Decizia comercială nr. 2615/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2615/2011
Ședința publică din 07 iunie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I. JUDECĂTOR : D. P.
GREFIER : V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de C. B. R. în calitate de lichidator judiciar al SC T. H. C. S., împotriva sentinței comerciale nr. 8277 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., cauza privind și pe intimata T. A. M., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din L. 85/2006.
În data de (...), s-a înregistrat la dosar din partea lichidatorului judiciar un înscris intitulat ";Răspuns la întâmpinare"; ( f. 24).
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința comercială nr.8277 din 3 dec.2010 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr.(...) s-a respins în întregime cererea precizata formulată de lichidatorul judiciar C. B. R. desemnat în procedura insolventei debitoarei SC T. H. C. S., cerere formulata împotriva pârâtei T. A. M.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a constatat că în conformitate cu dispozițiile art.138 din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de L. nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din L. nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. a și d din L. nr.85/2006 in cauza de față și reținând considerentele anterior menționate, judecătorul sindic a constatat că cererea formulată de către lichidatorul judiciar C. B. R. desemnat în procedura insolventei debitoarei SC T. H. C. S. este nefondata, urmând să fie respinsă în întregime pentru considerentele care vor fi expuse in cele ce urmează.
A., judecătorul sindic a procedat la analizarea cererii formulate de lichidatorul judiciar, ținând cont de cele doua categorii de fapte invocate, respectiv art. 138 lit. a și d, în ceea ce o privește pe pârâta.
Conform disp. art. 138 lit. a, legiuitorul a înțeles să permită judecătorului sindic angajarea răspunderii pentru faptul că administratorul statutar a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.
In susținerea cererii sale precizate, lichidatorul judiciar a arătat ca pârâta nu a încheiat contracte de vânzare-cumpărare cu utilizatorii la expirarea perioadei de leasing, iar bunurile la valoarea lor reziduala nu au fost înregistrate în contabilitatea firmei la conturile 213 si 461, astfel ca nu au fost urmărite și recuperate cele trei autoturisme.
Susținerile lichidatorului judiciar sunt nefondate, folosirea bunurilor de către utilizatorii care aveau încheiate cu debitoarea cele trei contracte de leasing ținând de însăși esența contractelor de leasing, nefiind o folosire fărădrept la care și-ar fi dat consimțământul pârâta care era administrator statutar al debitoarei. A., din probele administrate rezulta ca autoturismul marca Mercedes Benz al cărui utilizator a fost numitul K. I. G. a fost urmărit silit de către pârâta, în acest sens fiind constituit dosarul execuțional nr. 363/2005 al BEX P.escu E.. Încercările pârâtei de a recupera acest autoturism nu au fost încununate de succes.
Pentru recuperarea autoturismului marca Mercedes Benz, utilizat de SC G. T. S., pârâta s-a adresat T. A. din cadrul Curții de A. C. C. Prin hotărârea nr. 21/(...) a fost admisă cererea formulată de către debitoarea SC T. H. C. S. prin pârâta, s-a constatat rezilierea contractului de leasing, a fost obligată utilizatoarea la plata ratelor scadente, a penalităților de întârziere și a cheltuielilor de judecată. Demersurile pârâtei de recuperare a acestui autoturism au eșuat. In prezent, așa cum au arătat ambele parți litigante, utilizatoarea este in procedura insolvenței, debitoarea având declarație de creanța formulata in cadrul acestei proceduri.
Cu privire la al treilea autovehicul care a format obiectul contractului de leasing încheiat cu utilizatorul SC B. COM S., judecătorul sindic retine că valoarea reziduală a acestuia a fost facturată de către debitoare conform facturii nr. 7131483/(...). In aceste împrejurări, bunul a trecut în proprietatea utilizatorului. Susținerea lichidatorului în sensul ca nu a fost achitata de către SC B. COM S. suma menționata în factura fiscala nr. 7131483/(...) nu reprezintă o utilizare a bunului cu acordul paratei, fapta care să atragă incidența art. 138 lit. a) din L. nr. 85/2006 rep..
Nu intră sub incidenta dispozițiilor legale anterior menționate nici neefectuarea demersurilor pentru recuperarea debitelor rezultate din factura fiscala anterior menționata.
Conform disp. art. 138 lit. d din L. nr. 85/2006 rep. se poate angaja răspunderea materiala în cazul în care administratorii statutari au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.
