Decizia comercială nr. 66/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 66/2011
Ședința din 12 aprilie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE: A.-I. A. JUDECĂTOR: C. I. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, apelul declarat de SC A. Ț. SA - S. C., împotriva sentinței civile nr. 8294 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., cauza privind și pe intimații F. R. A. și R. R. I., având ca obiect pretenții.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de (...), încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința comercială nr. 8.294 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta R. R.-I., în contradictoriu cu pârâta S. A. T. A. S. și cu intervenienta F. R.-A., iar pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 1.275.870 lei, cu titlu de daune morale, și a sumei de 677.405 lei și de câte 4650 lei pe lună, începând cu (...), pe toată durata vieții reclamantei, cu titlu de daune materiale.
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere, iar pârâta a fost obligată la plata către reclamantă sumei de
5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că așa cum rezultă din adresa emisă de I. C., (fila 15 dosar fond), coroborat cu răspunsurile intervenientei forțate F. R.-A. la interogatoriul administrat acesteia, la (...), aceasta a condus autoturismul marca VW Jeta cu numărul de înmatriculare (...) pe DN1 în direcția C.-N. - Turda, și ajungând în apropierea km 465+630 m, într-o curbă periculoasă, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare a autoturismului, care a derapat, a părăsit partea carosabilă și s-a oprit în curtea imobilului cu nr. 4 din localitatea V.
În urma accidentului a rezultat vătămarea corporală a reclamantei R. R.-I., care era pasageră în autoturismul condus de către intervenienta forțată, ocupând locul din dreapta de pe bancheta din spate a autoturismului. Astfel, din raportul de expertiză medico-legală nr. 3008/II/b/112 din (...) întocmit de I. de medicină legală C.-N., reiese că reclamanta prezenta, ca urmare a accidentului rutier, leziuni corporale traumatice constând în traumatism vertebro-medular cervical mielic, fractură C7-D1 operată, sindrom de transecțiune medulară, paraplegie, leziunile suferite necesitând 140-150 zile de îngrijiri medicale, iar reclamanta fiind încadrată în gradul de handicap grav, cu deficiență funcțională gravă, cu asistent personal, permanent, nerevizuibil, corespunzător gradului I de invaliditate. La dosarul cauzei a fost depus și certificatul de încadrare a reclamantei în grad de handicap grav, permanent și nerevizuibil nr.
1818/(...) emis de C. județean C. - Comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
Împotriva intervenientei forțate a fost constituit dosarul penal nr. 283/P/2010 finalizat prin emiterea rechizitoriului din (...), împotriva acesteia în calitate de inculpată, după cum rezultă din adresa din (...) emisă de P. de pe lângă C.ea de apel C. D. penala fost înregistrat pe rolul J. C.-N. sub nr. (...), în acel dosar reclamanta din cauza de față, în calitate de parte vătămată, neconstituindu-se parte civilă, după cum rezultă din adresa emisă de Judecătoria Cluj-Napoca.
Față de acestea, tribunalul a reținut că sunt întrunite în persoana intervenientei F. R.-A. condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, constând în vătămarea corporală a reclamantei R. R.-I. în urma accidentului rutier produs în (...) prin conducerea necorespunzătoare a autovehiculului marca VW Jeta cu numărul de înmatriculare (...), respectiv prin neadaptarea vitezei de deplasare la condițiile de drum, putând fi angajată răspunderea acesteia pentru prejudiciul produs, în baza art.998 și
999 Cod civil. În acest sens, tribunalul are în vedere și răspunsurile intervenientei la interogatoriu administrat acesteia, care a arătat că pe drum era mâzgă, iar la ieșirea din localitate a accelerat, accidentul producându-se imediat după ce a ieșit din localitate.
Tribunalul a avut însă în vedere faptul că reclamanta a solicitat obligarea la despăgubiri a pârâtei S. A. T. A. S., intervenienta fiind citată în prezenta cauză pentru a se respecta prevederile art. 54 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., potrivit cărora drepturile persoanei păgubite se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.
Potrivit art. 50 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, „în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acorda atât pentru persoanele aflate în afară vehiculului care a produs accidentul, cat și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv";. A mai precizat tribunalul că la dosarul cauzei a fost depusă copia poliței de asigurare emisă de pârâta S. A. T. A. S., din care rezultă că la data producerii accidentului, autoturismul condus de către intervenientă era asigurat pentru răspundere civilă delictuală, asigurător fiind pârâta.
