Decizia comercială nr. 95/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 95/2011
Ședința ta de 16 mai 2011
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. C.
JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-au luat în examinare, pentru pronunțare apelurile declarate de reclamanta SC C. C. S. și pârâta SC T. DE I. M. ȘI C. SA împotriva sentinței civile nr. 6385 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., având ca obiect pretenții.
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 02 mai 2011, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de 09 mai 2011 și ulterior pentru data de astăzi.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința comercială nr.6385 din 22 octombrie 2010 pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C. s-a admis cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă SC C. C. S. împotriva pârâtei-reclamante SC T. DE I., M. ȘI C. SA, în consecință, s-a stabilit în sarcina pârâtei- reclamante SC T. DE I., M. ȘI C. SA obligația de a plăti reclamantei- pârâte următoarele sume: a) 118.635,44 lei reprezentând cheltuieli de judecată necuvenite, acordate prin sentința comercială nr. 5105/16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), modificată în sensul înlăturării obligației reclamantei-pârâte de a plăti pârâtei-reclamante această sumă prin decizia civilă nr. 6. aprilie
2009, pronunțată de C.ea de A. C. în același dosar, executate silit la 19 ianuarie 2009 prin poprirea înființată în dosarul execuțional nr.
178/2008 al BEJ M. B. - N. Oaș pentru suma de 971.307,7 lei; b)
13.002,76 lei reprezentând daune interese moratorii în cuantum egal cu cel al dobânzii legale calculate de la data de 19 ianuarie 2009, exclusiv, și până la data de 15 martie 2010, inclusiv; c) daune interese moratorii în cuantum egal cu cel al dobânzii legale în materie comercială, calculateasupra debitului principal de 118.635,44 lei, începând cu data de 16 martie 2010 și până la data achitării integrale a debitului; d) 1186,35 lei reprezentând cota-parte din onorariul executorului judecătoresc M. B. aferentă debitului principal de 118.635,44 lei, avansată de pârâta- reclamantă SC T. DE I., M. ȘI C. SA și recuperată prin poprirea înființată în dosarul execuțional nr. 178/2008 al BEJ M. B. - N. Oaș pentru suma de 971.307,7 lei.
S-a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 5105/16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), modificată în sensul înlăturării obligației reclamantei-pârâte de a plăti pârâtei-reclamante suma de
118.635,44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată necuvenite, prin decizia civilă nr. 6. aprilie 2009, pronunțată de C.ea de A. C. în același dosar, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3. decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în același dosar, în ceea ce privește pretențiile pârâtei-reclamante SC T. DE I., M. ȘI C. SA față de reclamanta pârâtă SC C. C. S., în cuantum de 176.657,92 lei, reprezentând diferență de curs valutar.
S-a respins, ca rămasă lipsită de obiect, excepția prescripției dreptului pârâtei-reclamante SC T. DE I., M. ȘI C. SA la acțiune în sens material pentru formularea petitului cererii reconvenționale având ca obiect sume solicitate în temeiul contractului de subantrepriză din 12 martie 2003.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta- reclamantă SC T. DE I., M. ȘI C. SA împotriva reclamantei-pârâte SC C. C. S.
S-a stabilit în sarcina reclamantei-pârâte SC C. C. S. obligația de a plăti pârâtei-reclamante suma de 81.422,82 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial de succes) aferente recuperării sumei acordate prin sentința comercială nr. 5105/16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), modificată prin decizia civilă nr. 6. aprilie 2009, pronunțată de C.ea de A. C. în același dosar, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3. decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în același dosar.
S-a respins, ca neîntemeiate, pretențiile suplimentare ale pârâtei- reclamante față de reclamanta pârâtă până la concurența sumei de
213.636,29 lei, reprezentând diferența de onorariu achitată executorului judecătoresc și diferența de onorariu avocațial.
S-a respins, ca urmare a incidenței autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești arătate la pct. 3, pretențiile suplimentare ale pârâtei-reclamante față de reclamanta pârâtă până la concurența sumei de 213.636,29 lei, reprezentând diferență de curs valutar.
S-au compensat obligațiile reciproce ale părților arătate la pct. 2 și
6 în limita sumei celei mai mici, de 81.422,82 lei, după cum urmează :
S-a dedus suma de 81.422,82 lei din suma egală cu 118.635,44 lei
(debitul principal) + 13.002,76 lei (dobânda legală de la scadență,exclusiv până la data de 15 martie 2010, inclusiv) + daunele interese moratorii arătate la pct. 2 lit. c calculate până la 8 iunie 2010 inclusiv (dobânda legală de la data de 15 martie 2010 și până la data sesizării instanței cu cererea reconvențională).
A fost obligată pârâta-reclamantă SC T. DE I., M. ȘI C. SA să plătească reclamantei-pârâte SC C. C. S. :I) suma rezultată în urma scăderii arătate la pct. 9 lit. a, II) daune interese moratorii în cuantum egal cu cel al dobânzii legale în materie comercială, calculate asupra debitului arătat la pct. 9, lit. a, subpct. I, începând cu data de 9 iunie
2010 și până la data achitării integrale a debitului respectiv III) suma de
1186,35 lei arătată la pct. 2 lit. d.
S-a stabilit în sarcina pârâtei-reclamante SC T. DE I., M. ȘI C. SA obligația de a plăti reclamantei-pârâte SC C. C. S. suma de 4272,49 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente cererii principale.
S-a stabilit în sarcina reclamantei-pârâte SC C. C. S. obligația de a plăti pârâtei-reclamante SC T. DE I., M. ȘI C. SA suma de 2244,19 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente cererii reconvenționale.
S-au compensat obligațiile reciproce ale părților reprezentând cheltuieli de judecată până la concurența sumei celei mai mici, de
2244,19 lei și, în consecință: a fost obligată pârâta-reclamantă SC T. DE I., M. ȘI C. SA să plătească reclamantei-pârâte SC C. C. S. diferența de 2028,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr. 5105/16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC T. DE I. M. ȘI C. SA împotriva pârâtei SC C. C. S. și a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 606.203,95 lei (echivalent a 182.413 euro). A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei și dobânzile legale aferente sumelor, după cum urmează:pentru suma de 656.203,95 lei pe perioada (...)-(...), pentru suma de 631.203,95 lei pe perioada (...)-(...), pentru suma de 606.203,95 lei pe perioada (...)-până la data plății sumelor datorate. A mai obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 134.285 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 6. aprilie 2009 pronunțată de C.ea de A. C. în același dosar nr. (...), instanța de apel a admis în parte apelul declarat de apelanta SC C. C. S., în contradictoriu cu intimata SC T. DE I. M. ȘI C. SA, împotriva sentinței comerciale nr. 5105/16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, pe care a schimbat-o în parte, în sensul obligării pârâtei SC C. C. S. la plata către reclamanta SC T. DE I. M. ȘI C. SA doar a sumei de 15649,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate. A respins ca neîntemeiate cererile celor două părți de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Prin decizia nr. 3. decembrie 2009, pronunțată de Î. în dosarul nr. (...), instanța de recurs a respins recursul declarat de pârâta SC C. C. S. împotriva deciziei nr. 6. aprilie 2009 a Curții de A. C. Din partea introductivă a deciziei rezultă faptul că instanța de recurs nu a fost sesizată cu vreo cerere de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs de către recurenta SC C. C. S. sau de către intimata SC T. DE I. M. ȘI C. SA.
Beneficiind de caracterul executoriu al sentinței comerciale nr.
