Decizia comercială nr. 238/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 238/2011
Ședința din data de 21 noiembrie 2011
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile declarate de reclamanta SC A. SA și pârâta SC P. T. C. DE I. SA împotriva sentinței civile nr.
1453 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., având ca obiect constatare nulitate act.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 07 noiembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 14 noiembrie 2011 și ulterior pentru data de astăzi.
C U R T E A
Prin sentința comercială nr.1453 din (...) pronunțată de Tribunalul
Comercial Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește suprafața de 21 ha, excepție invocată din oficiu de către instanță.
A fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată, excepție invocată de către pârâta SC
P. T. C. DE I. SA.
A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta SC P. T. C. DE I. SA și în consecință s-a constatat nulitatea absolută a înscrisului „Act de parcelare și contract de vânzare-cumpărare"; autentificat sub nr. 1517 din 16 iunie 1999 de B. N. P. V. B. încheiat între părți și pentru diferența de 137.678 mp situat în extravilanul localității F. în locul numit „. de J. sau „. V., înscris inițial în CF nr. 4620 F. și CF nr. 4621 F. și reînscris în urma parcelării anterioare în CF nr. 4532, sub A - 2+3, menționat ca fiind situat în extravilanul localității F., str. DN1 - E60 - SUD, nr. F.N., jud. C. și actualmente înscris în CF nr. 51704 F., provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 8899 F., sub nr. cad. 4622/1, CF nr.
50336 F., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 9411 F., sub nr. cad.
4622/3/1, CF nr. 51726 F., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 8901
F., sub nr. cad. 4622/3/2, CF nr. 51666 F., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 8900 F., sub nr. cad. 4622/2, cu privire la imobilul situat administrativ în F., str. A. I., nr. 492-500.
A fost respinsă cererea reclamantei pentru constatarea nulității absolute a aceluiași înscris pentru suprafața de 210.000 mp, nulitate ce a fost constatată prin D. civilă nr. 7. a C. de A. C., ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin A. de parcelare
și contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1517 din 16 iunie 1999 de
N. S. V. B., SC A. SA C. a solicitat parcelarea imobilului înscris în CF nr. 4532 F., teren pentru construcții în suprafață de 347.678 mp, în două parcele cu nr. top. noi, una constând în teren pentru construcții în suprafață totală de 247.678 mp situat în intravilanul Comunei F., str. DN1 - (...), nr. F.N., care se reînscrie în aceiași carte funciară, în favoarea reclamantei și cealaltă parcelă contrând teren pentru construcții în suprafață de 100.000 mp situat în intravilanul Comunei F., str. DN1 - (...), nr. F.N., care se reînscrie în aceiași carte funciară, în favoarea reclamantei. Prin același act, reclamanta a înstrăinat pârâtei SC P. T. C. DE I. SRL, actualmente SC P. T. C. DE I. SA imobilul teren în suprafață de 247,678 mp situat în intravilanul Comunei F., str. DN1 - (...), nr. F.N. pentru prețul de
2.849.500.000 lei + TVA în cuantum de 626.890.000 lei, preț ce urma a fi achitat în termen de 30 de zile, precum și suprafața de teren de 100.000 mp, teren pentru construcții situat în intravilanul Comunei F., str. DN1 - (...), nr. F.N. pentru prețul de 1.150.500.000 lei + TVA în sumă de 253.110.000 lei., preț care urma a fi achitat tot în termen de 30 de zile de la data încheierii actului.
Prin Sentința civilă nr. 6. pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. s-a admis acțiunea precizată formulată de C. V., C. I. și alții în contradictoriu cu SC A. SA și SC P. T. C. DE I. SA și s-a constatat nulitatea absolută a înscrisului „act de parcelare și contract de vânzare-cumpărare"; autentificat sub nr. 1517 din 16 iunie 1999 de către N. S. V. B., doar în ceea ce privește terenul pentru construcții în suprafață de 247.678 mp, reînscris urmare a parcelării în CF nr. 4532 F. sub A+2, situat în intravilanul Comunei F., str. DN1 - (...), nr. F.N. și terenul pentru construcții în suprafață de 100.000 mp reînscris în urma parcelării în CF nr.
4532 F. sub A+3 situat în intravilanul Comunei F., str. DN1 - (...), nr. F.N.
Prin D. civilă nr. 7. pronunțată de C.ea de A. C. s-a admis apelul declarat de SC P. T. C. DE I. SA și a fost modificată sentința civilă nr. 6. din (...) a T. C. C. în sensul că s-a constatat nulitatea absolută parțială a înscrisului „act de parcelare și contract de vânzare-cumpărare"; autentificat sub nr. 1517 din 16 iunie 1999 de către N. S. V. B. încheiat între SC A. SA și SC P. T. C. DE I. SA privind suprafața de 21 ha teren parte a obiectului contractului de vânzare- cumpărare încheiat între părți, situat în extravilanul localității F., înscrise inițial în CF nr. 4620 F. și CF nr. 4621 F. și reînscrise apoi în CF nr. 4532 sub A+ 2-3, menționat a fi situat în extravilanul comunei F., str. DN1-(...), nr. F.N.
Prin decizia nr. 4150/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție
- Secția C. s-a respins recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 74 din 27 mai
2010 pronunțate de C.ea de A. C. - Secția comercială de contencios administrativ și fiscal (filele 163-175).
Potrivit art. 1201 cod civil „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza și este între aceleași părți, făcuta de ele și în contra lor în aceeași calitate."; Așa cum în mod constant s-a arătat în literatura judiciară și doctrină, acest text de lege instituie o prezumție legală irefragabilă. Potrivit textului legal, pentru a opera puterea de lucru judecat, trebuie să existe o triplă identitate : de părți, de obiect și cauză.