Tribunalul a constatat că la data producerii accidentului, respectiv a săvârșirii faptei delictuale, (...), era în vigoare Ordinul Comisiei de S. a A. nr. 2. pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, iar nu Ordinul nr. 11/2007 invocat de către reclamantă.
Potrivit art. 49 din Ordinul CSA nr. 2., „la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: 1. în caz de vătămare corporală: a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, și indemnizația primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul își desfășoară activitatea și/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării și a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; c) salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare; d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentară, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, și care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie; f) daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din R.";. Prin urmare, la stabilirea despăgubirilor, tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că la data producerii vătămării corporale a reclamantei, aceasta nu avea venituri din muncă, astfel că sunt incidente prevederile art. 49 pct. 1 lit. c din Ordinul CSA nr. 2..
În ce privește cheltuielile cu medicamentele, tribunalul a reținut că o parte dintre medicamentele a căror administrare a fost prescrisă reclamantei, potrivit actelormedicale depuse la dosar, sunt eliberate gratuit în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate, astfel că reclamanta nu suportă costul acestora, respectiv T., C. și A., potrivit Ordinului nr. 743/(...) al președintelui Casei Naționale de A. de S. Prin urmare, scăzând costul acestor medicamente din totalul detaliat de reclamantă în cadrul precizării de acțiune, tribunalul a reținut ca fiind dovedit că în urma accidentului produs de intervenientă, reclamanta necesită suma de 462,84 lei lunar, pentru acoperirea costului medicamentelor a căror administrare este impusă de vătămarea sănătății acesteia.
Totodată, raportat la actele depuse la dosar, tribunalul a reținut că starea de sănătate a reclamantei impune asigurarea de terapii permanente, constând în kinetoterapie, masaj medical, cremă pentru masaj medical și hidrokinetoterapie, în valoare de 2262 lei lunar. Asigurarea igienei zilnice a reclamantei impune costuri suplimentare și cu caracter special față de cele ale unei persoane fără grad de handicap, având în vedere vătămarea gravă a sănătății reclamantei ca urmare a faptei intervenientei, pentru aceasta tribunalul acordând suma de 555,01 lei lunar, raportat la actele depuse la dosar.
Tribunalul a avut în vedere și faptul că starea de sănătate a reclamantei impune cheltuieli medicale periodice, respectiv tratamente în stațiuni specializate și analize medicale periodice, pentru acoperirea cărora va stabili în favoarea acesteia suma de
350 lei lunar. La stabilirea acestei din urmă sume, tribunalul a avut în vedere și faptul că vătămarea sănătății și integrității corporale a reclamantei a produs acesteia un serios prejudiciu de agrement, îngreunând de posibilitățile de deplasare și accesul la viața socială a acesteia. P. acoperirea acestui prejudiciu, instanța de fond a apreciat că se impune asigurarea posibilității reclamantei de compensare a dificultăților de deplasare zilnică în afara locuinței pentru agrement și socializare, sens în care a acordat reclamantei și suma de 200 lei lunar pentru benzină, 100 lei lunar pentru cărți și reviste, și 120 lei lunar pentru a asigura accesul reclamantei la serviciile de telefon, internet și televiziune, raportat la facturile depuse în probațiune în acest sens. Prin urmare, tribunalul a reținut că acordarea acestor sume se impune pentru acoperirea prejudiciului de agrement al reclamantei, având în vedere gradul de handicap al reclamantei, starea de paraplegie produsă ca urmare a accidentului, neîncadrându-se în cheltuielile de întreținere ale acesteia.
În ce privește sumele solicitate de reclamantă pentru cheltuielile cu hrana, îmbrăcămintea, cheltuieli locative și alte cheltuieli, tribunalul a avut în vedere prevederile art. 49 pct. 1 lit. c din Ordinul CSA nr. 2., reținând că în opinia legiuitorului asigurarea întreținerii se poate realiza pe baza salariului minim brut pe economie, în speță 600 lei lunar.
P. considerentele arătate, în baza art. 998-999 Cod civ. coroborat cu dispozițiile cap. III al Legii nr. 136/1995 și cu art. 49 pct. 1 din Ordinul CSA nr. 2., tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de câte 4650 lei pe lună, începând cu (...), pe toată durata vieții reclamantei, cu titlu de daune materiale.
