Decizia comercială nr. 5012/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 5012/2011
Ședința { F. |publică de la 24 N. 2011
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul C. M. M., împotriva sentinței comerciale nr. 3692/2011, pronunțată de T. S. C., în contradictoriu cu pârâții SC D. E. S. și D. G., având ca obiect sechestru asigurator.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul recurent, avocat R. C. S., cu delegație la dosar.
Procedura de citare nu este { F. |legal} îndeplinită față de intimați.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat.
C.ea pune în discuția părții prezente excepția tardivității recursului.
Reprezentantul recurentului solicită respingerea excepției ca neîntemeiată, precizând că se aplică termenul de 5 zile libere de la comunicare.
C.ea, după deliberare urmează a respinge excepția tardivității recursului, reținând faptul că termenul de recurs în cauză este un termen special, astfel încât, în raport de data comunicării hotărârii atacate, termenul se împlinește într- o zi liberă, astfel încât devin aplicabile prevederile art. 101 alin. final C. pr. Civ.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, C.ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul admiterii cererii, fără cheltuieli de judecată.
C.ea reține cauza în pronunțare.
C.EA
Prin sentința civilă nr. 3692 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., a fost respinsă cererea formulată de către reclamantul C. M. M. împotriva pârâților SC D. E. S. și D. G., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Solicitarea de înființare a unui sechestru asiguratoriu sau poprire asiguratorie, fără indicarea și individualizarea bunurilor cu privire la care acesta urmează să fie puse, nu poate fi decât respinsă ca neîntemeiată. Dispozitivul unei hotărâri judecătorești trebuie să fie clar și exact fără a genera ulterior discuții cu privire la ceea ce instanța a dispus. O formulare generală de genul „. înființarea sechestrului asigurator asupra bunurilor pârâtului"; sau „. înființarea unei popriri asiguratorii asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile incorporabile urmăribile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe care aceasta i le va datora în viitor";, pe lângă faptul că nu poate fi pusă în executare, neștiindu-se care sunt acele bunuri, este generatoare și de confuzii și de probleme ulterioare, nu executorul judecătoresc trebuind să identifice și să clarifice care sunt bunurile pârâtului. În acest caz, executorul judecătoresc se substituiepractic instanței de judecată, adăugând sau completând dispozitivul hotărârii, fapt evident inadmisibil.
În fine, o înființare de sechestru asigurator, în materie comercială, fără plata vreunei cauțiuni, nu poate fi acceptată, conform art. 908 C.com. Necesitatea plății unei cauțiuni pentru soluționarea, în materie comercială, a unei cereri de înființare a sechestrului asigurator, a fost instituită, conform art. 591, 592
C.pr.civ., în vederea apărării drepturilor și intereselor private ale debitoarei, care prin sechestrarea sau poprirea bunurilor/veniturilor sale ar putea suferi un prejudiciu, în situația în care, pe fond, ar obține câștig de cauză, ca urmare a indisponibilizărilor dispuse. Suma până la concurența căreia dorește reclamantul înființarea sechestrului asigurator este suficient de însemnată încât să-i afecteze debitoarei, persoană juridică, buna activitate comercială sau debitoarei persoană fizică, nivelul de trai, putându-se ajunge până la punerea în pericol a existenței sale.
Cum o sumă mică pe care instanța ar putea-o fixa cu titlul de cauțiune nu își va putea atinge scopul pentru care legiuitorul a înființat-o, reclamantul solicitând și scutirea de la plata cauțiunii printr-o cerere înregistrată în acest dosar (și deci fiind evident că nu are cum să o plătească), solicitarea sa nu a putut fi admisă, judecătorul trebuind să aibă în vedere protejarea drepturilor și intereselor tuturor părților implicate în litigiu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. M. M. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței comerciale atacate în sensul admiterii cererii , așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că în mod cu totul greșit, instanța de fond a considerat că "solicitarea de înființare a unui sechestru asiguratoriu sau poprire asiguratorie, fără indicarea și individualizarea bunurilor cu privire la care acesta urmează să fie puse, nu poate fi decât respinsă ca neîntemeiată.
