Decizia comercială nr. 85/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 85/2011
Ședința publică din 11 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T.
JUDECĂTOR M. B.
GREFIER D. C.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții C. LOCAL AL M. C. N., M. C. N. împotriva sentinței comerciale nr. 694 din 14 februarie 2011, în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimata SC N. S. C. N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la al doilea termen de judecată, apel.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 al. 2 C.pr.civ.
Curtea, constatând că la acest termen de judecată s-a îndeplinit aspectul procesual de complinire a semnăturii cererii de apel, declarat de reclamanți, respinge excepția nulității cererii de apel ca nefondată.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3601 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al
T.ui C. C. a fost admisă excepția lipsei capacității procesuale de folosință a reclamantului C. Local al M. C.-N. invocată din oficiu și respinsă acțiunea formulată de C. Local C. în contradictoriu cu pârâta S. N. S. ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitatea procesuală de folosință.
Totodată a fost respinsă cererea formulată de reclamantul M. C.-N. în contradictoriu cu pârâta S. N. S. și respinsă ca neîntemeiată și cererea de obligare la cheltuieli.
P. a dispune astfel instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 teza I din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, „unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplina și patrimoniu propriu";, iar potrivit art. 20 alin. 1 din același act normativ, „comunele, orașele, municipiile și județele sunt unități administrativ-teritoriale în care se exercita autonomia locală și în care se organizează și funcționează autorități ale administrației publicelocale";. Așadar unități administrativ-teritoriale sunt comunele, orașele, municipiile și județele, și doar acestea sunt persoane juridice de drept public și au capacitate juridică deplina și patrimoniu propriu. În lumina acestor prevederi legale exprese, și în lipsa unor alte prevederi legale în sens contrar, prin interpretarea deci per a contrario a textelor legale citate, nu se poate reține nici că satele sunt unități administrativ teritoriale, și nici că un consiliu județean sau un consiliu local poate fi persoană juridică de drept public, cu capacitate juridică deplina și patrimoniu propriu.
Mai mult, în art. 21 alin. 2 din Legea nr. 215/2001 se prevede expres că
„în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean";, sensul stric al noțiunii de unitate administrativ teritorială fiind cel stabilit de dispozițiile imperative ale art. 20 alin. 1 din Legea nr. 215/2001.
Față de conținutul prevederilor legale arătate, și având în vedere toate dispozițiile Legii nr. 215/2001 a administrației publice locale, tribunalul constată că un consiliu local nu are capacitate procesuală de folosință, astfel că nu poate sta în judecată ca reclamant.
Împrejurarea că reclamantul C. LOCAL AL M. C.-N., figurează ca parte în contractul de asociere nr. 20/(...) ce face obiectul cauzei, nu este de natură a conduce la eludarea dispozițiilor imperative ale legii, și nu conferă acestuia capacitate procesuală de folosință, câtă vreme art. 20 alin. 1 teza finală din Legea nr. 215/2001 prevede în mod expres că „unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii";.
Mergând mai departe, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 1 și art. 4 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publica și regimul juridic al acesteia, conform cărora „dreptul de proprietate publica aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale, asupra bunurilor care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public";, și respectiv „. privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public"; și „asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată";. Deci, consiliul local, nefiind unitate administrativ teritorială, nu poate fi titular al dreptului de proprietate publică sau privată. Intitulându-se titular al dreptului de proprietate, astfel cum face reclamantul C. LOCAL AL M. C.-N. în contractul de asociere nr. 20/(...), un consiliu local nu face decât să reprezinte municipiul, în calitate autoritate a administrației publice prin care se realizează autonomia locală.
Aceasta este dealtfel natura juridică a consiliilor locale, conform art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 ce prevede că „autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primării, ca autorități executive";, în același sens fiind și prevederile art. 121 alin.
1 din Constituția României.