Având în vedere cele două cereri de judecată, cea care a făcut obiectul
Dosarului civil nr. (...) al T. C. C. cât și prezenta cauză, instanța reține că există identitate de părți, atât reclamanta cât și pârâta fiind părți în ambele cauze. De asemenea mai reține faptul că obiectul material și dreptul subiectiv invocat este identic în cele două cauze, iar sub aspectul cauzei instanța constată aceiași identitate, in ambele cauze solicitându-se constatarea nulității absolute a actului intitulat „act de parcelare și contract de vânzare-cumpărare"; autentificat sub nr.
1517 din 16 iunie 1999 de către N. S. V. B. încheiat între SC A. SA și SC P. T. C.
DE I. SA.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 1201 Cod civil, raportat la art. 166
Cod procedură civilă, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește suprafața de 21 ha, excepție invocată din oficiu de către instanță
și a respins cererea reclamantei SC A. SA pentru constatarea nulității absolute a înscrisului „Act de parcelare și contract de vânzare-cumpărare"; autentificat sub nr. 1517 din 16 iunie 1999 de B. N. P. V. B. încheiat între părți pentru suprafața de 210.000 mp, nulitate ce a fost constatată prin D. civilă nr. 7. a C. de A. C., ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
Referitor la excepția lipsei interesului reclamantei de a formula acțiunea în constatarea nulității absolute a înscrisului „Act de parcelare și contract de vânzare-cumpărare"; autentificat sub nr. 1517 din 16 iunie 1999 de B. N. P. V. B., trebuie plecat de la faptul că interesul de a formula acțiunea civilă trebuie subsumat și regimului juridic specific nulității absolute.
Așa cum s-a conturat în doctrina și practica judiciară, prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, interes care, poate fi material, dar și moral.
Petru a fi în prezența unei justificării pertinente a interesului trebuie îndeplinite cumulativ, o serie de condiții, respectiv: interesul să fie legitim, să fie născut și actual, să fie personal și direct.
Condiția interesului legitim, juridicește proteguit este evidențiată îndeobște prin temeinicia sau netemeinicia pretenției formulate, mai precis, trebuia stabilit dacă interesul este în legătură cu pretenția formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat, ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Astfel, din sentința penală 1432/2001 a Judecătoriei C.-N. (filele 245-250) reiese că prin acțiunea infracțională a reprezentantului pârâtei a făcut posibilă autentificarea actului a cărui anulare se solicită, în lipsa unei atari activități autentificarea nefiind posibilă, ori având în vedere și interpretarea per a contario a dispoziției art. 35 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954, nu se poate reține că actele acestuia sunt actele persoanei juridice reclamante. De asemenea, nu se poate reține, raportat la regimul nulității absolute, că doar S. Român are avea interesul și posibilitatea de a contesta actul, căci prin instituirea sancțiunii nulității absolute se protegiuește un interes public, general, ori în cazul de față S. Român avea doar calitatea unui acționar, și nu singurul al reclamantei, neexistând nici o normă de favoare în beneficiul acestuia care să îi confere interes și calitate în anularea actului juridic. C. pârâtei cum că doar statul are avea legitimare și interes în anularea actului este invalidată de chiar sentința civilă nr. 6. pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. modificată prin D. civilă nr. 7. pronunțată de C.ea de A. C. devenită irevocabilă prin respingerea recursului prin D. nr. 4150/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C..
De asemenea, nu se poate reține o exercitare abuzivă a dreptului de către reclamantă, căci aceasta are interesul de a clarifica situația juridica a înscrisului
„Act de parcelare și contract de vânzare-cumpărare"; autentificat sub nr. 1517 din
16 iunie 1999 de B. N. P. V. B., act care, la solicitarea unor persoane fizice terțe, a fost considerat lovit de nulitate absolută pentru suprafața de 21 ha, aceasta fiind limita investirii instanței. Mai mult, motivul invocat drept temei al nulității îl constituie frauda la lege.
Mai reține instanța faptul că interesul este născut și actual, precum și personal și direct, căci prin constatarea nulității absolute reclamanta tinde la readucerea în patrimoniul său a unui drept de proprietate, drept care a fost transferat prin fraudarea legii.
Astfel, având în vedere interesul protejat de legiuitor prin aplicarea sancțiunii nulității absolute, respectiv un interes general, protejat de norme juridice imperative, în cauză nu are eficiență principiul de drept nemo auditurpropriam turpitudinem allegans, principiu aplicabil doar în cazul nulității relative când interesul protejat este unul particular. De asemenea, mai subliniazăinstanța că interesul public general nu trebuie și nu poate fi confundat interesul
S..
Față de aceste motive, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea cererii de chemare în judecată, excepție invocată de către pârâta SC P. T. C. DE I. SA.
Prin sentința civilă nr. 6. pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. modificată prin D. civilă nr. 7. pronunțată de C.ea de A. C. devenită irevocabilă prin respingerea recursului prin D. nr. 4150/(...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția C., s-au analizat tocmai motivele de nulitate invocate de reclamantă cu privire la același act juridic, obiectul material fiind însă diferit.
Astfel din probele administrate cu ocazia pronunțării hotărârilor menționate de reține faptul că la data încheierii contractului de vânzare- cumpărare, respectiv 16 iunie 1999, reclamanta SC A. SA, avea capital social de stat, drepturile și obligațiile S. Român, ca acționar, erau îndeplinite de către A.
(fostul FPS) și, fiind în vigoare prevederile OUG nr.88/1997 privind vânzarea activelor aparținând societăților comerciale cu capital de stat, conform art.24 din
OUG nr.88/1997, vânzarea activelor societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale, este acționar majoritar, se efectuează pe bază de licitație, cu strigare sau în plic, cu adjudecare la prețul de piață, în baza raportului dintre cerere și ofertă, iar excepțiile sunt prevăzute de art.27 și se referă la societățile care au în derulare contracte de locație de gestiune, de închiriere sau de asociere în participațiune, care pot vinde, prin negociere directă cu beneficiarii contractelor, în situațiile în care aceștia au efectuat investiții în activele pe care le utilizează, caz în care din prețul de vânzare se scade valoarea investițiilor pe bază de raport de evaluare acceptat de părți.
