Decizia comercială nr. 224/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
D. CIVILĂ Nr. 224/2011
Ședința publică de la 10 N. 2011
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare apelul formulat de pârâta SC T. SA, împotriva încheierii comerciale nr. 3844/2011, pronunțată de T. S., în dosarul nr., (...), în contradictoriu cu reclamanta B. E. M., având ca obiect încuviințare efectuare expertiză (art.136 - L.3.; art.7 alin.1 OG.94/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru apelantă, avocat A. T. G. și reprezentanta intimatei, avocat P. M.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., raportat la art. 7208, corelat cu art. 282 alin. 1, teza a II-a C. Pr. Civ. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că apelul nu este semnat, iar la data de (...) s-a depus la dosar întâmpinare. C.ea învederează reprezentantului apelantei să suplinească lipsa semnăturii de pe memoriul de apel. Reprezentantul apelantei depune la dosar un exemplar de pe motivele de apel, care este semnat, precizând că nu are asupra sa ștampila. Nemaifiind alte cereri de solicitat, C.ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelului. Reprezentantul apelantei depune concluzii scrise, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată. Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului. C.ea reține cauza în pronunțare. C.EA Prin încheierea comercială nr. 3844 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta S. T. S. S-a admis cererea formulată de reclamanta B. E.-M. în contradictoriu cu pârâta S. T. S. A fost numit expert contabil pe d-na expert S. D. T. și i-a pus în vedere acesteia să întocmească un raport de expertiză contabilă pe care să îl depună la dosarul cauzei și să îl predea persoanelor prevăzute de art. 136 alin. 1 din Legea nr. 3., prin care să analizeze: 1) obiectul raporturilor contractuale dintre pârâta S. T. S. și furnizorul extern E. AS în perioada 2004-2010, prin verificarea existenței serviciilor furnizate de E. AS prin întocmirea de devize de lucrări sau procese verbale de recepție a lucrărilor, precum și să analizeze justificarea prețurilor achitate de pârâta S. T. S. în temeiul acestor contracte raportat la natura serviciilor prestate; 2) operațiunea de creditare din anul 2004 dintre pârâta S. T. S. și R. B., precum și dintre pârâta S. T. S. și S. G. S., prin arătarea scopului acestor creditări, a modalității în care au fost folosite sumele creditate și dacă au fost sau nu purtătoare de dobânzi; 3) veniturile realizate de către pârâta S. T. S. în perioada 2004 - 2010 din închirierea spațiilor comerciale proprietatea acesteia și dacă valoarea acestor chirii a fost și este justificată de condițiile de piață. S-a încuviințat participarea ca experți asistenți la efectuarea expertizei a d- nei expert M. D. A. pentru reclamantă, și a d-lui expert C. C. C. pentru pârâtă. A fost obligată pârâta S. T. S. la plata avansului onorariu expert de 1000 lei către d-na expert S. D. T., conform art. 136 alin. 2 din Legea nr. 3.. Onorariile experților asistenți vor rămâne în sarcina părților care i-au propus. S-a dispus emiterea unei adrese către expertul numit privind expertiza stabilită, avansul onorariu fixat și experții asistenți încuviințați și cu solicitarea de a întocmi un raport de expertiză contabilă pe care să îl depună la dosarul cauzei și să îl predea persoanelor prevăzute de art. 136 alin. 1 din Legea nr. 3., până la termenul de judecată din (...), sala 249, ora 11, având obiectivele de mai sus. S-a dispus emiterea unei adrese către Biroul local de expertize tehnice și contabile C. privind numirea d-nei expert, a experților asistenți și privind avansul onorariu fixat. S-a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 36.960,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. S-a stabilit termenul de judecată următor la (...), sala 249, ora 11, pentru când se vor cita părțile. