri lor adunării generale a asociaților este imprescriptibilă.
În speță, prin hotărârile atacate au fost vătămate, pe lângă drepturile asociatului reclamant, atât interesele societății privită ca societate distinctă, cât și interesele terților operatori economici cu care societatea B. desfășura raporturi comerciale. Hotărârile atacate au la bază o cauză ilicită, ele neurmărind coordonarea societății spre profit, ci compromiterea ei.
Indicii în acest sens sunt atitudinea asociatului M. L.; aceasta datora societății o tranșă de finanțare de 80.000 lei, însă, pentru a evita vărsarea ei
și a diminua datoriile B., a propus convertirea datoriei S. RJM C. S. (creditor al B.) În părți sociale. În acest mod, asociata a urmărit să diminueze atât datoria B., cât și cota de participare a asociatului P. A. Spune că atitudinea pârâtei M. este mânată de o cauză ilicită deoarece dumneaei, dacă și-ar fi onorat obligația de finanțare cu 80.000 lei, ar fi putut acoperi o bună parte din datoriile B. și ar fi menținut structura și cotele de participare În societate. Asociata a preferat Însă să compromită cota de participare a reclamantului în societate decât să achite tranșa de împrumut la care s-a obligat.
Un alt indiciu în sensul relei-credințe a asociaților pârâți și al cauzei ilicite ce a stat la baza hotărârilor atacate îl reprezintă propunerea de schimbare a administratorului P. A. cu Mikola Zoltan Josef și Borbely- Kubina Miklos Attila. Prin numirea așa-zișilor administratori, asociații pârâți au decis Împotriva intereselor societății B. și cu nesocotirea Art. 197 alin. 2 din legea 3.. Noii administratori dețin această calitate și în alte societăți ale asociatei M. L., printre care și S. Mini Zoo Serv S. din C. N.. Aceastăsocietate are același obiect de activitate cu B. C. cu ridicata a animalelor vii - cod CAEN 4623 , fiind astfel concurenți ai B. În sensul Art. 197 alin. 2 din legea 3..
Este important să arate că procesul decizional în cadrul B. nu a fost împiedicat sau îngreunat în vreun fel de asociatul și administratorul P. A. D. ce a luat la cunoștință de intențiile celorlalți asociați, asociatul reclamant, în calitatea sa de administrator statutar, i-a convocat pe aceștia la o adunare generală pentru data de 27 iulie 2009, la sediul B., comunicându-le următoarea ordine de zi:
Inventarierea activului și pasivului S. B. B. S.
Descărcarea de gestiune a administratorului;
Numirea de noi administratori; P.rea gestiunii;
Schimbarea sediului social al S. B. B. S.
Retragerea Dlui. P. A. din calitatea de acționar al S. B. B. S.
Convocarea a fost făcută prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, cu 10 zile înainte de data stabilită pentru adunare și cu arătarea ordinii de zi. Cu toate acestea, asociații pârâți nu s-au prezentat la adunare, aspect consemnat în procesul-verbal din (...).
Ca o concluzie, crede că este lesne de observat modul abuziv în care s- a dorit adoptarea hotărârilor atacate: nu a fost corect îndeplinită procedura de convocare; nu a fost respectat dreptul la informare al asociatului reclamant; nu s-a urmărit interesul societății B. de a obține profit, ci compromiterea activelor societății în favoarea unor societăți concurente; nu s-a decis cu bună-credință și cu urmărirea scopului social.
Să nu uităm că societățile comerciale sunt persoane morale, ale căror scop este adesea deturnat de către persoanele fizice asociate. Scopul unei societăți comerciale este obținerea de profit, în condițiile legii și cu respectarea acesteia. Atunci când organul deliberativ al societății - adunarea generală acționează în detrimentul acesteia, compromițând poziția economică și comercială ocupată pe piață și afectând atât asociatul inocent cât și terții colaboratori ai societății, este evident că sunt lezate interese de ordine publică. Societățile comerciale, neavând o existență fizică, ci doar juridică, trebuie să respecte cu strictețe dispozițiile legale care le reglementează organizarea și funcționarea. Atunci când voința socială - dată de adunarea generală - nu este exprimată în conformitate cu procedura și rigorile impuse de lege, această voință socială este nulă și neavenită.
