Decizia comercială nr. 68/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 68/2011
Ședința a de 13 A. 2011
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE : M. B. JUDECĂTOR : F. T. GREFIER : D. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul M. M. I. împotriva sentinței comerciale nr. 2337 din (...), pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta SC C. S., având ca obiect - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorat pentru apelul declarat, precum și dovada achitării diferenței timbrului judiciar de 0,6 lei aferent fondului cauzei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...), apelantul-reclamant a depus la dosarul cauzei o cerere de renunțare la apelul declarat.
C.ea constatând că până la acest termen procedura de citare este legal îndeplinită iar reclamantul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente apelului declarat, însă până la acest termen de judecată nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 659,50 lei și timbru judiciar de 5,15 lei, în temeiul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., coroborat cu prevederile art. 20 al.1 și 3 din Legea nr. 146/1997, invocă din oficiu excepția anulării ca netimbrat a apelului declarat și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
C U R T E A
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr. 2337 pronunțată la 1 iunie 2010 în dosar nr. (...) al T.ui C. C. a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul M. M. I. împotriva pârâtei SC C. S., și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 105.000 lei cu titlu de restituire împrumut, cu dobânda comercială legală calculată asupra acestui debit începând cu data de (...) și până la plata integrală, precum și suma de 5.917 lei cu titlu de cheltuieli de judecată; respins petitul prin care s-a solicitat stabilirea scadenței de restituire.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că potrivit extraselor de cont conform extraselor de cont anexate în conturile societății parate au intrat următoarele sume: la data de (...)-60.000 lei / la data de (...)-31.000 lei si 4.000 lei , iar la data de (...)-30.000 lei, aspect de fapt recunoscut și de către parata prin întâmpinare, aceasta confirmând și faptul ca sumele au intrat cu titlu de creditare, cont contabil 455, după cum rezulta și din răspunsul sau la interogator
. Aceste probe se coroborează si cu adresa emisa de către B. T., potrivit căreia este posibilă depunerea unei sume reprezentând creditare , in mod expres cu acest titlu sau sub indicația ,,diverse";, la alegerea deponentului, context în care instanța retine ca relevante înregistrările în contabilitatea paratei , care atesta ca aceste depuneri reprezintă ,,creditare asociați";. Oricum acest ultim aspect este unul mai puțin relevant ,deoarece in contextul în care nu s-a dovedit că aceste plăți au stins eventuale obligații ale reclamantului către societate, depunerile, chiar la rubrica ,,diverse";, nu pot reprezenta în esența decât creditări ale societății si au natura juridica a unui împrumut.
Astfel sunt dovedite atât depunerile de sume în societate la datele menționate și cât și natura lor, respectiv aceea de creditare. P. nu contesta nici faptul ca reclamantul a făcut depunerile respective, însă afirma ca operațiunea de creditare nu a fost făcuta de către reclamant în nume propriu, ci că acesta a fost mandatat de către asociații P. H. și L. A. pentru a face depunerile bănești.
Prin actul adițional la cel constitutiv al societății, având data certa (...) , conformă nr. 26/2006 (f.7-8) reclamantul s-a retras din societate si a cedat părțile sale sociale în favoarea lui P. H. B. și a asociatului A. R. C..Tot la acea data s-a retras și asociatul L. S. D. care si-a cesionat părțile sociale către L. A. F. si P. H..
Contractele de creditare de care se prevalează pârâta au caracterul unor înscrisuri pro causa, deoarece nu s-a făcut dovada ca sunt înregistrate în evidenta societății și nu au o data certa, astfel ca vor fi înlăturate de către instanța.
Declarațiile martorilor C. P. și B. M. (f. 62, 74) nu sunt relevante în cauza, iar martorul A. R. C. (f.51), asociat al paratei, atât la data creditărilor, cât și în prezent, a declarat că s-a întâlnit cu reclamantul și a intrat cu acesta în banca , în cursul lunii noiembrie 2006, ocazie cu care reclamantul a depus bani în contul societății , cu scopul declarat de a contribui la constituirea de lichidități necesare pentru achiziționarea unui utilaj de răcire pentru patinoar.