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul specializat a reținut următoarele: Conform prevederilor art. 136 alin. 1 din Legea nr. 3., „unul sau mai mulți acționari reprezentând, individual sau impreuna, cel puțin 10% din capitalul social vor putea cere instanței sa desemneze unul sau mai mulți experți, insarcinati sa analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății si sa intocmeasca un raport, care sa le fie inmanat si, totodată, predat oficial consiliului de administrație, respectiv directoratului si consiliului de supraveghere, precum si cenzorilor sau auditorilor interni ai societății, după caz, spre a fi analizat si a se propune masuri corespunzătoare";. T. a reținut că cererea reclamantei întemeiată pe dispozițiile art. 136 alin. 1 din Legea nr. 3., are un obiect nepatrimonial, fapt ce reiese din caracterul nepatrimonial al dreptului subiectiv a cărui valorificare se urmărește. Prin urmare, dreptul la acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 136 alin. 1 din Legea nr. 3. nu se poate stinge prin prescripție, după cum rezultă din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 1., și raportat la lipsa unui text de lege expres care să instituie un termen de prescripție pentru acest tip de acțiune. Nu poate fi primită susținerea pârâtei în sensul că dreptul reclamantei de a solicita o expertiză asupra operațiunilor financiare mai vechi de 3 ani, ar fi prescris, câtă vreme cererea de efectuare a expertizei nu are caracter patrimonial, în ce o privește nefiind incidente prevederile art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 1., iar legea nu prevede un termen de prescripție pentru acțiunile întemeiate pe art. 136 alin. 1 din Legea nr. 3.. Nu este relevantă sub acest aspect instituirea unui termen legal pentru efectuarea inspecțiilor fiscale de către autoritățile statului cu atribuții în inspecția fiscală, și pentru stabilirea obligațiilor fiscale, conform prevederilor art. 91 și 98 din Codul de procedură fiscală, aceste din urmă prevederi fiind de strictă interpretare și aplicare și referindu-se la inspecția fiscală, iar nu la activitatea societăților comerciale pe acțiuni și raporturile acestora cu acționarii. Față de aceste împrejurări, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâta S. T. S. În continuare, tribunalul a constatat că reclamanta B. E.-M. are calitatea de acționară a societății pârâte S. T. S., deținând un număr de 14665 de acțiuni în cadrul societății pârâte, reprezentând 15,98% din capitalul social. Totodată, operațiunile ce fac obiectul cererii reclamantei au fost indicate de către aceasta prin cerere și privesc gestiunea societății pârâte. Pentru aceste considerente, constatând întrunite condițiile art. 136 alin. 1 din Legea nr. 3., tribunalul a admis cererea formulată de reclamanta B. E.-M., în contradictoriu cu pârâta S. T. S., și a încuviințat obiectivele expertizei astfel cum au fost propuse de către reclamantă. În consecință, în baza art. 202 alin. 1 Cod proc.civ., a numit, în mod aleatoriu, ca expert contabil în cauză pe d-na expert S. D. T. și a pus în vedere acesteia să întocmească un raport de expertiză contabilă pe care să îl depună la dosarul cauzei și să îl predea persoanelor prevăzute de art. 136 alin. 1 din Legea nr. 3., prin care să analizeze operațiuni din gestiunea societății, ce au făcut obiectul cererii reclamantei. Raportat la dispozițiile art. 136 alin. 2 din Legea nr. 3., conform cărora „onorariile experților au fost suportate de societate, cu excepția cazurilor în care sesizarea a fost făcută cu rea-credință";, apreciind că în cauză nu poate fi reținută reaua-credință a reclamantei, în lipsa unor probe în sens contrar, sarcina probei sub acest aspect revenind pârâtei potrivit art. 1169 Cod civ., a obligat pârâta S. T. S. la plata avansului onorariu expert de 1000 lei către d-na expert S. D. T., conform art. 136 alin. 2 din Legea nr. 3.. În acest sens, tribunalul a reținut că împrejurarea că reclamantei i-au fost transmise copiile documentelor financiar- contabile ale societății pârâte, nu poate conduce la concluzia relei-credințe a acesteia, câtă vreme prin efectuarea expertizei solicitate de către aceasta ar fi supuse analizei unui specialist toate actele contabile ale societății care au legătură cu obiectul expertizei, și nu doar cele prevăzute de art. 117 ind. 2 din Legea nr. 3.. Având în vedere cererea părților în acest sens, în baza prevederilor art. 201 alin. 5 Cod proc.civ., a încuviințat participarea ca experți asistenți la efectuarea expertizei a d-nei expert M. D. A. pentru reclamantă, și a d-lui expert C. C. C. pentru