Sentința comercială nr. 182/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA C.Ă, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 182/2011
Ședința a 18 M. 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE S. AL H. GREFIER A. B.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Comercial Cluj și Tribunalul Cluj, în ce privește soluționarea recursului declarat de recurentul M. D. - I. împotriva sentinței civile nr. 6. pronunțată în dosarul nr. (...) al J. C.-N., privind și pe intimații S. A. E., S. F. Z. prin S. E., S. E.
Soluționarea conflictului de competență s-a făcut în camera de consiliu, fără citarea părților, în conformitate cu prevederile art. 22 alin 5
C.pr.civ.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr.6. Mai 2010, pronunțată în dosarul civil nr.(...) al J. C.-N., a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanții S. A., S. F.-Z. prin S. A., S. E., în contradictoriu cu pârâtul M. D.-I., constatându-se că din masa succesorală rămasă după defunctul S. F., decedat la data de 06
M. 2009, cu ultimul domiciliu în municipiul C.-N., face parte cota de ½ din dreptul de creanță născut în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 S. 2007 între pârâtul M. D.-I. și S. F. căsătorit cu S. E.
Totodată, s-a constatat că reclamanții S. A.-E. și S. F.-Z., au calitate de moștenitori ai defunctului S. F., în calitate de fiică și fiu, în cotă parte de
½ din masa succesorală, fiecare, dispunându-se rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 S. 2007 între pârâtul M. D.-I. și S. F. căsătorit cu S. E. și restabilirea situației anterioare încheierii antecontractului.
A fost obligat pârâtul M. D.-I. la plata către reclamanta S. E. a sumei de 10.000 E., în echivalent în lei la data plății, cu titlu de avans din preț, a sumei de 147 E., cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data de
21 A. 2009 până la data de 16 I. 2009, în echivalent în lei la data plății, precum și la plata în continuare a dobânzii legale calculate asupra avansului din preț, până la data plății acestuia.
Totodată, pârâtul M. D.-I. a fost obligat la plata către reclamanta S. E.-
A. a sumei de 5.000 E. în echivalent în lei la data plății, cu titlu de avans din preț, a sumei de 73,5 E., cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data de 21 A. 2009 până la data de 16 I. 2009, în echivalent în lei la data plății, precum și la plata în continuare a dobânzii legale calculate asupra avansului din preț, până la data plății acestuia.
Pârâtul M. D.-I. a fost obligat la plata către reclamantul S. F.-Z. a sumei de 5.000 E. în echivalent în lei la data plății, cu titlu de avans din preț, a sumei de 73,5 E., cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data de 21 A. 2009 până la data de 16 I. 2009, în echivalent în lei la data plății, precum și la plata în continuare a dobânzii legale calculate asupra avansului din preț, până la data plății acestuia.
De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 4969,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 2964 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, suma de 5,3 lei, reprezentând timbru judiciar, iar suma de 2.000 lei, reprezentând onorariul avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 S.
2007, sub semnătură privată, pârâtul s-a obligat să vândă promitentului cumpărător S. F., dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în comuna B., strada V. Lab corp 2 A, etaj 1, ap.7, județul C., cu suprafața de 55,39 mp., compus din două camere, una baie, una bucătărie, un hol, o debara, o terasă, 12,11 mp. cu părți indivize comune aferente, fără pod, imobil care urma a fi edificat de către promitentul vânzător pe terenul aflat în proprietatea S.C. „Dan și S. Construct"; S.R.L. în schimbul prețului de 42.000 E., pe baza autorizației de construire nr.62/15 A. 2007.
Prin Sentința civilă pronunțată la data de 27 M. 2008 de J. S. s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre S. F. și reclamanta S. E., născută Bikali), reținându-se că din căsătoria acestora au rezultat doi copii, A. E. și F. Z., ale căror certificate de naștere au fost depuse la dosar, în copie.
La data de 06 M. 2009 promitentul cumpărător S. F. a decedat, având ultimul domiciliu în municipiul C.-N.