Capacitatea procesuală de folosință este una dintre cele patru condiții de exercițiu a acțiunii civile, alături de afirmarea unui drept, interes și calitatea procesuală, iar verificarea întrunirii tuturor acestor condiții este obligatorie pentru a se vedea dacă poate fi analizat fondul pretențiilor formulate.
Conform art. 41 alin. 1 și 2 Cod proc.civ., „orice persoana care are folosința drepturilor civile poate sa fie parte în judecata";, iar „asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecata ca pârâte, dacă au organeproprii de conducere";. Aceste prevederi legale trebuie aplicate fără distincție și consiliilor locale, autoritățile administrației publice sau organele statului neputând beneficia de un tratament diferențiat față de celelalte persoane. Tot astfel cum minorii sub 14 ani nu pot promova singuri acțiuni în justiție, acestea trebuind să fie promovate de reprezentanții lor legali în numele acestora, aceasta fiind o problemă de capacitate procesuală de exercițiu, nici consiliile locale și județene nu pot promova acțiuni în justiție, neavând personalitate juridică, acestea trebuind să fie promovate de comune sau municipii și respectiv de județe, aceasta fiind o problemă de capacitate procesuală de folosință.
Prin urmare concluzionează instanța excepția este intemeiată și va fi admisă cu consecința respingerii acțiunii C.ui local ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Mai reține instanța pentru motivele de mai sus că reclamantul M. C.-N. se poate prevala de contractul de asociere nr. 20/(...) încheiat de C. local al municipiului C.-N. cu pârâta S. N. S.
În cauză au fost respectate condițiile art.720 ind.1 Cod proc.civ., pârâta S.
N. S. fiind convocată la conciliere directă de către reclamantul M. C.-N., prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, încheindu-se un proces verbal de conciliere (filele 41-45).
Prin S. comercială nr. 311/C/2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la (...), în dosarul nr. 2081/2005, a fost admisă în parte acțiunea precizată și completată formulată de reclamantul C. LOCAL AL M. C.-N., împotriva pârâtei S. N. S., și în consecință s-a constatat că la (...) a încetat prin împlinirea termenului, contractul de asociere nr. 20/(...), încheiat între părți, și s-a dispus evacuarea pârâtei din spațiul administrativ situat în mun. C.-N., str. M. nr. 1, jud. C., în suprafață de 62,84 mp și curte 131 mp, respingându-se totodată, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la suma de 184.891.674 lei cu titlu de cotă de asociere, rata inflației, TVA, penalități și dobândă, calculate până la (...) (filele 29-32). În motivare s-a reținut că contractul a încetat la (...), iar în baza contractului pot fi pretinse debite doar pentru perioada existenței contractului, respectiv până la (...), ulterior putând fi aduse în discuție debite reprezentând daune în temeiul art. 998 Cod civ. pentru prejudiciul creat prin lipsa de folosință a spațiului, însă instanța nu a fost investită cu o astfel de cerere în despăgubiri.
Având în vedere concluzia mai sus reținută, în ce privește pe C. LOCAL AL M. C.-N., în sensul că acesta, încheind contractul de asociere nr. 20/(...), nu a făcut decât să reprezinte municipiul, în calitate autoritate a administrației publice prin care se realizează autonomia locală, se poate reține că S. comercială nr. 311/C/2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj la (...), în dosarul nr.
2081/2005, are putere de lucru judecat și în ce privește pe reclamantul M. C.- N. Prin urmare, nu mai poate fi pusă în discuție dispoziția hotărârii judecătorești arătate, prin care s-a constatat că la (...) a intervenit încetarea contractului de asociere nr. 20/(...), prin împlinirea termenului.
Dar chiar și dacă s-ar trece peste acest considerent, concluziile prezentului tribunal, raportat la prevederile exprese ale contractului de asociere nr. 20/(...), sunt tot în sensul că acesta a încetat, prin împlinirea termenului, la (...), în acest sens fiind art. 5 și 6 din contract, potrivit cărora contractul s-a încheiat pe o durată de 5 ani, de la (...) și până la (...), cu posibilitatea prelungirii termenului prin acordul părților contractante, la inițiativa uneia dintre ele, intenția unei părți de prelungire a contractului de asociere trebuind să fie adusă la cunoștința celeilalte părți, în scris, cu cel puțin 3 luni înaintea expirării termenului contractului. A., nici reclamantul și nici pârâta nu au invocat și nu au probat încauza de față intervenirea unei prelungiri a contractului de asociere nr. 20/(...) după expirarea termenului prevăzut de acesta.