"C.ea nu poate reține susținerile instanței de fond referitoare la faptul că, în cadrul acestei proceduri, ca o condiție prealabilă, creditorul trebuie să indice care sunt bunurile mobile sau imobile asupra cărora se va institui sechestrul, dispozițiile art.592 procedură civilă neimpunând o astfel de obligație în sarcina creditorului.
De altfel, o astfel de obligație impusă în sarcina creditorului ar fi excesivă și ar duce de cele mai multe ori, la imposibilitatea apelării la măsura sechestrului asigurator de regulă un creditor neputând avea cunoștință despre bunurile aflate în proprietatea debitorului. I. acestora este în sarcina executorului judecătoresc investit cu punerea în executare a sechestrului, în acord cu dispozițiile art. 593
Cod proc.civ., neavând nici o relevantă soluționarea cererii de înființare a sechestrului." (C.ea de apel C., D. nr.1040/(...)).
Nu poate astfel decât să ne surprindă persistarea în greșeală a T. C. C., din moment ce instanța superioară s-a pronunțat cu atâta claritate în această privință și în situația în care, de altfel, întreaga practică în materie este în sensul deciziei citată mai sus.
La fel de surprinși, dar în același timp și indignați, suntem și de grija pe care a manifestat-o instanța de fond față interesele celor două pârâte, pentru a ca nu cumva să îi afecteze activitatea persoanei juridice și nivelul de trai persoanei fizice.
Și aceasta în condițiile în care datoria acestora față de noi reprezentând împrumutul nerestituit a fost recunoscută și au obținut și păsuire din partea noastră.
Deci pârâtele ar fi fost lezate prin instituirea măsurilor asiguratorii în limita sumei datorate, dar noi nu am fi în nici un fel lezați prin faptul că există pericolul ca după obținerea titlului executoriu să nu mai aveau de unde să îl execute,pentru că datorită grijii excesive manifestată față de pârâte de către instanța de fond, o cerere care trebuia să fie judecată de urgență, admisă și executată de îndată, a fost în mod cu totul nelegal respinsă.
2. La fel de neîntemeiat este și cel de-al doilea motiv pentru care instanța de fond a dispus respingerea cererii de instituire a măsurilor asiguratorii, respectiv faptul că o asemenea cerere "în materie comercială .fără plata unei cauțiuni, nu poate fi acceptată"și "cum o sumă mică pe care instanța ar putea-o fixa cu titlu de cauțiune nu își va putea atinge scopul pentru care legiuitorul a înființat-o, reclamantul solicitând și scutirea de la plata cauți unii printr-o cerere înregistrată în acest dosar (și deci este evident că nu are cum să o plătească). solicitarea nu va putea fi admisă, judecătorul trebuind să aibă în vedere protejarea drepturilor și intereselor tuturor părților implicate în litigiu."
Cu privire la acest aspect, în primul rând menționează că nu înțelege la ce s-a referit instanța de judecată atunci când s-a exprimat că trebuie să aibă în vedere protejarea drepturilor și intereselor tuturor părților implicate în litigiu, pentru că în realitate a protejat în exclusivitate doar interesele pârâtelor, tăcând totală abstracție de interesele mele, deși dețin un titlu constatator al creanței pe care o am împotriva pârâtelor , creanță care de altfel nici nu este contestată de către pârâte.
În al doilea rând, invocă faptul că instanța de fond nu ne-a stabilit nici o cauțiune, pentru a se putea considera culpabili de neplata acesteia.
De asemenea, deși se reține că a formulat cerere de ajutor public judiciar în privința cauțiunii, instanța de fond a înțeles să o soluționeze în aceeași zi cu sechestrul judiciar, lipsindu-ne astfel de dreptul legal de a formula reexaminare.
