Decizia comercială nr. 58/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C., DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 58/2011
Ședința publică din data de 28 martie 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : A. C. JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare, apelurile declarate de reclamanta SC V. I. G. S. și de pârâta SC B. S I. SA împotriva sentinței civile nr. 4794 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., cauza privind și pe intimatul C. S. G., având ca obiect pretenții.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 14 martie 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 21 martie 2011 și ulterior pentru data de astăzi.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința comercială nr.4794 din 29 septembrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...), s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta SC V. I. G. S. în contradictoriu cu pârâta SC B. I. SA și a fost obligată pârâta SC B. I. SA la plata sumei de 7.629,93 lei, cu titlu de penalități de întârziere, datorate în baza contractului nr. 329 din (...).
S-a respins ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale.
S-a respins ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere pentru intervalul (...) -(...).
A fost obligată pârâta SC B. I. SA la plata sumei de 5401,97 lei în favoarea reclamantei SC V. I. G. S., cu titlu de cheltuieli de judecată.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă SC B. I. SA împotriva pârâtei SC V. I. G. S.
S-a respins capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a clauzei penale prevăzute la art. 22 din contractul de vânzare-cumpărare nr.3.(...) încheiat între părți și s-a dispus reducerea cuantumului penalităților de întârziere de la suma de 189.298,56 lei la suma de 7.629,93 lei.
S-a respins ca nefondată cererea pârâtei-reclamante SC B. I. SA de obligare a reclamantei-pârâte SC V. I. G. S. la plata cheltuielilor de judecată.
S-a respins ca prescrisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC B. I. SA în contradictoriu cu pârâtul C. S. G.
A fost obligată pârâta SC B. I. SA la plata sumei de 1400 lei în favoarea pârâtului chemat în garanție, C. S. G., cu titlu de cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între reclamanta SC V. I. G. S. și pârâta SC B. S I. S. s-a încheiat la data de (...) contractul de vânzare-cumpărare nr. 329 în baza căruia reclamanta a vândut pârâtei mai multe echipamente tehnologice, enumerate la art. 1 din contract, în schimbul plății sumei de 29.683,36 Euro TVA inclus, cu titlu de preț. Părțile au convenit la art. 3 asupra modalității de plată a acestei sume de bani și anume suma de 27.786,50 euro TVA inclus urma să se stingă prin compensare, iar diferența de 1.896,86 Euro TVA inclus să fie achitată prin emiterea unui bilet la ordin scadent la 60 de zile de la data semnării contractului.
În ce privește interpretarea contractului încheiat între părți, nu pot fi primite susținerile pârâtei din cuprinsul cererii reconvenționale potrivit cărora contractul încheiat ar fi unul de prestări în natură, voința părților de a încheia un contract de vânzare-cumpărare fiind exprimată în mod clar și neechivoc în cuprinsul convenției aflate la fila 7. Astfel, obiectul raporturilor juridice l-a constituit potrivit art. 1 și art. 2 din contract, comercializarea echipamentelor enumerate de la poziția 1 la poziția 19, în schimbul plății unui preț de 29.683,36 euro TVA inclus, elemente definitorii pentru contractul de vânzare-cumpărare, iar nu pentru contractul de prestări în natură așa cum pretinde pârâta. M. de plată a prețului aleasă de părți, respectiv în parte prin compensare și în parte prin emiterea unui bilet la ordin, nu poate influența natura juridică a contractului încheiat.
Așadar, pentru calificarea juridică a actului juridic dedus judecății este lipsită de relevanță împrejurarea că între aceleași părți s-a mai încheiat în aceeași zi contractul de vânzare-cumpărare nr. 3. din (...) având ca obiect vânzarea unui autovehicul Iveco în care pârâta avea calitatea de vânzător, iar reclamanta calitatea de cumpărător, cele două tranzacții comerciale fiind acte juridice de sine stătătoare, fără a putea fi privite ca o operațiune juridică unică, asimilabilă unui contract de prestări în natură.
Cum reclamanta nu s-a obligat față de pârâtă să îi transmită un bun în schimbul unui alt bun determinat, ci să îi transmită în proprietate anumite echipamente tehnologice, în schimbul unei sume de bani, convenția părților reprezintă un caz tipic de vânzare-cumpărare comercială. Mai trebuie subliniat că interpretarea clauzelor unui contract pentru stabilirea intenției comune a părților se impune atunci când convenția încheiată are clauze obscure sau echivoce, situație care nu se regăsește în cazul de față, părțile stabilind în mod expres la art. 1 și 2 obligațiile ce le revin prin încheierea contractului.
Din extrasul de cont aflat la fila 15 reiese că pârâta a achitat reclamantei, la data de (...), suma de 7.629,93 lei datorată în baza contractului nr. 329 încheiat la (...), conform sentinței comerciale nr. 97/(...) a T. C. C., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului la (...).
În prezenta cauză, prevalându-se de disp. art. 22 din contractul nr.
329 încheiat la (...), reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de
220.888,50 lei cu titlu de penalități de întârziere, datorate pentru cele 965 zile de întârziere înregistrate de pârâtă în plata diferenței de 7.629,93 lei.
Analizând temeinicia acestei pretenții a reclamantei, tribunalul constată că părțile au convenit la art. 22 din contractul nr. 329 din (...) că pentru întârzierea la plata facturilor se vor plăti penalități de întârziere de
3% pentru fiecare zi, iar valoarea acestor penalități poate depăși în cuantum suma asupra căreia sunt calculate.
P. a solicitat pe cale reconvențională constatarea nulității absolute a acestei clauze contractuale, susținându-se că aceasta contravine art. 1 din
L. nr. 313/1879.
Potrivit textului de lege invocat de către pârâtă, clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestații în natură, este și va rămâne anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, însă numai dacă termenul exigibilității creanței va cădea în urma promulgării acestei legi.
După cum s-a reținut într-un paragraf anterior contractul nr. 329 din
(...) ce cuprinde clauza penală în privința căreia se solicită constatarea nulității absolute este unul de vânzare-cumpărare și nu unul de prestații în natură, astfel că textul de lege nu este aplicabil convenției părților și prin urmare cererea reclamantei de constatare a nulități absolute a clauzei penale pe aceste considerent este neîntemeiată.
