Decizia comercială nr. 42/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 42/2011
Ședința publică din data de 7 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. I. I.
G. : L. F.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de pârâtul V. G. și cererea de aderare la apel formulată de reclamanta SC P. V S. împotriva sentinței civile nr. 2259 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., având ca obiect pretenții.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 februarie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 21 februarie 2011, apoi pentru data de 28 februarie 2011 și ulterior pentru data de astăzi.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2259 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC P. V S. G. împotriva pârâtului V. G. și în consecință a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei 63.931,40 lei despăgubiri și 7.000 lei cheltuieli parțiale de judecată.
A fost respinsă excepția privind prescrierea dreptului la acțiune formulată de pârât și capătul de cerere privind plata dobânzilor.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că la termenul din (...) excepția prescrierii dreptului la acțiune a fost respinsă cu motivarea că, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 224 al. 1 din L. 31/1990 modificată, termenul de 3 ani pentru prescrierea dreptului la acțiune începe să curgă din momentul excluderii pârâtului, care coincide cu pronunțarea deciziei civile 3105/(...) a I.C.C.J.
Distinct de motivarea făcută pentru respingerea prescripției instanța mai reține că împotriva pârâtului, reclamanta a formulat plângere penală încă din anul
2002 în dosarul nr. 37/P/2002. Rezultă din actele dosarului atașat nr.
3434/2004 al Judecătoriei V. de Sus că o atare plângere a fost formulată la (...) sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 40 din L. 82/1999 și art. 266 pct. 2 și 3 din L. 31/1990 care a fost finalizată cu scoaterea de sub urmărire a învinuiților în cursul anului 2004. Împotriva acestei soluții s-a formulat plângere respinsă prin S. 36/(...) pronunțată de J. V. de Sus în dosarul 3434/2004, definitivă prin decizia penală 329/P/(...).
T. a considerat că reclamanta a acționat pârâtul pentru recuperarea prejudiciului cu începere din (...), la început pe cale penală, cumulând răspunderea penală cu cea civilă, apoi prin acțiune civilă și că în aceste condițiinu poate fi sancționată pentru pasivitate prin aplicarea prescripției extinctive cu privire la dreptul la acțiune împotriva pârâtului.
Potrivit art. 73 (1) lit. „e"; din L. 31/1990 modificată privind societățile comerciale administratorii sunt răspunzători față de societate pentru stricta îndeplinire a indicatorilor pe care legea și actul constitutiv le impun. Răspunderea civilă a administratorului, în principiu, poate fi atât o răspundere contractuală, cât și o răspundere delictuală, după cum se referă la obligații ce rezultă din mandat sau din obligația ce incumbă administratorului conform legii.
În speță răspunderea pârâtului este una delictuală.
Din expertiza contabilă efectuată la cererea reclamantei de către dl. G. R., înregistrată la (...), se reține că pârâtul până la data de (...) a ridicat avansuri de trezorerie care totalizează suma de 575.915.800 lei (ROL) pe care nu le-a justificat.
Suma actualizată în raport cu devalorizarea monetară se ridică la nivelul a
63.931,40 lei.
P. a fost asistat pe parcursul efectuării expertizei de un expert propus de el, dl. A. F., care și-a depus propria expertiză la (...).
Acest expert admite că a existat o sumă de (...) lei care nu a fost justificată din punct de vedere scriptic, dar că aceasta nu poate fi reținută ca și prejudiciu deoarece pârâtul a făcut diferite plăți în contul societății, care în final ajung la stingerea datoriei din avansul spre decontare, ajungând la o diferență de 5.145 lei decontată în plus de pârât.
Instanța nu a luat în considerare plățile făcute de pârât în contul societății cu diferite ocazii, care nu au legătură cu soldul avansurilor spre decontare. P. trebuia să își valorifice aceste pretenții pe calea cererii reconvenționale, ceea ce nu a făcut. Dacă într-un cadru procesual corespunzător s-ar fi stabilit că pârâtul are o creanță certă, lichidă și exigibilă față de societate, s-ar fi putut opera compensarea cu datoria pârâtului rezultată din nejustificarea avansurilor de decontare. C. legale de compensare nu sunt întrunite, motiv pentru care acțiunea urmează să fie admisă la nivelul sumei de 63.931 lei. Majorarea acestei sume la
77.749 lei cerută pentru prima dată de reclamantă în concluziile scrise înregistrate la (...), deci după dezbaterea cauzei în fond din (...) nu poate fi luată în considerare.