În al treilea rând, menționează că instanța de fond, reținând că cererea nu ar putea fi admisă fără consemnarea unei cauțiuni sau cu o cauțiune redusă, a tăcut totală abstracție de disp.art.6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces echitabil, între ale cărui garanții se înscrie cu prioritatea cea a asigurării accesului la justiție, acces care nu poate fi însă realizat atunci când este condiționat de plata unor taxe și garanții în legătură cu care se probează că petentul nu are cum să le facă față.
Ori în cazul acesta, deși a invocat aceste dispoziții legale, completate cu cele interne, respectiv ale OUG nr.51/2008 și ale Constituției Romaniei, și cu toate că în motivarea sentinței s-a reținut, funcție de înscrisurile depuse de noi la dosar referitor la situația materială actual, că "este evident că nu are cum să o plătească", instanța de fond a nesocotit dreptul acestuia de acces la justiție.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de21 noiembrie 2011 (f,23-24) pârâta D. G. S., invocă in primul rand : exceptia tardivitatii recursului formulat de C. M.- M., impotriva Sentintei comerciale nr. 3692/(...) pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj.
Sentința comerciala nr. 3692/(...) pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj a fost comunicata recurentului , acesta din urma semnand de primire in data de (...). Cum recursul se depune in 5 zile de la comunicare, conform art. 592 alin. 2 din Cod de procedura civila, termenul de recurs s-a implinit in (...) . Dupa cum rezulta din dosarul prezentei cauze, recursul a fost depus si inregistrat la instanta, in (...), adica cu depasirea termenului legal. Termenul de recurs fiind un termen de decadere, apreciem ca recursul formulat este tardiv introdus, motiv pentru care solicită admiterea exceptiei tardivitatii recursului.
Pe fond, în cazul în care exceptia tardivitatii ar fi respinsa de instanta, solicită respingerea recursului ca nefondat. A. ca prima instanta si-a motivat corect hotararea de respingere a cererii de sechestru asigurator, in conditiile in care in conformitate cu prevederile art. 591 si 592 din Cod de procedura civila, recurentul nu a depus cautiune. Totodata, in mod legal, prima instanta a retinut ca fara indicarea si fara individualizarea bunurilor cu privire la care urmeaza safie pus sechestrul asigurator, solicitarea recurentului se impune a fi respinsa ca neintemeiata.
Învederează instanței, faptul ca la data formularii cererii de sechestru asigurator, erau in vigoare prevederile Codului comercial, fiind incidente prevederile art. 907-908 Cod comercial raportat la art. 56 din Cod comercial. Din momentul ce prevederile art.908 din Codul comercial sunt dispozitii imperative, apreciază ca prima instanta a pronuntat o solutie legala deoarece in materie comerciala, „sechestrul sau poprirea nu se va putea infiinta decât numai cu dare de cauțiune…";.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilorformulate, C.ea reține următoarele:
Potrivit art.592 alin.1 C.proc.civ., creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile și imobile aledebitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune; el poate fi obligat la plata uneicauțiuni în cuantumul fixat de instanță.
Or, contrar celor reținute de instanța de fond, C.ea apreciază că aceste condiții au fost îndeplinite.
Astfel, la dosarul cauzei a fost depus contractul de împrumut , încheiat între părți, prin care recurentul creditor a dat cu împrumut debitorilor intimați suma de 180.000 euro, aceștia din urmă obligându-se să restituie suma în termen de
120 zile.
Rezultă din cele arătate anterior că recurenta-creditoare are o creanță constatată prin act scris ,aceasta fiind și exigibilă, fiind ajunsă la scadență.
De asemenea, există dovada intentării unei acțiuni în pretenții formulate împotriva debitorilor, înregistrată la data de 11 mai 2011 sub nr. (...) pe rolul T. C. C.
Fiind investită cu o cerere de încuviințare a unui sechestru asigurator, instanța de fond era ținută să analizeze doar condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 591 și urm. Cod procedură civilă care, așa cum s-a menționat anterior, sunt întrunite în speță.
