Decizia comercială nr. 72/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 72/2011
Ședința publică din 20 septembrie 2011
Completul compus din: PREȘEDINTE: C. I. JUDECĂTOR: D. P. JUDECĂTOR: A.-I. A. GREFIER: V. D.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de S. F. C. S., împotriva deciziei civile nr. 523 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C., cauza privind și pe intimații O. PRIN OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SĂLAJ și D. G. A F. P. A J. S., având ca obiect dizolvare societate.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni. Procedura de citare este îndeplinită. Contestația în anulare este timbrat cu 10 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C. astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2. constată că, este competentă să judece contestația în anulare în temeiul art. 317 C. În baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin decizia civilă numărul 5. pronunțată de către Curtea de A. C. în dosar numărul (...) a fost respins recursul declarat de către recurenta S. F. C. S. împotriva sentinței civile nr. 4681/(...) pronunțată în dosarul numărul (...) al T. S. P. a pronunța această decizie instanța de recurs a reținut că prin cererea de chemare în judecată inițială reclamantul a solicitat instanței ca în temeiul dispozițiilor art. 237 alin. 1 lit. a și b și art. 237 alin. 2 din L. nr. 31/1990, să dispună dizolvarea pârâtei pentru nedepunerea în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale a situațiilor financiare anuale la O. R. C. de pe lângă Tribunalul Cluj. Dispozițiile art. 237 din L. nr. 31/1990 statuează că la cererea oricărei persoane interesate, precum si a O.ui Național al R. C., tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la O. R. C. societatea și-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau administratorii societății au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscuta, societatea nu și-a completat capitalul social, în condițiile legii. Interpretarea dispozițiilor legale enunțate relevă că dizolvarea remediu a societății comerciale, urmare a intervenției terților în viața socială, cu ignorarea voinței sociale trebuie să fie pronunțată de instanța investită de persoana care justifică un interes doar în ipoteza în care lipsește manifestarea voinței societare. Interesul dizolvării sancțiunii poate fi justificat doar în ipoteza în care împrejurările pentru care legiuitorul a înțeles să îndrituiască terții să solicite dizolvarea se perpetuează. Manifestarea voinței sociale prin îndeplinirea obligației de a depune, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la O. R. C. de către societatea intimată ar fi reflectat voința acesteia de continuare a activității și de asigurare a standardelor de publicitate impuse, însă recurenta nu a procedat la depunerea înscrisurilor care să ateste manifestarea voinței sale sociale în acest sens. La cererea oricărei persoane interesate, precum si a O.ui Național al R. C., tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care: a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului; c) societatea și-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscută; d) societatea nu și-a completat capitalul social, în condițiile legii. Dispozițiile alin. (1) lit. c) nu sunt aplicabile în cazul în care societatea a fost în inactivitate temporară, anunțată organelor fiscale și înscrisă în registrul comerțului. Durata inactivității nu poate depăși 3 ani. Dispozițiile legale enunțate relevă că legiuitorul a instituit excepții de la regula menționată în alin. 1 al art. 237 din L. nr. 31/1990, respectiv a menționat împrejurarea că disp. alin. 1 lit. c nu sunt aplicabile în cazul în care societatea a fost în inactivitate temporară comunicată organelor fiscale și menționată în registrul comerțului, fără a excepta și situația prev. la disp. alin. 1 lit. b pentru ipoteza în care societatea a fost în inactivitate temporară. Așadar, legiuitorul nu a înțeles să excepteze de la îndeplinirea obligațiilor de întocmire și publicare a situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului pentru o ipoteza în care societatea comercială a fost în inactivitate temporară. O astfel de excepție de la obligativitatea întocmirii și publicării situațiilor financiare anuale sau lipsirea neîndeplinirii acestei obligații de efectele unei sancțiuni trebuia menționată expres, astfel cum s-a realizat pentru alte situații. Prevederile art. 79 din O.U.G. nr. 92/2003 statuează că declarația fiscală se depune de către persoanele obligate potrivit Codului fiscal, la termenele stabilite de acesta. In cazul în care Codul fiscal nu prevede, Ministerul Finanțelor Publice va stabili termenul de depunere a declarației fiscale. Obligația de a depune declarația fiscală se menține și în cazurile în care: a) a fost efectuată plata obligației fiscale; b) obligația fiscală respectivă este scutită la plată, conform reglementarilor legale; c) organul fiscal a stabilit din oficiu baza de impunere și obligația fiscală; d) pentru obligația fiscală nu rezultă, în perioada de