Cererea privind obligarea pârâtului la dobânzi de 33.990 lei a fost formulată pentru prima dată în concluziile scrise, situație în care nu i se poate da curs.
Proporțional cu admiterea acțiunii, din totalul de 26.842 lei cheltuieli de judecată solicitate de reclamantă, pârâtul a fost obligat la 7.000 lei în conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei soluții a formulat apel reclamantul V. G. prin care a solicitat admiterea apelului , schimbarea, in parte, a dispozițiilor sentinței recurate, pe cale de consecință: în principal - respingerea acțiunii reclamantei intimate reținând prescriptia dreptului la actiune; în subsidiar - respingerea în totalitate a acțiunii, ca nefondată , cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În motivare se arată că se impune ca în conformitate cu prev. art. 295 alin.2
C.p.civ să se încuviințeze refacerea Raportului de expertiză care a stat la baza pronunțării sentinței apelate.
Raportul de expertiză ce a fost întocmit inițial de expertul G. R. este nul, fiind efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 208 C.p.civ.A. nulitate a fost ridicată de părăt în fața instanței de fond prin N. de ședință depuse pentru termenul din data de 13 ianuarie 2010, dar În mod greșit s-a apreciat că raportul de expertiză s-a întocmit în conformitate cu dispozițiile legale.
În privința admiterii apelului și schimbării, în parte a dispozițiilor sentinței apelate, respingind acțiunea reclamantei,în principal solicită respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
Hotărîrea instanței de fond este nelegală și netemeinică sub aspectul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei intimate.
Astfel, prin acțiunea formulată reclamanta solicită obligarea pârâtului la plata sumelor cu care acesta ar fi prejudiciat societatea reclamantă - în perioada martie 1999 - decembrie 2000.
Ca atare, potrivit Decretului nr. 167/1958 - dreptul la acțiune începe să curgă de la data când societatea reclamantă a cunoscut atât persoana care se face vinovată de prejudicul cauzat societății, cât și cuantumul acestui prejudiciu.
În cazul de față relevant de reținut este faptul că societatea reclamantă - a cunoscut aceste împrejurări încă din anul 2001 , când a fost pârâtă alături de V. G. În cadrul procesului înregistrat sub dosar nr. 4334/(...) a T. M., care ulterior s- a strămutat la Tribunalul București Secția a VI-a comercială - și înregistrat sub dosar nr. 18268/2003 a acestei din urmă instanțe.
Prin urmare , dacă societate a reclamantă ar fi avut anumite pretenții de la pârâtul din prezenta cauză, avea obligația în raport de dispozițiile legale în materia prescripției să formuleze încă de la acea dată o acțiune de natura celei prezente.
Așa cum am arătat în fața instanței de fond și cum corect s-a reținut de instanță din modalitatea în care este formulată cererea de chemare în judecată - fără însă a se preciza, în concret, care este temeiul în drept se află în sfera răspunderii civile delictuale.
Potrivit prev. art. 8 alin 1 din Decretul nr. 167/1958 - dreptul la acțiune începe să curgă de la data când persoana păgubită a cunoscut sau trebuia să cunoască atât prejudiciul, cât și pe cel care este obligat la repararea lui.
Așa cum rezultă din actele existente la dosarul cauzei societatea reclamantă a cunoscut aceste condiții imperative promovării acțiunii În răspundere împotriva pârâtului încă din anul 2001 iar prezenta acțiune este formulată în anul 2007.
Instanța de fond face o confuzie majoră atunci când în considerente reține că nu poate fi admisă excepția prescripției dreptului la acțiune motivând că societatea reclamantă a formulat cererea pentru recuperarea prejudiciului împotriva pîrîtului prin plîngerea penală în data de 7 februarie 2002. O astfel de motivare în respingerea excepției încalcă atît prevederile legale privind răspunderea civilă delictuală, cît și toate principiile dreptului civil .