5105/16 decembrie 2008, pârâta reclamantă SC T. DE I. M. ȘI C. SA a demarat procedura executării silite a acestei hotărâri judecătorești, constituind dosarul execuțional nr. 178/2008 al BEJ M. B., N.-Oaș.
Prin procesul verbal din 23 decembrie 2008 - titlu executoriu conform art. 3717 alin. 4 C.proc.civ., întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 3717 alin. 2 C.proc.civ., executorul judecătoresc a stabilit în sarcina debitoarei reclamante pârâte suma de 971.307,7 lei, din care suma de 100 lei taxe de executare și suma de 22.694,49 lei avans onorariu executor judecătoresc. Executarea silită s-a desfășurat prin poprirea contului reclamantei pârâte deschis la BCR SA, la data de 19 ianuarie 2009 acest cont fiind debitat cu suma de 971.307,70 lei. Ca urmare a schimbării în apel a sentinței comerciale nr. 5105/16 decembrie 2008, pârâta reclamantă SC T. DE I. M. ȘI C. SA și-a pierdut îndreptățirea de a primi din partea reclamantei pârâte plata sumei de 118.635,44 lei, reprezentând diferența dintre cheltuielile de judecată acordate de prima instanță și cele stabilite ca fiindu-i cuvenite de instanța de apel, plata efectuată silit fiind în realitate, nedatorată. D., din punct de vedere juridic, temeiul de drept indicat de reclamanta pârâtă este eronat, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 994 C.proc.civ., care presupun o plată voluntară, ci dispozițiile art. 4042 alin. 3 C.proc.civ., care sunt incidente în cazul desființării titlului executoriu, cu exercitarea separată a acțiunii pentru întoarcerea executării silite. Astfel, potrivit art. 993 C.civ., acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului, iar potrivit dispozițiilor art. 994 C.civ. când cel ce a primit plata a fost de rea-credință, este dator a restitui atât capitalul, cât și interesele sau fructele din ziua plății. Reclamanta pârâtă nu s-a aflat în eroare la momentul popririi contului său, suma de 971.307,7 lei fiind debitată tocmai pe fondul refuzului său de a plăti voluntar debitul stabilit în sarcina sa prin sentința comercială nr. 5105/16 decembrie 2008. În mod similar, obligația pârâtei reclamante SC T. DE I. M. ȘI C. SA de a returna reclamantei pârâte SC C. C. S. accesoriile cuvenite ca urmare a repunerii sale parțiale în situația anterioară executării silite efectuate în temeiul titlului executoriu desființat parțial se întemeiază, din punct de vedere juridic, pe dispozițiile art. 43 C.com., art. 994 C.civ. fiind aplicabil doar în situația plăților voluntare. Calculând dobânda legală în materie comercială acumulată de debitul de 118.635,44 lei, scadent la 19 ianuarie 2009, prin aplicarea ratelor dobânzii de referință a BNR aferente perioadei 19 ianuarie - 16 martie 2010 (10,25% p.a. în perioada ian. - iun. 2009, 9,5% p.a. în perioada iul. - dec. 2009 și, respectiv 8% p.a. în perioada ian. - iul. 2010), instanța reține că accesoriile aferente debitului principal de 118.635,44 lei se cifrează la suma de 13062,08 lei, superioară celei solicitate de reclamanta pârâtă, 13.002,76 lei. În consecință, având în vedere principiul disponibilității în procesul civil și dispozițiile art. 129 alin. 6 C.proc.civ., instanța reține faptul că pârâta reclamantă datorează reclamantei pârâte și suma de 13.002,76 lei cu titlu de accesorii. În ceea ce privește suma solicitată de reclamanta pârâtă cu titlu de diferență de onorariu al executorului judecătoresc la plata căreia nu putea fi obligată, în condițiile în care porțiunea de 1.,44 lei din creanța executată a fost necuvenit încasată, instanța are în vedere faptul că, în conformitate cu dispozițiile pct. 3 din anexa Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, pentru sumele executate silit ce depășesc 100.000 lei, onorariul maximal al executorului judecătoresc este de 1%. În consecință, repunerea reclamantei pârâte în situația anterioară executării silite desfășurate în temeiul titlului executoriu desființat parțial - sentința comercială nr. 5105/16 decembrie 2008 atrage și obligația pârâtei reclamante SC T. DE I. M. ȘI C. SA de a plăti reclamantei pârâte SC C. C. S. și suma de 1186,35 lei reprezentând 1% din porțiunea de creanță executată silit care a fost înlăturată de instanța de apel din sarcina reclamantei pârâte. Verificând legalitatea și temeinicia cererii reconvenționale, precum și incidența excepțiilor autorității de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 5105/16 decembrie 2008 și a prescripției dreptului pârâtei- reclamante SC T. DE I., M. ȘI C. SA la acțiune în sens material pentru formularea petitului cererii reconvenționale având ca obiect sume solicitate în temeiul contractului de subantrepriză din 12 martie 2003, instanța reține următoarele : Astfel cum a reținut explicit instanța de apel în decizia civilă nr. 6. aprilie 2009 pronunțată în același dosar nr. (...), „reclamanta intimată [SC T. DE I., M. ȘI C. SA] s-a raportat la cursul leu - euro de la data facturării (anul 2007), deși dacă s-ar fi raportat la cursul leu - euro de la data executării silite (anul 2009 - data plății), suma ar fi fost mult mai mare";. Instanța de apel a dat eficiență principiului disponibilității în procesul civil, reținând faptul că reclamanta SC T. DE I. M. ȘI C. SA a înțeles să solicite obligarea pârâtei SC C. C. S. la plata tuturor drepturilor născute în favoarea sa din contractul de subantrepriză din 12 martie 2003, stabilite de părți în euro, însă a ales un anumit curs de schimb al monedei unice europene în lei, hotărârea primei instanțe respectând paritatea respectivă în virtutea aceluiași principiu al disponibilității. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, între altele, că „reclamanta intimată s-a raportat la cursul leu - euro de la data facturării (anul 2007), deși dacă s-ar fi raportat la cursul leu - euro de la data executării silite (anul 2009 - data plății), suma ar fi fost mult mai mare. Astfel, instanța de apel a dat eficiență principiului disponibilității în procesul civil, reținând faptul că reclamanta SC T. DE I. M. ȘI C. SA a înțeles să solicite obligarea pârâtei SC C. C. S. la plata tuturor drepturilor născute în favoarea sa din contractul de subantrepriză din 12 martie 2003, stabilite de părți în euro, însă a ales un anumit curs de schimb al monedei unice europene în lei, hotărârea primei instanțe respectând paritatea respectivă în virtutea aceluiași principiu al disponibilității. Cu privire la cheltuielile de judecată acordate reclamantei SC T. DE I. M. ȘI C. SA de prima instanță, instanța de apel a reținut că acestea nu sunt probate cu actele aflate la dosarul nr. (...), înscrisurile doveditoare atestând doar speze în valoare de 15649,56 lei. Referitor la cheltuielile de judecată din apel, a apreciat că intimata nu a căzut în pretenții cu privire la cheltuielile de judecată care i-au fost acordate de prima instanță, motiv pentru care nu a obligat-o să le plătească apelantei. Cât privește cheltuielile de judecată ale intimatei în apel, a reținut că intimata nu a probat efectuarea unor astfel de speze. Decizia civilă nr. 6. aprilie 2009 pronunțată de C.ea de A. C. în dosarul nr. (...) a rămas irevocabilă prin respingerea recursului declarat împotriva sa de pârâta SC C. C. S. prin decizia nr. 3. decembrie 2009, pronunțată de Î. în același dosar nr. (...). Din partea introductivă a deciziei rezultă faptul că instanța de recurs nu a fost sesizată cu vreo cerere de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs de către recurenta SC C. C. S. sau de către intimata