Având în vedere că la (...) a intervenit încetarea contractului de asociere nr.
20/(...), prin împlinirea termenului, la acea dată acel contract a încetat să mai producă efecte, încetând astfel atât drepturile, cât și obligațiile corelative, ale părților, născute din contract. A., după data încetării contractului, reclamantului nu îi mai revenea obligația de a permite pârâtei să exercite folosința spațiului situat în mun. C.-N., str. M. nr. 1, jud. C., în suprafață de 62,84 mp și curte 131 mp, obiect al contractului, după cum nici pârâtei nu îi mai revenea obligația corelativă de achitare a cotei de asociere de 300 lei lunar, indexabilă lunar cu rata inflației.
În acest sens s-a pronunțat Tribunalul Comercial Cluj și prin S. comercială nr. 311/C/2006 pronunțată la (...), în dosarul nr. 2081/2005, mai sus arătată.
Cu toate acestea, din neștiință sau din încercarea de a evita incidența autorității de lucru judecat, prin cererea ce face obiectul cauzei de față, se solicită o sumă inclusă în suma a cărei acordare a fost respinsă de tribunal prin sentința arătată, atunci solicitată cu titlu de cotă de asociere, și de data aceasta solicitată cu titlu de chirie restantă actualizată cu rata inflației și majorări de întârziere.
Pretențiile din dosarul de față au fost întemeiate tot pe contractul de asociere nr. 20/(...), iar în drept pe dispozițiile art. 969 alin. 1 Cod civ., ce prevăd forța obligatorie a contractului, și ale art. 1073 Cod civ., ce prevăd efectele obligațiilor.
Față de acestea, tribunalul reține că, pe de o parte, contractul de asociere nr. 20/(...) nu a dat naștere niciodată în sarcina pârâtei unei obligații de plată a vreunei sume cu titlu de chirie, ci doar a unei sume lunare cu titlu de cotă de asociere, iar pe de altă parte, acest contract a încetat să mai dea naștere la drepturi și obligații în favoarea și respectiv în sarcina părților, la (...). Or, suma solicitată de reclamant în dosarul de față, cu titlu de chirie restantă actualizată cu rata inflației și majorări de întârziere, a fost calculată de reclamant pentru perioada de după (...), respectiv începând cu (...), după cum rezultă din „situația debite/. și din facturile fiscale depuse de reclamant la dosar.
P. considerentele arătate, pentru respectarea principiului disponibilității, și în baza prevederilor art. 129 alin. 6 Cod proc.civ., conform cărora „în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății";, tribunalul fiind ținut de cauza cererii de chemare în judecată, constând în calificarea juridică dată situației de fapt de către parte, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul M. C.-N., în contradictoriu cu pârâta S. N. S.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât reclamantul nu a avut câștig de cauză, tribunalul va ca neîntemeiată, cererea reclamantului M. C.-N. de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, observând dealtfel și că reclamantul nu a suportat cheltuieli de judecată în prezenta cauză, cererea acestuia fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Împotriva soluției arătate au declarat recurs C. Local C.-N. și M. C.-N. solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii, cu cheltuieli de judecată.
În susținere se arată că în mod eronat a fost admisă excepția deoarece potrivit dispozițiilor art.36 pct.2 respectiv 5 lit.b din Legea nr.215/2001 modificată C. Local al municipiului C.-N., in exercitarea atributiilor ce-i revinhotaraste vanzare, concesionarea sau inchirierea bunurilor proprietate privata a comunei, orasului sau municipiului, dupa caz, in conditiile legii.