Nu se poate confunda o plîngere penală cu o cerere de chemare în judecată pentru angajarea răspunderii civile delictuale. Ar însemna ca orice plîngere care nu are finalitatea dorită de cel care o formulează să poată fi valorificată pe calea unei acțiuni civile sau comerciale după caz, fără respectarea dreptului în materie. Mai mult, considerentele reținute de instanța fondului încalcă dispozițiile imperative ale Decretului 167/1958 referitoare la întreruperea cursului prescripției.
Se mai solicită respingerea în totalitate a acțiunii că fiind nefondată, întrucât hotărîrea instanței de fond este nelegală deoarece pe de o parte se bazează, În excusivitate, pe un raport de expertiză nul, iar pe de altă parte Înlătură toate apărările pârâtului - cât i-au fost Îngăduite sau încuviințate să le facă.
Precizează că pe rolul T. G. sub dosar nr. (...) cu termen de judecată la data de 29 septembrie 2010 există un dosar între aceleași părți, în care apelantul din prezenta cauză reclamant în acel dosar solicită societății intimate pârâtă în aceldosar contravaloarea părților sociale pe care le-a deținut În cadrul S. C. P. V
S.R.L. V. de S.
Instanța de fond trebuia să analizeze cererea cu care a fost investită, dacă este fondată sau nu o astfel de cerere, în raport de întrunirea cumulativă sau nu a condițiilor răspunderii civile delictuale,fără a analiza că pîrîtul trebuia sau nu să- și valorifice eventualele pretenții față de reclamanta intimată în cadrul aceluiași proces.
Instanța de fond nu analizează sub nici un aspect dacă sunt sau nu întrunite condițiile răspunderii delictuale, existența sau nu a culpei pârâtului apelant în prejudicierea societății reclamante, precum și existența unui raport de cauzalitate între faptele prejudiciabile ale apelantului pârât și prejudiciul efectiv.
Din concluziile expertului parte A. F. precum și din concluziile expertului G. R., În ceea mai mare parte nu rezultă că apelantul pârât În calitatea sa de asociat, administrator și director al societății reclamante , a prejudiciat societatea prin administrarea frauduloasă sau prin proasta administrare. Astfel: conform raportului de expertiză Î. de către expertul A. F. - C. C. pag. 6 rezultă pe de o parte că apelantul pârât nu și-a acordat avansuri de trezorerie nici pentru cele pentru care a făcut decontarea pînă la (...) și nici pentru cele care nu figurau justificate potrivit documentelor înregistrate în contabilitate pînă la data de (...).
Aceste operațiuni conform legislației în vigoare și a celorlalte rapoarte de expertiză se efectuau de casier care este gestionar și răspunde de gestiunea banilor și de operațiunile de încasări și plăți, iar contabilul de corecta înregistrare și existența legalității operațiunilor făcute de casier.
In cazul de față apelantul pîrît nu era nici gestionarul societății și nici contabilul, prin urmare răspunderea nu revine acestuia.
Pe de altă parte din tot această lucrare de expertiză pag. 7 rezultă că față de avansurile primite apelantul pîrît V. G. a decontat justificativ o sumă mult mai mare de 812.787.980 lei vechi decît suma arătată de reclamant intimată și preluată de expertul G. R. fără nici un suport real și fără nici o justificare.
Prin urmare neexistînd prejudiciu nu există nici persoană vinovată.
În ce privește evidențierea În contabilitate În perioada martie 1999 - decembrie 2000 de sume reprezentînd cheltuielile excepționale - amenzi, penalităti de întărziere - expertul A. F. la pag 8 arată instanței de judecată că suma evidențiată În acest mod nu reprezintă un prejudiciu creat soietătii și nici că acesta s-ar datora pârâtului. A. concluzie și-a Însușit-o pe deplin și expertul G. R.
Obiectul plângerii penale formulate împotriva pârâtului din prezenta cauză și a altor persoane - în dosarul penal mai sus amintit a fost exact faptele indicate în prezenta acțiune.
Prin cererea de aderare la apel formulată de S. „. V"; S. se solicită admiterea apelului și modificarea sentinței.