Lichidatorul judiciar a arătat că pârâta nu a respectat dispozițiile
Ordinului MFP nr. 3055/(...), respectiv ca nu a înscris în contul 461 transferul dreptului de proprietate către utilizatori, la valoarea reziduală convenita între părți, a celor trei autoturisme ce au făcut obiectul contractelor de leasing încheiate cu utilizatorii K. I. G., SC B. COM S. si SC G. TRANS S.. A., s-a arătat că în cazul contractelor de leasing financiar privind pe SC G. T. S., SC B. COM S. și K. I. G., aceste operațiuni nu s-au efectuat în contabilitatea debitoarei. În privința operațiunilor cu SC G. T. S., prin hotărârea nr. 2. mai 2006 a Curții de A. C. C. a fost admisă în parte cererea formulată de debitoare și s-a dispus rezilierea contractului de leasing nr.119/(...) începând cu data de 30 noiembrie
2003, pârâta SC G. T. S. fiind obligată la plata sumei de 12.680,93 lei cu titlu de rate scadente și taxe accesorii precum și penalități de întârziere în sumă de
12.68093 lei și 2.000 lei cu titlu de cheltuieli arbitrare. Aceste sume nu au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei pentru a fi urmărite și încasate.
Susținerile lichidatorului sunt nefondate, pârâta neavând obligația sa evalueze bunurile urmărite predate utilizatorilor K. I. G. și SC G. TRANS S. și sa înscrie în contul menționat mai sus, acestea fiind bunurile sale. In ceea ce privește autoturismul ce a făcut obiectul contractului de leasing încheiat cu SC B. COM S., nu este suficienta doar neînscrierea acesteia în contul
,,debitori diverși";, ci trebuia dovedită legătura de cauzalitate dintre neînscriere si intrarea debitoarei în starea de insolventa. A. legătura nu a fost dovedita de către lichidator, simpla reproducere a textelor legale nu poate conduce la antrenarea răspunderii pârâtei.
S-a reținut că este nefondată susținerea lichidatorului în sensul că pârâta, in calitate de reprezentanta a debitoarei, nu trebuia să emită factura fiscala pe numele SC B. COM S. decât după achitarea de către aceasta din urma a valorii reziduale a autovehiculului. Judecătorul sindic amintește lichidatorului judiciar ca ordinea operațiunilor fiscale este următoarea: emiterea facturii fiscale, apoi achitarea debitului facturat. Faptul ca ulterior emiterii facturii, utilizatoarea ar fi refuzat sa mai achite suma facturată, nu atrage automat culpa pârâtei. Ar fi putut fi discutata incidenta dispozițiilor legale menționate daca s-ar fi dovedit o înțelegere în acest sens între pârâta și SC B. COM S., dovada neprodusa în cauza de față.
Chiar dacă s-ar aprecia ca ordinea operațiunilor ar fi cea învederata de către lichidator si ca pârâta avea obligația înscrierii debitelor în contul 461, în lipsa dovezii raportului de cauzalitate dintre aceasta inacțiune și ajungerea societății în stare de insolventa, nu se poate reține în sarcina pârâtei fapta prevăzuta de art. 138 alin. 1 lit. d) din L. nr. 85/2006 rep..
Pe cale de consecință cererea formulată de lichidatorul judiciar împotriva pârâtei, în baza prev. art 138 alin.1 lit. a și d din L. nr. 85/2006 modificată a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs B. R. în calitate de lichidatorjudiciar al SC T. H. C. S. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii și angajării răspunderii personale a fostului administrator T. A. M. potrivit art.138 lit.a și d din L. nr.85/2006 și obligarea acesteia la plata unei părți din pasivul neacoperit de 193.504 lei.
În motivare a arătat că sunt întrunite elementele răspunderii personale împotriva fostului administrator T. A. M. potrivit Legii 85/2006, art.138 lit.a și d cu obligarea pârâtei la plata unei părți din pasivul neacoperit de 193.504 lei din pasivul total de 371.542 lei.
Arată că baza legală este L. nr.85/2006, art.138 alin1 lit.a, respectiv administratorii au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau cel al unei alte persoane.
Fostul administrator nu a încheiat contracte de vânzare-cumpărare cu utilizatorii la expirarea perioadei de leasing iar bunurile la valoarea reziduală nu au fost înregistrate în contabilitatea firmei la contul 213 „. de transport"; și
461- debitori diverși, cum prevăd normele de contabilitate, astfel că nu au fost urmărire și recuperate bunurile debitoarei, făcând o finanțare în interesul altor persoane.
Acestea sunt utilizate în prezent de alte persoane, fiind vândute de beneficiarii contractelor de leasing.
Valoarea reziduală conform contractelor încheiate este: contract 51/(...)