Referitor la temeinicia pretențiilor reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 220.888,50 lei cu titlu de penalități de întârziere de 3% pe zi calculate asupra sumei de 7.629,93 lei reprezentând rest de plată, pentru
965 zile de întârziere, de la data de (...) până la data de (...), tribunalul reține următoarele:
În primul rând, tribunalul a constatat ca fiind prescrise penalitățile de întârziere aferente perioadei (...)-(...), excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente acestei perioade fiind pusă în discuția contradictorie a părților și admisă prin încheierea interlocutorie din data de (...) ( f. 52-53 ).
Referitor la penalitățile de întârziere pretinse pentru intervalul (...)-(...) în valoare de 189.298,56 lei, având în vedere conținutul clauzei penale de la art. 22 și întârzierea constatată în executarea de către pârâta SC B. S I. S. a obligației de plată a sumei de 7.629,93 lei, tribunalul apreciază admisibilă în principiu solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de penalități de întârziere pentru acest interval de timp, cu mențiunea că valoarea acestora comportă anumite discuții.
Prin cererea formulată în subsidiar pe cale reconvențională, pârâta a solicitat diminuarea penalităților de întârziere conform art. 1070 C. Potrivit acestui text de lege penalitatea poate fi împuținată de judecător, când obligația principală a fost executată în parte.
Pornind de la situația concretă care a generat plata cu întârziere a diferenței de preț de 7.629,93 lei de către pârâtă, tribunalul a apreciat că acest text de lege este pe deplin aplicabil în cazul pârâtei, astfel că penalitățile de întârziere datorate pentru intervalul (...)-(...) vor fi diminuate în baza art. 1070 C. la 7.629,93 lei, respectiv la valoarea debitului principal plătit de pârâtă cu întârziere.
Posibilitatea dată judecătorului de art. 1070 C. de a diminua întinderea daunelor interese moratorii stabilite printr-o clauză penală este condiționată de îndeplinirea unei singure condiții și anume partea care datorează penalități să își fi îndeplinit în parte obligațiile contractuale a căror nesocotire a generat incidența clauzei penale.
După cum se poate observa această condiție este îndeplinită în cazul pârâtei care a procedat la compensarea sumei de 27.786,50 euro inclusiv
TVA așa cum s-a obligat la art. 3 din contract, fiind executată cu întârziere doar obligația de plată a echivalentului în lei a sumei de 1.896,86 euro, sumă relativ mică raportat la valoarea totală a tranzacției de 29.683,36 euro.
Mai mult decât atât, întârzierea în plata acestei diferențe de preț a fost determinată de nemulțumirile pârâtei legate de calitatea unora dintre echipamentele tehnologice livrate, dovadă acestui fapt fiind inițierea de către pârâtă a unei acțiuni în justiție la data de 21 decembrie 2006 înregistrată pe rolul T. C. C. sub nr. (...) ( f. 8-11). Acest litigiu a fost soluționat în modirevocabil la data de (...) în defavoarea pârâtei ( f. 13 ). Acceptând că pretențiile sale în legătură cu modul defectuos de executare a contractului nr. 329 din (...) de către reclamantă au fost respinse în mod irevocabil, după
17 zile de la pronunțarea deciziei de către Î. C.e de C. și J., pârâta a plătit în mod voluntar diferența de preț de 7.629,93 lei după cum reiese din extrasul de cont de la fila 14.
Constatând că pârâta și-a exercitat cu bună-credință drepturile ce derivau din contractul de vânzare-cumpărare, că a acționat reclamanta în justiție într-un interval de timp rezonabil ( după aproximativ 5 luni de la scadența obligației de plată a diferenței de preț ) și că a efectuat plata sumei datorate în mod voluntar la aproximativ 2 săptămâni după soluționarea irevocabilă a litigiului, tribunalul apreciază că plata unor penalități de întârziere în cuantum 7.629,93 lei este suficientă pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamantă pentru neutilizarea diferenței de preț de
7.629,93 lei în intervalul (...)-(...).
P. a decide în acest sens tribunalul a mai luat în considerare și faptul că perceperea unor penalități de 3 % pe zi de întârziere pentru plata cu întârziere a diferenței de preț datorată, fără nicio limitare în ce privește cuantumul acestora, deși acceptată de părți, are un profund caracter imoral, reclamanta urmărind obținerea unui câștig de pe urma neutilizării sumei de
7.629,93 lei pe o perioadă de aproximativ 2 ani și jumătate de aproximativ
29 de ori mai mare decât debitul restant, ceea ce contravine bunelor moravuri.
Referitor la solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 15.926,41 lei cu titlu dobânzi legale aferente sumei de 220.888,50 lei calculate începând cu data de (...) până la data de (...) și la plata în continuare a dobânzilor legale aferente sumei de 220.888,50 lei începând cu data de (...) până la achitarea integrală a debitului dobânzii legale, tribunalul o va respinge ca nefondată având în vedere că penalitățile de întârziere percepute pentru executarea cu întârziere a unei obligații de plată a unei sume de bani nu se pot cumula cu dobânda legală solicitată pe același considerent, chiar dacă se indică un alt interval de timp decât cel pentru care s-au solicitat penalități de întârziere. P. a decide în acest sens, tribunalul a luat în considerare împrejurarea că faptul generator al plății de daune interese moratorii de către reclamantă este același respectiv contractul nr. 329 din (...), iar părțile au optat pentru evaluarea convențională a acestor daune ( art. 1066 C.), preferând-o evaluării legale care se limitează la dobânda legală stabilită de OG nr. 9. ( art. 1088 C. ).
P. aceste considerente, în temeiul art. 969, art. 1066, art.1088 și art. 1070 C civ. tribunalul a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta SC V. I. G. S., în contradictoriu cu pârâta SC B. I. SA, în sensul că va obliga pârâta SC B. I. SA la plata sumei de 7.629,93 lei, cu titlu de penalități de întârziere, datorate în baza contractului nr. 329 din (...) și va respinge ca nefondată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale.
De asemenea, în temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 referitor la prescripția extinctivă a respins ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților de întârziere pentru intervalul (...) - (...).