Astfel, în ceea ce privește incidența art.27 din OUG nr.88/1997 și nesocotirea acestora cu prilejul încheierii contractului, corect s-a reținut, inclusiv cu trimitere la prevederile art.24 din același act normativ că, vânzarea activelor aparținând societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar, se efectuează pe bază de licitație cu strigare sau în plic, cu adjudecare la prețul de piață, în baza raportului dintre cerere și ofertă.
Excepțiile de la regula vânzării, prevăzute anterior, consacrate de art.27 din
OUG nr.88/1997 se circumscriu unor situații expres determinate și se referă la societățile care au în derulare contracte de locație de gestiune, de închiriere, sau de asociere în participațiune, care pot vinde, prin negociere directă cu beneficiarii contractelor, în situația în care, aceștia din urmă, au efectuat investiții în activele pe care le utilizează, caz în care, din prețul de vânzare se scade valoarea investițiilor, pe bază de raport de evaluare, avizat de părți.
Așa cum s-a reținut și în cadrul hotărârilor anterior menționate, vânzarea din litigiu s-a făcut direct către pârâta SC P. T. C. DE I. SA C.-N., în condițiile în care, în perioada 1991 - 2005, Universitatea de Ș. A. și M. V. a folosit terenul din litigiu. Contractul de asociere între SC A. SA și SC P. T. C. de I. SA încheiat la 25 septembrie 1998, vizează asocierea având ca scop o investiție pe care pârâta SC P. T. C. de I. SA urma să o facă pe teren, însă singura situație în care aceasta din urmă ar fi putut dobândi, prin negociere directă, terenul în litigiu, era aceea în care ar fi efectuat investiții edificate pe teren în baza contractului de asociere, a căror valoare să fie determinată pe baza unui raport de evaluare acceptat depărți, raportul fiind singura probă admisă pentru existența unor investiții, contractul de asociere având ca finalitate faptică, schimbarea destinației din teren agricol, în teren de construcții și scoaterea terenului din circuitul agricol, însă nu există nici o hotărâre AGA prin care să fi fost aprobată asocierea menționată.
De asemenea, s-a mai reținut că deși prin procesul verbal din 28 mai 1999, încheiat cu ocazia AGA, se aprobă în principiu vânzarea, iar ulterior, prin procesul verbal din 2 iunie 1999 (f. 158,159 dosar (...) al T. C. C.) este aprobată vânzarea, nu există însă o hotărâre prealabilă AGA de aprobare a acestei înstrăinări.
Dincolo de orice speculații, cu privire la contextul și realitatea contractului de asociere dintre reclamantă și pârâtă, ca premisă a săvârșirii ulterioare, potrivit probațiunii administrate, semnarea contractului de vânzare-cumpărare dintre părți s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale imperative, ce reglementează necesitatea unui aviz al FPS și, deosebit de acesta, era necesar un mandat special în AGEA care să fi luat în discuție amploarea vânzării.
În ceea ce privește interpretarea conținutului normei legale, instanța a reținut că, Legea nr.54/1998, privind circulația juridică a terenurilor, a prohibit înstrăinarea terenurilor, cu privire la titlul cărora, existau litigii deduse judecății instanțelor judecătorești, pe tot timpul soluționării acestor litigii. Având în vedere faptul că legiuitorul nu a făcut nici o distincție cu referire la natura și regimul titlului la care se referă dispozițiile art.15 din Legea nr.54/1998, nici interpretul nu poate realiza o atare diferențiere, reținându-se că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, în cartea funciară a terenului era notată acțiunea civilă ce viza un contencios în legătură cu o parte din terenul ce a făcut obiectul contractului, fiind apreciat ca lipsită de relevanță împrejurarea că, obiectul acțiunii nu se circumscria constatării titlului vânzătoarei, și ca fiind semnificativ faptul că, la momentul înstrăinării terenului a existat notată în CF o acțiune prin care, o parte dintre reclamanți au urmărit eliberarea titlului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de aproximativ 6000 mp, ceea ce a fost considerat suficient pentru reținerea incidentului și a efectelor prevăzute de art.15 din Legea nr.54/1998.
Independent de cât de excesivă ar fi fost o sancțiune legală, instanța nu poate face abstracție de aplicarea normei în sine, iar abrogarea Legii nr.54/1998 nu înlătură eficacitatea normei legale.
De asemenea, nu poate fi reținută nici inadmisibilitatea acțiunii reclamantei raportat la garanția pentru evicțiune pe care aceasta o datorează, căci garanție de evicțiune se circumscrie unui contract valabil, pe când în cauză este vorba de un act juridic lovit de nulitate absolută. Mai mult, în cadrul evicțiunii vânzătorul ar trebui să pretindă un drept real asupra bunului, ceea ce nu este cazul în prezenta speță. A admite susținerea pârâtei cum că vânzătorul nu poate promova o acțiune în constatarea nulității absolute, este inadmisibilă atâta vreme cât aduce atingere regimului acesteia, unul din elementele constitutive ale acestuia fiind și acela că nulitatea poate fi invocată de orice parte interesată, ori în ipoteza susținută de către pârâtă vânzătorului i se creează o situație mai defavorabilă.
În ceea ce privește susținerea pârâtei privitoare la abuzul de drept, abuz care reiese din reaua credință a reclamantei și poziția sa oscilantă în cadrul procedurilor judiciare, instanța reține că pârâta nu a făcut dovada relei credințe, dovadă la care era ținută potrivit dispozițiilor art. 1169 Cod civil, căci potrivit art. 1899 alin. 2 Cod civil, „.-credința se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce alege rea-credința";, iar pe de altă parte poziția oscilantă nu este de natură a creiona, prin ea însăși un abuz de drept.
Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 24 și 27 din OUG nr.88/1997, corelat cu dispozițiile art.948 Cod civil, art. 15 din Legea nr.