Sunt nefondate apărările paratei, rap. la art. 1169 c.civ. , constatând că aceasta nu a făcut dovada unei creditări din partea lui L. A. F. și P. H. și nici a existentei unui mandat dat reclamantului pentru a efectua depunerile bănești pentru aceștia. Instanța are în vedere și faptul ca la data primei creditări L. A. F. și P. H. nu aveau nici o calitate în societate.
S-a apreciat ca fiind întemeiată afirmația părții reclamante, în sensul că nu este ținuta să facă și dovada unei situații normale, operand prezumția ca daca un asociat a depus sume de bani in contul societății cu titlu de creditare, sumele de bani îi aparțin, respectiv creditarea îi aparține și s-a făcut în nume propriu. De asemenea, instanța apreciază ca reclamantul nu este obligat în speța sa facă dovada provenienței sumelor cu care a creditat societatea, sens in care este înlăturata ca nefondata aceasta apărare a paratei .
Reclamantul a recunoscut că i-a fost restituită suma de 20.000 lei, prin răspunsul la interogator, aspect considerat relevant doar raportat la faptul că în discuție sunt numai creditări menționate expres prin acțiune, coroborat cu faptul că reclamantul nu a făcut nici un fel de alte precizări din acest punct de vedere.
Conform art. 1582 c.civ., dacă nu s-a stabilit un termen de restituire a împrumutului, judecătorul poate să dea împrumutatului un termen, în sensul de termen de gratie, care în materie comerciala nu poate fi acordat .
In speță, chiar împrumutătorul invocă prev. art. 1582 C.civ. solicitând stabilirea termenului de restituire, însă acesta solicitare este în sensul că la data formulării acțiunii ((...)) , să se stabilească retroactiv o scadența la data de (...). Instanța a apreciat că nu acesta este sensul textului juridic pe care se întemeiază aceasta cerere, sens în care a respins ca nefondată. Reclamantul nu și-a motivat în nici un fel ce reprezintă data de (...), aceasta nefiind nici data expedierii invitației la conciliere și nici data stabilită pentru concilierea directă .
Impotriva soluției menționate a declarat apel reclamantul M. M. I. arătând că în mod greșit s-a reținut recunoașterea deoarece referire la această sumă era în sensul că au fost restituite alte creditări anterioare făcute societății. În plus se arată că în privința stabilirii termenului această solicitare a fost formulată raportat la opiniile exprimate în doctrina și practica judiciară și din motive de prudență reiterează această cerere raportat la opinii și art.1582 și 1583 C.civ.
Verificând regularitatea apelului C.ea, întemeiat pe dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și ale art. 11 și ale art. 20 din Legea nr. 146/1997, a pus în discuție excepția anulării ca netimbrat a apelului.
Astfel se reține că dat fiind exercitarea căii de atac, în conformitate cu art. 11 din Legea nr. 146/1997, cu modificările ulterioare, O.G. nr. 36/2002, s-a stabilit în sarcina apelantului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 659,50 lei și timbru judiciar în sumă de 5,15 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, apelantul a fost înștiințat să achite în contul Consiliului Local al Municipiului C.-N. sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat.
Constatând că apelul nu a fost timbrat anticipat, că apelantul nu s-a conformat obligațiilor de timbrare potrivit înștiințării transmise pentru termenul de judecată din (...) (f. 5), că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, și să dispună anularea apelului ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Anulează ca netimbrat apelul declarat de reclamantul M. M. I. împotriva sentinței civile nr. 2337 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C.. Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
M. B.
F. T.
D. C.
Red.FT Dact.SMD/2ex./(...)
| ← Decizia comercială nr. 2976/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 8/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu... → |
|---|