Față de dispozițiile art. 1 L. nr. 313/1879 și art. 1070 Cciv. tribunalul va admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC B. I. SA împotriva pârâtei SC V. I. G. S. în sensul că a respins capătul de cerere referitor la constatarea nulității absolute a clauzei penale prevăzute laart. 22 din contractul de vânzare-cumpărare nr.3.(...) încheiat între părți, dar în schimb va reduce cuantumul penalităților de întârziere de la suma de
189.298,56 lei la suma de 7.629,93 lei.
În ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC B. I. SA în contradictoriu cu pârâtul C. S. G., tribunalul a constatat că prin încheierea interlocutorie din data de 21 aprilie 2010 ( f. 53 ) a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în ce privește pretențiile formulate împotriva terțului C. S. G. pentru considerentele expuse în cuprinsul încheierii de ședință de la termenul respectiv.
Ca o consecință a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, în temeiul art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, tribunalul va respinge ca prescrisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC B. I. SA în contradictoriu cu pârâtul C. S. G.
Întrucât culpa procesuală în ocazionarea acestui litigiu aparține pârâtei, în temeiul art. 274 C.proc.civ., tribunalul a obligat pârâta SC B. I. SA la plata sumei de 5401,97 lei în favoarea reclamantei SC V. I. G. S., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente penalităților de întârziere în valoare de 189.298,56 lei, pretinse în interiorul termenului de prescripție, reduse de către judecătorul fondului în virtutea posibilității conferite de art. 1070 C. la
7.629,93 lei, nefiind luate în considerare cheltuielile de timbraj aferente pretențiilor prescrise.
Totodată, tribunalul a respins ca nefondată cererea pârâtei-reclamante
SC B. I. SA de obligare a reclamantei-pârâte SC V. I. G. S. la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că acel capăt de cerere din cuprinsul cererii reconvenționale care a determinat plata taxei de timbru și a timbrului judiciar în valoare de 5400 a fost respins.
De asemenea, tribunalul a obligat pârâta SC B. I. SA la plata sumei de
1400 lei în favoarea pârâtului chemat în garanție, C. S. G., cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial conform chitanței de la fila 51, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC B. I. SA împotriva acestuia fiind respinsă ca prescrisă.
Î. acestei sentințe a declarat apel reclamanta SC V. I. G. S. solicitând admiterea apelului, modificarea în parte a încheierii interlocutorii din data de (...) în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru plata penalităților de întârziere aferente perioadei (...) - (...); modificarea în parte a sentinței apelate în sensul admiterii în integralitate a acțiunii formulate de apelantă și obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, atât la fond, cât și în apel.
În dezvoltarea motivelor de apel, se arată că în ceea ce privește admiterea de catre instanta de fond prin incheierea interolcutorie din data de (...) a exceptiei prescripției dreptului la actiune pentru penalitatile de inatarzlere, pentru perioada (...) - (...), admiterea acestei exceptii este netemeinica si nelegala.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958, odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii. A. dispozitie legala confirma principiul potirivit caruia "accesorium sequitur principale". In speta, creanta principala este reprezentata de pretul produselor livrate, iar penalitatile de întârziere reprezinta dreptul accesoriu, care trebuie sa aiba acceeasi soarta cu dreptul principal.
Dreptul la actiune privind creanta principala rezulta din obligatia contractuala a intimatei înscrisa la art. 3 din C. de vanzare-cumparare nr. 3.
(...) de a achita restul de plata din debit cu un B. la O. scadent la 60 de zile de la data semnarii contractului. Avand in vedere incheierea contractului la data de (...), biletul la ordin urma a fi scadent la data de 02 iulie 2006.
Intrucat pârâta a refuzat sa achite suma de 7.629,93 lei reprezentand REST DE P. pe care o datora, a solicitat instantei de judecata din dosarul nr. (...) al T. C. C. obligarea intimatei la plata acesteia, astfel ca prin S. C. nr.
97/ (...) pronuntata in acest dosar S. B. I. S. a fost obligata la plata. I. acestei sentinte, intimata a promovat A., care a fost solutionat de catre C.ea de A. C. prin D. civila nr. 1. mai 2008, pronuntata in dosarul nr. (...), solutia C.i fiind cea de respingere a apelului declarat. P. a atacat cu RECURS decizia mai sus mentionata, recursul fiind solutionat de I. C.e de C. si J. la data de (...) in sensul respingerii ca nefondat si a obligarii societatii B. I. S. la plata sumei de 83 lei cheltuieli de judecata.
Dupa ramanerea irevocabila a Sentintei C.e nr. 97/(...), parata a achitat suma de 7.629,93 lei, abia in data de (...), conform extrasului de cont depus în probatiune, astfel, societatea parata a cumulat un numar de 965 zile de intarziere la plata.
Asa cum rezulta din explicatiile paratei S. B. I. S. de pe ordinul de plata cu care a achitat aceasta suma la care a fost obligata de instanta parata a platit suma de 7.629,93 lei cu titlu de rest de plata din factura nr.
9. din (...).
P. aceasta creanta, cursul prescriptiei a fost intrerupt, initial prin admiterea cu caracter irevocabil a cererii reconventionale in dosarul nr. (...) in urma respingerii in data de (...) a recursului societatii B. de catre I. C.e de C. si J. A. intrerupere a operat conform arte 16 alin. 1lit. b) din Decretul
167/1958 coroborat cu aliniatul 2 al aceluiasi articol si cu articolul 17 din decret. După data de (...), a început sa curga UN NOU TERMEN de prescripției, atat pentru debitul restant in suma de 7.629,93 lei care ramasese inca neachitat (obligatia principala), cat si pentru penalitatile de inatarziere aferente acestui debit care au caracterul unei obligatii accesorii.
Ulterior, intimata a efectuat plata debitului restant in valoare de
7.629,93 lei in data de (...). Efectuarea acestei plati, are semnificatia recunoasterii debitului, astfel ca si aceasta are efect intreruptiv de prescriptie, raportat la dispozitiile arte 16 alin. 1 lit a) din Decretul 167/
1958. Rezulta astfel ca U. I. A T. DE P. a operat in data de (...), data platii debitului restant.
Raportat la cele mai sus mentionate, rezulta clar netemeinicia si nelegalitatea admiterii de catre instanta de fond a exceptiei prescriptiei dreptului de a solicita obligarea intimatei la plata de penalitati pentru perioada mai sus mentionata.