54/1998, și art. 111 Cod procedură civilă, instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâta SC P. T. C. DE I. SA și a constatat nulitatea absolută a înscrisului „Act de parcelare și contract de vânzare-cumpărare"; autentificat sub nr. 1517 din 16 iunie 1999 de B. N. P. V. B. încheiat între părți și pentru diferența de 137.678 mp situat în extravilanul localității F. în locul numit „. de J. sau „. V., înscris inițial în CF nr. 4620 F. și CF nr. 4621 F. și reînscris în urma parcelării anterioare în CF nr. 4532, sub A - 2+3, menționat ca fiind situat în extravilanul localității F., str. DN1 - E60 - SUD, nr. F.N., jud. C. și actualmente înscris în CF nr. 51704 F., provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 8899 F., sub nr. cad. 4622/1, CF nr. 50336 F., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 9411 F., sub nr. cad. 4622/3/1, CF nr. 51726 F., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 8901 F., sub nr. cad. 4622/3/2, CF nr. 51666 F., provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 8900 F., sub nr. cad. 4622/2, cu privire la imobilul situat administrativ în F., str. A. I., nr. 492-500.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel S. P. T. C. de I. S.A prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în întregime a sentinței apelate în senulrespingerii excepției autorității de lucru judecat și respingerii în întregime a cererii de chemare în judecată în principal ca lipsită de interes iar în subsidiar ca netemeinică și nelegală.
În motivare se arată că prin sentința apelată T. a hotărât admiterea excepției autorității de lucru judecat în ceea ce privește suprafața de 21 ha, respingerea ca neîntemeiată a excepției lipsei de interes a reclamantei și admiterea în parte a cererii de chemare în judecata formulata și precizata de reclamanta S. A. S. în contradictoriu cu subscrisa.
În consecință, instanța a constatat nulitatea absoluta a înscrisului "Act de parcelare și contract de vânzare-cumpărare" autentificat sub nr. 1517 din 16 iunie 1999 de BNP V. B. încheiat între parți și pentru diferența de 137.678 mp situați în extravilanul localității F. în locul numit Ș. de Jos" sau .Șapca Verde", înscris inițial în CF nr. 4620 F. și CF nr. 4621 F. și reinscris în urma parcelării în CF nr. 4532 sub A - 2+3, menționat ca fiind situat în extravilanul localității F., str. DN1 - (...), nr. f.n., jud. C. De asemenea, instanța a respins cererea reclamantei pentru constatarea nulitătii absolute a aceluiași înscris pentru suprafața de 210.000 mp, nulitate ce a fost constatata prin D. civilă nr. 7. a C. de A. C., ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat.
S-a apreciat ca hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Greșita soluționare de catre instanța de fond a excepției privind lipsa interesului intimatei- reclamante de a promova acțiunea introductiva în soluționarea acestei excepții, instanța de fond a reținut ca în speță sunt îndeplinite cele trei condiții ale interesului prin raportare la regimul juridic specific nulității absolute. Astfel, în opinia instanței de fond, condiția interesului legitim, juridicesțe proteguit, este evidențiată prin instituirea sancțiunii nulității absolute în acele cazuri în care se are în vedere un interes public, general. În ceea ce privește cerința interesului născut și actual, precum și cea a interesului personal și direct, instanța de fond a apreciat ca prin constatarea nulitătii absolute intimata-reclamantă tinde la readucerea În patrimoniul sau a unui drept de proprietate, drept care a fost transferat prin fraudarea legii.
Motivarea instanței de fond este lipsită de temeinicie, rezumându-se la teoria simplistă potrivit căreia "nulitatea absolută poate fi invocată de oricine și oricând", fără a mai analiza în detaliu dacă există un interes legitim saudimpotrivă suntem în prezența unui abuz din partea celui ce solicită nulitatea actului.
În acest sens, deși instanța de fond a avut în vedere faptul ca "acțiunea infracțională a reprezentantului reclamantei a făcut posibilă autentificarea actului a cărui anulare se solicită", a concluzionat că actele acestuia nu pot constitui actele juridice ale persoanei juridice reclamante. ar, este cunoscut faptul că ființa însăși a persoanei juridice se exprimă prin organele sale care, spre deosebire de reprezentanți, sunt părți intrinseci ale acesteia. Când se vorbește de organele persoanei juridice, nu se are în vedere două entități juridice de sine stătătoare: pe de o parte, persoana juridică, iar pe de altă parte, organele acesteia; se aflăm în fața unei singure entități - persoana juridică - ce se exprimă prin organele sale. Această idee constituie fundamentul art. 35 din Decretul
31/1954, în conformitate cu care "actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor care le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși" , iar faptele licite sau ilicite săvârșite de organele sale obligă însăși persoana juridică, dacă au fost îndeplinite cu prilejul exercitării funcției lor.
Teoria expusă mai sus este cea care stă la baza posibilității de a se dispune atragerea răspunderii civile delictuale a persoanei juridice pentru fapta proprie și chiar răspunderea penală a persoanei juridice.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 191 C. pen. privind condițiile răspunderii penale a persoanelor juridice, potrivit cărora ,,(1) Persoanele juridice, cu excepția statului, a autorităților publice și a instituțiilor publice care desfășoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, răspund penal pentru infracțiunile săvârșite în realizarea obiectului de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a fost săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de legea penală. (2) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârșirea aceleiași infractiuni. "
În consecință, în mod greșit instanța de fond nu a dat importanță faptului că încheierea contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită s-a făcut prin actiunea infractională a directorul general al S. A. S., dl. I. C. Ionel, care la acel moment făcea parte din organul de conducere al S. A. S., astfel încât acțiunile sale, făcute în scopul de a obține foloase bănești pentru societate, reprezentau însăși voința societății.
Sentința atacată este nelegală și în ceea ce privește înlăturarea susținerilor subscrisei potrivit cărora singura persoană care ar prezenta un interes în contestarea contractului a cărui nulitate se solicită este S..