În speță, asociații pârâți au nesocotit în totalitate procedura decizională și principiile care trebuie să o guverneze (în primul rând buna- credință și urmărirea scopului social). Produsul adunărilor generale contestate de reclamant nu poate fi decât nul.
S. corectă și legală este aceea de admitere a apelului reclamantului, fie cu desființarea sentinței atacate și cu trimiterea cauzei spre rejudecare, fi cu schimbarea sentinței atacate În sensul admiterii acțiunii reclamantului.
În drept, invocă dispozițiile art. 282 și urm. și 274 C.pr.civ.; art. 117,
132, 195, 196 din L. nr. 3..
În probațiune, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, proba testimonială, precum și de orice alte probe a căror necesitate va reieși din mersul dezbaterilor.
Pârâta intimată M. L. a depus la dosar o întregire a întâmpinării fata demotivele de apel formulate de P. A. in completarea apelului declarat impotriva sentintei comerciale nr. 872/CC/2010, pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj, in dosarul nr. (...), solicitând respingerea apelului,mentinerea hotararii atacata ca fiind temeinica si legala, cu consecinta obligarii apelantului la plata cheltuielilor de judecata.
Sustine ca nu exista temeiuri de fapt sau de drept pentru admiterea apelului si schimbarea sentintei primei instante. afirmatie bazata pe urmatoarele argumente. probe si dispozitii legale:
1. Sunt nefondate sustinerile apelantului potrivit carora solutia pronuntata de prima instanta este expeditiva si superficiala, nepunandu-se in discutie unirea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune cu fondul cauzei, fapt care ar fi fost necesar in opinia apelantului in vederea discutarii cu privire la natura juridica a nulitatii hotararilor Adunarii Generale a Asociatilor.
Hotararea pronuntata de instanta de fond a fost data cu respectarea prevederilor cuprinse in art. 137 din Codul de procedura civila, in speta exceptia prescriptiei dreptului la actiune a reclamantului facand de prisos cercetarea in fond a pricinii.
1.1. Exceptia a sustinut-o si o sustine in continuare prin urmatoarele argumente:
Potrivit art. 196 din L. nr. 3. "Dispozitiile prevăzute pentru societătile pe actiuni. În ce privește dreptul de a ataca hotărârile adunării generale. se aplică și societătilor cu răspundere limitată. termenul de 15 zile prevăzut la ari. 132 alin. (2) urmând să curgă de la data la care asociatul a luat cunoștintă de hotărârea adunării generale pe care o atacă.".
Dreptul la actiune al reclamantului este prescris cu privire la hotararile adunarii generale din (...), (...) si (...), deoarece acesta a luat la cunostinta de continutul fiecarei hotarari inca din anul 2009.
La adunarea generala din data de (...) reclamantul a fost prezent, aspect consemnat in pagina 1, 3 si 4 din procesul-verbal, iar in pag. 2, la pct. 2, s-a hotarat revocarea din calitatea de administrator a reclamantului P. A.
Chiar daca a refuzat semnarea procesului-verbal al adunarii generale, termenul in care putea ataca hotararea adunarii generale a curs de la data de (...) si s-a implinit la data de (...).
La adunarea generala din data de (...) reclamantul P. A. a fost prezent, fapt care rezulta din pag. nr. 1 si 2 ale procesului-verbal al adunarii generale.
Termenul pentru a ataca hotararea adunarii generale din data de (...) a curs de la data de (...) si s-a implinit in cursul lunii iulie 2009.
La adunarea generala din data de (...) reclamantul a refuzat sa participe, desi a fost convocat, insa hotararea adunarii generale i-a fost comunicata in data de (...) cu scrisoare recomandata si confirmare de primire.
Faptul că reclamantul a luat la cunostinta de toate hotararile rezulta si din inscrisul depus in dosarul nr. (...) al Judecatoriei Dej, inregistrat la data de (...), unde precizeaza că nu a atacat aceste hotarari deoarece ele nu au fost comunicate la O. pentru a se dispune publicarea in M. Of. al Romaniei.
Imprejurarea că reclamantul a cunoscut continutul hotararilor prin care a fost revocat din functie rezulta si din:
- ordonanta civila nr. 322 din (...), pronuntata de J. Dej in dosarul nr.
