Decizia comercială nr. 38/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.38/2011
Ședința publică din data de 28 februarie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. S. JUDECĂTOR : ANA M. T.
G. : L. F.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta SC R. S. S. împotriva sentinței civile nr. 3830 din 13 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimata C. R. - R. PRIN P., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat consilier juridic G. R. V. pentru intimată, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este îndeplinită.
A.ul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 23 lei și timbru judiciar in valoare de 0,45 lei .
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 24 februarie
2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea intimatei C. R. -
R. PRIN P. prin care solicită respingerea excepției necompetenței materiale a
Curții de A. C.
În data de 28 februarie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei, transmise pe fax, note de ședință din partea apelantei.
Curtea, pune în discuție, ca motiv de apel de ordine publică, excepția necompetenței primei instanțe în soluționarea prezentei cauze.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea excepției și continuarea judecății întrucât reclamantul și-a formulat acțiunea în fața T.ui M. ca fiind o acțiune comercială, neevaluabilă în bani și ca atare la fond s-a timbrat cu sumă fixă.
Curtea, reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
CURTEA
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.3830 din 13 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta
SC R. S. S. B. M. împotriva pârâtei C. R. prin P.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Dreptul de superficie este antiteza instituției accesiunii imobiliare artificiale, prevăzută de art. 492 Cod civil. A. drept real imobiliar se dobândește prin titlu, uzucapiune sau prin lege.
Cel mai adesea dreptul de superficie se constituie prin acordarea de către proprietarul terenului, superficiarului a dreptului de a construi.
Pârâta nu a acordat reclamantei dreptul de a construi. Din susținerile pârâtei a rezultat că s-a eliberat o autorizație de construire valabilă pe doi ani,pentru edificarea unor construcții de lemn. R. nu a dovedit contrariul.
Autorizația de construire nu a fost depusă, în schimb se menționează în acțiune (f. 3) că a fost încheiat un contract de închiriere pentru suprafața de
600 mp teren. Concesiunea cerută de reclamantă, respectiv de SC H. - A.
SNC, transformată în SC R. S. S., conform actului adițional din (...) (f. 19-20) nu a fost aprobată, nu s-a încheiat contract de concesiune, ci unul de închiriere, care nu conferă reclamantei dreptul de a construi. Concesionarea putea fi făcută în temeiul art. 13 al. 1 din L. 58/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție.
Împrejurarea reținută în concluziile expertizei (f.129), în sensul că reclamanta figurează în evidențele Primăriei R. ca și plătitoare de impozit pentru o suprafață de 1.000 mp tren, din care 150 mp construit, conform declarației de impunere 1681/(...), nu a condus la o altă concluzie decât cea reținută mai sus, reclamanta nu are titlu pentru constituirea dreptului de superficie.
În altă ordine de idei, chiar dacă pârâta nu a contestat că reclamanta a fost aceea care a ridicat pe cheltuiala ei supraedificatul, identificat de expert în clădire P+M suprafață de 67 mp magazie de 56 mp, această poziție procesuală nu este suficientă pentru notarea, respectiv intabularea dreptului de proprietate a reclamantei în cartea funciară pentru construcții. Dacă s-ar intabula dreptul de proprietate pentru construcții pe numele reclamantei, s-ar constata implicit un drept de superficie pentru terenul ocupat de aceste construcții, ceea ce nu este posibil atâta timp cât nu sunt întrunite condițiile de dobândire a dreptului de superficie.
Din cele de mai sus a rezultat că nu se poate da curs nici dezmembrării cerute de reclamant în precizarea de acțiune din (...) (f. 140), în lipsa unui transfer a dreptului de folosință, în vederea construirii, pentru terenul ocupat de construcții, de la pârâtă la reclamantă.
La dosar au fost depuse acte din care rezultă că terenul în litigiu a fost retrocedat în baza Legii 1/2000 la A. C. R. A fost depus Titlul de proprietate
6100/50/(...).
După închiderea dezbaterilor s-a formulat o cerere de introducere în cauză a celui care a obținut titlul de proprietate. A. cerere a fost neîntemeiată, în primul rând pe considerentul că a fost formulată după închiderea dezbaterilor, iar în altă ordine de idei, este o modificare de acțiune ce putea fi făcută numai până la primul termen de înfățișare.