Cu privire la respingerea de catre instanta de fond a cererii de obligare a intimatei la plata dobanzilor legale, arata ca aceasta este neîntemeiata.
Incepand cu data de 24 februarie 2009, intimata datoreaza asupra
220.888,50 lei RON solicitata la petitul 1, D. L. incepand cu data de (...) pana la achitarea integrala a sumei de 220.888,50 lei RON (conform
Ordonantei Guvernului nr. 9/ 2000, astfel cum a fost modificata si completata prin L. de aprobare nr. 356/(...).)
Arată că în actiunea introductiva, a cuantificat dobanzile legale solicitate la petitul 3 al actiunii, incepand cu data de 24 februarie 2009 si pana la data de (...), pentru acest interval rezultand o dobanda legala in suma 15.926,41 lei, conform calculului prezentat in actiunea.
Contrar opiniei primei instante, in materie comerciala pot fi acordate dobanzi legale asupra sumei reprezentand penaliti de inatarziere datorate.
Este normal ca in conditiile in care debitorul obligatiei de plata a penalitatilor de inatarziere nu le achita pana la data platii debitului asupra caruia poarta, sa intervina evaluarea legala a prejudiciului prin aplicarea dobanzilor legale asupra cuantumului penalitatilor datorate. In caz contrar, s-ar permite debitorului obligatiei de plata a penalitatilor de inatarziere sa amane SINE DIE plata acestora, fara a putea fi obligat la repararea prejudiciului pe care il cauzeaza prin intarziere.
Cu privire la admiterea in parte de catre prima instanta a cererii reconventionale a intimatei B. prin care a redus penalitatile de intarziere datorate societatii, de la suma de 189.289,56 lei (cat s-a apreciat ca ar mai fi ramas in urma admiterii exceptiei prescriptiei pentru perioada (...) - (...)) la suma de 7.629,93 lei - arata ca si aceasta este netemeinica si nelegala.
A.anta arată că, instanta de fond a aratat la pagina 6 alin 4 si 5 din sentinta apelata ca intimata si-ar fi executat in parte obligatiile si ca prin urmare instanta de judecata ar fi indreptatita conform arte 1070 cod civil la reducerea penalitatilor de inatarziere. C. retinute de instanta de fond sunt insa ERONATE. In aprecierea executarii de catre intimata a obligatiilor asumate contractual, trebuie facuta distinctie intre cele doua tipuri de obligatie asumate: - obligatia de compensare si - obligatia de plata, privite ca modalitati distincte de stingere a obligatiilor. Chiar daca partile de comun acord au efectuat compensarea unei parti din datoriile reciproce (ambele intrunind deopotriva calitatile de debitor si creditor), intimata B. NU si-a respectat obligatia de plata (OBLIGATIE DISTINCTA) ce decurgea din articolul 3 din contract, aceasta obligandu-se sa efectueze plata cu B. la O. scadent la 60 de zile de la incheierea contractului si nerespectand aceasta obligatie.
Mai arată că în mod gresit a retinut prima instanta ca intimata si-a respectat obligatia de a-si compensa suma de 27.786,20 euro inclusiv TVA, asa cum s-ar fi obligat. Instanta de fond nu a avut in vedere dispozitiile art. 1143 si 1144 Cod civil.
Prin urmare, aplicabilitatea in speta a clauzei penale (obligarea la plata penalitatilor de inatarziere) a vizat numai nerespectarea obligatiei de P. (nu de compensare a debitelor), fiind relativa la acea parte din datorie care urma a fi stinsa prin plata intrucat art. 22 din contract, arata ca "P. intarzierea la plata facturilor se vor plati penalitati de inatarziere de 3% pentru fiecare zi. Valoarea acestor penalitati poate depasi in cuantum suma asupra careia sunt calculate."
Compensatia si plata ca modalitati distincte de stingere a obligatiilor sunt reglementate de art 1091 Cod civil care arata ca obligatiile se sting prin P., novatie, remitere voluntara, compensatie, confuziune, pierirea lucrului, prin anulare sau resciziune, prin efectul realizarii conditiei rezolutorii si prin prescriptie.
Rezulta asadar ca instanta de fond, in mod gresit si-a argumentat reducerea cuantumului penalitatilor de inatarziere pe faptul ca intimata si-a compensat cu societatea noastra datoriile reciproce, intrucat incidenta clauzei penalizatoare din contract opera in mod exclusiv asupra obligatiei de plata, ce urma a fi indeplinita cu bilet la ordin scadent la 60 de zile (obligatie nerespectata). Prin urmare, obligatia a carei nerespectare a generat incidenta clauzei penale a fost numai obligatia de plata.
In ceea ce priveste obligatia de plata a sumei de 7.629,93 lei, intimata a achitat aceasta suma NUMAI dupa ce a fost obligata IREVOCABIL de catre instantele de judecata in urma respingerii apelului respectiv a recursului sau in dosarul nr. (...). Prin urmare IN MOD ERONAT a"constatat" instantade fond la pag 6 alin 7 din sentinta apelata ca parata B. s si -ar fi exercitat cu buna credinta, drepturile ce au derivat din contractul de vanzare- cumparare.
Precizează că instanta de fond a omis a observa ca in dosarul nr. (...) intimata si-a dovedit reaua credinta prin sustinerile nereale, mincinoase si contradictorii pe care le-a facut, respectiv, a solicitat obligarea de a prelua de la aceasta bunurile pe care le vandut (cricuri de canal) ca dupa aproape 2 ani de la promovarea actiunii sa renunte la acest petit, sustinand ca ar fi restituit bunurile inainte de a-i chema in judecata. Dupa ce instanta de judecata a admis efectuarea in cauza a unei expertize asupra cricurilor in cauza, intimata a refuzat sa puna bunurile la dispozitia expertului pentru a le expertiza motivat de aceeasi sustinere mincinoasa cea ni le-ar fi restituit inainte de chemarea in judecata.
Rezulta astfel ca in mod eronat a retinut instanta de fond indreptatirea sa de a reduce clauza penala in temeiul arte 1070 Cod civil.
