Decizia comercială nr. 255/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
Nr. 255/2011
Ședința de la 13 D. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol pronunțarea în apelul declarat de reclamanta SC R. T. S. împotriva sentinței comerciale nr.2336/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimata SC T. E. având ca obiect constatare nulitate act nulitatea absolută a contractului.
La data de (...) se înregistrează din partea intimatei-concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 decembrie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2336/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) s-a respins, ca neîntemeiată, cererea precizată formulată de reclamanta SC R. T. S., în contradictoriu cu pârâta SC T. E. S. având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului nr. 331/1 mai 2009 pentru încălcarea principiului specialității capacității de folosință și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 199.610,13 lei, cu cheltuieli de judecată.
În considerente se reține că prin cererea înregistrată pe rolul T. C. C. la
27 mai 2010 sub nr. (...) reclamanta SC R. T. S. a chemat-o în judecată pe pârâta SC T. E. S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța : să se constate nulitatea absolută a contractului nr. 331/(...) pentru încălcarea principiul specialității capacității de folosință și pentru că acesta a fost încheiat în lipsa acestei capacități; să dispună repunerea părților în situația anterioară, prin obligarea pârâtei la restituirea sumei de 199.610,13 lei; să stabilească conținutul contractului nr. 331/(...), respectiv să se determine și să se clarifice conținutul acestuia, clauzele lui, în sensul că acesta are conținutul unui contract de muncă și să se dispună obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătat că contractul nr. 331/(...), contract în temeiul căruia pârâta și-a transferat din conturile relamantei suma de 199.610,13 lei este nul absolut pentru motivul că s-a încălcat principiul specialitățiicapacității de folosință și pentru că a fost încheiat în lipsa acestei capacități, așa cum rezultă din conținutul acestuia. Astfel, în contract se stipulează că acesta a fost „semnat și redactat la Tel-A., în luna aprilie 2009"; cu societatea pârâtă care a luat ființă doar în luna iulie 2009. Rezultă că, prin semnarea contractului s-au eludat dispozițiile referitoare la capacitatea de folosință a persoanei juridice, fiind încheiat în lipsa acestei capacități. În ceea ce privește principiul specialității capacității de folosință, a arătat că acesta consacră regula că o persoană juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prin lege, actul de înființare sau statut. Or, raportat la obiectul principal de activitate al pârâtei, cod CAEN 7022 - activități de consultanță pentru afaceri și management și la conținutul contractului, rezultă în mod evident că aceasta a încălcat prin semnarea contractului regulile referitoare la capacitatea de folosință, sancțiunea care intervine fiind nulitatea absolută a actului juridic, conform art. 33-34 din
Decretul nr. 31/1954.
În ceea ce privește petitul privind solicitarea sa de interpretare a contractului, a arătat că aceasta se impune în situația în care se va respinge petitul 1 al acțiunii și raportat la împrejurarea că pârâta a solicitat în temeiul facturii emise ca urmare a semnării contractului nr. 331/(...) deschiderea procedurii de insolvență față de reclamantă în dosarul nr. (...) aflat pe rolul T. C. C. Pe cale de consecință, a apreciat că se impune clarificarea clauzelor acestuia pentru determinarea cu precizie a drepturilor și obligațiilor părților, în condițiile în care o eventuală remunerație pentru activitatea prestată i s-ar fi cuvenit persoanei fizice B. Y. și nicidecum pârâtei. În acest sens a arătat că contractul nr. 331/(...) vorbește de „. și „. persoană fizică, B. Y., de „. de director general";, având conținutul unui contract de muncă și nicidecum conținutul unui contract comercial de prestări-servicii, încheiat între două societăți comerciale. Raportat la toate clauzele contractului, pârâta nu putea presta serviciile menționate în contract, care sunt de competența exclusivă a unei persoane fizice și oricum, în fapt societatea pârâtă NU a prestat nici un serviciu. În acest sens a arătat că pârâta nu a întocmit niciun raport de activitate, nu a îndeplinit niciuna dintre obligațiile prevăzute în contract.