Împotriva acestei sentințe a declarat reclamanta SC R. S. S. solicitând în temeiul prevederilor art.297 alin.1 C.procedură civilă (astfel cum a modificat prin L. nr.202/2010) anularea hotărârii atacate - sentinta civilă nr.3830/(...) pronuntată de T. M. în dosarul nr.(...) - dispunând trimiterea cauzei spre rejudecarea ei pe fond aceleiași instanțe motivat de omisiunea cercetării PE FOND a cererilor reclamantei - prin prisma apărărilor și probelor invocate în apărare de pârâtul P. C. R. și totodată a EXCEPȚIEI invocate de acesta asupra căreia instanța de judecată nu s-a pronunțat, omițând a o analiza pe fond.
În subsidiar, în temeiul prevederilor art.296 Cprocedură civilă solicită a se dispune schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii inițial formulate și ulterior completate.
Pentru soluția cerută cu titlu principal, apelanta apreciază necesară anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în vederea soluționării într-un prim ciclu procesual a fondului cererii deduse judecății, în contradictoriu cu proprietarul terenului pe care se află amplasate construcțiile edificate de reclamanta apelantă.
Punctul de vedere al instanței exprimat la ultimul termen de judecată potrivit cu care ""partea ce a invocat excepția avea posibilitatea și deopotrivă interesul de a dovedi temenicia acesteia" nu poate fi primit cât timp, în primul rând, apelanta este direct interesată în soluționarea legală a situației construcțiilor proprietatea sa și chiar în situația unei admiteri a acțiunii sale
- formulate împotriva P.ui comunei R. - o soluție favorabilă obținută în contradictoriu cu un neproprietar nu îi profită, impunând cu necesitate promovarea unui nou litigiu în contradictoriu cu A..
Susține că soluționarea acestei probleme vizează tocmai FONDUL CAUZEI deduse judecății cu atât mai mult cu cât în speță, instanța a respins cererea formulată motivat de inexistenta acordului proprietarului în vederea construirii - și prin aceasta, dobândirea convențională a dreptului de superficie - pentru ca mai apoi, în cuprinsul aceleași hotărâri, instanța să statueze că terenul aparține în realitate unui terț și nu pârâtului chemat în judecată și cu toate acestea, să argumenteze că cererea nu este fondată.
Arată, de asemenea, că prin cererea de față și deopotrivă întreg probatoriul ce s-a administrat (înscrisuri și expertiza,) reclamanta a răsturnat prezumția relativă de proprietate instituită de dispozițiile art.492
Cod civil în favoarea proprietarului terenului, reclamanta solicitând a se constata dreptul său de proprietate asupra construcțiilor "P+M , magazie și platformă de beton" edificate pe terenul proprietatea tabulară a Statului Român cu datele de identificare menționate din petit.
În condițiile în care s-a evidențiat pe deplin, din ansamblul probelor administrate. existenta în fapt a acestor constructii, dreptul de proprietate al reclamantei asupra acestora și tot astfel omisiunea notării lor în CF în conformitate cu disp.art.9 alin.1 lit.A pct.a și respectiv lit.B pct.a din L. nr.7/1996 , în temeiul art.33 și 34 alin.1 lit.d din aceeași Lege solicităm a admite cererea reclamantei și deopotrivă capetele de cerere vizând dezmembrarea parcelei de teren ocupată efectiv de supraedificate, notarea acestora în CF și apoi întabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra în Cartea Funciară, ESENȚIAL de observat fiind că dreptul de proprietate al societății reclamante asupra construcțiilor nu a fost contestat de proprietarul terenului, apărările formulate în cauză vizând cu totul alte aspecte.