Antecontractul care a dat naștere unor drepturi de creanță a fost încheiat în timpul căsătorie lui S. F. și S. E., când a operat prezumția de mandat tacit reciproc între soți, potrivit dispozițiilor art.35 alin.2 Codul familiei.
Conform art.30 alin.2 art.36 din Codul familiei, din masa succesorală rămasă după defunctul lui S. F., decedat la data de 06 M. 2009 face parte cota de ½ parte din dreptul de creanță născut în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 S. 2007 între pârâtul M. D.-I. și S. F. căsătorit cu S. E., cealaltă cotă de ½ revenind în temeiul art.30 alin.2
Codul familiei reclamantei S. E.
Instanța de fond a constatat că pârâtul s-a obligat să finalizeze construcție până la data de 16 decembrie 2008, precum și faptul că reclamanții și-au îndeplinit obligația de achitare a prețului contractului, în cuantumul și modalitățile prevăzute în antecontract, în sensul că aceștia au achitat suma de 15.000 E., cu titlu de avans la data de 20 S. 2007, data semnării contractului, iar a doua rată din preț în valoare de 5.000 E. fiind achitată în data de 14 N. 2008, iar în ceea ce privește obligația de plată către pârât a ultimei rate din preț, valoarea de 22.200 E., această obligație nu este scadentă, scadența fiind data încheierii contractului de vânzare- cumpărare în formă autentică, la notificarea pârâtului, în termen de 30 de zile de la evidențierea construcției în cartea funciară, pârâtul neprocedând la notificarea reclamanților în vederea încheierii contractului în formă autentică, iar imobilul nu a fost evidențiat în cartea funciară.
Pentru toate aceste considerente, instanța în baza art.650 și urm. Cod civil, art.1020, art.1021 cod civil și art.969 Cod civil, a admis cererea dechemare în judecată și a constatat că din masa succesorală rămasă după defunctul S. F., decedat la data de 06 M. 2009, cu ultimul domiciliu în municipiul C.-N., face parte cota de ½ din dreptul de creanță născut în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 S.
2007 între pârâtul M. D.-I. și S. F. căsătorit cu S. E.
A constatat că reclamanții S. A.-E. și S. F.-Z., au calitate de moștenitori ai defunctului S. F., în calitate de fiică și fiu, în cotă parte de ½ din masa succesorală, fiecare, dispunându-se rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 20 S. 2007 între pârâtul M. D.-I. și S. F. căsătorit cu S. E. și restabilirea situației anterioare încheierii antecontractului.
A obligat pârâtul M. D.-I. la plata către reclamanta S. E. a sumei de
10.000 E., în echivalent în lei la data plății, cu titlu de avans din preț, a sumei de 147 E., cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data de
21 A. 2009 până la data de 16 I. 2009, în echivalent în lei la data plății, precum și la plata în continuare a dobânzii legale calculate asupra avansului din preț, până la data plății acestuia.
Totodată, pârâtul M. D.-I. a fost obligat la plata către reclamanta S. E.-
A. a sumei de 5.000 E. în echivalent în lei la data plății, cu titlu de avans din preț, a sumei de 73,5 E., cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data de 21 A. 2009 până la data de 16 I. 2009, în echivalent în lei la data plății, precum și la plata în continuare a dobânzii legale calculate asupra avansului din preț, până la data plății acestuia.
A obligat pârâtul M. D.-I. la plata către reclamantul S. F.-Z. a sumei de
5.000 E. în echivalent în lei la data plății, cu titlu de avans din preț, a sumei de 73,5 E., cu titlu de penalități de întârziere calculate de la data de 21 A.