Tribunalul nu a scăzut din suma acordată reclamantei ca prestației periodică cu titlu de despăgubire valoarea pensiei de invaliditate de care aceasta beneficiază în cadrul asigurărilor sociale de sănătate, reținând că acea sumă nu este acordată reclamantei în vederea gratificării pârâtei și a atenuării obligației acesteia de răspundere pentru fapta delictuală a intervenientei, ci pentru compensarea incapacității de muncă a reclamantei. A. împrejurare reiese și din întreg cuprinsul art. 49 pct. 1 din Ordinul CSA nr. 2., care nu stabilește un astfel de criteriu de diminuare a sumei acordate cu titlu de despăgubire.
Totodată, tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de
677.405 lei, cu titlu de daune materiale, pentru acoperirea cheltuielilor de achiziționare a unui fotoliu rulant electric, pentru urmarea tratamentului medical cu celule stem și pentru achiziționarea echipamentelor precizate de reclamantă a căror utilizare este impusă de starea sănătății acesteia. În acest sens, tribunalul a reținut că nu poate finegat dreptul reclamantei de a încerca tratamente medicale experimentale pentru îmbunătățirea stării de sănătate a acesteia, având în vedere probabilitatea ca astfel de tratamente să fie cu atât mai eficiente cu cât sunt urmate mai repede raportat la momentul vătămării sănătății reclamantei, și având în vedere că certificarea medicală a unor astfel de tratamente impune perioade îndelungate de timp ce ar putea însemna pierderea oricărei posibilități de recuperare a reclamantei.
De asemenea, tribunalul a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de
1.275.870 lei, cu titlu de daune morale, având în vedere dispozițiile art. 24 alin. 2 din Ordinul nr. 8/2008, raportat la gravitatea urmărilor faptei intervenientei în ce privește starea de sănătate a reclamantei, numărul mare de zile de îngrijiri medicale impune de vătămarea corporală a reclamantei și faptul că acesteia i s-a produs un handicap grav, permanent, ce impune îngrijiri medicale pentru toată viața, suferințe fizice și morale considerabile și limitarea sau îngreunarea considerabilă a posibilităților de acces a reclamantei la mijloacele necesare satisfacerii nevoilor fizice și psihice ale unei persoane de vârsta sa.
Prin urmare, nu a fost primită de către instanța de fond cererea reclamantei de acordare a unei sume globale cu titlu de daune materiale, cu excepția sumei acordate pentru urmarea tratamentului medical experimental cu celule stem și pentru achiziționarea aparatelor medicale pentru asigurarea stării de sănătate a acesteia, având în vedere că o astfel de posibilitate nu este prevăzută de dispozițiile art. 49 pct.
1 din Ordinul CSA nr. 2.. De altfel, pentru remedierea posibilității ca reclamanta să nu mai beneficieze într-un viitor îndepărtat de suma acordată cu titlu de despăgubire periodică, având în vedere limita prevăzută de art. 24 alin. 2 din Ordinul nr. 8/2008, reclamanta are la dispoziție suma acordată cu titlu de despăgubire morală. În acest sens, tribunalul a avut în vedere și neincluderea prejudiciului de agrement în noțiunea de daună morală, sumele acordate pentru acoperirea celui dintâi privind asigurarea accesului reclamantei la activități compensatorii raportat la cele la care aceasta nu va mai avea acces ca urmare a stării sale de paraplegie, iar sumele acordate cu titlu de daune morale urmărind compensarea suferinței fizice și psihologice deja produse reclamantei, a suferințelor fizice continue raportat la starea de handicap a acesteia și respectiv a eforturilor sporite pe care aceasta va trebui să le depună pentru asigurarea unei stări psihologice de bine.
Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere, reținând că reclamanta nu a făcut dovada formulării
„unui angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția";, în acest sens fiind dispozițiile art. 46 alin. 1 lit. b din Ordinul CSA nr. 2., ce prevăd acest angajament ca o condiție cumulativă emiterii rechizitoriului
„de trimitere în judecată sau din actele încheiate de autoritățile publice, semnate fără obiecții de proprietarul, utilizatorul ori conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, rezultă cu certitudine atât răspunderea civilă a acestora, prejudiciile cauzate, cât și vinovăția penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs";, pentru situația în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, iar acțiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părților, cum este cazul de față. Prin urmare, tribunalul a reținut că pârâta nu a avut posibilitatea stabilirii despăgubirilor, astfel că nu sunt incidente prevederile art. 37 din Ordinul nr. 2..