Instanța de fond a ignorat analizarea legitimității interesului raportat la temeiul de drept invocat de intimata-reclamantă În susținerea acțiunii, respectiv la prevederile art. 24 și art. 27 din OUG nr. 88/1997.
Astfel, art. 24 din OUG nr. 88/1997, în forma existentă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare, avea următorul conținut ,,(1) Societățile comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar majoritar pot vinde active din patrimoniul lor persoanelor fizice sau juridice de drept privat la inițiativa consiliului lor de administrație și cu acordul
Fondului Proprietății de S. ori din inițiativa Fondului Proprietății de S., cu mandatarea reprezentantului său în adunarea generală a acționarilor. Vânzare a se poate face numai în cazul în care nu este afectată privatizarea unei societăți comerciale sau privatizarea unui activ În integralitatea sa".
În ceea ce privește art. 27, acesta prevedea că: ,,(1) Societățile comerciale prevăzute în prezenta secțiune, care au în derulare contracte de locație de gestiune, de închiriere sau de asociere în participațiune, pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, prin negocieredirectă cu locatarii sau asociații, în situațiile în care aceștia au efectuat investiții în activele pe care le utilizează. În acest caz, din prețul de vânzare se scade valoarea investițiilor pe bază de raport de evaluare acceptat de părți. (2) Vânzarea se desfășoară cu avizul Fondului Proprietății de S. "
Din chiar formularea textului legal mai sus invocat rezultă în mod explicit scopul avut în vedere de legiuitor: apărarea intereselor S. Român în ceea ce privește "societățile comerciale cu capital de stat. "
Intimata-reclamantă S. A. S. s-a constituit prin H. nr. 266 din 12 aprilie
1991 privind înființarea de societăți comerciale pe acțiuni prin reorganizarea unor întreprinderi agricole de stat. La momentul încheierii contractului de vânzare- cumpărare a cărui nulitate se solicită, FPS, în calitate de reprezentant al S., deținea 90,38 % din acțiunile S. A. S.
S. a fost prezent prin reprezentant la A. G. a A.
Agroindustrialei, adunare în cadrul căreia s-a hotărât vânzarea, în anul 1999, și astfel a fost validată acea hotărâre de către S. Român, prin reprezentant.
Ulterior, S. și-a cesionat toate acțiunile deținute în cadrul Agroindustrialei, hotărârea de modificare a acționariatului datând din (...), astfel încât de la aceasta data capitalul reclamantei S. A. S. a devenit integral privat. Prin aceasta operațiune, S. și-a valorificat toate drepturile și obligațiile, fiind astfel "finalizată"
și rezolvată intregal situația juridică specifică acestei conjuncturi. Nici cu aceasta ultimă ocazie S., în calitatea sa de acționar al S. A. S., nu și-a manifestat vreo nemulțumire față de actul de vânzare-cumpărare încheiat în 1999.
Ca atare, chiar dacă se vorbește de o nulitate absolută a unui contract, atâta timp cât normele de drept invocate de către intimata-reclamantă S. A. S. au fost create exclusiv pentru a proteja interesele S., iar În prezent statul nu mai este acționar majoritar la S. A. S., nu se poate vorbi de existenta unui interes legitim și juridic din partea acesteia din urmă.
Mai mult decât atât, nu trebuie confundat presupusul interes al intimatei- reclamante cu cel presupus a fi justificat de către reclamanții persoane fizice în dosarul nr. (...). Faptul că reclamanții persoane fizice au fost de rea-credință în promovarea acțiunii în constatarea nulității absolute parțiale a contractului de vânzare- cumpărare rezultă din informațiile dezvăluite În "Gazeta de C." nr. 469 /
20-26 iunie 2011, în articolul intitulat "Înca un exemplu ca justiția este oarba. Terenul de sub P. la cheremul unor falși proprietari", în care se arata ca "foști proprietari, numiți locuitorii din C.-M.aștur, au cedat acest teren Institutului de C. A., primind la schimb alte parcele. Conform acestor acte, ICAR C. a predat locuitorilor din C.- M.aștur mai multe parcele însumănd 30 de ha și a primit în schimb terenul de la ((șapca Verde» în suprafața de 27 ha.". În condițiile existenței unui schimb de terenuri nu se mai poate discuta despre un interes legitim al reclamanților persoane fizice, sens în care a formulat o cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 7. pronunțată de către C.ea de A. C.
Raportat la aceste aspecte, nu poate fi reținută ipoteza promovată de catre instanța de fond, potrivit căreia intimata-reclamantă ar avea interesul de a claifica situația juridică a contractului de vânzare-cumpărare.
Greșita soluționare de către instanța de fond a susținerilor pârâtei privitoare la abuzul de drept reprezintă a reproducere fidelă a considerentelor deciziei civile nr. 7. pronunțată de C.ea de A. C., fără nicio justificare legală.
Prin acțiunea precizată, reclamanta a înțeles să își limiteze motivele de nulitate absolută la neîndeplinirea condițiilor specia le prevăzute în OUG nr.
88/1997, respectiv art. 24 și art. 27, și nerespectarea dispozițiilor legii 54/1998 privind circulația juridică a terenurilor.
Instanța de fond a reținut lipsa avizului Fondului Proprietății de S., fără a ține cont de faptul că la A. G. a A. S. A. S. din data de (...) au participat doi reprezentanți FPS.
De altfel, potrivit regulii nemo auditur propriam turpitudinem allegans" nimănui nu-i este îngăduit să se prevaleze în fața justiției de propria sa culpă pentru a valorifica un drept, iar în cauză, intimata-reclarnantă este cea care a invocat nerespectarea de către aceasta a unor norme legale care de altfel nu au caracter imperativ, conducând la nulitatea relativă a respectivului act juridic.
Astfel, contrar celor reținute de către instanța de fond, principiul "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" Își găsește aplicabilitate în speță ținând cont de faptul că în pronunțarea sentinței instanța de judecată a avut în vedere și lipsa presupului mandat special din partea FPS.