pârâtă, urmând ca onorariile experților asistenți să rămână în sarcina părților care i-au propus. Urmare a dispunerii expertizei, a dispus și emiterea unei adrese către expertul numit privind expertiza stabilită, avansul onorariu fixat și experții asistenți încuviințați și cu solicitarea de a întocmi un raport de expertiză contabilă pe care să îl depună la dosarul cauzei și să îl predea persoanelor prevăzute de art. 136 alin. 1 din Legea nr. 3., până la termenul de judecată din (...), sala 249, ora 11, având obiectivele de mai sus. Totodată, a dispus emiterea unei adrese către Biroul local de expertize tehnice și contabile C. privind numirea d-nei expert, a experților asistenți și privind avansul onorariu fixat. Față de prevederile art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât reclamanta a avut câștig de cauză, tribunalul a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 36.960,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial conform facturii nr. 346/(...) și a extrasului de cont depuse în copie la dosar (filele 49-50). Totodată, întrucât pârâta a căzut în pretenții, a respins, ca neîntemeiată, cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC T. SA solicitând ca prin hotararea ce se va pronunta: - sa se constate ca I. civila atacata este nelegala si netemeinica sub aspecul obligarii paratei la plata cheltuielilor de judecata, - sa se dispună modificarea Incheierii civile in sensul scutirii paratei de plata cheltuielilor de judecata. In subsidiar in situatia in care se va considera justificata obligarea paratei la plata unor cheltuieli de judecata in temeiul art. 274 alin. 3 si ale art. 276 Cod procedura civila: - sa se constate ca suma de 36.960,3 lei (echivalentul a aproximativ 9.000 euro) reprezentand onorariu avocatial, la plata careia a fost obligată este disproportionata, excesiva si impovaratoare fata de cauza dedusa judecatii si volumul de munca indeplinit de avocat, - sa se dispună diminuarea semnificativa a acestei sume la un cuantum just si rezonabil, luand in considerare pozitia procesuala a pârâtei de a solicita admiterea in partea a pretentiilor reclamantei. In dezvoltarea motivelor de apel, a arătat apelanta că invocarea prescriptiei dreptului de a se dispune de catre instanta efectuarea unei expertize, nu reprezinta o opozite fata de solicitarea reclamantei. In mod nelegal si netemeinic instanta de fond a considerat pozitia procesuala a pârâtei ca o opozitie la cererea reclamantei mai precis la dreptul acesteia de a solicita expertizarea societatii si a obligat-o la plata cheltuielilor de judecata in temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedura civila. Obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata dispusa de catre instanta de fond este nelegala si solicita sa se dispună scutirea de la plata acestor cheltuieli avand in vedere chiar pozitia reclamantei care prin cererea introductiva a solicitat obligarea la plata cheltuielilor de judecata in caz de opunere. In subsidiar in situatia in care se va considera justificata solicitarea de a acorda cheltuieli de judecata considera ca acestea pot fi acordate numai cu aplicarea dispozitiilor art. 274 alin. 3 si ale art. 276 Cod procedura civila. Considera ca instanta de fond nu a raportat valoarea onorariului avocatial solicitat, la volumul de munca si indeplinit de catre acesta si la simplitatea cauzei dedusa judecatii. Nu exista o justificare materiala, morala sau stiintifica a acordarii sumei solicitate ca onorariu avocati al intr-o cauza simpla - incuviintare efectuare expertiza, o cauza fara o miza materiala, care a fost solutionata de catre instanta de fond in trei termene din care primul termen acordat pentru angajare de aparator, al doilea termen acordat pentru precizarea pozitiei procesuale a reclamantei fata de intampinarea paratei iar la al treilea termen solutionare pe fond a cauzei. Onorariul solicitat de catre avocat si acordat de catre instanta de fond este disproportionat fata de avansul de onorariu stabilit de catre instanta pentru expertul ce urmeaza sa efectueze expertiza si anume 36.960,3 lei onorariu avocat fata de 1000 lei avans onorariu expert. Munca efectiva, efortul fizic si intelectual, timpul necesar pentru verificarea unui volum mare de documente, analiza