P. considerentele arătate, tribunalul a admis în parte cererea formulată de reclamanta R. R.-I., în contradictoriu cu pârâta S. A. T. A. S., și cu intervenienta F. R.- A., iar în baza art. 274 Cod proc.civ., având în vedere că reclamanta a avut câștig de cauză, a obligat pârâta la plata către reclamantă sumei de 5000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. A. T. A. S. a declarat apel, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
În motivarea apelului, pârâta a susținut că instanța de fond în mod nelegal a inclus suma periodică la care ar fi îndreptățita reclamanta în suma acordată cu titlu de daune morale câtă vreme despăgubirile morale se acorda pentru suferințele fizice si psihice urmare a faptei culpabile, pentru prejudiciu de agrement si alte prejudicii ce tin exclusiv de persoana prejudiciata si nu de drepturile patrimoniale a le acesteia. Este mai mult decât evident că instanța de fond a "amestecat" prejudiciul nepatrimonial cu cel patrimonial incluzând în suma daunelor morale acele prestații periodice la care reclamanta ar fi îndreptățită, dar în limita sumei de 750.000 euro prev. în art. 24 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 8/2008.
Invocând și dispozițiile art. 49 alin. 1 din Ordinul CSA 8/2008, pârâta consideră că devreme ce legiuitorul lasă la latitudinea instanței de judecata modul de stabilire a daunelor morale in conformitate cu legislația si jurisprudența din R., instanța de fond avea obligația de a delimita in mod clar care este prejudiciul moral suferit de reclamantă. Or, instanta de fond a procedat de o maniera greșită incluzând in prejudiciul moral parte din prejudiciul material, respectiv suma lunară acordată cu titlul de daune materiale.
O altă eroare a instanței de fond, în opinia pârâtei, este includerea prejudiciului de agrement în suma lunară de 4650 lei, prejudiciu de agrement cuantificat de instanța de fond astfel: 350 lei tratamente în stațiuni specializate si analize medicale periodice,
200 lei lunar pentru benzină, 100 lei lunar pentru cărți si reviste si 120 lunar pentru accesul la serviciile de telefonie si internet si televiziune.
Sub acest aspect, pârâta învederează că practica judiciară în materie opinează că "simpla pierdere a plăcerilor unei vieti normale nu ocazionează repararea prejudiciului de agrement. P. a obține indemnizarea, victima trebuie sa dovedească atât existenta anterioara a unei activități specifice, cât si absenta posibilității de a o practica in continuare, dar reclamanta nu a făcut dovada desfășurării acestor activități anterior producerii faptei culpabile pentru a putea solicita la acest moment repararea prejudiciului de agrement printr-o sumă periodică acordată de instanța de fond cu titlu de daune materiale. Prin urmare, pârâta consideră că suma de 4650 lei acordata de instanța de fond lunar cu titlu de daune materiale trebuie diminuată cu suma de 770 lei (reprezentând totalul sumelor de mai sus), întrucât așa cum corect retine instanța de fond sunt sume compensatorii pentru prejudiciul de agrement - prejudiciu nepatrimonial
- care este inclus în daunele morale.
În ceea ce privește daunele materiale acordate de instanța, pârâta susține că acestea nu au fost dovedite în totalitate. În altă ordine de idei se pot acorda despăgubiri pentru prejudiciul cert nu si pentru prejudiciile viitoare, în accepțiunea dispozițiilor prev. de art. 49 din Ordinul CSA nr. 8/2008.
În ceea ce privește acordarea sumei de 4650 lei lunar pe toata durata vieții începând cu data de (...), pârâta apreciază că această sumă, cuprinde si despăgubiri pentru prejudiciul de agrement, care este un prejudiciu nepatrimonial. Prin urmare, aceasta suma trebuie diminuata cu sumele arătate mai sus.
Sub acest aspect, pârâta precizează că instanța de fond a acordat această sumă lunar cu titlu de daune materiale, însă, aceste daune materiale sunt viitoare si incerte si nedovedite la momentul pronunțării hotărârii.
Pe de alta parte, a mai menționat pârâta, legea prevede foarte explicit în art. 49 alin. 1 lit. c) că la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corp orale se are în vedere salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de calificare. In prezent, salariul min pe economie este de 670 lei.
A. suma nu poate fi acordată cu titlu de despăgubire materială câtă vreme aceste despăgubiri au fost deja acordate în cadrul sumei de 677.405 lei si reprezintăexclusiv contravaloarea unui fotoliu rulant electric, pentru urmarea unui tratament cu celule stern si echipamentele solicitate.
În final, pârâta a apreciat că instanța de fond a acordat mai mult decât a solicitat reclamanta, respectiv a acordat suma de 4650 lei lunar pe toată durata vieții, în condițiile în care suma maximă prevăzută de lege este de 750.000 euro. Prin urmare, pârâta consideră că sentința instanței de fond trebuie modificată în sensul în care această rentă trebuie achitată in limita maximă de despăgubire de 750.000 euro, așa cum prevede art. 24 alin. 3 din Ordinul CSA nr. 8/2008, în vigoare la data producerii evenimentului.