Mai mult, a arătat reclamanta, asociatul și administratorul unic al pârâtei, d-l B. Y. a deținut în perioada aprilie 2009 - 10 ianurie 2010 funcția de administrator al reclamantei. T. facturile anexate acțiunii au fost emise și acceptate de către acesta, în dubla lui calitate de administrator în cele două societăți. În dubla lui calitate de administrator al celor două societăți, d-l B. Y. și-a transferat din conturile reclamantei în propria societate, în temeiul acestui contract, contravaloarea facturilor nr. 1-3 și nr. 4 aproape în totalitate, după cum urmează: în data de (...) - 11.890 lei; în data de (...) -
26.000 lei și 19.000 lei;în data de (...) - 10.000 lei; în data de (...) - 21.500 lei; în data de (...) - 42.955 lei; în data de (...) - 12.000 lei; în data de (...) -
20.336,99 lei; în data de (...) - 1.928,14 lei; în data de (...) - 5.000 lei; în data de (...) - 29.000 lei, în total suma de 199.610,13 lei.
Raportat la toate aceste considerente, a apreciat evident faptul că remunerația stabilită prin contract i se putea cuveni doar persoanei fizice B. Y. și doar dacă aceasta și-ar fi îndeplinit obligațiile stabilite prin contract. Pe cale de consecință, a apreciat că plata sumei de 199.610,13 lei către pârâtă este în mod evident nedatorată, fiind efectuată fără un titlu valabil, fără vreo justificare, fără ca pârâta să fi prestat vreun serviciu, în temeiul unui contract lovit de nulitate absolută.
A mai arătat că pârâta a fost convocată la conciliere directă pentru data de 30 aprilie 2010, ora 12, la sediul social al reclamantei în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, demers care a rămas însă fără rezultat, deși așa cum rezultă din răspunsul pârâtei din data de (...) prin care a arătat că nu se va prezenta la conciliere, aceasta a luat cunoștință de convocare.
În drept, a invocat art. 33 - 34 din Decretul nr. 31/1954, art. 969, art. 977 și urm., art. 1020-1021 C.civ., art. 112 și urm., art. 7201 și urm., art. 274 C.proc.civ. La data de 30 iunie 2010, reclamanta și-a precizat cererea, reiterând primul capăt de cerere și modificând următoarele petite, după cum urmează: să se constatate că pârâta nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligațiile asumate prin contractul nr. 331/(...) și să fie obligată pârâta la restituirea sumei de 199.610,13 lei, cu cheltuieli de judecată. În motivarea precizării de acțiune, a arătat că deși în contractul nr. 331/(...) se stipulează că acesta a fost „semnat și redactat la Tel-A., în luna aprilie 2009"; cu societatea pârâtă care a luat ființă doar în luna iulie 2009, în parte introductivă a contractului societatea pârâtă este descrisă cu toate atributele de identificare, împrejurare care demonstrează faptul că probabil, contractul, a fost semnat după data înființării acesteia. Pe cale de consecință, a arătat că este nevoită să renunțe parțial la primul petit și să precizeze acțiunea introductivă. A reluat argumentele mai sus arătate referitoare la încălcarea principiului specialității capacității de folosință, arătând și faptul că contractul este lovit de nulitate absolută și pentru că eludează cerințele valabilității obiectului contractului, respectiv cele referitoare la condiția ca obiectul să fie un fapt personal al celui care se obligă, în speță pârâta obligându-se la acte juridice care puteau fi îndeplinite doar prin voința altei persoane, respectiv a unei persoane fizice. A reiterat argumentele referitoare la neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor sale contractuale și pentru a dovedi reaua-credință a pârâtei și împrejurarea că în unele situații sunt depășite limitele rezonabilului, a arătat că pârâta a solicitat în temeiul tuturor facturilor emise deschiderea procedurii de insolvență față de reclamantă în dosarul nr. (...) aflat pe rolul T. C. C. Instanța de fond a reținut că la o dată neprecizată, ulterioară datei de 1 iulie 2007, între reclamanta SC R. T. S. și societatea terță SC R. INDUSTRIE și CONSTRUCȚIE S., pe de o parte, denumite ulterior în mod colectiv „R. România"; și „angajatorul"; și, respectiv, SC T. E. S., pe de altă parte, denumită ulterior „angajatul";, s-a încheiat contractul nr. 331, în considerarea faptului că „R. România"; și „angajatul"; erau interesați de numirea „. în funcția de director general al „R. România"; și al fabricii menționate în contract, începând cu data de 15 aprilie 2009, instalarea „. urmând a avea loc în perioada 22-26 aprilie 2009. Părțile au stabilit „. de răspundere ale angajatului"; : semnătura pe documentele bancare ale