În motivare se arată că hotararea instantei de fond este nefondata si solicita modificarea acesteia sub urmatoarele aspecte: Prin actiunea introductiva a solicitat obligarea paratului la plata sumelor cu care acesta a prejudiciat societatea, sume pe care le-a estimat la valoarea de 300.000 lei, valoare "ce urmeaza a fi stabilita exact pe baza de expertiza contabila si reactualizata la zi."
Din concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza de dl.expert G. R. la data de (...), a rezultat ca "P. este raspunzător pentru suma de 575.915.800 lei vechi, care actualizata inseamna 63.931,4 ron, reprezentand avansuri de trezorerie nejustificate,"
Actualizarea avuta in vedere de expertiza s-a efectuat prin exprimarea sumei in echivalent USD la cursul de referinta al BNR la data de (...) avand in vedere caacest curs era de 25.926 lei/USD( conform metodei de lucru exprimate in raportul din data de (...), pag.3, alin.3) : 575.915.800 lei: 25.926 = 22.213,83 USD.
Calculul prezentat este simplu, suma de 22.213,83 USD stabilita ca reprezentând prejudiciu, prin primul raport de expertiza la un curs de 3,5 lei/dolar rezulta o valoare de 77.749 lei.
Instanta de fond a dispus obligarea paratului la plata sumei de 63.931,40 lei, concluzionand ca "majorarea acestei sume la 77.749 lei, ceruta pentru prima data de reclamanta in concluziile scrise inregistrate la (...), deci dupa dezbaterea cauzei in fond la (...), nu poate fi luata in considerare."
Solutia este gresita, deoarece, prin concluziile orale din data de (...), am solicitat, la fel ca si prin cererea introductiva de instanta, "actualizarea la zi" a sumei ce va fi stabilita ca prejudiciu, aratand ca la data judecatii avem un alt curs leu/dolar decat in decembrie 2009, respectiv de 3,5 lei/dolar.
Instanta a pus in vedere părților sa depuna note scrise de concluzii, ocazie cu care am prezentat si calculul transformarii celor 22.213,83 dolari in 77.749 lei.
F.a de acestea, va rugam sa constatati ca nu se poate aprecia aceasta suma ca fiind o majorare ceruta pentru prima data in concluziile scrise, ci reprezinta suma pe care am solicitat-o a fi avuta in vedere in mod constant.
Solicită admiterea acestui motiv de apel si obligarea paratului la plata sumei de 77.7149 lei reprezentand prejudiciu, in loc de 63.931,4 lei.
In acelasi mod, instanta de fond a respins cererea de obligare a paratului la plata de dobanzi la aceasta suma, in valoare de 33.990 lei, cu motivarea că cererea a fost formulata pentru prima data in concluziile scrise.
In realitate, reclamanta a solicitat, inca din actiunea introductiva, obligarea paratului la plata "beneficiului nerealizat de societate ca urmare a neutilizarii fondurilor puse la dispozitia societatii si folosite in interes propriu de parat".
Acesta a fost motivul pentru care, printre obiectivele expertizei contabile a fost si acela de a calcula dobanzile legale la suma ce va fi stabilita ca prejudiciu.
La acest obiectiv expertiza a răspuns abia in raportul din data de (...), in care se arata ca, pentru suma de 20.274,30 ron, (care este prejudiciul adus de parat in varianta a doua de calcul), dobanzile pentru perioada de utilizare a capitalului folosit de parat, dintre (...)- (...), sunt in suma de 8.864,28 lei.
Avand in vedere ca reclamanta a solicitat instantei sa aiba in vedere concluziile primului raport de expertiza, in care se stabilea un prejudiciu de
22.213,83 USD(77.749 lei) si nu concluziile ulterioare, in care se propunea ca prejudiciu suma de 7.044,93 USD(20.275,30 lei), se impunea ca si dobanzile sa fie calculate la aceasta suma.