Prin întâmpinare, reclamanta R. R. I. a solicitat respingerea apelului formulat de pârâtă și păstrarea în totalitate a sentinței instanței de fond, argumentat de faptul că i s- a produs un handicap grav, permanent, ce impune îngrijiri medicale pentru toată viața, suferințe fizice și morale considerabile și limitarea sau îngreunarea considerabilă a posibilităților de acces la mijloacele necesare satisfacerii nevoilor fizice și psihice ale unei persoane sănătoase, astfel că pârâta SC A. T. SA, în calitate de emitent al poliței de asigurare de tip RCA, este obligată la acordarea de despăgubiri pentru toate prejudiciile suferite.
Printr-o completare a motivelor de apel (f. 20-21) apelanta a mai solicitat casarea hotărârii atacate (desființare în opinia instanței conform soluțiilor posibile în apel) pentru necompetența materială a Tribunalului Comercial C., cu motivarea că litigiul are o natură exclusiv civilă, fapt statuat chiar și într-o decizie de speță a Î. C. de C. și J.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de apel reține următoarele:
Nici una dintre părți nu a contestat starea de fapt, așa încât instanța de apel are obligația de a se pronunța cu privire la două probleme principale: caracterul civil sau comercial al cauzei și cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei de către instanța de fond, atât cele acordate cu caracter global, cât și cele acordate sub forma unei rente viagere.
Cu privire la natura cauzei, instanța de apel consideră că litigiul are o evidentă natură comercială deoarece pretențiile sunt solicitate de către reclamantă în calitate de victimă a unui accident rutier în baza unui contract de asigurare încheiat între autoarea accidentului F. R. A. și societatea de asigurare SC A. T. SA. A. contract de asigurare reprezintă un act obiectiv de comerț în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1 punctul
17 din Codul Comercial: ,,Legea consideră ca fapte de comerț: 17. A.le terestre, chiar mutuale, în contra daunelor și asupra vieții,,. Mai mult, accidentul în urma a căruia s-a produs prejudiciul a cărui recuperare se solicită reprezintă chiar riscul asigurat prin contractul de asigurare anterior enunțat. Natura delictuală a despăgubirilor nu schimbă cu nimic această concluzie deoarece și în dreptul comercial este posibilă acordarea unor astfel de despăgubiri.
Exemplul de practică judiciară exemplificat de către apelantă nu este incident în cazul dedus judecății deoarece aparent nu era nici o societate de asigurare implicată în litigiu și nici un contract de asigurare în baza căruia să se solicite despăgubiri, în litigiu fiind implicate doar persoane fizice.
Cu privire la cuantumul despăgubirilor, instanța de apel își propune să analizeze succesiv despăgubirile materiale și morale acordate cu titlul global și apoi daunele acordate sub forma unei rente viagere.
Cu privire la daunele materiale in cuantum total de 677.405 lei, contrar sustinerilor apelantei, instanta de apel retine ca reprezinta acoperirea unui prejudiciu cert in integralitatea sa, cuantumul fiind pe deplin dovedit. Astfel, din suma totala anterior enutata, 570.741, 6 Ron reprezinta contravaloarea cumulata a cheltuielilor de achiziționare a unui fotoliu rulant electric, a celor pentru urmarea tratamentului medical cu celule stem și pentru achiziționarea altor echipamente precizate de reclamantă (f.
99-100 dosar fond si inscrisurile medicale depuse in probatiune) a căror utilizare esteimpusă de starea sănătății acesteia, cu unicul scop de a beneficia de o ingrijire medicala performanta si implicit dreptul de a avea o durata de viata apropiata de cea normala.
In mod corect Tribunalul Comercial Cluj a retinut că nu poate fi negat dreptul reclamantei de a încerca tratamente medicale experimentale pentru îmbunătățirea stării de sănătate a acesteia, având în vedere probabilitatea ca astfel de tratamente să fie cu atât mai eficiente cu cât sunt urmate mai repede raportat la momentul vătămării sănătății reclamantei. D. pana la suma de 677.405 lei reprezinta cuantificarea sumei acordate cu titlul de renta viagera pentru intervalul dintre data producerii tragicului eveniment rutier si pronuntarea sentintei apelate.