societății, semnarea cecurilor, a transferurilor bancare și a altor documente similare, orice activitate comercială, orice activitate operativă cu autoritățile din România, contracte și contacte cu furnizorii și clienții, derularea și administrarea activităților de marketing, publicitate, producție, vânzări, logistică. De asemenea, părțile au convenit asupra unei clauze de exclusivitate a prestării serviciilor de către „., asupra remunerației („salariu";, denumit în contract și „.) în cuantum de 10560 euro, la care au prevăzut și adăugarea TVA, precum și obligația „. de a plăti toatetaxele, plățile obligatorii și/sau ca prestator de servicii „. de tot ceea ce privește exercitarea funcției sale și a prestării de servicii ce rezultă din prezentul contract, inclusiv plata asigurării conform legii";. În mod expres, părțile au convenit că suma denumită „. acoperă întreaga compensație ce se cuvine „. și oricărui reprezentant din partea sa pentru prestarea de servicii, inclusiv pentru orice cheltuială de orice fel ar fi aceasta care va fi efectuată de angajat, inclusiv cheltuieli ca angajat. Cu titlu generic, angajatorul s-a obligat să deducă din orice plată efectuată către angajat taxele aferente conform legii, cu excepția cazului în care angajatul va obține scutirea de taxe. În continuare, părțile au convenit și alte drepturi și obligații specifice contractelor de muncă. Referitor la data încheierii contractului, tribunalul a concluzionat că acest act a fost redactat în mod neîndoielnic după data de 1 iulie 2009, dată la care pârâta a fost înregistrată în registrul comerțului. Includerea în contract a datelor de identificare ale pârâtei, inclusiv a codului fiscal, exclud redactarea acestui act la data inserată olograf în cuprinsul contractului, 1 mai 2009. Desigur, fiind vorba despre un înscris sub semnătură privată, data acestuia este inopozabilă vreunui terț înainte de certificarea ei în sensul art. 1182 C.civ. În analiza pretinsei nulități a acestui acestui contract din perspectiva încălcării principiului specialității capacității de folosință, tribunalul a reținut că înscrierea eronată (intenționată sau nu) a datei încheierii contractului reprezintă o mențiune indiferentă. De altfel, chiar reclamanta SC R. T. S. a recunoscut, prin răspunsul la întrebarea nr. 10 din interogatoriu (f.132) „…contractul fiind încheiat ulterior înființării legale a societății";. Analizând natura acestui contract, redactat în mod evident defectuos de către părți, tribunalul a avut în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 977-art. 979 și art. 982 C.civ., potrivit cărora interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor. Când o clauză este primitoare de două înțelesuri, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul. Termenii susceptibili de două înțelesuri se interpretează în înțelesul ce se potrivește mai mult cu natura contractului. T. clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezultă din actul întreg. Obiectul contractului nr. 331 a fost clar definit de către părți în „. de răspundere ale angajatului"; : semnătura pe documentele bancare ale societății, semnarea cecurilor, a transferurilor bancare și a altor documente similare, orice activitate comercială, orice activitate operativă cu autoritățile din România, contracte și contacte cu furnizorii și clienții, derularea și administrarea activităților de marketing, publicitate, producție, vânzări, logistică. Aceste activități sunt specifice mandatului comercial acordat de societatea comercială administratorului ei, conform art. 70 din Legea nr. 31/1990 : administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv. Folosind termenii „derularea și administrarea activităților de marketing, publicitate, producție, vânzări, logistică";, părțile au descris principalele operațiuni comerciale necesare pentru aducerea la îndeplinire al obiectului de activitate al reclamantei, iar prin includerea termenului generic „orice activitate comercială"; au completat lista operațiunilor comerciale mai sus arătată (evident neexhaustivă) cu undomeniu generic care permitea pârâtei să desfășoare, în sensul art. 70 din Legea nr. 31/1990. Această interpretare este singura care în conformitate cu dispozițiile art. 978 C.civ., permite contractului nr. 331 să producă efecte juridice. F. că acest contract are și clauze specifice contractului de muncă nu îl califică juridic în această din urmă categorie de acte juridice. A. interpretarea contrară, potrivit căreia contractul nr. 331 ar avea natura juridică a unui contract de