(...), in care se retine că P. A. a fost revocat din functia de administrator al S.
B. B. S., motiv pentru care s-a admis exceptia lipsei calitatii de reprezentant al acestei societati, in hotarare fiind mentionate procesele-verbale ale AGA din (...), (...) si (...);
- incheierea din data de (...), pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr. (...), prin care s-a " ... admis exceptia lipsei calitatii de reprezentant al d-Iui P. A. in formularea cererii reconventionale datorita lipsei calitatii de administrator al S. B. B. S.".
Cererea de chemare in judecata din dosarul nr. (...) al T.ui C. C. a fost inregistrata la data de (...), respectiv cu depasirea substantiala a termenului de 15 zile prevazut de art. 196 din L. nr. 3..
Este de observat că termenul curge de la data luarii la cunostinta, si nu de la data publicarii in M.Of. al Romaniei, dispozitiile art. 196 din L. nr.
3. cuprinzand norme diferite de cele cuprinse la art. 132 din aceeasi lege.
Este firesc ca termenul de 15 zile pentru atacarea hotararii adunarii generale a asociatilor sa curga de la data luării la cunostinta si nu de la data publicarii in M Of. al Romaniei, deoarece prevederile Legii nr. 3. nu cuprind obligatia publicarii in M.Of. a hotararilor adunarii generale a asociatilor din societatile cu raspundere limitata.
1.2. Din prevederile art. 137 Cod procedura civila reiese faptul ca, ca regula, exceptiile nu pot fi unite cu fondul, iar exceptia prevede situatia in care pentru judecarea exceptiilor de procedura este necesara administrarea de probe care privesc fondul pricinii dedus judecatii.
Considera ca instanta de fond, Tribunalul Comercial Cluj, a procedat in mod judicios la solutionarea prezentei cauze, socotind ca pentru solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune a reclamantului, invocata de pârâtă, nu se impunea administrarea de alte dovezi si, in consecinta, nu se impunea unirea exceptiei cu fondul cauzei.
Pe baza probelor existente la dosar, instanta a putut solutiona exceptia prescriptiei dreptului la actiune, fara a fi necesara administrarea unor alte probe care sa priveasca fondul dedus judecatii.
Pentru stabilirea regimului juridic al motivelor de nulitate a hotararilor
A.G.A. nu este necesara unirea exceptiei cu fondul, iar partile au pus concluzii si cu privire la caracterul nulitatii invocate de reclamant.
II. In analizarea exceptiei invocata de pârâtă, instanta de fond, fara sa intre in cercetarea fondului dedus judecatii, a analizat natura juridica a motivelor de nulitate cu privire la hotararile A. invocate de reclamant si a stabilit, pe baza analizarii motivelor de nulitate, ca acestea sunt motive de nulitate relativa si, in consecinta, dreptul la actiune se prescrie, potrivit prevederilor art. 196 din L. nr. 3., in termen de 15 zile de la data la care asociatul a luat cunostiinta de hotararea A. pe care o ataca.
Argumentele invocate de apelant in sustinerea naturii juridice a nulitatii invocata in prezenta cauza nu pot fi primite de instanta de apel, atata vreme cat rezulta evident din interesul ocrotit de norma juridica prevazuta la art. 132 alin. 2 din L. nr. 3. ca acesta este unul particular.
Astfel, in context societar, interesul de care apelantul se prevaleaza la invocarea nulitatii hotararilor A. prin care a fost revocat din functia de administrator, respectiv prin care s-a mentinut revocarea acestuia din aceasta functie, este unul particular care nu afecteaza interesele societatii si care, daca este incalcat, atrage nulitatea relativa a hotararii A. respectiv cu conditia sa fie respectat regimul juridic al nulitatii relative.
III. Motivele de apel referitoare la fundamentarea nulitatii hotararilor A. considera ca se impun a fi respinse de catre instanta de control judiciar, dat fiind faptul ca acestea tin de cercetarea fondului, iar instanta de fond a pronuntat hotararea doar pe baza admiterii exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, fara sa intre in cercetarea fondului.