In ceea ce priveste cuantumul global al daunelor morale instanta retine ca in acest domeniu beneficiaza de o larga marja de apreciere, singurul criteriu la care trimit textele enuntate de parti (art. 49 alin. 1 din Ordinul CSA 8/2008) il constituie practica judiciara care pana in acest moment nu a trasat delimitari extrem de precise ale cuantumului despagubirilor care se cuvin in functie de prejudiciul fizic concret suferit.
Remarcam interesul si tendinta, justificata de altfel, a jurisprudentei de a analiza starea de fapt pe baza unor criterii directoare, in scopul individualizarii prejudiciului. Problema se pune tocmai in ideea in care, in cazul daunelor morale, sarcina judecatorului este dificila, constand in aceea de a corela un text de lege lacunar si abstract cu o stare de fapt care se pretinde a fi atent analizata din toate perspectivele. In aceste circumstante criteriile obiective avansate de doctrina nu sunt în niciun caz suficiente. Instanta trebuie sa analizeze toate consecintele faptei, în funcție de planurile în care se produc si sa contureze cat mai fidel întinderea acestor efecte, fara a avea pretentia sau exigenta de a stabili cu exactitate intreaga dimensiune a prejudiciului moral, deoarece in materia daunelor morale, principiul refacerii integrale si a puneriipartilor in situatia anterioara nu poate avea decat prin excelenta un caracter aproximativ, prin stabilirea unei sume care sa-i permita victimei sa gaseasca o alinare.
Supunem analizei planul familial, profesional, social, psihologic si corporal ca fiind principalele dimensiuni in care fiinta umana isi manifesta existenta si personalitatea. Faptul ca delimitam aceste planuri pentru o posibila analiza separata nu inseamna ca acestea nu coexista de cele mai multe ori, sau ca nu se intrepatrund. Majoritatea planurilor sunt interdependente iar schimbarea care se produce in unul din ele e de multe ori cauza schimbarilor produse in planul interdependent. Persoana este alcatuita din suma existentelor sale in plan fizic, social, mental si afectiv. In contextul existentei sale afective aceasta dispune de un cadru familial si de un drept de protectie a acestui cadru conform art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului care statueaza: Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale. Rezulta ca viata de familie este o valoare protejata la nivel conventional, fiind unul din drepturile fundamentale consacrate de C. A. aduse acestui drept sau valorii protejate dau nastere obligatiei celui responsabil de a repara prejudiciul afectiv prin intermediul daunelor morale.
In cazul unui prejudiciu corporal, alaturi de suferinta fizica si psihica, alaturi de prejudiciul de agrement cauzat prin imposibilitatea desfasurarii activitatilor normale, se produce o schimbare inerenta si in cadrul relatiilor familiale, in viata membrilor de familie care sunt nevoiti sa acorde ingrijiri victimei, si totodata, in contextul unei nesigurante create de incident se pot dezvolta tensiuni de natura a altera relatiile si armonia familiala. In acelasi sens instanta trebuie sa ia in considerare toate suferintele fizice si morale, datorate nu numai ingrijirilor medicale, dar si reactiilor sociale, incertitudinii, perturbatiilor intervenite in viata afectiva prezenta si viitoare a celui vatamat.
In analiza planului familial si a consecintelor pe care fapta le produce in acest plan, instanta nu trebuie sa se opreasca la prejudicial actual. In primul rand, pentru ca un prejudiciu afectiv nu se consuma instantaneu, ci el se propaga in timp prin starile , senzatiile sau amintirile pe care le provoaca, iar in al doilea rand, pentru ca trebuiescluate in calcul si sansele persoanei de a evolua in respectivul plan, de a-si gasi sau regasi stabilitatea, de a forma sau repara relatiile alterate, sanse reduse considerabil in cazul concret ca urmare a faptei ilicite. Limitarea perspectivelor de viitor in orice plan discutat, nu doar exclusiv familial, reprezinta un prejudiciu demn de reparat.
P. profesional este alcatuit din totalitatea activitatilor pe care individul le poate intreprinde in scopul obtinerii de mijloace existentiale sau a recunoasterii meritelor prin afirmarea in plan social. P. profesional se extinde la orice activitate bazata sau nu pe studii sau pregatire atata timp cat aceasta este aducatoare de venituri. P. profesional interfereaza cu planul social si este in stransa legatura cu planul familial, afectiv sau corporal. Astfel, o infirmitate dobandita in urma unui accident va avea drept consecinta scaderea sau disparitia capacitatii actuale de munca si, in functie de caracterul permanent, durabil sau pasager al infirmitatii, se va repercuta si asupra capacitatii viitoare de munca.