2009 până la data de 16 I. 2009, în echivalent în lei la data plății, precum și la plata în continuare a dobânzii legale calculate asupra avansului din preț, până la data plății acestuia.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata către reclamanți a sumei de 4969,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată din care suma de 2964 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru, suma de 5,3 lei, reprezentând timbru judiciar, iar suma de 2.000 lei, reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva Sentinței civile nr.6. Mai 2010, pronunțată de
Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs pârâtul M. D.-I., prin domnul avocat A.-I. T. (f.3 - 7 dosar), solicitând în baza art.299, art.312 alin.1 și 2
Cod procedură civilă admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței civile recurate, în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În susținerea poziției procesuale, a arătat că primul motiv de recurs vizează interpretarea eronată a probelor administrate, în sensul că instanța de fond și-a motivat soluția bazându-se pe depozițiile martorilor P. L. și V. D., de unde a ajuns la concluzia că aceste persoane au vizitat construcția în primăvara anului 2008 și sfârșitul anului 2008, iar din exterior a fost vizionată și în lunile Iulie - A. 2009 de către martorul P. L., iar apartamentul din litigiu nu era finalizat, respectiv nu avea geamuri, uși interioare, ușă la intrare, nu era zugrăvit, în baie era șapă, gresia și faianța nu era montate, exteriorul clădirii nu era zugrăvit.
O altă critică adusă sentinței se referă la faptul că prima instanță a reținut că trebuia să predea apartamentul cu gresia și faianța montate, oridin antecontractul de vânzare- cumpărare, rezultă în mod expres că faianța și gresia se predau cumpărătorului la cutie și nemontate.
Mai arată recurentul că din modul de redactare a antecontractului rezultă prin aplicarea regulii de interpretare prevăzută de art.982 Cod civil că apartamentul nu trebuia predat la data de 16 decembrie 2008, cum greșit a reținut instanța de fond, cu atât mai mult cu cât dispozițiile înscrise în art.1020 și art.1021 Cod civil au caracter supletiv și, de altfel, promitentul cumpărător - antecesorul reclamanților - și-a asumat riscul încă de la semnarea antecontractului de vânzare-cumpărare că nu va intra în posesia apartamentului decât la momentul încheierii actului în formă autentică, fără a se prevedea o dată certă asupra încheierii acestui act.
Astfel, în mod greșit s-a dispus rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare și obligarea sa la plata penalităților de întârziere și a dobânzii, atât timp cât a finalizat la timp construcția, încadrându-se în cele
16 luni, însă faptul că nu s-a reușit și finalizarea actelor de înscriere a construcției în cartea funciară în acest termen nu a constituit o obligație contractuală, iar acordarea penalităților de întârziere de către instanța de fond nu se justifică atâta timp cât a convenit cu promitentul cumpărător la sfârșitul anului 2008 o amânare a achitării diferenței de preț de 22.200 E., chiar la solicitarea acestuia, întrucât nu dispunea de această sumă de bani.
Prin urmare, procedeul adoptat de instanța de fond este vădit nelegal, în condițiile în care aceasta era datoare să analizeze deopotrivă susținerile și apărările părților din proces, să interpreteze corect toate probele din dosar și nu trunchiat, prin coroborarea lor, revenindu-i îndatorirea să cerceteze cauzele, respectiv culpa care au determinat nepredarea apartamentului, iar în strânsă legătură cu aceasta se impunea a se stabili în ce măsură mai putea fi executat antecontractul și numai după aceea să hotărască asupra soluției pronunțate și să o motiveze corespunzător cu argumente solide care să fundamenteze hotărârea dată, apoi, putându-i-se reproșa instanței de fond și omisiunea de a pune în discuția părților temeiul juridic real al pretențiilor referitoare la dobânda solicitată de reclamanți, având în vedere că în acțiunea introductivă nu s-a indicat temeiul de drept în baza cărora aceștia o solicită, cu atât mai mult cu cât prima instanță în baza rolului activ - art.129 alin.4 Cod procedură civilă, putea pune în discuția părților acest aspect.
În consecință, fiind prevăzute în antecontract penalități de întârziere, nu se mai pot pretinde alte despăgubiri (dobânda) ca urmare a neîndeplinirii totale sau parțiale a obligației contractuale, inclusiv a dobânzii.
În plus, Codul civil interzice în mod expres adăugarea unor alte daune la dobânda legală, cu excepția cazurilor limitativ prevăzute și anume, în materie de comerț, fidejusiune și societate.
Pentru toate aceste considerente, apelantul solicită admiterea recursului pentru motivele arătate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.3041, art.274 Cod procedură civilă.