Chiar si in ipoteza in care nu s-ar retine argumentul de mai sus, sustine ca nu exista motive de nulitate a actelor atacate, dupa cum rezulta din cele ce urmeaza:
III.1. Nu exista motive de nulitate a hotararii adunarii generale din data de (...) si nu sunt intemeiate sustinerile reclamantului.
Potrivit dispozitiilor art. 195 alin. 2 din L. nr. 3. "(2) Un asociat sau un număr de asociati, ce reprezintă cel putin o pătrime din capitalul social, va putea cere convocarea adunării generale, arătând scopul acestei convocări. ".
La adunarea generala din data de (...) au fost prezenti toti asociatii, inclusiv reclamantul, astfel că, indiferent cine a convocat adunarea generala, reclamantului nu i s-a adus nicio vatamare, prezenta acestuia dovedind că convocarea a fost facuta. Structura capitalului social al societatii, respectiv participarea asociatilor la constituirea capitalului social permite pârâtei si/sau reclamantului sa convoace adunarea generala. Situatia din registrul comertului evidentiaza că pârâta are o cota de participare la capitalul social de 51 %, reclamantul P. A. are o cota de participare de 25% iar paratul P. M. are o cota de participare de 24%.
Prin urmare, sunt nefondate sustinerile reclamantului privitoare la nulitatea hotararii adunarii generale din data de (...).
Norma imperativa cuprinsa la art. 195 alin. 1 din L. nr. 3. se refera la obligatia administratorului de a convoca adunarea generala, fara insa a exclude dreptul asociatilor de a convoca si ei adunarea generala, drept prevazut la art. 195 alin. 2 din aceeasi lege. Dispozitiile art. 117 alin. 7 invocate de apelant nu sunt aplicabile societatilor comerciale cu raspundere limitata ci societatilor comerciale pe actiuni, concluzie care se desprinde din titlul cap. IV "Societatile pe actiuni".
Nu a fost pusa in aplicare hotararea de majorare a capitalului social, astfel că criticile aduse, cu privire la aceasta problema, sunt lipsite de obiect.
Nu prezinta importanta unde s-a tinut adunarea generala cata vreme au fost prezenti toti asociatii.
III.2. Sunt nefondate criticile referitoare la hotararea adoptata la data de (...).
Si la aceasta data au fost prezenti toti asociatii, context in care problema modalitatii de convocare este irelevanta. Pasivitatea reclamantului față de hotararile adoptate trebuie sanctionată, nefiind permis ca la peste un an de la adoptarea acestora sa invoce nelegalitatea convocarii.
Si in aceasta situatie arata ca dispozitiile art. 117(6) la care face referire apelantul, nu sunt aplicabile societatilor comerciale cu raspundere limitata ci societatilor comerciale pe actiuni, concluzie care se desprinde din titlul cap. IV "Societatile pe actiuni".
III.3. Sunt nefondate sustinerile privitoare la nulitatea hotararii adunarii generale din data de (...).
Adunarea generala a fost convocata in mod legal, convocatorul a cuprins ordinea de zi care i-a fost comunicata si reclamantului. R. nu s-a prezentat la aceasta adunare generala insa hotararile s-au adoptat cu votul asociatilor prezenti, conform dispozitiilor art. 192 alin. 1 din L. nr. 3..
III.4. Hotararile judecatoresti invocate de apelant pentru ilustrarea jurisprudentei se refera si ele la societatile pe actiuni si nu la societatile cu raspundere limitata.
Acest aspect rezulta chiar din cuprinsul Deciziei civile 1. a C. de A. C., citata de apelanta: "neindeplinirea conditiilor de valabilitate pentru convocarea adunarii generale a actionarilor".
In ceea ce priveste Decizia nr. 28/(...) a C. de A. T., si aceasta cauza se refera la societatile pe actiuni, concluzie care se desprinde din faptul ca actiunea "a fost formulata În contradictoriu cu pârâta intimată S. D. S.A" (hotararea poate fi consultata si in baza de date J.).
III.5. In conditiile in care nu exista nici un text de lege care sa prevada ca dispozitiile art. 117 s-ar aplica prin analogie si societatilor cu raspundere limitata, considera ca argumentatia apelantului cu privire la acest articol este lipsita de relevanta.