P. a reduce penalitatile de inatarziere datorate de intimata, instanta de fond a mai luat in considerare in mod ERONAT si faptul ca acestea, prin cuantumul lor, ar avea un caracter imoral si ca societatea ar fi urmarit obtinerea unui castig de pe urma neutilizarii sumei de 7.629,93 lei pe o perioada de 2 ani si jumatare de aproximativ 29 de ori mai mare decat debitul restant si ca acest fapt ar contraveni bunelor moravuri.
Instanta de fond nu observa ca aceeasta plata putea fi facuta oricand de catre intimata pentru a nu se expune riscului de plata a penalitatilor de inatarziere. Cu toate acestea arata ca clauza penala stabilita in C. de vanzare cumparare nr. 3. (...) nu poate fi imorala SI NU CONTRAVINE bunelor moravuri. Solicită a se constata ca in conformitate cu aliniatul 8 al cap. XI din C. de vanzare cumparare nr. 3. (...), "partile declara ca toate clauzele prezentului contract au fost negociate", fiind prin urmare negociata si clauza penala. Astfel, raportat la dispozitiile art 969 Cod civil, contractele au putere de lege intre partile contractante, reprezentand astfel legea partilor.
De asemenea, solicită a se constata ca prin natura caracterelor sale juridice, C. de vanzare cumparare nr. 3. (...) este un contract consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros si comutativ. P. B. "s I. S. s-a obligat prin urmare in cunostinta de cauza, in calitate de comerciant, prin directorul sau (persoana specializata comercial) asumandu-si consecintele neandeplinirii la scadenta a obligatiei de plata, pe care le cunostea inca din momentul semnarii contractului.
In realitate intimata este cea care cu rea credinta nu si-a indeplinit obligatia de plata si mai mult decat atat, a tarat societate a noastra intr-un proces in dosarul nr. (...) al T. C. C., intemeindu-si actiunea pe sustineri care s-au dovedit a ti nereale. In acest dosar, data fiind falsitatea sustinerilor paratei si faptul ca in realitate, ea era cea care nu isi respectase obligatia de plata la scadenta, am primit castig de cauza.
Un alt motiv de apel este si acela ca instanta de fond nu si-a motivat in nici un fel de ce a considerat ca plata unor penalitati de inatarziere in cuantum de 7.629,93 lei ar fi suficienta pentru acoperirea prejudiciului suferit pentru un interval de timp atat de mare, conferind acestei reduceri nemotivate a cuantumului penalitatilor un caracter de postulat.
Solicită instanței, referitor la aplicabilitatea clauzei penale din C. de vanzare cumparare nr. 3.(...), ca ea are la baza acordul de vointa al partilor contractente, care rezulta atat din semnarea lipsita de echivoc si fara obiectiuni a contractului in cauza cat si din faptul ca toate clauzele acestui contract au fost negociate. Astfel, raportat la dispozitiile art 969 Cod civil, C.in cauza are putere de lege intre partile contractante, reprezentand astfel L. PARTILOR.
Potrivit principiului dreptului comun "contractul este legea părților", convențiile trebuie respectate întocmai de părțile contractante ori in ceea ce o priveste pe intimata S. B. I. S., nerespectarea obligatiei de plata la scadenta a fost constatata cu puterea autoritatii de lucru judecata de instantele care au solutionat dosarul nr. (...) al T. C. C..
Răspunderea contractuală implică faptul că debitorul este obligat să execute toate obligațiile contractuale, iar în cazul neexecutării, a unei executări necorespunzătoare sau cu întârziere se cauzează creditorului un prejudiciu pe care debitorul este obligat să îl repare.
Prin clauza penala negociata, partile au inteles sa determine anticipat despagubirile datorate de parata in cazul neandeplinirii obligatiei de achitare a debitului la scadenta. În conformitate cu art. 1.066 C. civ., "C. penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare în parte-i".
In speta in raporturile dintre cele doua parti, clauza penală a fost materializată în formă scrisă, contractuala, negociata, fiind prevazut consensual cuantumul penalitatilor de inatarziere datorate in cazul neachitarii debitului la scadenta, penalitatile fiind astfel determinabile.
Prin urmare, societatea a contractat cu parata si in considerarea obligatiei asumate de aceasta prin clauza penala. Prin asumarea clauzei penale, parata intimata a inteles sa GARANTEZE astfel respectarea intocmai si la timp (la scadenta) a obligatiei de plata ce ii revenea.
Practic, între efectul corespunzător obligațiilor contractuale asumate de intimata și obligarea la plata de daune interese se afla neexecutarea de catre aceasta a obligatiei asumate de plata a debitului la scadenta.
Solicită a se constata ca intimata si-a incalcat obligatia de plata in mod aprioric, inca de la data incheierii contractului, fara ca societatea sa aiba vreo culpa.
Avand in vedere cele mai sus mentionate, era just ca instanta de judecata care a solutionat fondul cauzei sa dea eficienta clauzei penale negociate de parti intrucat reprezinta rodul acordului lor de vointa. I. nu a invocat niciodata vreo ipotetica viciere a consimtamantului sau la incheierea contractului nici nu a negat negocierea tuturor clauzelor contractuale. Practic cuantumul penalitatilor de intarziere se datoreaza conduitei culpabile a intimatei care cu rea credinta a refuzat sa isi respecte obligatiile asumate contractual, efectuand plata abia dupa ce a fost obligata irevocabil de inatantele de judecata (dupa fond, apel si recurs). Statea in puterea paratei sa faca plata, asa cum s-a obligat contractual, adica la termen, situatie in care obligarea sa la plata de penalitati ar fi fost exclusa.
Arată că a depus la dosarul instantei de fond mai multe hotarari judecatoresti din care rezulta ca instantele de judecata au dat eficienta clauzelor penale convenite de partile contractante, ca efect al principiului fortei obligatorii a contractului "PACTA SUNT SERVANDA".
Spre exemplu in D. 4222/ 2004 a I. C. de C. si J. pronuntata in dosarul nr. 7169/ 2004 instanta a statuat ca "aplicarea clauzei penale prevazuta de art. 6, penalitati de 2 % pentru intarzierea platii pretului mai mult de 30 de zile s-a facut intemeiat." I. curte a mai retinut ca "C. penala este conventia partilor, acordul acestora nefiind cenzurabil de instanta".