SC T. DE I. M. ȘI C. SA. Astfel, prin decizia civilă nr. 6. aprilie 2009, irevocabilă prin respingerea recursului SC C. C. S., instanțele de judecată au statuat irevocabil asupra întinderii, legalității și temeiniciei pretențiilor pârâtei reclamante SC T. DE I. M. ȘI C. SA derivate din contractul de subantrepriză din 12 martie 2003. Potrivit art. 1200, pct. 4 C.civ., puterea ce legea acordă autorității lucrului judecat reprezintă o prezumție legală irefragabilă, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 1202 C.civ. : „Prezumția legală dispensă de orice dovadă pe acela în favoarea căruia este făcută. Nici o dovadă nu este primită împotriva prezumției legale, când legea, în puterea unei asemenea prezumții, … nu dă drept de a se reclama în judecată, afară numai de cazurile când legea a permis dovada contrarie [situație neincidentă în speță] și afară de aceea ce se va zice în privința jurământului [abrogat] și mărturisirii ce ar face o parte în judecată [situație neincidentă în speță]. În conformitate cu dispozițiile art. 1201 C.civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiatăpe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcuta de ele și în contra lor în aceeași calitate. Prin solicitarea diferenței de curs valutar în cuantum de 176.657,92 lei dintre suma facturată în sarcina reclamantei pârâte SC C. C. S., care a format obiectul cererii nr. (...) și suma reprezentând echivalentul în lei al debitului de 182.413 euro la data executării silite, 19 ianuarie 2009, pârâta reclamantă SC T. DE I. M. ȘI C. SA urmărește valorificarea aceluiași drept de creanță izvorât din contractul de subantrepriză din 12 martie 2003 care a format cauza litigiului (...), soluționat irevocabil prin hotărârile judecătorești mai sus arătate. Niciuna dintre instanțele care au pronunțat hotărârile respective nu a reținut vreo limitare voluntară a întinderii dreptului valorificat de SC T. DE I. M. ȘI C. SA prin cererea nr. (...), prin indicarea vreunei intenții de a valorifica această diferență de curs valutar pe cale separată, ci, dimpotrivă, instanța de apel a reținut expres disponibilitatea SC T. DE I. M. ȘI C. SA de a se prevala doar de cursul monedei unice europene de la data emiterii facturii. În consecință, instanța reține faptul că pârâta reclamantă SC T. DE I. M. ȘI C. SA și-a realizat dreptul în plenitudinea limitelor solicitate, fără rezerve, astfel încât prezenta solicitare de obligare a reclamantei pârâte SC C. C. S. la plata unei diferențe de curs valutar tinde la repunerea în discuție a pretențiilor pârâtei reclamante tranșate irevocabil prin hotărârile judecătorești mai sus arătate, cu încălcarea prezumției legale irefragabile a autorității de lucru judecat a hotărârilor respective. D., în speță este întrunită și identitatea părților litigante, care și-au păstrat calitățile procesuale, precum și identitatea de obiect, sumele solicitate reprezentând pretenții cu aceeași cauză. În consecință, în temeiul art. 1200 pct. 4, coroborat cu art. 1202 și art. 1201 C.civ., respectiv în temeiul art. 166 C.proc.civ., instanța a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 5105/16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), modificată în sensul înlăturării obligației reclamantei- pârâte de a plăti pârâtei-reclamante suma de 118.635,44 lei, reprezentând cheltuieli de judecată necuvenite, prin decizia civilă nr. 6. aprilie 2009, pronunțată de C.ea de A. C. în același dosar, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3. decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în același dosar, în ceea ce privește pretențiile pârâtei- reclamante SC T. DE I., M. ȘI C. SA față de reclamanta pârâtă SC C. C. S., în cuantum de 176.657,92 lei, reprezentând diferență de curs valutar și va respinge, ca rămasă lipsită de obiect, excepția prescripției dreptului pârâtei-reclamante SC T. DE I., M. ȘI C. SA la acțiune în sens material pentru formularea petitului cererii reconvenționale având ca obiect sume solicitate în temeiul contractului de subantrepriză din 12 martie 2003. D., în ipoteza în care excepția autorității de lucru judecat ar fi fost lipsită de temeinicie, cu motivarea potrivit căreia între sumele solicitate nu ar fi existat identitate de obiect, excepția prescripției dreptului pârâtei reclamante la acțiune în sens material ar fi avut deplină incidență,diferența de curs valutar putând fi solicitată de pârâta reclamantă cel târziu în data de 31 octombrie 2008. Cât privește celelalte pretenții ale pârâtei reclamante, onorarii avocațiale în sumă totală de 98.088,81 lei, plătite ulterior executării silite, sume nesolicitate cu ocazia judecării recursului și apelului și, respectiv, diferența de onorariu al executorului judecătoresc în cuantum de 58.120 lei, instanța a reținut următoarele: Prin decizia civilă nr. 6. aprilie 2009, C.ea de A. C. nu a acordat SC T. DE I., M. ȘI C. SA cheltuieli de judecată, reținând faptul că SC T. DE I., M. ȘI C. SA nu a justificat astfel de speze. Dat fiind faptul că SC T. DE I., M. ȘI C. SA nu a atacat această hotărâre cu recurs, lipsa sa de îndreptățire la recuperarea cheltuielilor de judecată din această fază procesuală a fost stabilită prin decizia civilă nr. 6. aprilie 2009 cu autoritate de lucru judecat. În schimb, astfel cum rezultă din decizia civilă nr. 3. decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în faza procesuală a recursului SC T. DE I., M. ȘI C. SA nu a solicitat obligarea părții adverse, SC C. C. S., la plata cheltuielilor de judecată, fiind astfel îndreptățită să și le recupereze pe cale separată, respectiv pe calea prezentei cereri reconvenționale. Astfel cum rezultă din coroborarea contractului de asistență juridică nr. 5. august 2008, intervenit între SC T. DE I., M. ȘI C. SA și d-l av. A. B., părțile au convenit asupra unui onorariu compus din suma fixă de 3500 lei și procentul de 10% din valoarea recuperată, din care suma de 3500 lei a fost achitată la data încheierii contractului, iar suma variabilă urma să fie achitată de SC T. DE I., M. ȘI C. SA d-lui av. A. B. în termen de 5 zile de la recuperare. Din extrasul de cont de la f. 46 rezultă faptul că la data de 14 ianuarie 2009 SC T. DE I., M. ȘI C. SA a achitat d-lui av. A. B. suma de 97493,81 lei. D., instanța de judecată nu poate interveni în raporturile contractuale client - avocat generate de încheierea contractului de asistență juridică, prin cenzurarea onorariului avocațial, însă, în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. 