La fel ca si in cazul transformarii prejudiciului din dolari in lei la cursul din data judecatii, reclamanta, dup ace a formulat scurte concluzii orale a prezentat calculul dobanzilor la suma de 77.749 lei, pentru aceeasi perioada ca cea avuta in vedere de expert((...)- (...)), aplicand regula de trei simpla la calculul realizat de expertiza: -daca pentru o valoare de 20.275 lei s-a stabilit o dobanda de 8.864,28 lei (prin calculele expertului contabil), pentru o valoare de 77.749 lei, dobanda va fi de :77-749 x 8.864 : 20.275 = 33.990 lei.
In aceste conditii, instanta a avut posibilitatea sa verifice calculele efectuate de reclamanta ca folosind aceeasi metoda cu cele prezentate de expertiza contabila.
Faptul ca instanta de fond a admis punctul de vedere privitor la esenta litigiului, si anume din ce este compus prejudiciul adus de parat societatii, retinand concluziile corecte ale primului raport de expertiza si nu pe ale celui de-al doilea, determina concluzia că solutia data de instanta, cu privire la solicitarea dedobanzi , este doar o eroare de forma(prin nesesizarea existentei unei astfel de solicitari prealabile din partea noastra) si nu una de fond.
Solicită si obligarea paratului la plata sumei de 33.990 lei cu titlu de beneficiu nerealizat sub forma de dobanzi la sumele neutilizate precum și recalcularea cheltuielilor de judecata de la fond, acordate de instanta "proportional cu admiterea actiunii" .Aplicand aceeasi metoda de calcul, rezulta urmatorul cuantum al cheltuielilor: daca la o valoare de 63.3 91 lei despagubiri stabilite in sarcina paratului, s-au acordat 7.000 lei cheltuieli de judecata, la o valoare de 77.749 lei+33.990 lei=111.739 lei(solicitate in apel), urmeaza sa se acorde: 111.739 x 7.000 :63.931 =12.234 lei (din totalul de 26.842 lei solicitate conform chitantelor ).
Analizând apelurile declarate de ambele părți în raport cu motivele invocate șidin prisma cu prevederilor art 296 C pr civ, reține următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată formulată reclamanta SC P. V S. G. a chemat în judecată pe pârâtul V. G. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța pârâtul să fie obligat la plata sumelor cu care acesta a prejudiciat societatea reclamantă în perioada în care a fost administratorul și asociatul acesteia, până la excluderea sa, rămasă irevocabilă la (...), „ toate aceste sume fiind estimate la o o valoare totală de 300.000 lei ce urmează a fi stabilită exact pe bază de expertiză și reactualizată la zi .
Reclamanta a susținut că societatea a fost înființată de pârât ca asociat unic în 1991. În 1999 pârâtul a cooptat un partener italian în societatea comercială, ce doi asociații având părți egale.
Partenerul italian a finanțat societatea cu 79.963 USD, însă rezultatele nu au fost cele așteptate, dovedindu-se că pârâtul a fraudat societatea comercială reclamantă.
Din (...) administrator a devenit partenerul italian, pârâtul rămânând director de producție.
Prin decizia civilă 3105/(...) a Înaltei Curți de C. și Justiție excluderea pârâtului din societatea reclamantă a rămas irevocabilă.
Demersurile reclamantei pentru a obține repararea prejudiciului și sancționarea pârâtului pe cale penală au rămas fără rezultat.
În concret, în opinia reclamantei prejudiciul se compune din mai multe sume, astfel:437.215.480 lei avansuri spre decontare primite de pârât dar nejustificate, 72.376.182 lei amenzi și penalități achitate din vina pârâtului
și beneficiul nerealizat din vina pârâtului.
Analiza cu prioritate a susținerilor referitoare la excepția prescripției în raport de susținerile pârâtului că reclamanta a cunoscut prejudiciul încă din anul
2001 când l-a acționat în judecată pentru excludere, nu pot fi reținute ca veridice.
Prescripția extinctivă urmărește sancționarea creditorului nediligent iar scopul rațiunii instituirii cauzelor de suspendare și întrerupere a cursului prescripției a fost tocmai de a asigura o protecție eficientă creditorului diligent .
Declanșarea demersului judiciar pe latură penală în mod corect a fost apreciat de prima instanță ca fiind de natura actelor de întrerup cursul prescripției.