De asemenea, prin D. nr. 2. a I. C. de C. si J., pronuntata in dosarul nr. 6698/ 2001, curtea a solutionat un recurs intr-o speta in carecuantumul penalitatilor de inatariere era a 5% pe zi de inatarziere. C.ea a statuat ca "In ceea ce priveste cuantumul penalitatilor, instanta de apel corect a aplicat procentul de 5% la nivelul sumei de 104.l27.329 lei, stabilita in raport cu termenele scadente fixate de parati si sumele datorate Ia plata pentru fiecare din cele patru rate."
Prin urmare, instanta de fond, raportat Ia speta dedusa judecatii, ar fi trebuit sa dea eficienta dispozitiilor arte 1087 Cod civil conform carora instantele nu pot cenzura clauza penala, marind-o sau micsorand-o : "Când convenția cuprinde ca partea care nu va executa va plati o suma oarecare dreptul daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o suma nici mai mare nici mai mica."
Î. aceleiași sentințe a declarat apel, la data de 18 februarie 2011 și pârâta SC B. I. SA solicitând admiterea apelului în sensul admiterii cererii reconvenționale prin care a solicitat constatarea nulității absolute a clauzei penale prevăzute la art.22 din contractul încheiat între părți sub nr.3.(...) prin care s-au stabilit penalități în cuantum de 3% pe fiecare zi de întârziere la plata facturilor.
În dezvoltarea motivelor de apel arată că a solicitat in fata instantei de fond constatarea nulitatii absolute a clauzei penale continute in contractual incheiat cu SC V. I. G. S. sub nr. 3.0(...), apreciind ca aceasta este contrara ordinii publice si bunelor moravuri; de asemenea, a mai subliniat si faptul ca aceasta clauza penala are un caracter ilicit si imoral. Astfel, consideră ca in mod eronat Tribunalul Comercial Cluj a considerat ca art.22 din contractual mai sus amintit contine o clauza valabila.
Pornind chiar de la prevederile art.969 C., (care reprezinta dreptul comun si in materie comerciala) contractul reprezinta legea partilor care, prin convențiile lor, pot deroga de la dispozițiile legale cu caracter dispozitiv, putând astfel sa încheie orice fel de înțelegeri. L. a limitat insa libertatea contractuala, stabilind corelativ ca acestea nu pot incalca ordinea publica si bunele moravuri. C. penala este o asemenea conventie a partilor care, pentru a fi valabila, trebuie sa intruneasca toate conditiile prevazute de art.5 si de art.948, C.
In ceea ce priveste clauza penala in speta, apreciază ca de la momentul inserarii sale in contract, SC V. I. G. S. a urmarit un cu totul alt scop decat acela al evaluarii cu anticipatie pe cale conventionala a unui eventual prejudiciu cauzat prin executarea cu intarziere a prestatiilor contractuale. Contrar bunei-credinte care trebuie sa guverneze relatiile comerciale, clauza penala a fost stabilita exclusiv in sarcina pârâtei, creandu-se de la bun inceput un dezechilibru contractual intre parti din acest punct de vedere. In acelasi timp, avand in vedere ca penalitatile stabilite echivaleaza cu o dobanda cumulata de 1. nu se poate sustine cu temei ca scopul intimatei a fost acela de a-si evalua pe cale conventionala un eventual prejudiciu provenit din executarea cu intarziere a prestatiilor contractuale. Se impune astfel cu forta evidentei ca stabilirea in acest mod a clauzei penale excede scopului pentru care a fost aceasta instituita, cauza sa avand un caracter injust si imoral.
Penalitatile calculate de societatea intimata depasesc cu mult cuantumul dobanzii legale, de exemplu, si se afla intr-o disproportie vadita cu orice prejudiciu care ar putea fi in mod rezonabil presupus, incluzand eventualele costuri pentru recuperarea creantei. A. disproportie creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte care trebuie sa existe intre comercianti. Pe linia doctrine franceze, C.ea de A. C. a si statuat intr-o decizie de speta ca
"dezdaunarea justa pentru daunele moratorii suferite este la nivelul dobanzii active. Prin contrast, reclamanta doreste sa perceapa o suma de peste 100 de ori mai mare decat aceasta suma a dobanzii, ceea ce demonstreaza ca nu urmareste o dezdaunare reala prin clauza penala inserata, ci obtinerea unui castig exorbitant ..... , profitand de starea de nevoie a cumparatorului, eventuala pozitie dominanta etc. Prin urmare, clauza penala, chiar daca ar fi fost valabil asumata, ar fi fost lovita de nulitate absoluta pentru cauza ilicita, respectiv scop speculativ."
A.anta precizează că această hotarare a C.i de A. C. nu are caracter singular: in acelasi sens s-a pronuntat si C.ea de A. C. I. de pe langa C. de C. si I. a R. prin sentința nr.158/1999.
Precizează insa faptul ca, de la intrarea in vigoare a OG 9., dobanda legala se stabileste, in materie comerciala, la nivelul dobanzii de referinta a B. N. a R. De aceea, avand in vedere ca in speta clauza penala prevede o penalitate care echivaleaza cu o dobanda cumulata de 1., toate consideratiile de mai sus isi gasesc deplina eficienta. Cauza care a determinat inserarea acestei clauze nu poate sa urmareasca decat un scop pur speculativ, care zadarniceste orice echilibru contractual dintre parti, cu atat mai mult cu cat penalitatea de 3% este prevazuta exclusiv in favoarea intimatei, si, in egala masura
Prin întâmpinarea depusă la data de 14 martie 2011 SC V. I. G. S. solicită respingerea apelului declarat de SC B. I. SA și admiterea apelului formulat de reclamanta-apelantă.
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art.292 și urm. C.pr.civ., C.ea reține următoarele:
Între reclamanta SC V. I. G. S. și pârâta SC B. S I. S. s-a încheiat la data de (...) contractul de vânzare-cumpărare nr. 329 în baza căruia reclamanta a vândut pârâtei mai multe echipamente tehnologice în schimbul plății sumei de 29.683,36 Euro TVA inclus, cu titlu de preț. Părțile au convenit la art. 3 asupra modalității de plată a acestei sume de bani respectiv suma de 27.786,50 euro TVA inclus urma să se stingă prin compensare, iar diferența de 1.896,86 Euro TVA inclus să fie achitată prin emiterea unui bilet la ordin scadent la 60 de zile de la data semnării contractului.