IV. Prin intampinarea depusa la dosar de pârâta in fata instantei de fond, am invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, prevalandu-se de dispozitiile art. 132 alin. 4 din L. nr. 3., care stabilesc ca: "Membrii consiliului de administratie, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotararea adunarii generale privitoare la revocarea lor din functie."
Astfel ca, si sub acest aspect apelul formulat de P. A. impotriva sentintei comerciale nr. 872/CC/2010 pronuntata de Tribunalul Comercial
Cluj este neintemeiat, intrucat reclamantul nu a avut calitate procesuala activa in promovarea prezentei actiuni.
V. Pârâta intimata consideră ca la soluționarea apelului ar trebui sa se aiba in vedere si urmatoarele aspecte:
V.1. Actiunea reclamantului-apelant este conjuncturala, fiind introdusa dupa ce pârâta a inregistrat in dosarul nr. (...) al T.ui C. C. cererea de excludere din societate a lui P. A.
Actiunea reclamantului-apelant a fost introdusa dupa ce a utilizat banii societatii comerciale B. B. S. pentru plata taxei judiciare de timbru, in conditiile in care a formulat cerere reconventionala in numele acestei societati, iar instanta a retinut ca nu are calitate de administrator al societatii datorita revocarii sale din functie.
V.2. Impotriva reclamantului-apelant s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 272 pct. 2 din L. nr. 3. si evaziune fiscala prevazuta de art. 9 alin. 1 litera e) din L. nr. 241/2005, cu referire la activitatea sa de administrator al S. B. B. S., sustinere probata cu adresele nr. 1603/P/2010 din (...) si 4. din (...) emise de P. M. D.
Societatea comerciala B. B. S. a fost supusa unei inspectii fiscale in urma careia s-a intocmit raportul de inspectie fiscala si decizii de impunere.
In raportul de inspectie fiscala s-au consemnat mai multe fapte savarsite de reclamant in calitate de administrator al societatii, fapte care au determinat prejudicii societatii si bugetului de stat.
Am relevat aceste aspecte deoarece reclamantul adopta pozitia de victima a hotararilor adunari generale, in conditiile in care din raportul de inspectie fiscala rezulta că trebuia revocat din functia de administrator cu mult inainte de hotararile luate in anul 2009.
În drept s-au invocat prevederile:
- art. 289 alin. 2, art. 296 si 274 din Codul de procedura civila;
- art. 132 din L. nr. 3..
În probatiune: - probele aflate la dosarul cauzei.
Analizând apelul formulat, C.ea constată următoarele:
Instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei acțiuni întemeiate pe dispozițiile art. 132 din L.3., potrivit cărora :
,, (1) Hotararile luate de adunarea generala in limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru actionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.
(2) Hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie, in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei.
(3) Cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata si de orice persoana interesata.,,
Art. 132 din L. societăților comerciale este, cu siguranță, cel mai prolific text legal, din perspectiva intervenției puterii judecătorești în funcționarea societăților.
În alin. 1, textul consacră principiul fundamental potrivit căruia hotărârile adoptate în limita legii și a actului constitutiv sunt obligatorii pentru toți acționarii/asociații, indiferent dacă au votat contra sau au absentat de la ședința organului statutar. (conform art. 196 din LSC dispozițiile prevăzute pentru societățile pe acțiuni, în ce privește dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplica și societăților cu răspundere limitată).
Textul legal conferă actului juridic al hotărârii adunării generale a asociaților/acționarilor putere de lege, prin analogie cu art. 969 C.civ. în materie contractuală.
Păstrând cadrul comparației cu art. 969 C.civ., după cum convențiile au forță obligatorie numai în măsura conformității lor cu dispozițiile legale imperative, tot astfel, hotărârile organului statutar sunt valabile numai cu condiția adoptării lor cu respectarea legii și actului constitutiv.
Art. 132 alin. 2 din LSC permite acționarilor/asociaților care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut sa se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței să atace în justiție hotărârea contrară legii sau actului constitutiv, acțiune calificată în alin. 5 ca fiind una în anulare.