In aceste conditii titularul raportului de drept material trebuie sa fie si titularul raportului de drept procesual, or, atata timp cat C. local al municipiului C.- N., in calitatea conferita de dispozitiile legii administratiei publice locale este titularul contractului de inchiriere incheiat cu parata, are si capacitate deplina de a sta in instanta. Mai mult decat atat, prin semnarea si insusirea contractului de inchiriere ce face obiectul prezentului litigiu, paratul a recunoscut atat calitatea cat si capacitatea C.ui local al municipiului C.-N. de a fi parte contractanta.
In literatura de specialitate s-a afirmat in legatura cu capacitatea procesuala a autoritatilor publice, ca "inzestrarea unui grup determinat cu personalitate morala, implica, indubitabil si intotdeauna, capacitatea procesuala, binenteles in limitele principiului specialitatii acelei persoane juridice ", lipsa personalitatii juridice neinsemnand totdeauna si lipsa capacitatii procesuale.
C. local este autoritatea publica investita cu atributii de exercitare a puterii publice ce se realizeaza pe calea actelor administrative de autoritate, in ceea ce priveste actele de administrare referitoare la bunurile aflate in patrimoniul unitatii administrativ -teritoriale.
Mai mult, se arată hotararea instantei de respingere a cererii municipiului C.-N. este eronată, deoarece nu intră sub incidența excepției motivat de faptul că pretentiile formulate fata de SC N. S., in dosarul nr.2081/2005, in cuantum de
184.891.674 lei, au fost solicitate si calculate in baza contractului de asociere nr.20 din 8 octombrie 1998, si a fost calculat pana la data de 31 mai 2005.
Obiectul prezentului dosar il constituie suma de 180.987,49 lei calculata pana la data de 20 februarie 2009 si a fost calculata cu titlu de taxa de ocupare abuziva in conformitate cu HCL nr.202/2000, HCL nr.712/2000 si HCL nr.672/2004 pentru spatiul din str.M. nr.1t
Prin cererea de chemare in judecata a solicitat instantei obligarea paratei la plata sumei de 180.987,49 lei reprezentand chirie restanta actualizata cu rata inflatiei (taxa de ocupare abuziva a spatiului cu alta destinatie in valoare de
167.623,95 lei + 10.196,92 lei majorari de intarziere calculate pana la data de 20 februarie 2009 + cuantumul chiriei curtii pentru acces de 1.743,81 lei si majorari de 1.422,81 lei). Din probatiunea administrata. in cauza reiese cu certitudine faptul ca aceasta suma a fost calculata in baza Fisei de ocupare abuziva a spatiului in litigiu si nicidecum - asa cum in mod eronat a retinut instanta - in baza contractului de asociere nr.20 din 8 octombrie 1998. Acest lucru reiese si din Instiintarea de plata emisa de M. C.-N. la data de 20 februarie
2009 inregistrata sub nr.37621, prin care societatii debitoare i se aducea la cunostinta ca datoreaza subscrisului suma de 180.987,49 lei calculata in baza Fisei de ocupare abuziva a spatiului, inscris care a fost inmanat personal reprezentantului societatii la data de 20 februarie 2009 (depus la dosarul cauzei).
Asadar, ținând cont de dispozitivul S. comerciale nr.311/C/2006 pronuntata de catre Tribunalul Comercial Cluj (prin care s-a constatat incetarea contractului de asociere nr.20 din 8 octombrie 1998 la data de 8 octombrie
2003), precum si de faptul ca debitoarea nu ne-a predat spatiul in litigiu, au fost întocmite Fisele de ocupare abuziva nr.1382,1 si nr.1382,2 (depuse la dosar) pe care parata le-a semnat fara obiecțiuni. Spațiul si terenul au fost predate doar la data de 19 ianuarie 2009. Este evident ca societatea a ocupat in tot acest timp - perioada cuprinsa intre 8 octombrie 2003 si 19 ianuarie 2009 - spatiul si curtea de acces, fara nici un titlu locativ, privându-l astfel sa se folosească de spatiul, bun propriu.