In cazul concret analizat, o viitoare cariera profesionala promitatoare a reclamantei studenta la o facultate de prestigiu a fost in mare parte afectata, deoarece finalizarea studiilor si performanta educationala presupun din acest moment un efort mult mai mare si de o durata de timp superioara.
In plan social, existenta individului este conturata de perceptia pe care ceilalti o au asupra manifestarilor sale, de imaginea pe care acesta o creeaza prin actiunile sale si prin interactiunile cu alte persoane. Vorbim asadar, in cadrul planului social, de imagine. T. sa distingem insa, între dreptul la imagine în sens patrimonial prevazut de dispozitiile art.88 din Legea nr.8/1996 si dreptul la imagine în sens nepatrimonial prevazut de dispozitiile constitutionale si de D. nr.31/1954.
Ne referim in prezentele considerente la dreptul personal nepatrimonial, dimensiune a vietii private si a dreptului la respectarea demnitatii umane, respectiv prerogativa oricarei persoane de a i se respecta si de a face sa i se respecte imaginea, careia îi corespunde obligatia corelativa opozabila ,,erga omnes,, de abtinere de la orice acte care ar putea aduce atingere dreptului. Este in opinia instantei lipsit de orice indoiala faptul ca gravul prejudiciu corporal suferit de victima accidentului i-a afectat grav imaginea in ochii celor din jur, atat a celor care au cunoscut-o pana in acest moment cat si a celor care o vor cunoaste din acest moment inainte.
P. psihologic poate fi delimitat la randul sau in alte doua planuri care il alcatuiesc si anume: planul mental si planul emotional. Astfel, distingem planul mental de planul emotional prin faptul ca acesta se refera la sanatatea mentala ca valoare umana protejata, la integritatea psihica a persoanei care poate fi lezata prin evenimente de natura a altera starea de confort psihologic. P. emotional cuprinde totalitatea sentimentelor apartinand unei persoane. Delimitarea prezinta importanta atat in evaluarea prejudiciului in intinderea sa cat si in posibilitatea de a face o analiza in concreto a existentei acestuia. P. emotional va putea fi evaluat cel mult pe baza prezumtiilor, spre exemplu prezumtia ca intre membrii familei exista relatii de afectivitate, intre rude sau prieteni apropiati. Instanta nu poate patrunde mintea sau trairile sufletesti ale persoanei pentru a putea individualiza prejudiciul, insa poate deduce din starea de fapt folosind prezumtiile, existenta unui prejudiciu in acest plan. Desi sentimentele formeaza un plan aparte care se manifesta cel mult in comportamentul persoanei fata de alte personae, acestea pot produce prin intensitatea lor si modificari la nivel mental. Astfel prin lezarea sentimentelor de afectivitate psihicul poate fi afectat, nefiind capabil sa se adapteze la suferinta cauzata de prejudiciul corporal subsecvent accidentului.
In cazul concret analizat, putem discuta in plan emotional despre atingeri aduse demnitatii, stimei si respectului de sine, increderea in sansele de reusita pe viitor, in fortele proprii, influentate de handicapul cauzat prin fapta ilicita. Totodata putem include aici si suferinta cauzata prin schimbarile intervenite in viata celui prejudiciat, succesiunea de evenimente in raport cauzal cu fapta ilicita de natura a altera starea de bine sau armonia familiala, relatiile cu cei dragi. Avansand in studiul implicatiilorafective ale traumei putem stabili un prejudiciu si la acest nivel prin devierea cursului normal al vietii, prin reducerea sanselor de implinire in orice plan. In plan mental, incontestabil au loc schimbari drept consecinta a traumei traversate de victima, trauma de a se vedea mutilata si eforturile de a-si accepta noul mod de viata. A. proces presupune terapie si consiliere si, implicit un prejudiciu prin lezarea integritatii psihice.
In plan corporal, integritatea fizica a persoanei reprezinta o valoare sociala de maxima importanta. Existenta persoanei in plan fizic si corporal, caracteristicile si trasaturile acesteia o definesc, cu siguranta suficient de mult incat sa reprezinte de cele mai multe ori o carte vizita pentru persoanele cu care interactionam. Orice lezare a acestei valori este o lezare a persoanei. Daunele morale privesc persoana, cu toate atributele sau elementele sale de identificare cu toate trasaturile pe care le detine, in toate planurile in care aceasta se manifesta, inclusiv corporal. In cazul unui prejudiciu corporal instanta va analiza in ce masura integritatea fizica a persoanei a fost afectata, ce fel de suferinte a produs aceasta schimbare la nivel psihologic si cat de remediabile sau pasagere sunt aceste schimbari.
