Decizia comercială nr. 40/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 40/2011
Ședința ata de 02 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T.
G. D. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta S. A. S. B. M. împotriva sentinței civile nr. 686 din data de (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., în contradictoriu cu reclamanta A. B. - AUTORITATEA PENTRU
VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, având ca obiect- pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelanta prin administrator P. V., identificat cu CI seria MM, nr. 1., lipsind intimata- reclamantă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este nelegal îndeplinită cu apelanta, întrucât, chiar dacă citația a fost emisă pentru o altă adresă, respectiv M. B.-M., str.
C., nr. 18, jud. M., viciul de procedură se acoperă prin prezența reprezentantului apelantei la acest termen, conform art. 89 al.2 C.pr.civ..
Reprezentantul apelantei-pârâte învederează instanței că sediul societății, unde solicită să i se comunice toate actele de procedură, se află în M. B.-M., B-dl U., nr. 53, jud. M..
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.7208 C.pr.civ., art. 282 al. 1 teza a II-a C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea apelului. Reprezentantul apelantei învederează instanței că insistă în susținerile făcute de avocat la Tribunalul Maramureș, potrivit cărora instanța nu s-a pronunțat, în esență, nici asupra aspectelor de fond invocate și nici cu privire la excepția prescripției extinctive a dreptului material de a cere restituirea sumelor împrumutate, sub aspectul că pentru fiecare rată, curge un termen diferit, astfel încât solicită anularea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare T. M.. De asemenea precizează că nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată. După deliberare, curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. CURTEA Prin sentința civilă nr. 686 din 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâtă, fiind admisă cererea formulată de reclamanta A. B., în calitate de succesoare legală a APAPS B., în contradictoriu cu pârâta SC A. SA B.-M., fiind obligată aceasta la plata sumei de 230.149,6 ron,reprezentând debit restant din convențiile nr. 101/(...), nr. 124/(...), nr. 29/(...) și nr. 1208/(...). Prin decizia civilă nr. 168 din 10 noiembrie 2009, Curtea de A. C. a admis apelul declarat de pârâtă, sentința fondului fiind schimbată în sensul respingerii acțiunii introductive, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii de conciliere. Recursul declarat de A. împotriva acestei decizii a fost admis, prin decizia nr. 3806 din (...) a ÎCCJ, cauza fiind trimisă spre rejudecare instanței de apel, ca urmare a constatării faptului că la dosar a fost depusă convocarea la conciliere a pârâtei pentru data de (...), iar aceasta nu a dovedit că a suferit vreun prejudiciu prin neparcurgerea în totalitate a procedurii concilierii. Drept urmare, dosarul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de (...), iar la termenul de judecată din (...), reprezentantul apelantei a relevat instanței că criticile invocate prin calea de atac declarată la data (...) se circumscriu, în esență, motivului de nulitate legat de neanalizarea niciunuia dintre aspectele litigioase ale cauzei. Astfel, apelanta a arătat că sentința este nelegală, datorită împrejurării că au fost preluate ca atare susținerile reclamantei, fără ca instanța să se preocupe de stabilirea corectă a stării de fapt și de drept și fără a se pronunța, pe baza unor argumente pertinente, nici pe excepția prescripției dreptului la acțiune și nici pe fondul cauzei. Pentru toate aceste considerente, s-a solicitat ca instanța de apel să constate că în cauză sunt incidente prev. art. 297 alin. 1 C.pr.civ., impunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare T. M.. Fiind astfel învestită, Curtea reține următoarele: Demersul inițiat de către reclamantă a avut ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 230.145,6 RON, reprezentând sume datorate conform convențiilor nr. 101/(...), nr. 124/(...), nr. 29/(...) și nr. 1208/(...). În esență, prin aceste convenții, reclamantei i-au fost puse la dispoziție, de către fostul FPS, sumele ce face obiectul litigiului, în vederea restructurării financiare, prin recapitalizare și a reabilitării activității economice, prin crearea condițiilor de trecere la privatizare. Pârâta a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei, referindu-se punctual la fiecare dintre cele 4 contracte de creditare. Se relevă că, potrivit acestora, sumele au fost virate în contul apelantei, urmând a fi rambursate din dividende și dividende suplimentare. Până la finele anului 2004 dreptul de a cere restituirea sumei este prescris, conform art. 1 și 3 din Decretul-Lege nr. 167/1958, putând face obiectul analizei doar restituirea sumelor aferente anului 2005, prevăzute în convențiile nr. 29 și 1208/1996, în cuantum de 23.800 lei. În opinia pârâtei însă, nici această sumă nu este datorată, conform clauzelor contractuale, întrucât societatea nu a distribuit acționarilor dividende în perioada 1994- 2005. Răspunzând acestor apărări, reclamanta s-a prevalat de disp. art. 2 lit. c și art. 3 lit. b și c din Convenția nr. 1208/(...), conform cărora, în cazul privatizării pârâtei, suma pusă la dispoziție de către FPS urmează a fi recuperată în momentul stabilirii valorii de vânzare a acțiunilor, prin includerea acesteia în prețul total al acțiunilor. De asemenea, conform acelorași clauze, în situația în care suma acordată conform acestei convenții și cele puse la