3 C.proc.civ. instanța poate cenzura întinderea cheltuielilor de judecată stabilite în sarcina părții care a „căzut în pretenții";, prin raportare la activitatea avocatului și la valoarea obiectului pricinii. Având în vedere realizarea integrală de către d-l av. A. B. a obligației de diligență asumate, respectiv realizarea integrală a pretențiilor SC T. DE I., M. ȘI C. SA, instanța reține îndeplinită condiția perceperii onorariului de succes, motiv pentru care, la stabilirea întinderii cheltuielilor de judecată, reține pe deplin îndeplinită condiția adecvării activității profesionale a d-lui av. A. B., acest aspect neputând diminua cheltuielile de judecată. În același sens, instanța apreciază că stabilirea unui onorariu de succes de 10% din suma recuperată îndeplinește condițiile de proporționalitate și rezonabilitate care trebuieavute în vedere la stabilirea cheltuielilor de judecată prin raportare la valoarea obiectului pricinii. În schimb, raportând suma achitată de SC T. DE I., M. ȘI C. SA d- lui av. A. B. la suma recuperată care îi era cuvenită în realitate, 814.228,21 lei (971.307,7 lei minus 118.635,44 lei cheltuieli de judecat[ necuvenite, minus 22794,49 lei cheltuieli de executare, minus 15649,56 lei cheltuieli de judecată aferente judecării cauzei în primă instanță) suma reprezentând 10% din valoarea recuperată este egală cu 81.422,82 lei. Or, aplicând procentul mai sus arătat, diferența între această sumă și suma de 97493,81 lei, mai sus arătată, nu își găsește justificare spre a fi inclusă în cheltuielile de judecată, instanța urmând a diminua aceste speze cu diferența în temeiul dispozițiilor art. 274 alin. 3 C.proc.civ. Cât privește cheltuielile reprezentate de onorariul executorului judecătoresc, instanța are în vedere faptul că prin contractul de executare silită nr. 178/23 decembrie 2008, SC T. DE I., M. ȘI C. SA și BEJ M. B. au convenit stabilirea onorariului executorului judecătoresc fără a indica o sumă determinată sau determinabilă, menționând doar conformitatea acestuia cu dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, precum și prerogativa discreționară a executorului judecătoresc de a percepe onorariul maximal. Au convenit doar asupra unui avans de 19071 lei reprezentând 2% dintr-o sumă neprecizată. Procentul nu poate fi folosit pentru estimarea cuantumului global al onorariului, deoarece suma rezultată - 100%, 953.550 lei, depășește cu mult valoarea creanței executate silit. Din coroborarea ordinelor de plată emise de SC T. DE I., M. ȘI C. SA (f.81, f.83) cu facturile de la f. 47-49 și cu procesul verbal din 23 decembrie 2008 întocmit în dosarul execuțional nr. 178/2008, rezultă că SC T. DE I., M. ȘI C. SA a plătit în favoarea BEJ M. B. până la data popririi, 19 ianuarie 2009, suma de 22420 lei. La data de 19 ianuarie 2010 executarea silită s-a realizat, creanța și accesoriile stabilite în sarcina reclamantei pârâte fiind integral debitate din contul acesteia. La dosar nu a fost depus vreun înscris constatator al vreunui act de executare încheiat de BEJ M. B. în dosarul nr. 178/2008 ulterior acestei date. În consecință, încheierea între SC T. DE I., M. ȘI C. SA și BEJ M. B. la data de 3 februarie 2009 a actului adițional la contractul de executare silită nr. 178/23 decembrie 2008 apare ca fiind străină de executarea silită a sentinței comerciale nr. 5105/16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), iar plata sumei de 35700 lei apare ca fiind efectuată de SC T. DE I., M. ȘI C. SA în favoarea BEJ M. B. în afara demersurilor utile și necesare realizării creanței SC T. DE I., M. ȘI C. SA împotriva SC C. C. S., neputând fi luată în considerare în cadrul cheltuielilor de executare silită care pot fi puse în sarcina SC C. C. S. În același sens, instanța a mai reținut că executorul judecătoresc nu a încheiat pentru această diferență de 35700 lei un proces verbal în condițiile prevăzute de art. 3717 alin. 4 C.proc.civ. și art. 3717 alin. 2 C.proc.civ. Concluzionând, instanța a reținut faptul că cererea reconvențională este întemeiată doar în parte, pârâta reclamantă fiind îndreptățită să recupereze de la reclamanta pârâtă cheltuieli de judecată, în temeiul art. 274 alin. 1 și 3 C.proc.civ., în limita sumei de 81.422,82 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocațial de succes) aferente recuperării sumei acordate prin sentința comercială nr. 5105/16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), modificată prin decizia civilă nr. 6. aprilie 2009, pronunțată de C.ea de A. C. în același dosar, irevocabilă prin decizia civilă nr. 3. decembrie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în același dosar. Cât privește pretențiile suplimentare ale pârâtei-reclamante față de reclamanta pârâtă până la concurența sumei de 213.636,29 lei, reprezentând diferența de onorariu achitată executorului judecătoresc și diferența de onorariu avocațial, instanța reține incidența dispozițiilor art. 1169 C.civ. și art. 129 alin. 1 C.proc.civ., cererea reconvențională fiind neîntemeiată în aceste limite. Dat fiind caracterul reciproc al creanțelor părților, precum și caracterul lor cert și lichid și exigibil, ținând cont și de momentul formulării cererii reconvenționale de către pârâta reclamantă SC T. DE I., M. ȘI C. SA împotriva reclamantei pârâte SC C. C. S., instanța, în temeiul art. 1143-1144 C.civ., a compensat obligațiile reciproce ale părților. Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a admis cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă SC C. C. S. împotriva pârâtei- reclamante SC T. DE I., M. ȘI C. SA, a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței comerciale nr. 5105/16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), a respins ca rămasă lipsită de obiect, excepția prescripției dreptului pârâtei-reclamante SC T. DE I., M. ȘI C. SA la acțiune în sens material pentru formularea petitului cererii reconvenționale având ca obiect sume solicitate în temeiul contractului de subantrepriză din 12 martie 2003 și a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC T. DE I., M. ȘI C. SA împotriva reclamantei-pârâte SC C. C. S. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul SC T. DE I. M. ȘI C. SA solicitând admiterea apelului și modificarea în parte a sentinței comerciale în sensul respingerii în totalitate a acțiunii formulate de reclamanta SC C. C. S. admiterea în totalitate a cererii reconvenționale formulate de apelanta și obligarea reclamantei-intimate la plata cheltuielilor de judecată integrale în fața instanței de fond precum și în apel. În dezvoltarea motivelor de apel se arată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 296 din Codul de procedura civila pentru admiterea apelului si schimbarea in parte a sentinței comerciale nr. 6385/2010 pentru următoarele argumente si dispoziții legale: 1. La pct. nr. 3 din dispozitivul sentintei comerciale nr. 6385/2010 s-a admis exceptia autoritatii de lucru judecat a sentintei comerciale nr. 5105/(...), pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr. (...), in ceea ce priveste pretentiile paratei-reclamante S. T. DE I. M. SI C. S. fața de reclamanta-parată S. C. C. S. in cuantum de 176.657,92 lei, reprezentand diferenta de curs valutar. In finalul pag. 10, precum si in pag. 11 si 12 instanta de fond a motivat admisibilitatea exceptiei autoritatii de lucru judecat, retinand intrunirea conditiillor prevazute de art. 1201 raportat la art. 1200 pct. 4 si 1202 din Codul civil. A. că in mod gresit s-a retinut existenta autoritatii de lucru judecat, deoarece nu sunt indeplinite toate conditiile prevazute de art. 1201 din Codul civil pentru a se putea retine ca in cauza opereaza exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la cererea S. T. DE I. M. SI C. S. de a fi obligata reclamanta S. C. C. S. sa plătească suma de 176.657,90 lei, reprezentând diferența de curs valutar dintre suma facturata prin factura nr. 10274/(...) si suma datorata efectiv conform clauzei cuprinse la art. 2 din contractul de subantrepriza, raportat la cursul de schimb din data de (...) când s-a realizat executarea silita prin poprire. Prin prima cerere, care a făcut obiectul dosarului (...), apelanta a solicitat obligarea paratei la plata echivalentului in lei a sumei de 182.413 euro calculata la cursul de schimb de la data facturarii (606.203,95 lei), in schimb, prin cererea reconventionala ce a format obiectul prezentului dosar, a solicitat obligarea reclamantei-parata reconventionala la