Deși aceste apărări au fost invocate de către pârâtă, instanța de fond nu a
ținut cont de ele și nici nu a menționat motivele care au stat la baza înlăturării acestora.
În ceea ce privește respectarea condițiilor specia le ale vânzării terenului în litigiu, apreciează că și în acest caz, instanța de fond nu a analizat apărările invocate de către pârâtă.
Potrivit art. 27 din OUG nr. 88/1997, coroborat cu art. 81 din HG nr.
55/1998, "societățile comerciale și regiile autonome, care în participațiune, pot vinde sau încheia contracte de leasing imobiliar cu clauză irevocabilă de vânzare, prin negociere directă cu locatarii sau asociații în situațiile în care aceștia au efectuat investiții în activele pe care le utilizează reprezentând mai mult de 15% din valoarea acestor active. În acest caz, din prețul de vânzare se scade valoarea investițiilor pe bază de raport de evaluare acceptat de părți".
Din aceste prevederi se desprind condițiile de fond ale înstrăinării de active prin negociere directă de către o societate cu capital majoritar de stat, care, raportat la speța de față, sunt următoarele: - societățile comerciale la care statul este acționar să aibă în derulare un contract de asociere în participațiune; să se fi efectuat investiții în activele care au făcut obiectul contractului de asociere.
Existența contractului de asociere în paricipațiune nu poate fi pusă sub semnul întrebării atâta timp cât intimata-reclamantă nu a înțeles să uzeze de mijloacele procesuale care să determine ineficacitatea acestui act juridic, aspect subliniat de altfel și de către instanța de fond.
Pe de altă parte, pentru a se putea Înstrăina un activ prin negocire directă se impuneau efectuarea unor investiții de orice natură (dupa cum se precizeaza în cuprinsul art. 81 din HG nr. 55/1998) asupra activului vizat, în cuantum de cel puțin 10% din valoarea activului ce face obiectul vânzării prin negociere directă. Pârâta a efectuat investiții substanțiale în activul care a constituit obiectul contractului de vânzare- cumpărare contestat de către reclamantă, al caror cuantum depășește 50% din valoarea activului dobândit de către pârâtă.
Instanța de fond a ignorat total aceste apărări ale pârâtei invocând lipsa unui raport de evaluare, însa raportul de evaluare nu a fost menționat de către legiuitor ca una dintre condițiile necesar a fi îndeplinite pentru alegerea modalității de realizare a vânzării prin negociere directă, ci doar ca o etapă subsecventă stabilirii modalitătii de vânzare a terenului.
În atare situații, modalitatea de vânzare stabilită de părți, respectiv prin negociere directă, a fost perfect legală iar în condițiile în care valoarea investițiilor nu a fost contestată de către intimata-reclamantă, încheierea unui raport de evaluare nu prezenta niciun interes.
Pe cale de consecință, din cele expuse anterior, se poate conchide în mod justificat că pârâta a îndeplinit cerințele impuse de lege în vederea achiziționăriiactivului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate absolută se invocă de către reclamantă.
Contrar celor reținute de către instanța de fond, art. 15 din Legea nr.
54/1998 nu își găsește aplicabilitate în speță.
Pentru a stabili dacă dispozițiile art. 15 sunt incidente, trebuie plecat de la definitia juridică a termenului "titlu" și de la scopul urmărit de legiuitor prin instituirea aceastei interdictii, deoarece acest articol stabilește că "sunt interzise înstrăinările, sub orice formă, a terenurilor cu privire la T. cărora există litigii la instanțele judecătorești, pe tot timpul soluționării acestor litigii." Este evident că prin acest articol, legiuitorul a urmărit să apere interesele celor care intenționau să cumpere terenuri. Este la fel de evident că legiuitorul nu a avut în vedere orice fel de litigiu, ci doar cele care vizau titlul de proprietate a terenului pe care terțe persoane intenționau a-l achiziționa.
Titlu de proprietate este definitit ca fiind orice act sau fapt juridic pe care se poate fonda dreptul de proprietate al unei persoane asupra unui lucru" Un litigiu de contencios administrativ care viza o parte din teren, dar care nu se circumscria constestării titlului intimatei-reclamante nu poate atrage aplicabilitatea art. 15. Ca atare, nu este lipsit de importanță natura litigiului notat în CF și nu este deloc semnificativ faptul că la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare a existat notată în CF o acțiune prin care anumite persoane solicitau eliberarea unui titlu de proprietate asupra unei suprafețe de 6.000 mp.
Condiția impusă de art. 15 nu era aceea ca în CF să existe un litigiu, ci aceea ca acest litigiu să vizeze valabilitatea titlului vânzătorului.
Pe de altă parte, dacă s-ar admite teoria instanței de fond, litigiul înscris în CF a vizat doar o suprafață de 6.000 mp. În acest context, care sunt motivele de nulitate absolută care să atragă nulitatea întregului contract?; este irelevant că litigiul viza o suprafață de 6.000 mp iar suprafața ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare este de aproximativ 34 ha ?
Este indubitabil că aspectele sus invocate sunt mai mult decât relevante, ceea ce ar fi trebuit să atragă cel mult nulitatea contractului de vânzare- cumpărare doar pentru această suprafață.
Susține ca motiv de apel nelegala soluționare a cererii de obligare a reclamantei la plata taxei de timbru, urmând să dezvoltăm acest motiv de apel până la primul termen de judecată, în conformitate cu prevederile art. 287 aliniat
2 C. pr. civilă.
Împotriva aceleiași hotărâri a formulat apel și reclamanta S. A. S.A solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată din oficiu de Tribunalul Cluj cu consecința admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată relevând că nu înțelege să formuleze o motivare separată a apelului astfel declarat având în vedere că argumentele pe care își susține apelul și apărarea sunt identice cu cele invocate în fața primei instanțe.