În ce privește dreptul de superficie, acesta implică în conținutul său dreptul de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor - ce solicităm a se constata - și totodată dreptul de folosință asupra terenului aferent acestora, în favoarea proprietarului supraedificatelor, pe durata existenței acestora. Prin manifestarea de voință neechivocă a pârâtei, consideră că a justificat pe deplin convenția părților în sensul constituirii unei servituți asupra terenului prin acordării dreptului de folosință de către reclamantă a terenului aferent construcțiilor - în suprafața ce urmează a se identifica printr-o lucrare de expertiză - , ca parte componentă a superficiei - necesitând înscriere în CF în favoarea reclamantei.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 2 februarie 2011 pârâta
C. R. solicită respingerea apelului formulat ca nefondat.
În ședința publică de azi, instanța din oficiu în temeiul art.137 alin.1
C.pr.civ. raportat la art.158 și art.2 pct.1 lit.a și art.1 din același act normativ a invocat ca motiv de apel de ordine publică excepția necompetenței materiale a primei instanțe în soluționarea cauzei.
Analizând apelul declarat primordial prin prisma motivului de apel de ordine publică invocat, Curtea reține următoarele:
Demersul judiciar al reclamantei SC R. S. S. vizează constatarea dreptului său de proprietate asupra unor construcții edificate pe terenul proprietatea Statului Român, notarea imobilelor în cartea funciară precum și constatarea dreptului său de folosință asupra terenului aferent construcțiilor.
Rezultă, așadar, din cuprinsul acțiunii formulate că ne aflăm în prezența unei acțiuni ce tinde la valorificarea unui drept dobândit anterior, acțiune ce are o natură civilă, în condițiile în care nu există nici un element care să atragă competența unei instanțe specializate în drept comercial, nefiind incidente prevederile art. 3, 4 sau 56 C.comercial, neputând fi reținute considerentele conform cărora natura comercială ar rezulta din împrejurarea că o parte este o societate comercială.
Prin urmare, chiar dacă, de principiu, art.4 C.com., instituie o prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului, această prezumție este înlăturată, dacă obligația are caracter civil sau necomercialitatea rezultă din însuși actul săvârșit de comerciant.
Raportat la calificarea naturii juridice a litigiului, Curtea constată că imobilul în litigiu face parte din fondul de comerț persoanei juridice, ca element al întregului reprezentat de acesta din urmă, fond de comerț ce se constituie într-un bun unitar, distinct de elementele ce-l compun.
Corespunde realității faptul că doctrina și jurisprudența recentă a consacrat o concepție modernă, opusă celei tradiționale, exprimate de prevederile art. 3 al Codului comercial, în materia calificării juridice a actelor săvârșite cu privire la bunurile imobile ce constituie elemente ale fondului de comerț, statuând că, atât în materia vânzării-cumpărării, cât și a închirierii, dacă bunul imobil se contopește în masa fondului de comerț, asemenea acte juridice au caracter comercial, reprezentând acte de comerț.
A. nu înseamnă însă că toate acțiunile ce derivă din exercitarea dreptului de proprietate asupra imobilului element al fondului de comerț dobândesc caracter comercial, câtă vreme acțiunea nu derivă din fapte ce pot fi calificate drept fapte de comerț fie potrivit criteriului obiectiv (art. 3
C.com.), fie potrivit celui subiectiv (art. 4 C.com.).
Dimpotrivă, natura civilă a litigiului este reglementată în mod expres de prevederile art. 4 C.com. ca o excepție de la prezumția de comercialitate instituită de invocatul text de lege.
Cum în speță acțiunea în constatare formulată de reclamantă are un definitoriu caracter civil, în temeiul prevederilor art. 1 pct.1 C.pr.civ., competența soluționării în primă instanță revine judecătoriei.
În consecință, Curtea va aprecia excepția invocată din oficiu, ca motiv de apel de ordine publică, ca fiind fondată, iar în temeiul art. 137 alin.1
C.pr.civ. raportat la art.158 și art.2 pct.1 lit.a și art.1 din același act normativ, va admite apelul declarat, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre competentă soluționare J. B.-M.
PENTRU A.E MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de reclamanta SC R. S. S. împotriva sentinței civile nr.3830 din 13 octombrie 2010, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o anulează și trimite cauza spre rejudecare J. B. M.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, G.,
M. S. ANA M. T. L. F.
Red.M.S./A.C.
4 ex.- (...) Jud.fond.S. S.
| ← Decizia comercială nr. 4337/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1261/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