plata diferentei (176.669,63 lei) dintre suma ce reprezinta echivalentul in lei a sumei de 182.413 euro de la data platii (782.861,87 lei) si suma ce reprezinta echivalentul in lei a sumei de 182.413 euro de la data facturarii. Aceasta cerere este intemeiata pe art. 2 din Contractul de subantrepriza incheiat la data de (...) ("Totalul platilor ce urmeaza a fi efectuate de L. catre ASOCIA T sunt in suma de, echivalent in lei, la cursul de schimb al BNR din data efectuarii platiia 278.000 Euro, suma ce include T. V.A.). In dosarul nr. (...) instantele de judecata nu s-au pronuntat, in dispozitivul hotararii cu privire la obligatia de plata a diferentei de curs valutar, fiindca nu au fost investite cu astfel de cerere, existand insa mentiuni in pag. nr. 5 a deciziei civile nr. 6., pronuntata de C.ea de A. C. in dosarul nr. (...), potrivit carora "Reclamanta intimata s-a raportat la cursul leu-euro de la data facturarii (anul 2007), desi daca s-ar fi raportat la cursul leu-euro de la data executarii silite (anul 2009 -data platii) suma ar fi fost mult mai mare." In conditiile expuse mai sus, apreciază că exista autoritate de lucru judecat doar cu privire la obligatia S. C. C. S. sa plateasca S. T. DE I. M. SI C. S. suma stabilita prin sentinta civila nr. 5., insa nu exista autoritate de lucru judecata cu privire la suma de 176.669,63 lei, reprezentand diferenta de curs valutar, suma pentru care nu a existat o alta cerere dedusa judecatii decat cererea reconventionala. Apreciază că era irelevant daca S. T. DE I. M. SI C. S. preciza sau nu ca isi rezerva dreptul sa solicite pe cale separata diferenta de cursvalutar, fiindca, in aplicare principiului disponibilitatii procesuale, aceasta societate avea posibilitati alternative in sensul că: a) putea cere obligarea paratei S. C. C. S. sa plateasca suma inscrisa in factura nr. 10274/(...) in raport de care a si platit taxa ,,""judiciara de timbru iar apoi, pe cale separata, sa solicite diferenta de curs valutar in conditiile in care la data formularii cererii inregistrate in dosarul nr. (...) nu se cunostea data platii si nici cursul de schimb valutar de la data platii; b) putea solicita obligarea paratei sa plateasca echivalentul in lei, de la data platii, a sumei de 182.413 euro, insa in acest caz nu avea posibilitatea sa determine valoarea in lei necesara calcularii taxei judiciare de timbru, situatie in care nici instanta nu putea preciza cu exactitate cuantumul taxei judiciare de timbru datorate. O astfel de cerere genera probleme legate de legala investire a instantei in conditiile in care nici reclamanta si nici instanta nu aveau posibilitatea sa determine cursul de schimb de la data platii si valoarea in lei a obiectului cererii de chemare in judecata si, drept urmare, nu puteau stabili corect taxa judiciara de timbru. Este motivul pentru care S. T. DE I. M. SI C. S. a optat pentru prima varianta, respectiv in prima etapa a solicitat obligarea paratei S. C. C. S. sa plateasca reclamantei suma inscrisa in factura nr. 10274/(...), iar apoi, pe cale separata, sa solicite obligarea paratei la plata diferentei de curs valutar. In conditiile expuse mai sus, este evident că nu exista identitate de obiect intre cele două cereri, situatie in care nu exista nici autoritate de lucru judecat, chiar daca litigiul se poarta intre aceleasi parti, in aceeasi calitate iar pretentiile deriva din acelasi contract de subantrepriza. Sentinta comerciala nr. 5., pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr. (...), nu reprezinta un impediment pentru formularea unei cereri pentru plata diferentei de curs valutar. Dimpotriva, sentinta comerciala nr. 5. creaza premisele formularii unei astfel de cereri, în conditiile în care retine obligatia paratei S. C. C. S. de a executa contractul nr. 1508/(...), respectiv de a plati sumele datorate S. T. DE I. M. SI C. S. Subliniază că modalitatea in care este solutionata exceptia autoritatii de lucru judecat cu privire la obligatia S. C. C. S. de a plati S. T. DE I. M. SI C. S. suma de 176.657,92 lei are un rol determinant in solutionarea tuturor capetelor de cerere, aspect retinut in mod corect de catre instanta de fond, insa intr-o alta modalitate decat cea solicitata de parata-apelanta. In situatia admiterii apelului si respingerii exceptiei autoritatii de lucru judecat trebuie sa se modifice toate dispozitiile sentintei comerciale nr. 6385/2010, pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr. (...), in sensul respingerii în totalitate a actiunii formulate de S. C. C. S. si admiterii cererii reconventionale formulate de S. T. DE I. M. SI C. S. II. Chiar daca solutia de respingere data acestei exceptii profita paratei -apelante S. T. DE I. M. SI C. S. apreciază că solutia care se impunea era tot de respingere a exceptiei, insa pentru alte considerente. In opinia noastra, dreptul la actiune in sens material nu era prescris, deoarece: a) dreptul la actiune in sens material s-a nascut incapand cu data (...), data la care s-a facut executarea silita prin proprire fiindca doar de la acea dat s-a putut cuantifica in lei diferenta de curs valutar intre suma inscrisa in factura 10.274/(...) si suma datorata , potrivit cursului de schimb de la data incasarii pretului prin executare silita; b) S. T. DE I. M. SI C. S. a inregistrat actiunea din dosarul nr. (...) impotriva S. C. C. S. anterior datei de (...), data retinuta de instanta de fond ca fiind data limita pana la care se putea formula o cerere de natura celei deduse judecatii prin cererea reconventionala. Actiunea inregistrata in dosarul nr. (...) a intrerupt cursul prescriptiei iar de la data inregistrarii actiunii a inceput sa curga un nou termen de prescriptie de 3 ani, termen care a fost intrerupt din nou la data de (...) cand s-a facut executarea silita a sentintei comerciale nr. 5.. Incepand cu (...) curge un nou termen de prescriptie de 3 ani, termen care nu era implinit la data de (...), cand s-a inregistrat cererea reconventionala in dosarul nr. (...). III. Instanta de fond a facut o gresita aplicare a dispozitiilor art. 129 alin. 6 din codul de procedura civila: Reclamanta S. C. C. S. si-a motivat actiunea in pretentii pe dispoziile art. 1092 si 994 din Codul civil, aspect retinut de instantă in pag. 10 din sentinta comerciala nr. 6385/2010. Raportat la motivarea in drept a actiunii formulate de reclamanta instanta trebuia sa respinga cererea de chemare in judecata formulata de S. C. C. S., deoarece: a) nu suntem in situatia unei plati voluntare a sumei de 118.635,44 lei, reprezentand cheltuieli de judecata necuvenite, acordate prin sentinta comerciala nr. 5105/(...), pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr. (...), modificata in sensul inlaturarii obligatiei reclamantei parate de a plati paratei-reclamante S. T. DE I. M. SI C. S. aceasta suma prin decizia civila nr. 65/(...), pronuntata de C.ea de A. C. in acelasi dosar, ci in prezenta executarii silite cu privire la aceasta suma; b) reclamanta nu si-a modificat temeiul de drept iar pe temeiul de drept invocat actiunea trebuia respinsa, nefiind intrunite conditiile reglementate la art. 993, 994, si 1092 din Codul civil; c) reclamanta nu a formulat o cerere de intoarcere a executarii silite, situatie in care instanta nu trebuia sa admita cererea, chiar daca titlul executoriu in baza s-a facut executarea silita a fost modificat. IV. Sunt criticabile dispozitiile cuprinse la pct. 2 litera d), precum si cele prin care s-au stabilit obligatii de plata