dispoziție anterior de către FPS și nerecuperate până la data prezentei, nu au fost incluse în prețul total al acțiunilor, pârâta se obligă să restituie integral aceste sume, în perioada 1997-2005, în rate semestriale egale, cel mai târziu la datele de 30.06. și 31.12. ale fiecărui an. În acest contest, reclamanta a relevat că numai după privatizarea societății de către ADS putea fi pusă în discuție recuperarea fondurilor de restructurare, conform etapei prev. de art. 3 lit. c din Convenția nr. 1208/1996, respectiv recuperarea fondurilor în rate. În plus, s-a arătat că, întrucât nu deține date relevante cu privire la procesul de privatizare al pârâtei, urmează să se adreseze instituțiilor competente și va reveni cu precizări pe marginea acestor aspecte, Curtea constatând că reclamanta nu s-a conformat acestei obligații, iar instanța nu a efectuat nici un fel de demersuri în acest sens. Cu toată complexitatea problemelor ridicate de cele două părți, tribunalul, prin sentința apelată, s-a mulțumit să se prevaleze de disp. art. 3 lit. c din Convenția nr. 1208/1996, pentru a respinge excepția prescripției dreptului la acțiune, fără a arăta în ce măsură este sau nu relevantă chestiunea privitoare la privatizarea pârâtei. T., pe fondul cauzei, prima instanță a apreciat că, potrivit clauzelor contractuale, suma este datorată de către pârâtă, admițând acțiunea. Curtea apreciază că o astfel de abordare încalcă principiile referitoare la dreptul la un proces echitabil, consfințit de prev. art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., în ceea ce privește obligația instanțelor de a motiva în fapt și în drept soluția adoptată, deziderat transpus în textul art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ. Astfel, din punct de vedere formal, sentința atacată este nemotivată. Obligația motivării soluțiilor adoptate de către instanțele judecătorești a fost impusă de cerințele unei justiții bune și eficiente, în cadrul căreia interesele părților și ale marelui public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare, pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de legalitate și echitate. Așadar, în privința conținutului motivării, art. 261 C. pr. civ. impune ca hotărârea să cuprindă, inter alia, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Procesul de deliberare al instanței nu poate fi considerat efectiv decât dacă temeiurile care se găsesc la baza solicitării sunt într-adevăr examinate de organul jurisdicțional. Lipsa motivării împiedică orice cenzură judiciară a legalității sentinței atacate și constituie un viciu fundamental și o cauză de nulitate a actului jurisdicțional. În opinia Curții, motivarea este deficitară datorită faptului că nu au fost analizate în mod corespunzător pretențiile deduse judecății, din perspectiva clauzelor contractuale și a prevederilor legale, a statutului juridic a societății pârâte și a împrejurării că au fost semnate între părți un nr. de 4 convenții de finanțare, fiecare dintre acestea având particularitățile sale. Cel puțin aceste aspecte ar fi trebuit să facă obiectul analizei primei instanțe, cu atât mai mult cu cât chiar reclamanta recunoaște că nu este în măsură să ofere date suplimentare legate de procesul de privatizare al pârâtei, iar nesocotirea lor echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, fiind incidente prev. art. 297 alin. 1 teza I C.pr.civ., în condițiile în care instanța de apel a fost pusă în imposibilitate de a exercita controlul judiciar, datorită nemotivării hotărârii. Ca atare, cauza va fi trimisă spre rejudecare, tribunalul urmând a analiza legalitatea și temeinicia pretențiilor formulate, prin prisma apărărilor invocate de către pârâtă prin întâmpinare, reluate prin motivele de apel și a contraargumentelor reclamantei. Astfel, chiar în situația în care ar fi validate apărările reclamantei cu referire la excepția prescripției, bazate pe disp. art. 3 lit. c din Convenția nr. 1208/1996, este necesar a se răspunde susținerilor conform cărora este vorba despre o obligație cu executare succesivă, în privința fiecărei rate curgând un termen de prescripție diferit. În acest context, se susține că este vorba de raporturi de creanță multiple derulate între părți, fiind necesară stabilirea debitorului, creditorului și scadenței fiecărei rate în parte. Or, prin modul formalist în care a rezolvat tribunalul litigiul, aceste aspecte, esențiale în economia cauzei, nu au primit nici o rezolvare. T., trebuie ca prima instanță să stabilească în mod corect starea de fapt, prin prisma prev. art. 3 lit. b din aceeași convenție, cu referire specială la verificarea împrejurării dacă sumele puse la dispoziție de către FPS au fost sau nu incluse în prețul total al acțiunilor. Pe de altă parte, dacă s-ar aprecia că această ultimă convenție nu schimbă nimic în modalitatea de derulare a raporturilor juridice născute în urma semnării celor anterioare, este imperativ a fi analizate susținerile conform cărora pârâtei nu i se pot imputa sumele acordate, în contextul în care nu au fost distribuite dividende, în perioada 1994-2005. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite apelul declarat de pârâta SC A. SA B.-M. împotriva sentinței civile nr. 686 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. pe care o anulează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Decizia este definitivă și executorie. Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de (...). Red.M.B./dact.L.C.C. 5 ex./(...) Jud.fond: V. I.
| ← Decizia comercială nr. 331/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1305/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