muncă, el ar fi lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu o persoană care nu are capacitatea juridică necesară pentru a deveni angajat. Or, în această situație, nici clauzele specifice contractului de muncă nu ar produce nici un efect juridic, contractul fiind lovit de o nulitate absolută totală, În consecință, tribunalul nu a putut primi susținerea reclamantei în sensul că acest contract ar fi fost încheiat cu încălcarea limitelor capacității de folosință ale pârâtei persoană juridică, aceasta având capacitatea impusă de lege pentru a încheia contractul de administrare nr. 331 cu reclamanta, conform art. 197 alin. 1 din Legea nr. 31/1990. În ceea ce privește cel de al doilea petit, având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei de 199.610,13 lei, tribunalul a avut în vedere faptul că acest capăt de cerere apare ca fiind accesoriu primului capăt, în virtutea principiului restitutio in integrum. Fiind un petit accesoriu, va avea soarta petitului principal, conform principiului accesorium sequitur principale. În cazul în care acest capăt de cerere ar fi interpretat ca fiind independent de primul petit, el apare ca fiind neîntemeiat, pârâta neavând vreo obligație contractuală sau de altă natură de a restitui reclamantei suma respectivă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel S. R. T. S.., solicitândadmiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii introductive; cu cheltuieli de judecată. În motivarea apelului, apelanta arată că, instanța a dat o greșită și nelegală aplicare a normelor juridice în materia care guvernează demersul judiciar obiect al prezentului dosar și totodată nu a analizat nici unul din argumentele învederate de apelantă, pronunțând hotărârea fără a ține cont de ele și fără a le înlătura motivat. Astfel, instanța de fond a respins acțiunea și a statuat că "nu s-a încălcat principiul capacității de folosință a pârâtei, întrucât contractul de prestări-servicii supus analizei, deși are și clauze specifice contractului de muncă, nu poate fi calificat de către instanță astfel, întrucât atunci ar fi lovit de nulitate absolută, fiind încheiat cu o persoană care nu are capacitatea juridică necesară pentru a deveni angajat, și astfel contractul nu ar produce nici un efect juridic. Pe cale de consecință instanța este ținută să interpreteze contractul în sensul în care poate produce efecte juridice, contractul putând produce efecte juridice doar dacă este calificat ca fiind unul de mandat comercial, cu activități specifice mandatului comercial acordat de către societatea comercială administratorului ei, conform art. 70 din Legea nr. 31/1990, un astfel de contract putând fi incheiat fără a se încălca principiul capacității de folosință a reclamantei împrejurare care nu atrage nulitatea absolută a contractului. Raționamentul instanței de fond la o analiză superficială poate să pară corect, însă în realitate raportat la starea de fapt, la conținutul contractului atacat, la voința părților și la dispozițiile legale în vigoare este total greșit. Astfel, instanța a reținut în mod greșit că voința părților, respectiv intenția comună a părților a fost aceea de a încheia un contract comercial demandat. I. părților a fost aceea de a remunera activitatea directorului general Y. B., aceasta rezultând din întreg conținutul contractului, o astfel de remunerație putând fi stabilită de către S. R. T. S. doar prin semnarea unui contract de muncă. Cele statuate de către instanță în legătură cu obiectul și natura contractului sunt și în discordanță cu textele de lege în vigoare. Astfel, întrucât "instanța a calificat contractul ca fiind unul specific contractului de mandat comercial acordat de către societate administratorului ei conform art. 70 din Legea nr. 31/ 1990", aceasta a omis să țină cont că un astfel de mandat și remunerație pot fi stabilite doar de către asociați, printr-o hotărâre, nu de către societate. Doar salariul este stabilit de către societatea angajatoare. În acest sens art. 77 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 republicată stipulează că: asociatii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulți administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării și eventuala remunerație, afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel, iar art. 197 din Legea nr. 31/1990 prevede că: societatea cu răspundere limitată este administrată de unul sau mai mulți administratori, asociați sau neasociați numiți prin actul constitutiv sau de adunarea generală, și la alin 1 al aceluiași