A.anta prin înscrisul denumit concluzii scrise cuprinzand in sinteza pozitia procesuala cu privire exceptia autoritatii de lucru judecat invocata din oficiu de catre instanta, exceptia lipsei de interes si exceptia de garantie invocate de parata precum si argumentele de fapt si de drept care justifica admiterea actiunii astfel cum a fost precizata a învederat următoarele referitor la exceptia lipsei de interes.
In sustinerea exceptiei, parata invoca existenta unui presupus abuz de drept, datorita faptului ca prin actiune si-ar invoca propria culpa.
Rationamentul este eronat intrucat principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans se aplica doar in situatia unor ipoteze de nulitate relativa", caci numai în aceste imprejurari se poate aprecia prevalenta unor interese personale asupra altora (cauza de nulitate raportat la sanctionarea relei-credinte
- ce se apreciaza exclusiv prin raportare la comportamentul partii). In cazul unei nulitati absolute - care protejeaza un interes de ordine publica -, principiul nu-si va gasi aplicarea, caci functia sanctionatoare a institutiei nulitatii se impune cu necesitate.
Pornind de la definitia nulitatii absolute - sanctiune care intervine atunci cand, la incheierea actului juridic s-au incalcat dispozitii legale imperative, iar conditia de validitate nerespectata a fost instituita de lege in scopul ocrotirii unui interes precumpanitor general - se poate observa si interesul de a actiona pe aceasta cale, respectiv acela de lipsire a actul juridic tocmai de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru incheierea sa valabila.
Intimata propune mentinerea ca valid a contractului lovit de nulitate absoluta, desi mentinerea efectelor ar contraveni tocmai ordinii publice si bunelor moravuri; practic se avanseaza ideea unei "confirmari" a nulitatii absolute ceea ce apare ca vadit inadmisibil, chiar daca am accepta (dar nu acceptam) ca am fi in prezenta unei culpe a subscrisei.
Nu se poate accepta ideea propriei culpe, căci au demonstrat ca actele savarsite de reprezentantul legal la acea data nu sunt actele societatii. Potrivit incheierii de autentificare (nr.1517 / (...)) si a pct.1 a Contractului din litigiu, acesta a fost semnat de catre I. C.-C. care s-a legitimat a fi imputernicit al S. S. in baza unui Proces verbal din 2 iunie 1999 a Consiliului de A., avand ca temei hotararea Adunarii Generale a A. din (...).
In concluzie, eventuala culpa a celui ce a semnat contractul de vanzare cumparare fara sa fi fost indeplinite conditiile impuse de lege (aici fiind in discutie mai cu seama conditiile specifice) nu este culpa societatii S. S.
Parata mai sustine lipsa legitimitatii interesului prin faptul ca a primit pretul la incheierea contractului de vanzare-cumparare si ca a folosit suma respectiva, iar ca prin aceasta actiune încearcă realizarea unui beneficiu mai mare decat cel obtinut prin incasarea pretului.
Societatea nu urmaresște decat restabilirea legalitatii, incalcata ca urmare a nerespectarii conditiilor de validitate prevazute de normele lega le in vigoare la data perfectarii contractului. Faptul ca a incasat pretul contractului nu are relavanta pentru analiza caracterului legitim al interesului acesteia. Daca s-ar admite o astfel de interpretare atunci vanzatorul care incaseaza pretul vanzarii nu mai poate solicita constatarea nulitatii contractului, ceea ce ar fi inadmisibil.
In contextul dat, "folosul" practic urmarit prin constatarea nulitatii absolute a vanzarii il reprezinta tocmai restabilirea legalitatii, suprimarea efectelor care contrazic dispozitiile legale incalcate la incheierea actului.
Alegatiile paratei in sensul in care doar statul ar putea sa justifice un interes in constatarea nulitatii absolute, sunt absurde si ignora faptul ca statul a fost doar un actionar al reclamantei, precum si regimul juridic al nulitatii absolute.
Aceasta cerinta exprima ideea ca, in principiu, nu este ingaduit unei persoane sa apere interesul altei persoane ori interesul colectiv (recunoscut organelor statului). Este mai mult decat evident ca nu ne aflam intr-o astfel de situatie, de altfel nici intimata nu argumenteaza in concret.
Prin introducerea acestei actiuni, aceasta tinde la apararea dreptului de proprietate care a fost lezat printr-o vanzare nulă pe motiv de frauda la lege fraus omnia corumpit, fiind asadar de actualitate interesul manifestat in final de apararea acestui drept.
Referitor la incalcarea principiului "nemo propriam turpitudinem allegans auditur" a argumentat deja atunci cand a sustinut legitimitatea interesului subscris ei faptul ca principiul "nemo propriam ... " nu-si gaseste aplicarea in cauza.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor de apel invocate în raport de care se verifică determinarea stării de fapt de către prima instanță și aplicarea dispozițiilor legale potrivit prevederilor art.296 C.pr.civ. C.ea reține următoarele:
Prima critică formulată de apelanta pârâtă SC P. T. C. DE I. S.A a vizat maniera de soluționare de către prima instanță a excepției privind lipsa interesului reclamantei intimate în promovarea acțiunii introductive.
Prima instanță a reținut: condiția interesului legitim, juridicește proteguit este evidențiată îndeobște prin temeinicia sau netemeinicia pretenției formulate, mai precis, trebuia stabilit dacă interesul este în legătură cu pretenția formulată, deci cu dreptul subiectiv civil afirmat, ori cu situația juridică legală pentru a cărei realizare calea justiției este obligatorie.
Interesul calificat unanim ca una din condițiile de exercitare a acțiunii civile trebuie să cumuleze câteva atribute respectiv să fie legitim, să fie născut și actual, să fie direct și personal și să fie pozitiv și concret.
Interesul de acționa în justiție însă nu poate fi confundat cu calitatea procesuală și dreptul subiectiv care sunt entități juridice distincte.
Din punct de vedere procedural interesul de a uza de acțiunea în justiție e principiul necesității practice a acțiunii și a autonomiei dreptului la acțiune. A. care au reținut această dihotomie au concluzionat că în lipsa recurgerii la oficiul organelor jurisdicționale reclamantul s-ar expune prin aceasta la un prejudiciu inevitabil.