a daunelor interese moratorii aferente acestei sume: In pag. 10 din sentinta comerciala nr. 6385/2010 se retine ca repunerea reclamantei-parate in situatia anterioara presupune si platasumei de 1186,35 lei reprezentand 1 % din portiunea de creanta executata silit care a fost inlaturata de instanta de apel din sarcina reclamantei-parate. In conditiile in care reclamanta nu a formulat o cerere de intoarcere a executarii silite, nu a atacat contractul de executare silita si actul aditional aferent acestui contract, se impunea respingerea acestui capat de cerere. VI. Sunt lipsite de temei dispozitiile cuprinse la pct. 7 si 8 din dispozitivul sentintei prin care s-au respins pretentiile suplimentare ale paratei-reclamante fata de reclamanta-parata pana la concurenta sumei de 213.636,29 lei, reprezentand diferenta de onorariu achitat executorului judecatoresc si diferenta de onorariu avocatial: Se susține că prin cererea reconventionala depusa la dosar suma de 213.636,29 lei reprezinta diferenta dintre suma totala de 332.271,73 lei datorata de S. C. C. S. si suma de 118.635,44 lei datorata de S. T. DE I. M. SI C. S.. In conformitate cu dispozitiile art. 1143 si art. 1144 din Codul civil intre parti a intervenit compensatia legala in limita sumei de 118.635,44 lei, astfel că S. ASTRUM C. S. datoreaza diferenta pentru care nu a intervenit compensarea, respectiv 213.636,29 lei. Modalitatea de solutionare a acestui capat de cerere a fost determinat de solutia data exceptiei autoritatii de lucru judecat cu privire la suma de 176.657,92 lei. VII. Sunt partial nelegale si dispozitiile referitoare la compensarea datoriilor reciproce: Chiar daca S. T. DE I. M. SI C. S. nu a negat faptul ca dupa modificarea sentintei comerciale nr. 5. avea obligatia sa restituie suma de 118.635,44 lei, compensarea acestei sume trebuia facuta in modalitatea aratata la pct. nr. VI, tinand seama de datoriile pe care S. C. C. S. le avea fața de parata. In acest context, tinand seama si de faptul că actiunea reclamantei trebuia respinsa, instanta, admitand cererea reconventionala, putea retine compensarea sumei de 118.635,44 lei si sa oblige reclamanta la plata diferentei de 213.636,29 lei, precum si la plata ~ dobanzilor legale aferente acestei sume . VIII. Sunt partial nelegale si dispozitiile prin care a fost rezolvata problema cheltuielilor de judecata: In contextul in care actiunea reclamantei trebuia respinsa in totalitate, potrivit art. 274 din Codul de procedura civila reclamanta trebuia obligata la plata integrala a cheltuielilor de judecata, iar parata S. T. DE I. M. SI C. S. trebuia exonerata de obligatia de plata a cheltuielilor, situatie in care nu se putea pune problema compensarii acestora. Împotriva sentinței comerciale amintite anterior a declarat apel și reclamanta SC C. C. S. solicitând instanței admiterea apelului,modificarea în parte a sentinței apelate în sensul respingerii ca nefondate a cererii reconvenționale. Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor art.292 și urm. C., C.ea reține următoarele: Urmare a demersului judiciar al reclamantei SC T. DE I. M. ȘI C. SA, prin sentința comercială nr.5105/16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC C. C. S. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 606.203,95 lei (echivalent a 182.413 euro) cu dobânzile legale aferente sumelor: pentru suma de 656.203,95 lei pe perioada (...)-(...), pentru suma de 631.203,95 lei pe perioada (...)-(...), pentru suma de 606.203,95 lei pe perioada (...)- până la data plății sumelor datorate. A mai obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 134.285 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Prin decizia civilă nr. 6. aprilie 2009 pronunțată de C.ea de A. C. în același dosar nr. (...), instanța de apel a admis în parte apelul declarat de apelanta SC C. C. S., în contradictoriu cu intimata SC T. DE I. M. ȘI C. SA, a schimbat în parte sentința comercială nr. 5105/16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în sensul obligării pârâtei SC C. C. S. la plata către reclamanta SC T. DE I. M. ȘI C. SA doar a sumei de 15.649,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate și a respins ca neîntemeiate cererile celor două părți de obligare a părții adverse la plata cheltuielilor de judecată în apel. Prin decizia nr. 3. decembrie 2009, pronunțată de Î. în dosarul nr. (...), instanța de recurs a respins recursul declarat de pârâta SC C. C. S. împotriva deciziei nr. 6. aprilie 2009 a Curții de A. C. 1. Probele administrate în cauză relevă împrejurarea că pârâta reclamantă SC T. DE I. M. ȘI C. SA a demarat procedura executării silite a hotărârii judecătorești amintite anterior, cererea de executare formulată fiind înregistrată în dosarul execuțional nr. 178/2008 al BEJ M. B., N.-Oaș. După cum rezultă din procesul verbal încheiat la data de 23 decembrie 2008, executorul judecătoresc a stabilit că debitoarea datorează, în temeiul titlului executoriu, sentința comercială nr.5. a T.ui C. C., suma de 971.307,7 lei, din care suma de 100 lei taxe de executare și suma de 22.694,49 lei avans onorariu executor judecătoresc; executarea silită s-a desfășurat prin poprirea contului reclamantei pârâte deschis la BCR SA, la data de 19 ianuarie 2009 prin debitarea acestuia cu suma de 971.307,70 lei. La baza stabilirii cheltuielilor de executare s-a aflat contractul de executare silită încheiat la data de (...), onorariul negociat fiind de 2% (f.79). C.ea va achiesa statuărilor primei instanțe conform cărora de la data pronunțării deciziei civile nr. 6. aprilie 2009 a Curții de A. C. înacelași dosar nr. (...), pârâta reclamantă SC T. DE I. M. ȘI C. SA nu mai este îndrituită să păstreze suma de 118.635,44 lei reprezentând diferența dintre cheltuielile de judecată acordate de prima instanță și cele stabilite ca fiindu-i cuvenite de instanța de apel, plata efectuată silit fiind în realitate, nedatorată, temeiul juridic al cererii formulate fiind evident art. 4042 alin. 3 C.proc.civ. și nu art.994 C. cum eronat s-a menționat în acțiunea formulată. De altfel, obligația pârâtei reclamante SC T. DE I. M. ȘI C. SA de a returna reclamantei pârâte SC C. C. S. accesoriile cuvenite ca urmare a repunerii sale parțiale în situația anterioară executării silite efectuate în temeiul titlului executoriu desființat parțial se întemeiază, din punct de vedere juridic, pe dispozițiile art. 43 C.com.