articol că dispozițiile art. 75, 76, 77 alin. (1) și 79 se aplică societăților cu răspundere limitată. Pe cale de consecință în condițiile în care Y. B. a fost numit prin hotărârea asociaților S. R. T. S. în funcția de administrator al societății, în condițiile în care contractul atacat și interpretat în mod eronat de către instanța de fond a fost încheiat cu S. R. T. S.. nu cu asociații S.C R. T. S., în condițiile în care în acest contract se vorbește de funcția de director general al numitului Y. B., de atribuții corespunzătoare acestei funcții și de o remunerație, în condițiile în care S. T. E. S.. nu a fost numită în funcția de administrator și nu a efectuat nici un act, raport, nu a semnat nici un document, neexistând nici un act, în afară de facturile fiscale care să emane de la aceasta, rezultă în mod evident că intentia comună a părtilor a fost aceea de a achita o remuneratie persoanei fizice Y. B. pentru atribuții specifice functiei de director general și nu o remunerație către S. T. E. S... Astfel, contractul atacat este evident un contract de muncă încheiat cu încălcarea dispozițiilor referitoare la limitele capacității de folosință ale pârâtei, fiind lovit de nulitatea absolută așa cum reține de altfel și instanța pentru situația în care ar fi calificat contractul ca fiind unul de muncă. Consideră că doar in situația in care S.T. E. S.. era numit administratorul S. R. T. S. de către asociați și și-ar fi delegat așa cum solicită Legea nr.31/1990 un reprezentant persoană fizică pentru îndeplinirea funcției și doar dacă contractul era încheiat cu asociații recurentei, sau doar dacă contractul era încheiat cu o persoană fizică, iar S. R. T. era o societate pe acțiuni, interpretarea instanței de fond cu privire la natura contractului supus verificării ar fi putut fi corectă, în sensul unui contract comercial de administrare. Nu poate deține/exercita atribuții specifice mandatului de administrator o societate comercială, care să primească și o remunerație pentru o astfel de activitate, întrucât astfel de venituri sunt asimilate veniturilor salariale, atragând o serie de consecințe în plan fiscal și al modului de percepere/virare a contribuțiilor la sistemele de asigurări sociale, or, o societate comercială care procură un venit nu poate face parte din sistemul de asigurări sociale, să dețină drepturi și obligații similare angajaților și să aibă drepturi ca urmare a virării contribuțiilor la sistemulde asigurări sociale de sănătate, respectiv asigurare medicală, pensie, ajutor de șomaj etc, acesta fiind atributul exclusiv al unei persoane fizice. Raportat la aceste considerente, în lipsa unei hotărâri a asociaților SC R. T. S. de stabilire a remunerației administratorului, contractul nr. 331/1 mai 2009 nu poate fi calificat decât ca unul cu clauze specific contractului de muncă, însă nul absolut întrucât a fost încheiat cu încălcarea limitei capacității de folosință a intimate. D. nu ar fi fost aceasta voința părților cum poate explica instanța de fond, că în contract se face vorbire doar de salariat, salariu, muncă, director general etc., respectiv de activități și demersuri pe care doar o persoană fizică le poate îndeplini. Oare poate o societate comercială "să lucreze la angajator, să fie director general, să semneze acte, file CEC, contracte, să fie onestă, devotată, disciplinată, să folosească un telefon mobil, să conducă o mașină, să zboare cu avionul, să locuiască într-un apartament, să nu folosească sau copieze informații etc". Mai mult, la pct. 15 din contract se precizează că: " angajatul de obligă să plătească în totalitate toate taxele, plățile obligatorii și/sau ca prestator de servicii legat de tot ceea ce privește exercitarea funcției sale și ale prestării de servicii ce rezultă din prezentul contract, inclusiv plata asigurării conform legii". Oare nu rezultă și din această clauză care a fost voința părților și la ce se referea remunerația? Pe cale de consecință, instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii și a denaturat voința părților atunci când a calificat contractul nr.331/1 mai 2009 ca fiind unul de administrare. Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, persoana fizica Y. B. putea eventual să fie îndreptățită să solicite și/sau să primească o anumită remunerație sau suma stabilită prin contract și aceasta doar dacă și-ar fi îndeplinit obligațiile față de societate și obligațiile fiscale față de buget, prin achitarea impozitelor și a contribuțiilor care îi reveneau proporțional cu suma încasată. Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului, arătând că data încheierii contractului nr. 331/2009 este ulterioară datei de 1 iulie 2009. Din perspectiva probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor art. 978-979 și art. 982 Cod com., natura juridică a contractului nr. 331/2009 este aceea a uni contract de mandat comercial, acordat de societate administratorului, iar nu a unui contract de muncă în pofida termenilor improprii în care părțile au înțeles să redacteze conținutul contractului. Examinând apelul instanța reține următoarele: Pârâta are ca obiect de activitate consultația în management, formalităților de înmatriculare la ORC a pârâtei s-au finalizat în (...). Între pârâtă și reclamantă s-a încheiat contractul nr. 331/2009 după momentul dobândirii de către pârâtă a capacității de folosință, fiind respectate normele legale privitoare la capacitatea de folosință și astfel nu subzistă pretinsa nulitate a contractului din perspectiva încălcării principiului specialității de folosință. În acest sens este și faptul că în contract sunt prevăzute datele de identificare ale pârâtei. C. unui contract ca fiind de muncă, de prestări de servicii, comercial sau de altă natură se face ținând cont de natura și obiectul prestațiilor, iar nu de denumirea contractului ori a părților. Mai mult, obiectul și natura prestațiilor stipulate în contract reprezintă în esență servicii circumscrise obiectului de activitate al pârâtei T. E. S., conform obiectului de activitate declarat la ORC și nicidecum în fapte personale ale unei persoane fizice. In afirmarea naturii comerciale a contractului, se impune subliniat ca acest contract nu a fost inregistrat la ITM C., fapt ce s-ar fi impus in masura in care s-ar fi intentionat calificarea si executarea acestuia ca si contract de munca iar, in plus, daca s-ar fi avut in vedere calificarea remuneratiei acordate in baza contractului ca si salariu, acesta nu ar fi putut fi supus adaugarii de T. Incepand de la momentul semnarii valabile a contractului, intimata a inceput sa isi desfasoare activitatea specifica de management, consultanță in afaceri si managementul companiei, modalitatea de prezentare a situatiei companiei fiind cea solicitata de catre reclamanta, iar obligatiile contractuale ale subscrisei fiind executate intocmai. Modul de indeplinire simultana a obligatiilor contractuale denota natura sa comerciala, emitandu-se facturi de catre prestator/fumizor si realizandu-se plati in contul acestora de catre reclamanta beneficiara. Deosebit de relevant este si faptul ca aceste plati au fost inregistrate in contabilitatea celor doua societati in conturile specifice datoriilor si decontarilor in relatiile cu fumizorii de servicii prestate, ceea ce sublinieaza din nou natura comerciala a contractului. Natura comercială a contractelor dintre părți rezultă și din obiectul acestuia și anume: semnătură pe documentele bancare ale societății, semnarea cecurilor, a transferurilor bancare și a altor documente similare, orice activitate comercială, orice activitate operativă cu autoritățile din România, contracte și contracte cu furnizorii și clienții, derularea și administrarea activităților de marketing, publicitate, producție, vânzări, logistică. Natura comercială a contractelor nu se schimbă, chiar dacă conține și clauza specifice contractului de muncă. Mai mult, natura comercială a contractului rezultă din calitatea părților care au încheiat contractul, și anume, calitatea de societăți comerciale. Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.296 (1) Cpr.civ, va respinge ca nefondat apelul declarat de SC R. T. S. împotriva sentinței civile nr.2336 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. C. pe care o menține în întregime. Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 (1) Cod proc.civ., apelanta va fi obligată să plătească intimatei SC T. E. suma de 3890 lei, cheltuieli de judecată în apel. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E : Respinge apelul declarat de SC R. T. S. împotriva sentinței civile nr.2336 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. C. pe care o menține în întregime. Obligă apelanta să plătească intimatei SC T. E. suma de 3890 lei, cheltuieli de judecată în apel. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A. I. A. D. P. M. N. ȚÂR Red. D.P. dact. GC 5 ex/(...) Jud.primă instanță: F. I. Moțu
| ← Decizia comercială nr. 8/2010, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu... | Decizia comercială nr. 3553/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