C.ea va achiesa statuărilor instanței de fond potrivit cărora în interpretarea contractului încheiat între părți, nu pot fi primite susținerile pârâtei din cuprinsul cererii reconvenționale potrivit cărora contractul încheiat ar fi unul de prestări în natură, voința părților de a încheia un contract de vânzare-cumpărare fiind exprimată în mod clar și neechivoc în cuprinsul convenției aflate la fila 7, obiectul raporturilor juridice fiind potrivit art. 1 și art. 2 din contract, comercializarea echipamentelor enumerate de la poziția 1 la poziția 19, în schimbul plății unui preț de
29.683,36 euro TVA inclus, elemente definitorii pentru contractul de vânzare-cumpărare, iar nu pentru contractul de prestări în natură așa cum pretinde pârâta. M. de plată a prețului aleasă de părți, respectiv în parte prin compensare și în parte prin emiterea unui bilet la ordin, nu poate influența natura juridică a contractului încheiat.
Probele administrate în cauză evidențiază împrejurarea că pârâta a achitat reclamantei la data de 23 februarie 2009 suma de 7.629,93 lei datorată în baza contractului nr.3.2006, cu o întârziere de 965 zile. Apreciind că prin plata cu întârziere a sumei datorate i-au fost cauzate prejudicii, reclamantul a înțeles să dea eficiență clauzei penale inserate în convenția părților la art.22 și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de
220.888,50 lei calculate potrivit înțelegerii părților, în cuantum de 3% pentru fiecare zi de întârziere aferentă perioadei (...)-(...).
Referitor la penalitățile de întârziere pretinse pentru intervalul amintit, având în vedere conținutul clauzei penale de la art. 22 și întârzierea constatată în executarea de către pârâta SC B. S I. S. a obligației de plată a sumei de 7.629,93 lei, C.ea va achiesa statuărilor primei instanțe potrivit cărora solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata de penalități de întârziere pentru acest interval de timp este admisibilă.
Prin urmare, este esențial a lămuri dacă părțile au stabilit prin convenția lor modalitatea de despăgubire a părților pentru ipoteza neexecutării contractului sau a executării sale cu întârziere, altfel spus dacă există o clauză penală asumată de părți la momentul semnării convenției.
Este cunoscut faptul că clauza penală poate fi definită ca acea convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare a obligației de către debitorul său, scopul acesteia fiind determinarea prin convenția părților a întinderii prejudiciului în caz de neexecutare a obligațiilor.
În speță, prin art.22 din contractul de vânzare-cumpărare comercială nr.3.2006, părțile au stabilit că pentru întârzierea la plata facturilor se vor plăti penalități de întârziere de 3% pentru fiecare zi, că valoarea penalităților poate depăși în cuantum suma asupra căreia sunt calculate, iar clientul se consideră de drept pus în întârziere la data scadenței obligației de plată.
Se impune analizarea cu prioritate a excepției prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru penalitățile aferente perioadei (...)-(...) din perspectiva dispozițiilor art.1 și 16 din Decretul nr.167/1958.
Prescripția extinctivă urmărește sancționarea creditorului nediligent iar scopul rațiunii instituirii cauzelor de suspendare și întrerupere a cursului prescripției a fost tocmai de a asigura o protecție eficientă creditorului diligent .
Potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.
In speță, creanța principală este reprezentata de prețul produselor livrate, iar penalitățile de întârziere reprezintă dreptul accesoriu, care trebuie tratat identic cu dreptul principal.
Dreptul la acțiune privind creanța principală rezultă din obligația contractuala asumată de intimată, înscrisa la art. 3 din convenție, și constă în obligația de plată a restului de preț cu un bilet la ordin scadent la 60 de zile de la data semnării contractului; întrucât încheierea contractului a avut loc la data de 02 mai 2006, biletul la ordin urma a fi scadent la data de 02 iulie 2006.
Probele existente la dosar confirmă împrejurarea că pârâta a refuzat să achite suma de 7.629,93 lei reprezentând parte a prețului contractual și a solicitat instanței de judecata, în dosarul nr. (...) al T. C. C. obligarea intimatei la plata acesteia, astfel că prin sentința comerciala nr. 97/ (...) intimata S. B. I. S. a fost obligata la plată. I. a exercitat căile da atac împotriva acestei sentințe, iar prin decizia civila nr. 1. mai 2008, pronunțată în dosarul nr. (...), C.ea de A. C. a respins apelul declarat; ulterior, la data de (...), I. C.e de C. si J. a respins ca nefondat recursul declarat, sentința fiind astfel irevocabilă.
După rămânerea irevocabila a sentinței comerciale nr. 97/(...), parata a achitat suma de 7.629,93 lei, în data de (...), și, după cum rezulta dinexplicațiile paratei S. B. I. S. de pe ordinul de plata cu care a achitat aceasta suma la care a fost obligata de instanță, pârâta a plătit suma cu titlu de rest de plata din factura nr. 9. din (...).
Rezultă, așadar, că pentru aceasta creanță, cursul prescripției a fost întrerupt, inițial prin admiterea cererii reconvenționale în dosarul nr. (...), ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin art. 16 alin. 1 lit. b din
Decretul 167/1958 coroborat cu aliniatul 2 al aceluiași articol si cu art. 17 din același act normativ fiind incidente.
Prin urmare, după această dată, a început sa curgă un nou termen de prescripție atât pentru debitul restant în suma de 7.629,93 lei neachitat - ca obligație principală - cât și pentru penalitățile de întârziere aferente acestui debit care au caracterul unei obligații accesorii.
Trebuie reținut, de asemenea, că ulterior, intimata a efectuat plata debitului restant în sumă de 7.629,93 lei iar efectuarea acestei plăți, are semnificația recunoașterii debitului, astfel ca si această operațiune are efect întreruptiv de prescripție, potrivit art. 16 alin. 1 lit. a din Decretul 167/
1958.
Rezulta astfel că ultima operațiune care a întrerupt cursul prescripției a avut loc în data de (...), data plății debitului restant, iar în raport de toate aceste elemente, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada amintită anterior este nefondată și urmează a fi respinsă ca atare.