și nu art. 994 C.civ. care este aplicabil doar în situația plăților voluntare. C.ea nu va achiesa susținerilor apelantei pârâte conform cărora indicarea greșită a temeiului de drept a acțiunii adresate instanței impune respingerea acesteia cunoscut fiind că judecătorul nu este ținut de motivarea în drept făcută de părți fiind îndrituit, potrivit art.129 alin.4 C., a pune în discuție și a aprecia asupra oricăror împrejurări de fapt și de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare. Prin urmare, față de situația de fapt expusă, C.ea va aprecia că în mod corect instanța de fond a stabilit că acțiunea reclamantei este fondată și urmează a fi admisă, pârâta datorând atât suma încasată la momentul executării silit de 118.635,44 lei cât și daunele interese moratorii la nivelul dobânzii legale de la scadență și până la plata efectivă. Cât privește modalitatea de individualizare a acestor daune, C.ea constată că acestea sunt corect calculate pentru perioada cuprinsă între data scadenței - 19 ianuarie 2009 - și data introducerii acțiunii - 17 martie 2010 - la nivelul sumei de 13.002,76 lei prin aplicarea ratelor dobânzii de referință a BNR aferente. C.ea va achiesa, de asemenea, statuărilor primei instanțe referitoare la pretențiile reclamantei privind diferența de onorariu al executorului judecătoresc la plata căreia nu putea fi obligată, dacă suma de 1.,44 lei nu ar fi fost încasată necuvenit. Astfel, C.ea va constata că onorariul stabilit și încasat de către executorul judecătoresc la momentul executării silite a fost de 1% din suma de recuperat, deci care include și suma nedatorată din sentința comercială nr.5., onorariu care corespunde dispozițiilor pct. 3 din anexa Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, conform cărora pentru sumele executate silit ce depășesc 100.000 lei, onorariul maximal al executorului judecătoresc este de 1%. Prin urmare, în mod corect s-a stabilit că pentru repunerea reclamantei pârâte în situația anterioară executării silite, desfășurate în temeiul titlului executoriu desființat parțial pârâta trebuie să plătească reclamantei suma de 1186,35 lei reprezentând 1% din porțiunea de creanță executată silit care a fost înlăturată de instanța de apel din sarcina reclamantei pârâte. 2. După cum rezultă din copia cererii de chemare în judecată înregistrată sub nr.(...) la Tribunalul Comercial Cluj, reclamanta SC T. DE I. M. SI C. SA a chemat în judecată pârâta SC C. C. S. solicitând instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 606.203,95 lei (echivalent a 182.413 euro) cu dobânzile legale aferente. Din cuprinsul cererii rezultă că suma solicitată a fi plătită de către pârâtă reprezintă diferența dintre prețul total convenit prin contractul nr.1508/2003 și sumele achitate de către pârâta debitoare și decurge din executarea clauzelor contractuale cuprinse la art.2 și 3, actualizarea sumei datorate fiind făcută prin raportare la cursul valutar din data facturării (anul 2007). Demersul judiciar al reclamantei s-a finalizat prin pronunțarea sentinței comerciale nr.5. a T.ui C. C., irevocabilă, instanța admițând în întregime acțiunea astfel cum a fost formulată. Din motivarea hotărârii judecătorești, titlu executoriu, rezultă fără echivoc faptul că actualizarea sumei solicitate de reclamantă s-a făcut în temeiul raporturilor contractuale stabilite între părți prin contractul nr.1508/2003, că reclamanta a avut în vedere cursul valutar din ziua facturării, „în folosul pârâtei"; (decizia I. nr.3277/2009, fila 78), iar temeiul juridic al acesteia este art.969 C.civ. C.ea constată că prin contractul încheiat, cu nr.1508/2003, părțile au stabilit - prin art.2 și 3 - că plățile ce urmează a fi efectuate sunt în echivalent în lei, la cursul de schimb BNR din data efectuării plății (…); așadar, părțile au stabilit încă de la momentul încheierii convenției ca plata care va fi efectuată să asigure o dezdăunare rezonabilă prin raportare la cursul valutar leu-euro din momentul plății prețului. Rezultă, așadar, că reclamanta era îndrituită a obține suma în echivalent în lei, la cursul de schimb BNR din data efectuării plății, iar solicitarea acesteia era posibilă fie într-o singură plată, fie prin mai multe plăți distincte dar aferente unor perioade diferite, conform înțelegerii părților. Prin urmare, este esențial a lămuri dacă părțile au stabilit prin convenția lor modalitatea de despăgubire a părților pentru ipoteza neexecutării contractului sau a executării sale cu întârziere, altfel spus dacă există o veritabilă clauză penală asumată de părți la momentul semnării convenției. Se poate observa că în speță părțile au convenit anticipat asupra modalității de plată a contraprestațiilor reciproce stabilind că plățile ce urmează a fi efectuate sunt în echivalent în lei, la cursul de schimb BNR din data efectuării plății, această clauză fiind o veritabilă clauză penală. C.ea reține că prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. (...), soluționată prin sentința comercială nr.5., reclamanta a solicitat obligarea debitoarei sale la plata sumei calculate la momentul formulării cererii de chemare în judecată - fiind o procedură mai facilă de stabilire a cuantumului său câtă vreme cursul valutar de la data plății efective nu putea fi cunoscut la data formulării cererii de chemare în judecată, iar prin cererea reconvențională din prezentul dosar, solicită diferența depreț la care era îndreptățită - diferențe de curs valutar existentă între data facturării și a formulării cererii de chemare în judecată și data plății efective. Se poate observa, așadar, că dacă între data facturării și, deci, a înregistrării cererii de chemare în judecată în dosarul nr. (...) și data plății efective nu s-ar fi scurs un anumit interval de timp și nu ar fi existat diferențe de curs valutar, s-ar fi putut susține cu temei că pentru pretențiile reclamantei reconvenționale se poate opune puterea de lucru judecat cuprinsă în sentința comercială nr.5. a T.ui C. C. Cum, însă, la data promovării primei cereri de chemare în judecată, reclamanta a avut în vedere dezdăunarea acesteia raportată la data formulării cererii fără a acoperi întreaga perioadă pentru care potrivit înțelegerii părților are dreptul la despăgubiri rezultate din executarea cu întârziere a obligațiilor asumate, C.ea va aprecia că excepția autorității de lucru judecat este nefondată și se impune a fi respinsă. Pentru a dispune astfel C.ea va reține că potrivit art.1201 C.civ., există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate, însă, în speță, ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin aceste dispoziții legale nu este întrunită. Astfel, este de principiu că obiectul cererii de chemare în judecată constă în pretenția concretă a reclamantului iar cauza acesteia este fundamentul pretenției formulate. În speță, C.ea constată că obiectul celor două cereri de chemare în judecată nu este același - prima vizează pretențiile reclamantei calculate până la data formulării cererii, în considerarea convenției lor, prin solicitarea unei părți din suma la care era îndreptățită și care putea fi cunoscută și individualizată la acel moment, în timp ce subsecventa vizează dezdăunarea cuvenită prin executarea cu întârziere a obligației asumate prin art.2 din contract - iar cauza este diferită - plata prețului respectiv dezdăunarea părții urmare a executării cu întârziere a obligației asumate. Se poate conchide, așadar, că în speță excepția autorității de lucru judecat este nefondată iar în temeiul dispozițiilor art. 1200 pct.4 coroborat cu art.1201 C.civ. raportat la art.166 C., C.ea urmează să o respingă. Cât privește excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei reconvenționale, C.ea constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Prescripția extinctivă urmărește sancționarea creditorului nediligent iar scopul rațiunii instituirii cauzelor de suspendare și întrerupere a cursului prescripției a fost tocmai de a asigura o protecție eficientă creditorului diligent . Potrivit art. 1 alin. 2 din Decretul 167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal, se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. În speță, C.ea constată că dreptul la acțiune în sens material al reclamantei reconvenționale pentru suma solicitată s-a născut doar la data efectuării plății efective de către debitoarea sa, recte pârâta reconvențională, respectiv la data de (...), acesta fiind și momentul la care s-a putut cuantifica eventualul prejudiciu rezultat din diferența de curs valutar. Prin urmare, în raport de această dată nu se poate susține cu temei că dreptul la acțiune al reclamantei reconvenționale este prescris, susținerile contrare ale pârâtei reconvenționale fiind nefondate. În consecință, pentru considerentele mai sus expuse, instanța va aprecia excepția invocată ca nefiind fondată și, în temeiul dispozițiilor legale enunțate urmează a o respinge. Cât privește fondul pretențiilor reclamantei reconvenționale, C.ea constată următoarele: Prin sentința comercială nr.5105/16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), instanța a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei SC C. C. S. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 606.203,95 lei (echivalent a 182.413 euro) cu dobânzile legale aferente sumelor: pentru suma de 656.203,95 lei pe perioada (...)-(...), pentru suma de 631.203,95 lei pe perioada (...)-(...), pentru suma de 606.203,95 lei pe perioada (...)- până la data plății sumelor datorate. Suma a fost stabilită ca echivalent în lei a sumei de 182.413 euro, calculați la data de (...) la un curs de schimb de 3,3232 lei/euro. Întrucât plata sumei a avut loc la data de (...), la un curs valutar de 4,2917 lei/euro, rezultă că pârâta reconvențională datora reclamantei reconvenționale suma de 782.861,89 lei (182.413 euro x 4.2917 lei/euro =782.861,87 lei); cum prin executarea silită din data de (...), pârâta reconvențională a achitat reclamantei reconvenționale suma 606.203,95 lei rezultă că cea dintâi mai datorează suma de 176.657,92 lei (782.861,89 -606.203,95) la care se adaugă dobânda comercială potrivit art.43 C.com. calculată de la data scadenței și până la achitarea integrală. C.ea va achiesa în parte la modalitatea de soluționare de către prima instanță a pretențiilor reclamantei reconvenționale constatând că în mod corect aceasta a reținut că sunt datorate cu titlu de onorariu avocațial suma de 81.422,82 lei precum și cu titlu de onorariu al executorului judecătoresc, suma de 22.420 lei având în vedere faptul că prin contractul de executare silită nr. 178/23 decembrie 2008, SC T. DE I., M. ȘI C. SA și BEJ M. B. au convenit stabilirea onorariului executorului judecătoresc fără a indica o sumă determinată sau determinabilă, menționând doar conformitatea acestuia cu dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006. Din coroborarea ordinelor de plată emise de reclamanta reconvențională SC T. DE I., M. ȘI C. SA (f.81, f.83) cu facturile de la f. 47-49 și cu procesul verbal din 23 decembrie 2008 întocmit în dosarulexecuțional nr. 178/2008, rezultă că SC T. DE I., M. ȘI C. SA a plătit în favoarea BEJ M. B. până la data popririi, 19 ianuarie 2009, suma de 22.420 lei. Ulterior, la data de 3 februarie 2009, prin actul adițional încheiat la contractul de executare silită inițial, părțile confirmă plata sumei de 35.700 lei aferentă executării silite efectuate de către executorul judecătoresc și care a fost negociată de părți la momentul întocmirii dosarului execuțional nr.178/2008 (onorariul negociat fiind de 2% (f.79) astfel că și această sumă apare ca fiind o veritabilă cheltuială de judecată reprezentând onorariul executorului judecătoresc ce urmează a fi plătit de către partea căzută în pretenții respectiv pârâta reconvențională. În consecință, C.ea va aprecia că cererea reconvențională formulată este fondată iar în temeiul dispozițiilor legale enunțate mai sus urmează să o admită și în consecință va obliga pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale suma de 316.200,74 lei cu titlu de pretenții (176.657,92 lei reprezentând diferența de curs valutar + 58.120 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc + 81.422,82 lei onorariul avocațial). Cât privesc cheltuielile de judecată efectuate de părți în prima instanță, C.ea va stabili că pârâta va plăti reclamantei suma de 4272,49 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru achitată, iar pârâta reconvențională va plăti reclamantei reconvenționale suma de 5888,53 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru. Constatând caracterul reciproc al creanțelor părților precum și caracterul lor cert, lichid și exigibil, C.ea, în temeiul art.1143 și 1144 C.civ. va proceda la compensarea obligațiilor reciproce ale părților după cum urmează: Cererea reclamantei a fost admisă astfel că pârâta datorează reclamantei suma de 132.824,55 lei care include:118.635,44 lei debit, 13002,76 lei daune interese moratorii aferente perioadei (...) (data scadenței) -17.03.210 (data introducerii acțiunii), 6.311,40 lei dobânda aferentă sumei pentru perioada (...)-(...) (data la care are loc plata prin compensare, operată de către instanța de fond, calculată prin aplicarea ratelor dobânzii de referință a BNR din această perioadă - 9% p.a. în cuantum de 5,32% pentru cele 216 zile amintite) și 1.186,35 lei onorariul executorului încasat necuvenit. Urmare a admiterii cererii reconvenționale pentru considerentele expuse anterior, C.ea va stabili că pârâta reconvențională datorează reclamantei reconvenționale suma de 316.200,74 lei (176.657,92 lei reprezentând diferența de curs valutar + 58.120 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc + 81.422,82 lei onorariul avocațial). Prin urmare, C.ea va compensa datoriile reciproce ale părților până la limita celei mai mici aceea de 139.135,95 lei și va obliga pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale suma de 183.376,19 lei. De asemenea, va compensa cheltuielile de judecată ale părților ocazionate de judecarea cauzei în fond până la limita celei mai mici de 4272,49 lei și va obliga pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale suma de 1.616,04 lei cheltuieli de judecată în prima instanță. PENTRU A CESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E A. apelul declarat de pârâta SC T. DE I. DE M. ȘI C. SA, respinge apelul reclamantei SC C. C. S. împotriva sentinței comerciale nr.6385 din (...) a T.ui C. C. pe care o schimbă în parte după cum urmează: Respinge excepțiile autorității de lucru judecat și a prescripției dreptului la acțiune. A. cererea reconvențională formulată și în consecință: Obligă pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale suma de 234.777,92 lei cu titlu de pretenții. Menține dispozițiile hotărârii apelate cu privire la admiterea acțiunii principale cu consecința obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumelor solicitate. Menține dispozițiile hotărârii apelate cu privire la obligarea pârâtei reconvenționale la plata către reclamanta reconvențională a sumei de 81.422,82 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Compensează obligațiile reciproce ale părților până la limita celei mai mici de 139.135,95 lei și obligă pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale suma de 183.376,19 lei. Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4272,49 lei cheltuieli de judecată; obligă pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale suma de 5888,53 lei cheltuieli de judecată. Compensează obligațiile reciproce ale părților reprezentând cheltuieli de judecată până la concurența celei mai mici de 4272,49 lei și obligă pârâta reconvențională să plătească reclamantei reconvenționale suma de 1.616,04 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de 16 mai 2011. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, A. C. M. S. L. F.red.M.S./A.C. 4 ex. - (...)jud.fond.Moțu F.
| ← Decizia comercială nr. 2843/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 1764/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