Pe de alta parte, este cunoscut faptul ca sumele datorate in baza fiselor de ocupare abuziva a spațiului sunt de regula mai mari decât sumele datorate cu titlu de chirie.
Pe cale de consecință se arată cererea raportat la întreaga probațiune din care reiese faptul că suma reprezintă taxa de ocupare abuzivă, este întemeiată.
La data de (...) avand in vedere natura litigiului ,valoarea obiectului cauzei si retinand incidenta art.282 c.pr.civ. coroborat cu art.720/8c.pr.civ.Curtea a recalificat calea de atac ca fiind apelul.
Analizând argumentele aduse prin apelul declarat Curtea reține că nu pot conduce la schimbarea hotărârii.
A., se reține ca un prim argument adus de recurenți constă în aceea că întrucât contractul a fost încheiat și însușit de consiliu acesta are atribuții referitoare la administrarea patrimoniului unității administrative iar pârâtul a recunoscut atât calitatea cât și capacitatea acestei entități de a fi parte contractantă soluționarea cauzei pe excepție este eronată.
Argumentul adus face referire la justificarea calității procesuale a părții iar nu a capacității acesteia. Capacitatea procesuală de folosință presupune aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual. Sub acest aspect în doctrina majoritatea autorilor analizează conceptul „capacitatea administrativă prin prisma teoriei personalității administrative -ori a personalității juridice restranse- în încercarea de a corela dispozițiile de drept administrativ substanțial Legea nr.215/2001) cu cele ale Legii contenciosului administrativ (Legea nr.554/2004). A., pornind de la recunoasterea unanimă a faptului că organele administrației publice locale
(primarul, președintele consiliului județean, consiliile locale și județene) nu au personalitate juridică și nici patrimoniu deși pot emite sau adopta acte administrative o opinie este în sensul că acestea dispun de capacitate specială de drept public, restrânsă la sfera atribuțiilor care compun competența lor legală spre deosebire de unitățile administrativ teritoriale care potrivit art.21 din Legea nr.215/2001 republicată beneficiază de capacitatea juridică deplină. Însă inconvenientul constă în faptul că atunci când există capete de cerere cu caracter patrimonial este absolut necesar ca raportul juridic respectiv să se afle entitatea care deține un patrimoniu în măsură să garanteze îndeplinirea unor astfel de obligații. P. înlăturarea neajunsului s-a statuat în sensul redefinirii noțiunii de capacitate administrativă respectiv că numai o persoană juridică - titularul capacității juridice depline- are și capacitate administrativă parte a întregului - iar actele administrative aparțin persoanei juridice iar nu organului administrativ emitent. Prima constatare ce determină o astfel de concluzie este aceea ca dacă se dorește crearea unei teorii sui generis capacitatea administrativă ar trebui să fie parte a capacității juridice aspect relevat de textul art.21 alin.1 teza i din Legea nr.215/2001. Capacitatea în acest context poate fi definită ca „. unui subiect de drept de a exercita puterea publică prin emitere de acte administrative opțiune care îl transforma în persoana juridică de drept public.
Cea de-a doua constatare a autorului în sprijinul opiniei naționale este aceea ca orice tip de capacitate trebuie să constea în posibilitatea unei enitități de a intra ca parte într-un raport juridic ca titular de drepturi și obligații care implică în mod necesar un patrimoniu. Așa cum se observă autorii acestei teorii a personalității restrânse apelează la analogia cu persoanele juridice de drept primvat și anume la cele instituite de art.35 din Decretul nr.31/1954 conform căruia persoana juridică își exercită drepturile și obligațiile prin organele sale de conducere deoarece actele juridice încheiate de acestea sunt considerate ca fiind însăși acte ale persoanei juridice.
