Decizia comercială nr. 567/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 567/2011
Ședința a de 09 F. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. B. JUDECĂTOR: F. T. JUDECĂTOR: M. H. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de creditoarea SC R. S. împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de (...), în dosarul nr. (...) al T. C. C., în contradictoriu cu debitoarea SC M. P. S., având ca obiect ordonanță de plată - OUG 1...
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile declarate a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei, achitată cu chitanța nr. 674029828 din (...), aflată la dosarul cauzei, fila 2 și timbru judiciar de 0,3 lei.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 C.pr.civ.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin.4 C.pr.civ raportat la art. 21 din Constituție, și art. 3 pct.3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C.ea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare. C U R T E A Prin Încheierea comercială nr. 4740 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis excepția de necompetență materială a T. C. C. invocată din oficiu de către instanță. S-a declinat competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea SC R. S. C. N. în contradictoriu cu pârâta SC M. P. S. C. N. în favoarea Judecătoriei C. N.. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 7 septembrie 2010, creditoarea SC R. S. a chemat-o în judecată pe debitoarea SC M. P. S., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța pe calea somației de plată să fie obligată debitoarea la plata sumei de 6.378,40 lei reprezentând contravaloare facturi, la plata sumei de 1.091.455 lei cu titlu de penalități de întârziere contractuale, la plata penalităților de întârziere de 3% pe zi de ladata scadenței facturilor și până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii creditoarea a arătat că creanța invocată a ajuns în proprietatea sa în baza contractului de cesiune de creanță nr. 66/ (...) și a actului adițional la acesta prin care SC D. & M. S. a cesionat creanța în favoarea SC H. S., a contractului de cesiune de creanță nr. 93/(...) și a actului adițional la acesta, prin care SC H. S. a cesionat creanța în favoarea SC P. PAN S. S. și a contractului de cesiune de creanță nr. 99/(...) și a actului adițional la acesta, prin care SC P. PAN S. S. i-a cesionat creanța creditoarei. C. provine din contractul nr. 317/(...) încheiat de SC D. & M. S. cu debitoarea, în baza căruia au fost emise în sarcina debitoarei mai multe facturi fiscale, unele dintre acestea nefiind achitate, iar altele fiind achitate cu depășirea termenului de scadență. Considerând creanța ca fiind certă, lichidă și exigibilă, creditoarea a formulat prezenta cerere de emitere a somației de plată întemeiată pe prevederile OUG nr. 1.. Debitoarea, deși legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar. La termenul din data de (...), tribunalul a pus în discuția părților excepția de necompetență materială a T. C. Prin cererea dedusă judecății reclamanta-creditoare a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată în ce privește creanța de 6.378,40 lei, la această sumă adăugându-se penalitățile de întârziere estimate la 1.091.455 lei, creanță pe care aceasta pretinde că o are asupra pârâtei-debitoare. Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. 1 din O. nr. 1. cererea privind ordonanța de plată se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. De asemenea, tribunalul a avut în vedere faptul că, raportat la dispozițiile art. 1 pct. 1 și art. 2 pct. 1 litera a din Codul de procedură civilă, competența soluționării în primă instanță a cauzelor având ca obiect pretenții, a căror valoare nu depășește suma de 100.000 lei, izvorâte din raporturi contractuale derulate între comercianți, aparține judecătoriei, iar nu tribunalului. Totodată articolul 17 Cod procedură civilă stabilește că cererile accesorii si incidentale sunt în căderea instanței competente sa soluționeze cererea principală. Prin urmare pentru stabilirea competenței după valoarea obiectului pricinii, punctul de referință îl constituie valoarea debitului principal. Debitul principal solicitat de creditoarea SC R. S. se circumscrie sumei de 6.378,40 lei și reprezintă valoarea mărfii livrate și neachitate. Penalitățile de întârziere aferente debitului principal sunt creanțe accesorii, care nu au o existență de sine stătătoare. Cererea de valorificare a penalităților de întârziere este una accesorie ce intră sub incidența articolului 17 Cod procedură civilă. De aceea valoarea penalităților nu se cumulează cu valoarea debitului principal, astfel încât fixarea competenței să se stabilească după valoarea totală a acestora. În sprijinul acestei teze există și dispoziții legale exprese, de exemplu, în materia prescripției, caz în care termenele de prescripție se calculează și curg în mod diferit pentru debit și penalități. Valoarea debitului principal, respectiv a sumei de 6.378,40 lei, solicitată cu titlu de contravaloare a mărfii livrate, determină stabilirea competenței și nu valoarea totală a pretențiilor în care este inclusă și valoarea penalităților, astfel încât competența materială de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată revine judecătoriei. Părțile au dreptul să aleagă instanța care urmează să se pronunțe asupra cererii deduse judecății numai atunci când legea le permite acest lucru, iar această convenție nu este posibilă în situația în care s-ar nesocoti norme de competentă materială, reglementate prin dispoziții legale imperative, așa cum este în cazul de față. Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța, în temeiul art. 158 alin. 1 și 3 C.proc.civ., coroborat cu art. 159 pct. 2 C.proc.civ. și cu art. 2 pct. 1 lit. a C.proc.civ., art. 5 alin. 1 din O. nr. 1. și art. 17 C.proc.civ., a admis excepția necompetenței materiale a T. C. C., invocată din oficiu de către instanță și a declinat competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată formulată de creditoarea SC R. S., în contradictoriu cu pârâta SC M. P. S., în favoarea Judecătoriei C. N.. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs creditoarea SC R. S. C.-N. solicitând admiterea recursului, modificarea in totalitate a Incheierii si pe fond admiterea actiunii asa cum a fost formulata. În motivare s-a arătat că în fapt, prin cererea inregistrata in data de (...) a solicitat instantei emiterea unei ordonante de plata prin care M. P. S. C.-N. sa fie obligat la plata catre creditoare: 1) a sumei de 6.378,40 lei, reprezentand c/v facturi fiscale 2) a sumei de 1.091.455 lei, cu titlu de penalitati de intarziere 3) a penalitatilor de intarziere de 3 % zi aferente facturilor neachitate la scadenta si pana la achitarea integrala 4) a cheltuielilor de judecata Prin Incheierea de sedinta pronuntata in (...) instanta a admis exceptia de necompetenta materiala a T. C. C. invocata din oficiu de catre instanta si a declinat competenta de solutionare a cererii de emitere a ordonantei de plata in favoarea Judecatoriei C.-N.. Critica legalitatea Incheierii de sedinta recurate, apreciind ca in mod gresit s-a pronuntat instanta referitor la normele privind competenta materiala. Potrivit art. 5 alin. 1 din O. nr. 1. : "Cererea privind creanta de plata a pretului se depune la instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta ". Or, in speta instanta competenta pentru judecarea cauzei in prima instanta este Tribunalul Comercial Cluj, iar nu Judecatoria C.-N., avand in vedere prevederile art. 2 alin. 1 lit. aC. pr. civ. : ""Tribunalele judeca: 1. In prima instanta: a) procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, precum si procesele si cererile in aceasta materie al caror obiect este neevaluabil in bani. " Obiectul cererii creditoarei este de 1.097.833,40 lei (plus penalitatile datorate pana la data platii si cheltuielile de judecata), deci cu mult peste pragul de 1 miliard prevazut de art. 2 alin. 1 tit. a C. pr civ, fiind expres prevazut in cuprinsul cererii. Normele de competenta materiala dupa valoare sunt norme imperative, au un caracter absolut, de la care nici instanta si nici partile nu pot deroga. Cum prin O. nr. 1. s-a stabilit competenta materiala in favoarea instantei competente pentru, judecarea fondului cauzei in prima instanta, iar instanta competenta pentru judecarea fondului cauzei in prima instanta este cea prevazuta de art. 2 alin. 1 lit. a C.pr.civ, Tribunalul Comercial Clujeste competent cu solutionarea cererii pentru emiterea ordonantei de plata, iar nu Judecatoria C.-N.. Avand in vedere cele precizate, solicita instantei admiterea recursului, modificarea in totalitate a Incheierii pronuntate in (...) de catre Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr. (...) si pe fond admiterea actiunii asa cum a fost formulata. In drept își intemeiază prezenta cerere pe dispozitiile art. 5 alin. 1 din O. nr. 1. si pe dispozitiile art.2 alin. 1 lit a, art. 304 alin. 1 pct. 9 C. pr. civila . civila. Solicita judecarea in lipsa conform art. 242 alin. 2 Cod procedura Deliberând asupra recursului declarat, prin raportare la art. 304, 304 ind. 1 Cod proced. civilă, C.ea constată următoarele: Creditoarea SC R. S. s-a adresat instanței specializate în materie comercială în vederea emiterii unei somații de plată împotriva debitoarei SC M. P. S. solicitând obligarea acesteia la plata contravalorii a două facturi fiscale emise în perioada 2008-2009 și a penalităților de întârziere de 3% pe zi de la data scadenței facturilor și până la achitarea integrală a acestora. La momentul sesizării instanței - 7 septembrie 2010 creditoarea a cuantificat penalitățile de întârziere datorate de către debitoare la suma de 1.091.455 lei solicitând totodată obligarea SC M. P. S. la plata acestor penalități de 3% pe zi și în continuare. Problema juridică ridicată în speță este aceea a competenței materiale a instanței raportat la dispozițiile art. 5 alin. 1 din OUG nr. 1. potrivit cărora cererea privind ordonanța de plată se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. T. a considerat că raportat la valoarea debitului principal - 6.378,4 lei, competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată revine judecătoriei, în vreme ce penalitățile de întârziere reprezintă doar un accesoriu ce intră sub incidența art. 17 C.pr.civ. C.ea apreciază că obiectul litigiului trebuie raportat atât la debitul principal, cât și la penalitățile de întârziere cuantificate de către creditoare până la momentul sesizării instanței, devenind astfel incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. a C.pr.civ. Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamantul are obligația în momentul formulării acțiunii să cuantifice pretențiile, respectiv să indice obiectul cererii și valoarea lui potrivit dispozițiilor art. 112 pct. 2 C.pr.civ. Nu se poate reține faptul că obiectul acțiunii este limitat la debitul principal, în vreme ce penalitățile de întârziere evaluate „după prețuirea reclamantului"; sunt simple accesorii care nu afectează competența de soluționare a acțiunii. Întrucât obiectul cererii creditoarei recurente depășește valoarea de 100.000 lei C.ea concluzionează asupra competenței de judecată în primă instanță a T. C., impunându-se pe cale de consecință în temeiul art. 312 alin. 5 C.pr.civ. admiterea recursului declarat de SC R. S. împotriva sentinței civile nr. 4740 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al T. C. C., casarea sentinței și trimiterea cauzei spre judecată T. C. C. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de SC R. S. împotriva sentinței civile nr. 4740 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al T. C. C. pe care o casează și trimite cauza spre judecată T. C. C. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). Red.M.H./dact.L.C.C. 3 ex./(...) Jud.fond: M.-I. I.
| ← Decizia comercială nr. 1757/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1734/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