Interesul este legitim doar atunci când apare ca fiind în concordanță cu dreptul obiectiv adică numai dacă pretențiile formulate izvorăsc dintr-un raport juridic recunoscut de lege, iar aceasta conduce la concluzia că dreptul subiectiv pe care se întemeiază să fie exercitat potrivit cu destinația sa.
Examinarea așadar de către instanță a legitimării interesului are drept consecință transpunerea din plan procesual în planul dreptului substanțial material, analizându-se așadar fundamentul juridic al cererii.
Analizând excepția lipsei de interes prima instanță a procedat la examinarea motivelor invocate și a tezelor susținute de reclamantă prin raportare la interesul afirmat de către aceasta referitor la clarificarea situației juridice a înscrisului „Act de parcelare și contract de vânzare-cumpărare"; autentificat sub nr. 1517 din 16 iunie 1999 de B. N. P. V. B., act care, la solicitarea unor persoane fizice terțe, a fost considerat lovit de nulitate absolută pentru suprafața de 21 ha, aceasta fiind limita investirii instanței. Mai mult, motivul invocat drept temei al nulității îl constituie frauda la lege.
Procedând în această manieră T. a transgresat verificarea condiției interesului din planul dreptului procedural în cel al dreptului material procedând la analiza raporturilor de drept material și la temeinicia demersului judiciar chiar dacă în fapt soluționa o excepție de procedură, dirimantă și care făcea de prisos antamarea fondului.
Prima instanță în fapt nu a procedat la verificarea caracterului legitim al interesului afirmat .
A.anta intimată S. A. S.A a justificat legitimitatea interesului în promovarea demersului judiciar susținând că prin aceasta se restabilește legalitatea se suprimă efecte care contrazic dispoziții legale încălcate la încheierea actului însă nu poate apare ca fiind un interes legitim , juridicește protejat acela care se fundamentează pe propria culpă.
Contrar susținerilor apelantei potrivit cărora culpa prepusului său, care a trecut în sfera faptelor penale nu este fapta persoanei juridice însăși trebuie reținut că comitentul răspunde pentru fapta prepusului său având ca temei culpa in eligendo și nu se poate detașa de fapta prepusului în manierea dorită.
Interpretarea per a contrario a disp. art.35 alin.2 din Decretul nr.31/1954 nu poate fi realizată în maniera afirmată întrucât fapta prepusului respectiv răspunderea persoanei juridice pentru fapta reprezentantului său nu poate fi înlăturată prin invocarea propriei culpe.
Chiar dacă regula generală pentru acțiunile în constatarea nulității absolute în raport de sfera de ocrotire a acestora apare ca fiind mai extinsă sub aspect procedural justificarea interesului trebuie realizată în mod evident.
Prima instanță a mai reținut că, având în vedere interesul protejat de legiuitor prin aplicarea sancțiunii nulității absolute, respectiv un interes general, protejat de norme juridice imperative, în cauză nu are eficiență principiul de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans, principiu aplicabil doar în cazul nulității relative când interesul protejat este unul particular susțineri care însă nu au un fundament juridic întrucât distinct de întinderea interesului protejat de legiuitor, respectiv a persoanelor ocrotite prin norma de drept invocată, interesul pe care îl afirmă trebuie să apară ca fiind unul legitim ori nu poate fi definit ca fiind un interes legitim acela care are la bază invocarea propriei culpe.
Celelalte apărări invocate de apelantă vizând analizarea legitimității interesului în raport de temeiul de drept invocat de intimată pot fi circumscrise sferei apărărilor care vizează justificarea calității procesuale active și nu a interesului însă apelul apare ca fiind fondat în raport de susținerile acesteia privind lipsa caracterului interesului legitim ca o condiție de exercitare a acțiunii de către reclamantă atâta timp cât demersul său se fundamentează pe propria eroare.
Aserțiunile apelantei intimate referitoare la justificarea demersului său prin raportare la împrejurarea că în lipsa pronunțării unei hotărâri care să constate nulitatea absolută se confirmă o nulitate absolută nu pot primi valențele dorite de către aceasta. Chiar și în ipoteza în care obiectul acțiunii este constatarea nulității absolute, verificarea condițiilor de exercitare a acțiunii rămân aceleași iar interesul trebuie justificat în mod similar întrucât chiar legiuitorul determinând sfera persoanelor care pot promova o acțiune în constatarea nulității absolute nominalizează orice persoană interesată. Așadar, invocarea existenței unei nulități absolute nu dispensează pe titularul cererii de obligația de a proba existența unui interes legitim în ceea ce îl privește.
Constatând că nu este îndeplinită una din condițiile ce trebuie să caracterizeze interesul ca și condiție de exercitare a acțiunii, C.ea va aprecia apelul declarat de către pârâta SC P. T. C. DE I. S. ca fiind întemeiat iar în baza art.296 și urm C.pr.civ. va admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.1453 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. C. pe care o va schimba în tot în sensul că va respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A. S. urmare a admiterii excepției lipsei de interes și drept consecință pentru aceleași considerente va respinge apelul declarat de reclamantă , C.ea nefiind ținută la examinarea celorlalte excepții având în vedere admiterea unei excepții peremtorii și dirimante .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta SC A. S. cu sediul în C.-N. B-dul M. nr.47, jud. C.
Admite apelul declarat de pârâta SC P. T. C. DE I. S. cu sediul în F. str. A.
I. nr.492, et.2, 1p.5, jud. C. împotriva sentinței civile nr.1453 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. C. pe care o schimbă în tot în sensul că respingeacțiunea formulată de reclamanta SC A. S. urmare a admiterii excepției lipsei de interes.
D. este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A. C. M. S. L. F.
Red.A.C./S.M.D.
4 ex./(...)/Jud.fond.C. G.
| ← Decizia comercială nr. 2876/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1766/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