raportare, sume de plată, dar există obligația declarativă, conform legii. În caz de inactivitate temporară sau în cazul obligațiilor de declarare a unor venituri care, potrivit legii, sunt scutite la plata impozitului pe venit, organul fiscal competent poate aproba, la cererea contribuabilului, alte termene sau condiții de depunere a declarațiilor fiscale, în funcție de necesitățile administrării obligațiilor fiscale. Asupra termenelor și condițiilor va decide organul fiscal potrivit competentelor aprobate prin ordin al ministrului finanțelor publice. Textele legale enunțate anterior au relevat că inactivitatea temporară nu scutește persoana juridică de obligația de declarare și întocmire a documentelor fiscale, iar pentru ipoteza în care aceasta dorește să depună declarațiile la alte termene decât cele instituite, trebuie să adreseze o astfel de cerere organului fiscal, iar aceste termene trebuie încuviințate de cel îndreptățit Instanța de fond în mod corect a apreciat că pârâta nu a îndeplinit obligația de depunere a situațiilor financiare aferente anului 2008, fiind incidente dispozițiile art. 237 alin. 1 lit. b din L. nr. 31/1990 pe care prima instanță le-ainterpretat în mod corect, astfel că nefiind în prezența vreunui motiv de recurs prevăzut de art. 304 C., Curtea a respins recursul declarat de pârâta S. F. C. S. împotriva sentinței civile nr. 4.681 din 30 septembrie 2010 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S., pe care a menținut-o în întregime. Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatoarea S. F. C. S.solicitând instanței anularea deciziei atacate. În motivare contestatoarea a invocat faptul că instanța de recurs a omis din greșeală să cerceteze motivul de recurs prevăzut de art. 304 alin. 1 paragraful 9 C.p.c. coroborat cu art. 318 parte finală C.p.c. Mai mult, societatea nu putea fi dizolvată pentru simplul motiv că nu mai desfășura activitate. Respingerea recursului s-a făcut în condițiile unei erori materiale deoarece instanța a confundat declarația vizată de A. F. cu declarația prin care se certifică faptul că societatea a depus situațiile financiare cu depășirea termenului de șase luni. În drept, au fost invocare dispozițiile art. 318 C.p.c. Analizând contestația în anulare dedusă judecății instanța reține următoarele: Potrivit art. 318 alin. 1 C.p.c. ,,Hotărârile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare,,. Analiza deciziei atacate prin prisma motivelor de contestație în anulare anterior enunțate relevă faptul că demersul dedus judecății este total neîntemeiat. Astfel, instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de către recurentă. De fapt, singurul motiv de recurs este legat de depunerea situațiilor financiare, însă instanța a considerat în urma analizării probatoriului administrat faptul că declarația pe proprie răspundere depusă de către administratorul statutar nu îndeplinește exigențele legale pe larg explicitate în motivarea deciziei. În consecința, soluția pronunțată nu este nici rezultatul unei erori materiale deoarece probatoriul administrat este analizat în detaliu și prin trimiteri consistente la textele de lege incidente. Susține contestatoarea în mod total neîntemeiat că s-a dispus dizolvarea acesteia cu încălcarea dispozițiilor art. 237 alin. 2 care prevăd că nu se poate dispune dizolvarea unei societăți comerciale pentru că ,,societatea si-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu indeplineste conditiile referitoare la sediul social sau asociatii au disparut ori nu au domiciliul cunoscut sau resedința cunoscută,, în circumstanțele în care societatea comercială se află în inactivitate temporară declarată și înregistrată, așa cum este cazul contestatoarei recurente. În realitate, dizolvarea nu s-a dispus pentru aceste motive anterior enunțate ci pentru nedepunerea situațiilor financiare, obligație care subzistă pentru argumentele pe larg expuse în decizia criticată chiar și în situația de suspendare temporară a activității. În realitate motivele invocate nu susțin o reală contestație în anulare ci impun o rejudecare a recursului pe fond, fapt inadmisibil prin prisma autorității de lucru judecat, îm lipsa unui motiv real și întemeiat de contestație în anulare. P. aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 320 Cpc instanța va respinge contestația în anulare formulată de SC F. SRL împotriva deciziei nr. 523 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Curții de A. C., pe care o menține ca fiind pe deplin legală și temeinică. P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE Respinge contestația în anulare formulată de S. F. C. S. împotriva deciziei nr. 523 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Curții de A. C. pe care o menține în întregime. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică azi (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI C. I. D. P. A.-I. A. GREFIER V. D. Red.AAI/(...)
| ← Sentința comercială nr. 1/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Sentința comercială nr. 395/2011, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