Cât privește valabilitatea clauzei penale inserate de părți în convenția acestora, C.ea va achiesa statuărilor primei instanțe potrivit cărora prevederile art.1 din L. nr.313/1879 nu-și găsesc aplicare. Astfel, conform dispozițiilor legale enunțate anterior, clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestații în natură, este și va rămâne anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, însă numai dacă termenul exigibilității creanței va cădea în urma promulgării acestei legi.
În speță, contractul nr. 329 din data de (...) ce cuprinde clauza penală în privința căreia se solicită constatarea nulității absolute este unul de vânzare-cumpărare și nu unul de prestații în natură, astfel că textul de lege nu este aplicabil convenției părților și prin urmare cererea reclamantei de constatare a nulități absolute a clauzei penale pe aceste considerent în mod corect a fost respinsă, susținerile contrare fiind nefondate.
Nefondate sunt și apărările formulate de pârâtă potrivit cărora în speță sunt incidente prevederile art. 1070 C.
Potrivit dispozițiilor legale enunțate anterior, penalitatea poate fi împuținată de judecător când obligația principală a fost executată în parte.
În speță, obligația de executat, generatoare de penalități supusă eventual diminuării, este plata restului de preț în sumă de 7.629,93 lei, iar această obligație aflată în sarcina pârâtei nu a fost executată astfel că ipoteza normei legale cuprinsă în art. 1070 C. nu este întrunită, obligația nefiind executată în parte.
Se poate observa, așadar, că ne aflăm în prezența unei clauze contractuale inserată de părți în convenția acestora prin care au înțeles să-și evalueze anticipat întinderea daunelor moratorii pentru ipoteza executării cu întârziere a obligațiilor contractuale.
Potrivit art.969 C., convențiile legal încheiate au putere de lege între părțile contractante.
Prin urmare, legiuitorul a instituit libertatea contractuală pentru părți care, prin convențiile lor, pot deroga de la dispozițiile legale cu caracter dispozitiv, putând astfel sa încheie orice fel de înțelegeri. L. a limitat însă, această libertate contractuala, stabilind corelativ ca acestea nu pot încălcaordinea publica si bunele moravuri.
Întrucât și clauza penala este o convenție a părților, pentru a fi valabilă, trebuie să întrunească toate condițiile prevăzute de art.5 și de art.948 C.
P. nu a invocat vreo încălcare a condițiilor esențiale de validitate a unei convenții, doar cu privire la caracterul licit al cauzei din perspectiva caracterului său imoral, instanța de fond a stabilit că clauza penală are un profund caracter imoral întrucât reclamanta a urmărit obținerea unui câștig de pe urma neutilizării sumei datorate de către pârâtă.
În analizarea caracterului licit sau ilicit al clauzei penale, C.ea va reține că potrivit mențiunilor cuprinse în convenția părților, toate clauzele contractuale au fost negociate între părți - alin.8 din cap.XI -, și fiind în prezența unui contract sinalagmatic cauza obligației unei părți se regăsește în contraprestația celeilalte astfel că de la momentul semnării convenției părțile au cunoscut și acceptat întinderea și conținutul obligațiilor asumate. Prin urmare, încă de la acel moment, părțile au cunoscut și acceptat împrejurarea că neexecutarea la termen a obligațiilor asumate atrage obligația de plată a unor penalități în cuantum de 3% pe zi de întârziere.
Cunoscând toate aceste prevederi contractuale, nimic nu o împiedica pe pârâtă să-și execute obligația contractuală asumată, contestarea în instanță, cu rea-credință nefiind suficientă pentru a caracteriza clauza asumată drept imorală.
Mai mult, această clauză era deopotrivă aplicabilă reclamantei și pârâtei astfel că nu se poate susține cu temei că încă de la momentul încheierii convenției, reclamanta a urmărit o îmbogățire exagerată, imorală în dauna pârâtei.
Rezultă, așadar, că ne aflăm în prezența unui contract asumat de părți a cărei forțe obligatorii este opozabilă tuturor.
De altfel, contrar susținerilor primei instanțe, instanțele de judecată au apreciat constant (decizia nr.2. a I., decizia nr.4222/2004 a I.) că aplicarea clauzei penale în cuantumul stabilit de părți (2% pe zi de întârziere respectiv 5% pe zi de întârziere) este întemeiată iar clauza penală este convenția părților, acordul acestora nefiind cenzurabil de instanță.
P. toate aceste considerente, C.ea va aprecia apelul declarat de pârâtă ca fiind nefondat iar în temeiul art.296 C.pr.civ. îl va respinge. De asemenea, instanța va aprecia apelul declarat de reclamantă ca fiind fondat iar în temeiul art.296 C.pr.civ. îl va admite, va schimba în parte hotărârea apelată iar în temeiul art.969 C. va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de
220.888,50 lei precum și dobânda legală aferentă acestei sume începând cu data introducerii acțiunii (...) și până la achitarea integrală a sumei.
Cât privește cererea reconvențională formulată de pârâtă, C.ea va achiesa susținerilor instanței de fond și va reține că dreptul material la acțiune este prescris, data de la care se calculează termenul de prescripție fiind momentul încheierii contractului nr.3.2006, aceasta fiind și data la care se susține că chematul în garanție și-a depășit limitele mandatului acordat.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.274 C.pr.civ., C.ea va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 7109,9 lei cheltuieli de judecată aferente fondului și 3633,97 lei datorate în apel cu titlu de taxe judiciare de timbru, de asemenea, va fi obligată să plătească chematului în garanție suma de
1400 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial achitat urmare a formulării unei cereri vădit nefondate.
P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge apelul pârâtei S. I. S.
Admite apelul declarat de reclamanta S. I. G. S. împotriva sentinței civile nr.4794 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C. pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâta S. I. SA la plata sumei de
220.888,50 lei și a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu data de
(...) și până la achitarea integrală a sumei.
Respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională S. I. SA.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 7109,9 lei cheltuieli de judecată în fața primei instanțe și 3633,97 lei cheltuieli de judecată în apel.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă apelanta pârâtă S. I. SA la plata sumei de 1400 lei în favoarea chematului în garanție C. S. G., cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 martie 2011.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER A. C. M. S. L. F.
Red.M.S./A.C.
6 ex.-(...)
Jud.fond.I. M.
| ← Sentința comercială nr. 395/2011, Curtea de Apel Cluj -... | Sentința comercială nr. 352/2011, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