SC B. COM S. valoarea reziduală este de 3332 E. contract 142/(...) K. I. G., valoarea reziduală este de 3700 E. contract 110/(...) SC G. T. S. valoarea reziduală este de 5744 E. T. dreptului de proprietate către utilizator la valoarea reziduală convenită între părți, pe baza contractului de vânzare-cumpărare și a facturii emise trebuia înregistrată în contabilitate, însă nu au fost efectuate astfel de operațiuni emițând facturi la valoarea reziduală care nu a fost înregistrată în contabilitate potrivit normelor legale.
A. a cauzat neurmărirea sumelor datorate de debitori și plata de către debitoare a obligațiilor față de creditori, afectând și generând starea de insolvență.
În cazul contractelor de leasing financiar privind pe SC G. T. S., SC B.
COM S. și K. I. G., aceste operațiuni nu s-au înregistrat în contabilitate potrivit instrucțiunilor de aplicare a planului de conturi și nu au fost urmărite.
În privința operațiunilor cu SC G. T. S. unde Hotărârea 2. mai 2006 a Curții de A. C. C. a admis cererea formulată de SC T. H. C. S. constând rezilierea contractului de leasing nr.119/(...) cu data de 30 nov.2003, a obligat pârâte SC G. T. S. C. la plata sumei de 12680,93 lei cu titlu de rate scadențe și taxe accesorii precum și penalități de întârziere în plată cu suma de 12680,93 lei și 2000 lei cu titlu de cheltuieli de arbitrare, acestea nu au fost înregistrate în contabilitate pentru a fi urmărire și încasate.
Lichidatorul a depus contestația la tabelul definitiv al creanțelor la SC B.
COM S. aflată în insolvență, însă lichidatorul acesteia a solicitat respingerea acesteia invocându-se prescripția creanței și faptul că SC B. COM S. a achitat toate ratele scadente și a prezentat factura fiscală nr.(...) cum s-a facturat de către SC T. H. C. S. valoarea reziduală a autoturismului și ratele au fost achitate integral. Aceste operațiuni nu au fost înregistrate în contabilitatea SC T. H. C. S. ,dimpotrivă aceasta figurează la contul 411 C., cu suma de
13201,74 lei reprezentând facturi restante respectiv rate scadente neachitate iar factura 7131483/(...) nu a fost înregistrată.
Potrivit Ordinului MFP nr.1826/22 dec.2003, având în vedere L. contabilității nr.82/1992, persoanele juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității, însă SC T. H. C. S. nu a condus contabilitatea de gestiune, ceea ce a cauzat starea de insolvență a debitoarei.
Intimata T. ALEXNADRINA M., prin întâmpinare (f.17-20) a invocat excepția nulității recursului formulat arătând că recurentul nu a motivat în drept recursul și nu a indicat nici un motiv concret de nelegalitate sau de netemeinicie a sentinței recurate, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având învedere prevederile art.304, 304/1 C. C.ea constată următoarele:
Excepția nulității recursului formulat pentru nerespectarea prevederilor art.303 alin.2 C. rap.la art.306 alin.1 C. este neîntemeiată întrucât din dezvoltarea motivelor de recurs, rezultă motivele de nelegalitate invocate care se încadrează în prev.art.304 pct.9 C., deși textual recurentul nu a indicat acest temei legal. Prin urmare desprinzându-se din cuprinsul recursului formulat motivele de nelegalitate, instanța urmează a le analiza din perspectiva celor mai sus arătate.
Cât privește fondul cauzei, C.ea constată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Recurentul lichidator judiciar reiterează aspectele menționate în cuprinsul cererii de angajare a răspunderii personale și a precizării acesteia și invocă ca temei legal prev.art.138 alin.1 lit.a din L. nr.85/2006. Temeiul de drept invocat sancționează fapta ilicită săvârșită de membrii organelor de conducere ale persoanei juridice aflată în procedura insolvenței prin aceea că au permis utilizarea bunurilor societății în interesul altor persoane.
Pornind de la temeiul juridic invocat în motivarea cererii se susține că administratorul statutar al debitoarei în baza unor contracte de leasing a finanțat 3 autoturisme unor persoane fizice și juridice și care nu au mai fost recuperate fiind utilizate în interesul altor persoane decât cea a societății.
Susținerile lichidatorului judiciar sunt neîntemeiate întrucât două dintre autoturismele Mercedes Benz au fost predate, unul către numitul K. I. G. și altul către SC G. T. S., iar autoturismul marca Vito către SC B. COM S..