Aserțiunile potrivit cărora sunt incidente prevederile art. 8 al. 1 din D.
167/1958, în cazul răspunderii civile delictuale dreptul la acțiune începe și curge de la data când este cunoscut prejudiciul și cuantumul acestuia sunt corecte și așa a reținut și prima instanță că fundamentul răspunderii este una delictuală .
Răspunderea pârâtului a fost apreciată ca fiind delictuală tocmai pentru că a fost una extracontractuală , faptele săvârșite depășind sfera celor ce îi incumbau în calitatea sa de administrator.
Prima instanță a reținut din actele dosarului atașat nr. 3434/2004 al Judecătoriei V. de Sus că o plângere a fost formulată la (...) sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 40 din L. 82/1999 și art. 266 pct. 2 și 3 din L.
31/1990 care a fost finalizată cu scoaterea de sub urmărire a învinuiților în cursul anului 2004 iar împotriva acestei soluții s-a formulat plângere care a fost respinsă prin S. 36/(...) pronunțată de J. V. de Sus în dosarul 3434/2004, definitivă prin decizia penală 329/P/(...).
Scoaterea de sub urmărire penală a fost pronunțată reținându-se lipsa unuia din elementele constitutive ale infracțiunilor , a laturii subiective a relei credințe însă faptele au fost reținute ca fiind săvârșite de către pârât , astfel că împrejurarea că fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni nu este de natură să înlăture și răspunderea delictuală .
Calcularea termenului de prescripție în raport de elementele reținute în cauzele penale amintite apare în concluzie ca fiind corectă fiind stabilită persoana răspunzătoare și prejudiciul la data de , (...) , în raport de care acțiunea a fost formulată în termenul general calculat în raport de prevederile art 8 din D
167/1958.
Analiza realizată de instanța de fond , în ciuda susținerilor apelantului pârât potrivit cărora nu analizează sub nici un aspect dacă sunt sau nu întrunite condițiile răspunderii delictuale, existența sau nu a culpei pârâtului apelant în prejudicierea societății reclamante, precum și existența unui raport de cauzalitate între faptele prejudiciabile ale apelantului pârât și prejudiciul efectiv, a evidențiat că sunt întrunite condițiile pentru răspunderea delictuală .
Astfel , în mod corect s-a reținut existența faptei prejudiciabile, în baza probatoriului administrat , rapoartele de expertiză , fiind unanime în a constata existența sumei de 575.912.800 , ridicată în mod nejustificat din patrimoniul societății la data de (...) , diferențele fiind doar în ceea ce privește caracterul de documente justificative a înscrisurilor de care se prevalează pârâtul .experții apreciind în mod neunitar asupra acestora.
Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
Natura juridică a răspunderii administratorilor societății se circumscrie raporturilor legale pe care aceștia le au cu societatea și obligațiilor instituite în sarcina acestora de către dispozițiile art.72 din L. nr.31/1990, potrivit cărora obligatiile si răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozitiile referitoare la mandat si de cele special prevăzute in aceasta lege.
Administratorii sunt răspunzători fata de societate pentru: realitatea vărsămintelor efectuate de asociați; existenta reala a dividendelor plătite; existenta registrelor cerute de lege si corecta lor tinere; exacta îndeplinire a hotărârilor adunărilor generale; stricta îndeplinire a îndatoririlor pe care legea, actul constitutiv le impun.
Constatând că în calitate de administrator pârâtul apelant a încălcat dispozițiile prevăzute de L. nr.31/1990 și ale Legii nr 82/1991 în exercitareamandatului fapte de natură a crea prejudicii, care au și produs prejudiciul evidențiat suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate și de aceea prima instanță a omis indicării în mod expres a îndeplinirii acestei condiții .
Apărările formulate de apelantul pârât vizând plățile realizate și care nu au fost corect reținute prin rapoartele de expertiză întocmite au fost în mod justificat înlăturate având în vedere că nu s-a putut reține de experții desemnați calitatea de document justificativ a acestora și lipsa investirii instanței sub aspectul pretențiilor proprii ale pârâtului față de societatea reclamantă .