Prin urmare, acțiunea în anulare trebuie să întrunească una dintre următoarele condiții de admisibilitate: a) hotărârea AGA contravine unei dispoziții legale imperative, prevăzută în orice act normativ din dreptul pozitiv român sau comunitar, de natură societară sau extrasocietară; b) hotărârea AGA contravine unei prevederi legale dispozitive/supletive din LSC și legislația cu incidență în această materie, iar actul constitutiv al societății nu prevede vreo clauză derogatorie; c) decizia este contrară actului constitutiv, nerespectând anumite clauze statutare (cu condiția ca dispozițiile respective din statut sau contractul de societate să nu fie invalidate pe motiv de încălcare a unei norme legale imperative).
În schimb, legiuitorul dedublează regimul juridic al acțiunii în anularea hotărârilor AGA, după cum urmează: a) dacă se invocă motive de nulitate relativă a hotărârii, calitatea procesuală activă o pot avea numai persoanele care au calitatea de acționar la momentul adoptării hotărârii, iar termenul de prescripție al acțiunii este de 15 zile de la data publicării în M.Of., partea a IV-a a hotărârii (pentru SA), respectiv de la data la care asociatul a luat cunoștință de hotărârea atacată (pentru S.); b) dacă se invocă motive de nulitate absolută a hotărârii, calitatea procesuală activă poate aparține oricărei persoane care poate justifica uninteres real, actual și legitim în constatarea nulității absolute a hotărârii și respectarea dispozițiilor legale imperative, acțiunea fiind imprescriptibilă.
Distincția are o deosebită importanță practică. Până la modificarea
LSC prin L. nr. 1., era suficient să se aprecieze natura imperativă a dispozițiilor legale încălcate, pentru ca decizia sa fie lipsită de efecte juridice; după această modificare, a fost obligatoriu apelul la teoria nulităților din dreptul comun, urmând ca instanța să stabilească natura nulității determinate de încălcarea normelor legale în procedura adunărilor asociaților.
În primul rând, aprecierea naturii nulității nu este atributul suveran al instanței de fond, ci, din contră, ține și de competența instanțelor de control judiciar, fiind o problemă strictă de drept.
În al doilea rând, imprescriptibilitatea dreptului la acțiune risca în mod evident să repună în discuție valabilitatea și eficacitatea unui act juridic care deja și-a produs, de mult timp, efectele în circuitul juridic comercial.
Sursa principală a nulităților în legătură cu activitatea adunărilor generale este LSC, existând, în alți temeni, o ordine publică societară.
În legătură cu aceasta, se pot formula mai multe observații. În primul rând, determinarea imperativității legale este dificilă. Nulitățile exprese rezidă, din păcate, într-o categorie extrem de restrânsă de prevederi ale LSC, în care se menționează că nerespectarea normei atrage nulitatea actului. Cele trei cazuri care privesc exercitarea dreptului de vot și majorarea capitalului social, sunt: cel prevăzut de art. 125 alin. 5 din LSC, care prevede că administratorii și funcționarii societății nu pot reprezenta pe acționari, sub sancțiunea nulității hotărârii, dacă, fără votul acestora, nu s- ar fi obținut majoritatea cerută, cel prevăzut de art. 128 alin. 2 din LSC, potrivit căreia orice convenție privind exercitarea într-un anumit fel a dreptului de vot este nulă și, respectiv cel prevăzut de art. 216 alin. 3 din LSC, care prevede că operațiunea de majorare a capitalului social efectuată fără acordarea dreptului de preferință către acționarii existenți… este anulabilă.
Așadar, nulitățile virtuale în materie societară constituie principiul.
De aceea, pasul primordial este determinarea noțiunii de imperativitate, purtătoare a ordinii publice.
În orice caz, după ce se determină natura imperativă a dispoziției legale, constatându-se că aceasta face parte din ordinea publică, trebuie să se aprecieze, în fiecare situație în parte, dacă este vorba despre o ordine publică de direcție sau, din contra, de o ordine publică de protecție.
În primul caz, se consideră că legiuitorul dorește pur și simplu să dirijeze raportul juridic într-un anume sens sau în anume condiții, fără a se putea stabili că se protejează în concret vreun anumit interes. Este evident că încălcarea unei astfel de norme conduce la nulitatea absolută
. În cel de-al doilea caz, trebuie stabilită natura interesului protejat. Dacă se poate deduce că legiuitorul, prin norma respectivă, îi protejează pe asociați/acționari, încălcarea normei imperative conduce la nulitate relativă.