si sinteza informatilor, redactarea raportului de expertiza sunt toate in sarcina expertului judiciar iar acest efort isi gaseste o recompensa materiala inzecit mai mica decat recompensa solicitata si primita de avocat. Suma de bani la plata careia a fost obligată este impovaratoare pentru societate. Acesta suma reprezinta aproximativ echivalentul veniturilor realizate de catre societate intr-o luna. In fapt prin obligarea societatii la plata sumei de 36.960,3 lei, reclamanta isi dovedeste reaua-credinta deoarece in acest mod este evident ca diminueaza semnificativ profiturile societatii pe anul 2011, profituri a caror realizare clameaza ca doreste sa o asigure, suspectand conducerea societatii de operatiuni frauduloase. Hotararea instantei de fond este criticabila si sub aspectul faptului ca nu a retinut pozitia procesuala exprimata de catre parata si anume de a sustine admiterea actiunii dar numai in parte, situatie in care considera ca s-ar afla sub incidenta dispozitiilor art. 276 Cod procedura civila in sensul in care s-ar fi cuvenit acordarea unor cheltuieli de judecata dar numai in parte. In sustinerea solicitarii pârâtei referitoare la diminuarea semnificativa a cuantumului onorariului avocatial vine si jurisprudenta C.ii Constitutionale care prin D. nr. 410 din 2005, anexata prezentului apel, a constatat constitutionalitatea dispozitiilor art. 274 alin. 3 din Codul de procedura civila, retinand si jurisprudenta C.ii Europene a Drepturilor Omului care precizeaza: "rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocatiale, ..... urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil" In concluzie pentru considerentele de mai sus solicita sa se admită solicitarea pârâtei si sa se dispună scutirea de plata cheltuielilor de judecata acordate de catre instanta de fond iar in subsidiar sa se diminueze semnificativ cuantumul acestor despagubiri. In drept își intemeiază prezenta pe prevederile C. de procedura civila si dispozitiile D. 1.. Reclamanta intimată B. E.-M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat ca nefundat. În motivarea întâmpinării, a arătat intimata-reclamantă că, din cuprinsul intampinarii formulate de apelante si chiar din cuprinsul motivelor de apel, rezultă că atitudinea paratei a fost una de opunere. A. apelanta a aratat in cuprinsul intampinarii ca ar fi de acord cu admiterea in parte, insa a sustinut si continua sa sustina si in prezentul apel ca dreptul reclamantei in calitate de actionar al societatii de a fi informata cu privire la gestiunea societatii ar fi prescris cu privire la operatiunile financiare mai vechi de 3 ani, raportat la dispozitiile D. 1.. Mai mult, tocmai aceasta atitudine a apelantei care in nici un caz nu poate fi caracterizata ca una de transparenta, a determinat atat introducerea prezentei actiuni cat si o alta actiune ce a facut obiectul dosarului nr. (...) cu un obiect similar. Raportat la aceste considerente, solicitarea apelantei privind scutirea ei de la plata cheltuielilor de judecata este nefondata. Solicitarea facuta in subsidiar de catre apelanta privind diminuarea semnificativa a onorariului avocatului angajat de catre reclamantă raportat la pozitia procesuala exprimata de catre aceasta este de asemenea nejustificata. Pentru a analiza aceasta solicitare trebuie avute in vedere si faptul ca aceasta cauza inca nu s-a terminat in fata instantei de fond deoarece in prezent abia acum a fost efectuata expertiza incuviintata in prezenta cauza iar aceasta expertiza va trebui de asemenea studiata de catre avocat, care la randul sau care va trebui sa faca aceeasi analiza pe care a facut-o si expertul numit in cauza pentru a verifica daca concluziile sunt sau nu in conformitate cu situatia de fapt real, deci implicit sa faca o verificare a raporturilor contractuale pe o perioada 2004-2010, dintre apelanta si furnizorul sau extern S. E. AS, verificare a veniturilor realizate de catre apelanta in perioada 2004-2010 din inchirierea spatiilor comerciale proprietatea societati apelanta precum si a operatiunilor de creditare a societarii apelante din 2004 de catre R. B. si S. G. S. Raportat la complexitatea starii de fapt si intervalul de timp in care s-au derulat raporturilor juridice in discutie si care trebuie