Existența unui alt litigiu pe rolul instanțelor sau concluziile rapoartelor de expertiză extrajudiciară nu pot stabili alte limite ale investirii instanței decât cele stabilite de părți .
C.le evidențiate anterior au relevat că apelul declarat de pârât apare ca nefondat , soluționarea excepției și verificarea îndeplinirii condițiilor răspunderii delictuale fiind corect stabilite în raport de starea de fapt determinată și dispozițiile legale incidente astfel că în baza art 296 C pr civ , Curte va respinge apelul declarat de pârâtul V. G. .
Analiza aderării la apel formulată în baza art 293C pr civ de către reclamanta S. „. V"; S. împotriva sentinței civile nr.2259 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. M.,relevă că aceasta vizează în principal aplicarea dispozițiilor art 294 alin 2 C pr civ .
Într-adevăr prin acțiunea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata sumelor cu care acesta a prejudiciat societatea, sume pe care le- a estimat la valoarea de 300.000 lei, valoare "ce urmează a fi stabilita exact pe baza de expertiza contabila si reactualizata la zi."
Raportul de expertiza efectuat in cauza de dl.expert G. R. la data de (...), și refăcut pentru nerespectarea exigențelor art 208 C pr civ , a rezultat ca pârâtul a prejudiciat reclamanta cu suma de 575.915.800 lei vechi, , reprezentând avansuri de trezorerie nejustificate,care actualizata la data pronunțării deciziei în conformitate cu prevederile art 294 alin 2 C prciv reprezintă suma de 66663,7 lei
, având în vedere un curs valutar de 3,0001 lei pentru un dolar .
Aserțiunile referitoare la formularea pretențiilor vizând suma actualizată apar ca fondate iar din această perspectivă prima instanță în mod eronat a limitat momentul până la care a procedat la calcularea acestora în baza algoritmului stabilit prin raportul de expertiză .
Contrar susținerilor apelantei reclamante omisiunea acordării și a dobânzilor pentru sumele reprezentând prejudiciu nu este o eroare a primei instanțe .
Instanța de fond în mod corect a reținut că nu a fost legal investită în ceea ce privește cererea vizând obligarea pârâtului și la plata dobânzii .
Repararea prejudiciului creat prin fapta delictuală trebuie să fie integrală , însă reclamanta a solicita în mod expres repararea prejudiciului prin reactualizarea sumei , solicitând obligarea paratului la plata sumelor cu care acesta a prejudiciat societatea, sume pe care le-a estimat la valoarea de 300.000 lei, valoare "ce urmează a fi stabilita exact pe baza de expertiza contabila si reactualizata la zi."
Așadar în mod corect au fost stabilite limitele investirii de către prima instanță iar o astfel de pretenție invocată prin cererea de aderare la apel nu poate fi circumscrisă sferei prevederilor art 294 alin 2 C pr civ astfel că sub aacest aspect pretențiile apelantei reclamante vor fi înlăturate .
Considerentele evidențiate au relevat că din perspectiva aplicării prevederilor art 294 C pr civ asupra sumelor solicitate prin acțiunea introductivă, în limitele investirii instanței cererea de aderare la apel apare ca fondată urmând a fi admisă în aceste limite .
Apelantul pârât fiind partea care a căzut în pretenții atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei reprezentând taxă judiciară de timbru , onorariu avocațial, onorariu expert și cheltuieli de deplasare în sumă de 9871,37.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâtul V. G. , domiciliat în V. de SUS , STR C. nr 9 a , jud M. .
Admite aderarea la apel formulată de reclamanta S. „. V"; S., cu sediul în G. ,
B-dul M. U. , nr 21, bl U 6 , et 8 ,ap 32 împotriva sentinței civile nr.2259 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. M. pe care o schimbă, în parte, în sensul că obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 66663,7 lei.
Menține celelalte dispoziții.
Obligă apelantul pârât la plata cheltuielilor de judecată în apel în sumă de
9871,37 lei în favoarea reclamantei.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR G.
A. C. M. I. I. L. F.
Red.A.C./S.M.D.
4 ex./(...)1
Jud.fond. SZaitS.
| ← Decizia comercială nr. 132/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 3519/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