În schimb, dacă ordinea publică protejează un interes general, care excede părților, încălcarea acesteia determină nulitatea absolută. În fine, procedura AGA poate încălca și norme interpretate ca fiind dispozitive. Atunci, trebuie studiat dacă actul constitutiv al societății are prevăzute clauze derogatorii. În caz contrar, norma se consideră încălcată, însă sancțiunea nu poate fi decât nulitatea relativă, cu toate consecințele juridice respective.
Ordinea publică societară referitoare la adunările generale ale asociaților sau acționarilor, ca limită a legalității hotărârilor, dar și a libertății contractuale în materie, se constituie în jurul unor norme care privesc procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor, precum și exercitarea dreptului de vot.
În ceea ce privește procedura organizării AGA, sediul materiei se găsește în principal în dispozițiile art. 117 și urm. din LSC, referitoare la societățile pe acțiuni și, în subsidiar, în art. 195 și urm. din LSC, privitoare la societățile cu răspundere limitata, toate având un caracter imperativ.
Normele referitoare la organizarea AGA sunt imperative, fiind în principal norme care tind la asigurarea exercitării în cunoștință de cauză a dreptului de vot al asociaților. De aceea, încălcarea acestor norme atrage în principiu nulitatea relativă a hotărârii astfel adoptate
Cu toate acestea, dacă nu s-a realizat deloc formalitatea convocării, se poate spune ca nu mai este incidentă instituția vicierii consimțământului, ci aceea a inexistenței consimțământului asociaților, deci sancțiunea corectă ar fi nulitatea absolută.
În ceea ce privește desfășurarea ședinței, sunt, spre exemplu, de natură a atrage nulitatea hotărârilor următoarele situații:
- neindicarea sau indicarea incorectă a datei de referință pentru participarea la dezbateri
- nerespectarea procedurii legale a ședinței adunării generale.
În privința regulilor de cvorum și majoritate, nerespectarea acestora este sancționată cu nulitatea relativă a hotărârii. Legiuitorul a impus anumite praguri de cvorum sau majoritate pentru a garanta caracterul democratic al vieții societare, încercând să condiționeze formarea voinței juridice a societății de întrunirea unei anumite reprezentativități. L. nr. 1. a transformat aceste dispoziții în norme dispozitive, majoritatea sau cvorumul fiind prevăzute de lege în condițiile în care actul constitutiv nu dispune altfel.
Obiectul adunărilor generale marchează trecerea de la imperativitatea societară la ordinea publică extra-societară. Cea dintâi se raportează îndeosebi la aspecte procedurale, care conduc în principiu la nulități relative. În schimb, cea de-a doua, se referă la problemele de fond care sunt discutate și stabilite prin hotărârile A. În primul rând, obiectul dezbaterilor este cel care determină natura adunării (ordinară sau extraordinară), cu consecințe în ceea ce privește competențele derivate din statutul legal al organelor deliberatorii. În al doilea rând, există și nulități intrinseci, de fond, ale hotărârilor sociale, atunci când acestea încalcă orice norme de ordine publică existente în dreptul pozitiv.
Referitor la imperativitatea societară, este de remarcat faptul că funcționarea societăților comerciale este construită pe principiul ierarhiei organelor sociale și al separației puterilor. L. fixează în mod imperativ puterile și prerogativele organelor sociale, din două rațiuni: pentru a permite asigurarea unui echilibru intern destinat prevenirii abuzurilor în materie societară și care garantează un anumit grad de eficacitate al funcționarii societăților, respectiv pentru a conferi securitate și credibilitate față de terții care intră în legături juridice cu societatea. De aici, se pot deriva două consecințe.
- dacă anumite modificări ale regimului legal sunt operate pe cale convențională, prin clauzele actului constitutiv, acestea pot fi valabile numai dacă nu aduc atingere principiului ierarhizării și separației organelor societare, din punctul de vedere al competențelor. Sunt așadar nule absolutclauzele statutare care permit transferul de atribuții între organele societare, atât dinspre adunarea generală înspre consiliul de administrație-directorat, cât și dinspre adunarea generală extraordinară înspre cea ordinară.