C.ea nu poate reține susținerile instanței de fond referitoare la faptul că, în cadrul acestei proceduri, ca o condiție prealabilă, creditorul trebuie să indice care sunt bunurile mobile sau imobile asupra cărora se va institui sechestrul, dispozițiile art. 592 Cod procedură civilă neimpunând o astfel de obligație în sarcina creditorului.
De altfel, o astfel de obligație impusă în sarcina creditorului ar fi excesivă și ar duce, de cele mai multe ori, la imposibilitatea apelării la măsura sechestrului asigurator, de regulă un creditor neputând avea cunoștință despre bunurile aflate în proprietatea debitorului. I. acestora este în sarcina executorului judecătoresc investit cu cererea de punere în executare a sechestrului, în acord cu dispozițiile art. 593 Cod procedură civilă, neavând nici o relevanță la soluționarea cererii de înființare a sechestrului.
Sub cel de-al doilea motiv al recursului, C.ea reține că deși textul art. 908 alin. 1 din Codul comercial instituie o condiție specială prealabilă de examinare a cererii de sechestru asigurător stabilirea și consemnarea cauțiunii, din interpretarea dată în recurs în interesul legii de către Î. C.e prin decizia nr. 8., rezultă că dispozițiile speciale din Codul comercial cu referire la sechestrul asigurător se interpretează prin trimitere la prevederile art. 591 din codul de procedură civilă ceea ce însemnă că sub aspectul cauțiunii că instanța nu numai că are obligația de a stabili cauțiunea dar că stabilirea și termenul de consemnare al acesteia au loc după pronunțarea încuviințării sechestrului.
În această situație, debitorul nu este în niciun fel vătămat, deoarece pe de o parte dacă suma nu este consemnată în termenul stabilit de instanță intervine sancțiunea desființării de drept a sechestrului conform art. 592 alin. 4 C.pr.civ.
Pe de altă parte, absența vătămării în sine rezultă și din natura cauțiunii anume că reprezintă o sumă de bani afectată acoperirii eventualului prejudiciu pe care debitorul l-ar suferi prin utilizarea ilegală a mecanismului procesual al sechestrului asigurător.
În acest sens, cauțiunea consemnată de către creditor la dispoziția instanței nu va putea fi restituită acestuia conform art. 723 ind. 1 alin. 3 C.pr.civ. decât condiționat de absența cererii de despăgubire cuvenite, formulată de cel îndreptățit la aceasta.
Prin urmare, apreciind că motivele invocate în recurs sunt fondate, în conformitate cu prevederile art.304 pct. 9 și 312 C.proc.civ., C.ea va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul admiterii cererii.
În conformitate cu dispozițiile art. 592 alin. 1 raportat la dispozițiile art. 592 alin. 4 Cod procedură civilă, C.ea va stabili o cauțiune în sarcina creditorului reclamant de 5000 euro, urmând ca acesta să consemneze echivalentul în lei la cursul BNR de la data consemnării în termen de 10 zile de la pronunțarea deciziei, sub sancțiunea desființării de drept a sechestrului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de C. M. M. împotriva sentinței civile nr. 3692 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. C., pe care o modifică în sensul că admite cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții S. D. E. S. și D. G. și dispune instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorilor până la concurența sumei de 180.000 euro și poprirea asiguratorie asupra sumelor de bani, titlurilor de valoare sau altor bunuri mobile încorporabile urmăribile, datorate debitorului de o altă persoană sau pe care acesta le va datora în viitor în baza unor raporturi juridice preexistente până la concurența aceleiași sume.
Stabilește o cauțiune în sarcina creditorului reclamant de 5000 euro, urmând ca acesta să consemneze echivalentul în lei la cursul BNR al sumei, de la data consemnării în termen de 10 zile de la pronunțarea deciziei.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 noiembrie 2011
{ F. |
PREȘEDINTE,
L. U.
JUDECĂTOR,
M. D.
JUDECĂTOR,
R.-R. D.
GREFIER, M. T.
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud.fond. I. PĂCURAR
| ← Decizia comercială nr. 366/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 5017/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