analizate nu se poate sustine ca cauza dedusa judecatii ar fi o cauza de o simplitate si lipsita de complexitate care nu justifica onorariul avocatial stabilit. Apreciază ca fiind deplasata comparatia facuta de catre apelanta a onorariului avocatului care o reprezinta cu avansul de onorar stabilit de catre instanta pentru expertul care efectueaza expertiza incuviintata in prezentul dosar, apelanta uitand in mod covenabil de faptul ca dupa efectuarea expertizei, expertul stabileste onorariul sau final. Daca va verifica dosarul de fond, va constata ca valoare onorariului final al expertului este de asemenea ridicata tocmai raportat la complexitatea si amploarea cauzei. Conform art. 132 din Statutul profesiei de avocat, fiecare avocat isi stabileste onorariul atat raportat la obiectul cauzei, la complexitatea acesteia cat si luand in considerare elementele indicate in alineatul 3 de al art. 132, respectiv la timpul si volumul de munca necesare, de importanta intereselor in prezenta cauza, de modul in care avocatul si-a apreciat valoarea muncii tinand cont de vechimea sa in profesie, de experienta si specializarea sa, de reputatia sa, criterii care de asemenea pot fi avute in vedere la stabilirea onorariului avocatial si nu este necesar sa existe vreo justificare morala, materiala sau stiintifica in acest. De retinut ca acest onorar a fost stabilit si in vederea asistarii si reprezentarii reclamantei si in caile de atac promovate in acest dosar. In consecinta, instanta de fond in mod judicios a apreciat ca nu sunt incidente in cauza dispozitiile art. 274 alineat 3 si nici ale art. 276 Cod Procedura Civila la care face referire apelanta, ca aceste cheltuieli de judecata sunt cheltuieli facute in mod real si intr-un cuantum rezonabil raportat la aspectele mai sus detaliate si pe cale de consecinta a acordat in intregime cheltuielile de judecata solicitate de catre reclamantă. Pentru aceste considerente solicită respingerea apelului ca nefondat. In drept s-au invocat prevederile art.115 si urm. Cod Procedura Civila Examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, C.ea constată următoarele: O primă critică adusă de către apelanta SC T. SA sentinței atacate o reprezintă greșita aplicare, de către instanța fondului, a dispozițiilor art. 274 alin. 3 și 276 Cod procedură civilă, considerând că, față de poziția procesuală avută la dezbaterea pe fond a cauzei, nu ar fi trebuit să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată. C.ea constată că, potrivit dispozițiilor art. 275 Cod procedură civilă, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată. Rezultă că, pentru a se putea prevala de dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, pârâtul trebuie să îndeplinească 2 condiții, respectiv, pe de o parte să recunoască pretențiile reclamantului, iar, pe de altă parte, această recunoaștere trebuie să aibă loc la un anumit moment procesual, respectiv la prima zi de înfățișare, definită de dispozițiile art. 134 Cod procedură civilă ca fiind aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii. Or, C.ea constată că, în speță, apelanta-pârâtă nu a recunoscut, fără rezerve, pretențiile reclamantei, astfel cum impuneau dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, condiționând admiterea cererii și încuviințarea efectuării expertizei numai cu privire la operațiunile financiare aferente ultimilor 3 ani, respectiv 2008, 2009 și 2010. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar putea interpreta că poziția apelantei, de neopunere la încuviințarea efectuării expertizei pentru ultimii 3 ani ar reprezenta o recunoaștere a pretențiilor reclamantei, în sensul dispozițiilor art. 275 Cod procedură civilă, C.ea observă că această poziție a avut loc după prima zi de înfățișare. A., C.ea apreciază că prima zi de înfățișare, în sensul dispozițiilor art. 134 Cod procedură civilă a fost la data de (...), când instanța de fond a admiscererea de amânare formulată de apelantă în vederea angajării de apărător și exprimării poziției procesuale, iar poziția procesuală a acesteia a fost exprimată prin intermediul întâmpinării depuse la data de (...), pentru termenul de judecată din data de (...). Prin urmare, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 275 Cod procedură