- în al doilea rând, urmează să fie considerate nule absolut toate deciziile care, prin conținutul lor, ar încălca normele de competență ale organelor sociale, astfel cum sunt stabilite în LSC. Încălcarea competențelor organelor statutare, ca și cauză de nulitate a hotărârilor AGA, nu se confundă cu delegarea de competențe, pe care A. este îndreptățită să o confere consiliului de administrație în temeiul art. 114 din LSC.
Cât privește ordinea publică extra-societară, trebuie remarcat că ordinea publică în materia adunărilor generale nu se limitează la normele legale referitoare la organizarea, desfășurarea și atribuțiile acestora.
Valabilitatea actului juridic adoptat prin voința acționarilor poate fi afectată și de conținutul propriu-zis al hotărârii.
Datorită caracterului extensiv al formulării art. 132 alin 2 din LSC, întreg dreptul pozitiv român are aptitudinea de a provoca nulitatea deciziei organului social.
Alături de imperativitatea internă societară, ordinea publică extra- societara constituie așadar o sursa extrem de vastă a nulităților în materia activității A.
Hotărârile AGA se pot anula, în temeiul art. 132 din LSC, și pentru motive ce țin de ordinea publică generală, alcătuită din totalitatea normelor imperative din dreptul pozitiv.
De asemenea, nulitatea hotărârii AGA, ca act juridic, poate fi consecința caracterului ilicit al obiectului sau cauzei acesteia.
D. de aceste noțiuni de ordin teoretic, C.ea constată că instanța de fond a fost investită cu soluționarea unei acțiuni prin care se invocă nulități absolute privind:
AGA din (...):
- greșita convocare a aga de către unul dintre asociați și nu de către administratorul statutar;
- neinformarea reclamantului cu privire la convocarea A.
- neinserarea, în convocator, a modificărilor ce se doresc aduse actului constitutiv;
- desfășurarea AGA la o altă locație decât sediul social;
- inserarea în procesul verbal al ședinței a unor date inexacte cu privire la participarea reclamantului la ședință;
- majorarea capitalului social cu aporturi în creanțe, contrară legii;
AGA din (...):
- convocarea prin email, cu 2 zile înainte de data fixată pentru adunare;
- necuprinderea datelor cu privire la administratorul nou propus;
- inserarea în procesul verbal al ședinței a unor date inexacte cu privire la participarea reclamantului la ședință;
-cauza ilicită;
AGA nr. 4 din (...) :
- nerespectarea procedurii de convocare;
- înscrisul care cuprinde hotărârea datează din (...) deși adunarea a avut loc la (...) și a fost întocmit la Dej și nu la sediul social. Motivarea instanței de fond, potrivit căreia :,, motivele de nulitate invocate de reclamant… sunt motive de nulitate relativă,, este lapidară, neputându-se analiza considerentele pentru care tribunalul a apreciat că toate aspectele sesizate de către reclamant vizează nulități relative.
Potrivit art. 261 alin 1 pct. 5 Cod proced. civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Concluzionarea printr-o singură frază, asupra caracterului relativ al nulităților, cu privire la 12 împrejurări distincte invocate de către parte, echivalează cu o nemotivare a hotărârii.
Paleta de nulități cu care a fost investită instanța de fond este foarte largă și ar fi impus o mai judicioasă aplecare a judecătorului asupra fiecărei neregularități în parte pentru a se putea verifica, în calea de atac, corecta încadrare în categoria nulităților pentru fiecare dintre acestea.
Acestea sunt considerentele pentru care C.ea a apreciat, raportat la dispozițiile art. 297 alin 1 teza a II-a, că se impune admiterea apelului declarat de reclamantul P. A. împotriva sentinței civile nr. 872 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., anularea ei și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de reclamantul P. A. împotriva sentinței civile nr. 872 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE,
JUDECĂTOR,
GREFIER,
M. H. F. T.
D. C.
Red.M.H./dact.L.C.C.
6 ex./(...)
Jud.fond: V. L. Oros
D.C. 24 Martie 2011
| ← Decizia comercială nr. 970/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 121/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