Făcând o transpunere a acestei teorii rezultă că deși persoana juridică de drept public nu poate emite ea însăși acte administrative ci doar prin intermediul autorităților administrației publice organizate în cadrul acesteia sau mandatate să acționeze în interesul său actele administrative emise aparțin persoanei juridice de drept public iar nu organului administrativ emitent. Sub acest aspect se impune și definirea noțiunii de capacitate ca fiind modalitatea de divizare legală a exercițiului capacității administrative a persoanei juridice de drept public între organele administrative ale acesteia. Prin urmare și în dreptul administrativ își găsește aplicare specificitatea personalității de drept privat cu privire la capacitatea de folosință și capacitatea de exercițiu. A. capacitatea administrativă de exercițiu respectiv competența de a emite /încheia efectiv acte administrative revine organelor administrative ale acestora cu precizarea că autoritățile administrative nu au capacitate proprie de folosință distinctă de aceea a persoanelor juridice de drept public în numele cărora acționează.
În litigiul prezent persoana juridică de drept public titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor este municipiu în vreme ce consiliul reprezintă doar o autoritate a administrației publice locale constituită la nivel local pentru a administra acest domeniu. Ca atare cele de mai sus sunt valabile și în cauza aceasta cu cât este necesar să ne raportăm la prevederile art.41 alin.1, art.42
C.pr.civ. precum și la art.21 din Legea nr.215/2001 conform cărora : unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiectele juridice de drept fiscal titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie precum și la unitățile bancare, unitățile administrativ teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice în condițiile legii. Așa fiind față de dispoziția legală arată reținerile primei instanțe cu privire la excepția în privința C.ui nu pot fi considerate greșite, eronate.
Se susține însă prin recursul comun că sunt greșite și reținerile instanței în privința pretențiilor.
Nici această susținere nu poate fi primită. Prin demersul introductiv s-a solicitat obligarea intimatei S. N. S. la plata chiriei rezultate din contractul de asociere nr.20/1998. În susținere s-a arătat că prin contract art.4 lit.h s-a stabilit ca societatea chiriașă să vireze lunar suma de 3.000.000 lei indexabilă lunar cu rata inflației. Deși somată societatea nu si-a îndeplinit obligația acumulând un debit de 180.987,49 lei din care 169.367,76 lei cu titlu de chirie restantă și 11617,73 majorări. Nefiind îndeplinită obligația în cauză a arătat apelanta că sunt incidente dispozițiile art.969 alin.1 C.civ., art.1073 C.civ.
Din demersul inițiat se observă că apelantul municipiul solicită chirie rezultată din contractul de asociere evocând ca temei art.969 C.civ, pe când calea de atac susține că ar fi vorba de o taxă de ocupare abuzivă. Ori în condițiile în care s-a susținut prin cererea introductivă că este vorba de contract, de nerespectarea/neexercitarea obligațiilor rezultate din acesta, analiza primei instanțe urma a se face raportat la obiect și argumentele demersului și nu alte pretenții despăgubiri/taxe ocupare abuzivă. Ca atare în contextul nemodificării acțiunii și a respectării principiului disponibilității reținerile instanței nu sunt greșite.
Legat de aceasta se susține că au fost atașate acte respectiv facturi ce relevă taxa de ocupare înștiințarea de plată și că acestea trebuiau avute în vedere. Faptul că s-au atașat cereri și acte nu poate conduce la concluzia reținut de apelantă câtă vreme prin acțiune nu se cere despăgubiri/taxe pentruocupare abuzivă ci așa cum s-a arătat doar chirie rezultate din neexecutarea clauzelor din contractul de asociere.
Așadar constatând că nu sunt motive întemeiate în baza artz.269 C.pr.civ.
Curtea va da o soluție de respingere a apelului declarat.
P. ACESTE M.IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamantul C. Local C.-N. și M. C.-N. ambii cu sediul în C.-N. str.M. nr.3, jud. C. împotriva sentinței civile nr. 3601 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 mai 2011.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
GREFIER
F. T.
M. B.
D. C.
Red.F.T./S.M.D.
4 ex./(...)
Jud.fond.O. Voichița
| ← Decizia comercială nr. 1680/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2843/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