civilă, în mod legal și temeinic instanța de fond a obligat apelanta- pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, acest motiv de apel fiind neîntemeiat. C.ea observă, însă, că instanța fondului a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale incidente, prin obligarea apelantei la plata sumei de 36.960,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. A., potrivit dispozițiilor art. 273 alin. 3 Cod procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor consta motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. C.ea reține ca prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, a cuantumului onorariului avocațial convenit este cu atât mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmează a fi suportat de partea potrivnica, daca aceasta a căzut in pretenții, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, terț in raport de convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de către instanța prin hotărârea judecătoreasca prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid si exigibil. In acest context, ținând seama de gradul de complexitate a cauzei, dat inclusiv de existenta unei practici consecvente si unitare in materia dedusa judecății, C.ea apreciază ca obligarea apelantei-pârâte la plata unui onorariu in cuantum de 36.960,1 lei apare ca fiind excesiv. C.ea nu poate reține susținerile intimatei-reclamante E. M. B., prin reprezentant legal, în sensul că prezenta speță ar avea un grad de complexitate ridicat, reprezentantul convențional al acesteia urmând să studieze și expertiza ce urmează a fi efectuată în cauză și să formuleze obiecțiuni, în condițiile în care instanța fondului a fost investită doar cu o cerere de încuviințare efectuare expertiză grefată pe dispozițiile L. nr. 3., cerere care nu prezintă un grad ridicat de complexitate. De asemenea, chiar dacă s-ar admite teza intimatei în sensul că onorariul de avocat ar fi fost stabilit și pentru susținerea cererii în căile de atac, instanța fondului nu putea obliga pârâta la plata unor cheltuieli de judecată care exced fazei procesuale a fondului. În acest context, C.ea constată că atât jurisprudența Curții Constituționale cât și cea a Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că acordarea cheltuielilor de judecată se poate dispune numai în măsura în care acestea constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil. Așadar, la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, C.ea are în vedere un cuantum rezonabil, luând în considerare câte ședințe de judecată au fost necesare (2 termene de judecata, primul termen de judecata fiind o amânare fără discuție la cererea reprezentantului pârâtei, pentru angajare apărător și formulare poziție procesuală) și actele întocmite de către avocat (fiind vorba de cerere de chemare în judecată și concluzii scrise). Prin urmare, onorariul de avocat însușit de instanță fiind unul excesiv raportat la criteriile prevăzute de dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, C.ea constată că apelul formulat este fondat, motiv pentru care îl va admite, cu consecința admiterii în parte a sentinței atacate și diminuării onorariului. În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, ținând cont și de dispozițiile alin. 3, C.ea va obliga intimata-reclamantă la plata, în favoarea apelantei-pârâte, a sumei de 1.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în apel. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE Admite apelul declarat de pârâta SC T. SA împotriva încheierii comerciale nr. 3844 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C. pe care o schimbă în parte în sensul că obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată. Obligă intimata B. E. M. la plata către reclamanta SC T. SA a sumei de 1000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel. Menține restul dispozițiilor sentinței. D. este definitivă și executorie. Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 10 N. 2011. { F. | PREȘEDINTE, M. D. JUDECĂTOR, R.-R. D. GREFIER, M. T. } Red.M.D./dact.L.C.C. 5 ex./(...) Jud.fond: V. L. Oros
| ← Decizia comercială nr. 1764/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Sentința comercială nr. 264/2011, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