In cazul comcret analizat integritatea fizica a fost suficient de grav afectata incat sa acceptam fara teama de a gresi producerea unor grave consecinte la nivel psihologic cu caracter iremediabil.
P. toate aspectele enuntate, avand in vedere si gravitatea urmărilor faptei intervenientei în ce privește starea de sănătate a reclamantei, numărul mare de zile de îngrijiri medicale impuse de vătămarea corporală a reclamantei și faptul că acesteia i s- a produs un handicap grav, permanent, ce impune îngrijiri medicale pentru toată viața, suferințe fizice și morale considerabile și limitarea sau îngreunarea considerabilă a posibilităților de acces a reclamantei la mijloacele necesare satisfacerii nevoilor fizice și psihice ale unei persoane de vârsta sa, instanta de apel apreciaza ca individualizarea sumei globale acordata cu titlul de daune morale de catre prima instanta este corecta si suma va fi mentinuta si de catre instanta de apel, fara riscul de a crea o imbogatire fara justa cauza.
Apelul declarat de catre apelanta S. „. T. A. S. este partial intemeiat cu privire la suma acordata cu titlul de renta vagera pentru repararea unui prejudiciu de natura exclusiv materiala, deoarece prejudiciul moral a fost acoperit prin acordarea unei sume globale. Prima instanta a inclus in aceasta renta viagera si sume care acopera asa numitul prejudiciu agrement: 200 Ron lunar benzina, 100 Ron lunar carti si reviste, respectin 120 Ron lunar servicii de telefonie si internet. Insa prejudiciul agrement este unanim apreciat in doctrina si jurisprudenta ca fiind un prejudiciu de ordin moral, nu material, situatie in care nu poate fi inclus in suma acordata cu titlul de renta vagera, fiind deja inclus in suma globala destinata spre repararea prejudiciului moral. In consecinta, suma de 420 Ron anterior enuntata va fi scazuta din suma de 4650 lei acordata lunar cu titlul de renta viagera, subsecvent admiterii apelului.
Suma de 350 lei a carei eliminare o solicita de asemenea apelanta va fi mentinuta deoarece nu are scopul de a repara un prejudiciu agrement ci un prejudiciu material. Cu privire la limitarea sumei care va fi acordata cu titlul de renta viagera pentru a nu depasi cuantumul maxim total admis al despagubirilor, instanta retine faptul ca acest nivel maxim este variabil in timp (a crescut considerabil din 2008) iar potrivit principiului ,,tempus regit actum,, fiecare plata va fi guvernata conform dispozitiilor in vigoare la momentul efectuarii platii, inclusiv cu privire la acest cuantum maxim.
P. aceste argumente, in baza dispozitiilor art. 296 C.p.c. instanta va admite apelul declarat de pârâta S. „. T. A. S. împotriva sentinței civile nr. 8.294 din 3 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., pe care o schimbă în parte în sensul că reduce cuantumul sumei lunare la plata căreia a fost obligată pârâta de la suma de 4650 lei/lunar la 4.230 lei/lună începând cu (...) pe toată durata vieții reclamantei. R. dispozitiilor primei instante vor fi mentinute.
Potrivit art. 274 alin. 1 C.p.c., instanța va obliga apelanta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli parțiale de judecată în apel în favoarea intimatei R. R.-I., constând înonorariu avocat (f. 32 dosar apel). Din suma totala solicitată de 2000 de lei va fi acordată doar suma de 1500 lei deoarece apelul a fost admis si sentința parțial modificată conform dispozitivului.
P. A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâta S. „. T. A. S. B., cu sediul procesual ales în mun. C.-N., B-dul 21 D. 1989, nr. 90, jud. C., împotriva sentinței civile nr. 8.294 din 3 decembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., pe care o schimbă în parte în sensul că reduce cuantumul sumei lunare la plata căreia a fost obligată pârâta de la suma de 4650 lei/lunar la 4.230 lei/lună începând cu (...) pe toată durata vieții reclamantei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă apelanta la plata sumei de 1500 lei cheltuieli parțiale de judecată în apel în favoarea intimatei R. R.-I.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 aprilie 2011.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
A. A. I. C. I. V. D.
Red.A.A.I. Dact.H.C./6 ex./(...) Jud.fond.V.L.Oros;
| ← Încheierea comercială nr. 270/2011, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 1239/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