Cât privește primul autoturism al cărui utilizator a fost numitul K. I. G. C.ea reține că în baza contractului de leasing nr.142 din (...) s-a început executarea silită împotriva acestuia, fiind demarate acte de executare prinintermediul executorului judecătoresc P.escu E. însă nu s-a reușit recuperarea acestuia, persoana fizică refuzând restituirea și mai mult decât atât el a fost predat către o altă persoană fizică. Există la dosar dovezi potrivit cărora executorul judecătoresc a solicitat Poliției Mun. Hunedoara să procedeze la identificarea și reținerea în circulație a autoturismului conform adresei din data de (...) însă nu s-a reușit acest lucru.
Cu privire la al doilea autoturism marca Mercedes Benz tipul C200 CD1 al cărui utilizator a fost SC G. T. S. și care a constituit obiectul contractului de leasing nr.119/2003, rezultă că prin hotărârea nr.15 pronunțată de T. A. s-a constatat rezilierea acestui contract în timp ce utilizatorul se află la rândul său în procedura insolvenței, așa încât s-a formulat declarație de creanță în cadrul acestei proceduri.
În cele din urmă, autoturismul marca Vito al cărui utilizator a fost SC B.
S. și care a constituit obiectul contractului de leasing nr.51/(...) rezultă că a fost vândut către o altă persoană de către utilizator și prin urmare în mod întemeiat prima instanță a apreciat că acest aspect nu reprezintă o utilizare a bunurilor în interes personal.
Cum în speță din toată probațiunea administrată rezultă cu certitudine faptul că administratorul statutar al debitoarei a depus toate diligențele necesare pentru recuperarea celor trei bunuri mobile, și cum din motive obiective nu s-a putut realiza acest lucru, în speță nu i se poate imputa intimatei intenția de a prejudicia persoana juridică, în speță debitoarea SC T. H. C. S., și nici de a permite folosirea de către alte persoane a bunurilor societății.
De altfel textul art.138 alin.1 lit.a se referă la fapta ilicită de a folosi bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane și nicidecum cum în mod eronat susține lichidatorul acelea care au permis utilizarea bunurilor în interesul altor persoane.
Așa cum s-a arătat mai sus în cauză nu există o permisiune de utilizare a bunurilor societății în folosul altor persoane întrucât au fost încheiate contracte de leasing iar încheierea acestora s-a realizat în scopul obținerii unui profit.
Prin urmare, folosirea bunurilor de către utilizatorii care aveau încheiate cu debitoarea cele trei contracte de leasing țin de însăși esența contractului de leasing, nefiind o folosire fără drept la care să-și fi dat consimțământul administratorul statutar al debitoarei. C., nerecuperarea bunurilor în ciuda demersurilor efectuate, nu poate fi considerată a fi predarea folosinței acestora pentru op întrebuințare temporară, contractele de leasing având ca și finalitate trecerea autoturismelor din proprietatea societății în proprietatea utilizatorilor.
S-a mai invocat și faptul că fostul administrator nu a încheiat contracte de vânzare-cumpărare cu utilizatorii la expirarea perioadei de leasing iar bunurile la valoarea reziduală nu au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei la contul 213 „. de transport"; și 461 „. diverși"; așa cum prevăd normele contabile.
În raport de cele invocate se poate desprinde concluzia că potrivit lichidatorului judiciar prin măsurile întreprinse, administratorul statutar nu a condus contabilitatea conform legii întrucât nu au fost înregistrate corect unele operațiuni contabile, acestea fiind înregistrate în alte conturi.
Concluzia care se desprinde este aceea că în fapt operațiunile fiscale au fost înregistrate în contabilitate așa încât susținerile lichidatorului sunt nefondate deoarece intimata nu avea obligația să evalueze bunurile urmărite predate utilizatorilor și să înscrie în contul menționat mai sus, acestea fiind bunurile sale. Faptul că nu a fost înscris în contul „. diverși"; hotărâreaarbitrală, nu este suficientă pentru a se antrena răspunderea personală a administratorului statutar atâta vreme cât lichidatorul judiciar nu a fost în măsură să dovedească legătura de cauzalitate dintre neînscrierea acestui titlu în contabilitate și intrarea debitoarei în stare de insolvență.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, C.ea constată că în speță hotărârea judecătorului sindic este legală și temeinică că nu sunt incidente niciunul din motivele de recurs prev. de art.304 C. motiv pentru care în temeiul dsip.art.312 alin.1 C. rap. la art.8 din L. nr.85/2006 recursul declarat urmează a fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul declarat de B. R.- lichidator judiciar al SC T. H. C. S. împotriva sentinței civile nr.8277 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 iunie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. I.-A. I. C. P. D.
D. V.
GREFIER
Red.CI Dact.SzM/2ex. (...)
| ← Decizia comercială nr. 3468/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 593/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