În apărare, intimații S. A. E., S. F. Z. și S. E., au formulat întâmpinare prin domnul avocat Dan V. L., solicitând respingerea ca nefondat a recursului, cu consecința menținerii în întregime a sentinței civile atacate, ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentului, ca parte căzută în pretenții, la plata cheltuielilor de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, cu motivarea că recurentul le interzice în mod flagrant în susținerea primului motiv de recurs arătând pe de o parte că la data de 16decembrie 2008 apartamentul în litigiu era finalizat însă, în finalul acestui motiv a arătat că există un proces-verbal de recepție la terminarea lucrărilor datat 21 iulie 2009, așadar la peste șapte luni de la data limită convenită de părți pentru finalizarea construcției, proces-verbal care în viziunea recurentului ar trebui să aibă preeminenta asupra tuturor probelor testimoniale administrate în cauză.
În temeiul art.37 alin.2 din Legea nr.50/1991, o construcție realizată cu autorizație de construire se consideră finalizată dacă s-au realizat toate elementele prevăzute în autorizație și dacă s-a efectuat recepția lucrărilor, efectuarea recepției ce este obligatorie, iar potrivit art.37 alin.5 din același act normativ, construcțiile care nu au efectuat recepția la terminarea lucrării potrivit legii nu se consideră finalitate.
Astfel, din probațiunea administrată în cauză se poate desprinde cu ușurință o unică, indiscutabilă și neechivocă concluzie, anume aceea că recurentul nu și-a îndeplinit în mod culpabil obligația de finalizare a apartamentului din litigiu la termenul convenit prin semnare - 16 D. 2008 și corelativ obligația de predare a imobilului ce a fost întârziată exact cu perioada de timp cu care s-a întârziat finalizarea edificatului și, în atare condiții, partea care și-a îndeplinit obligațiile rezultate din antecontract poate solicita fie executarea silită a acestuia, fie rezoluțiunea cu daune interese, iar în ceea ce privește dobânda legală solicitată și acordată de instanța de fond, este de menționat faptul că aceasta s-a solicitat în temeiul art.1088 alin.2 Cod civil, nu se poate pune problema cumulului penalităților cu dobânda câtă vreme au solicitat penalități doar pentru perioada 17 D.
2008 - 12 Mai 2009 - ziua introducerii acțiunii, iar dobânda legală a fost acordată asupra avansului de preț, nu și a penalităților, de la data introducerii acțiunii și până la data plății efective.
Raportat la toate aceste aspecte, intimații solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1. pronunțată la data de 10 noiembrie 2010
Tribunalul Cluj a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. C. C..
Pentru a dispune în acest sens, s-a reținut că prin înscrisul denumit ";. de vânzare-cumpărare"; certificat sub nr.54 la data de (...) de avocat H. I. , M. D. I. în calitate de promitent vânzător s-a obligat să transmită în favoarea defunctului S. F., căsătorit cu S. E., în calitate de promitent cumpărător, dreptul de proprietate asupra imobilului apartament situat în comuna B., str. V. Lab, corpul 2A, et.1, ap.7, jud. C. cu suprafața de 55,3., compus din 2 camere, 1 baie, 1 bucătărie, 1 hol, 1 debara, 1 terasă,de 12,11mp, cu părțile indivize comune aferente, fără pod, imobil ce urmează să fie edificat de promitentul vânzător. Din copia autorizației de construire nr.62 din (...) eliberată de P. comunei B. reiese că reclamantul M. D. a fost autorizat să construiască un bloc de locuințe colective, lucrare în valoare de 931.600 lei.
Deși în cauză este vorba de un constructor persoană fizică, tribunalul a apreciat că edificarea de către acesta a unui bloc de locuințe s-a făcut în scopul de a le vinde, adică în scop comercial. Caracterul comercial este determinat atât de caracterul profesional al acestei activități, cât comercialitatea rezultată din scopul construirii edificiului, aceea de vânzare în scopul obținerii unui profit.
Această activitate de construire este una de comerț obiectivă, conform prevederilor art.3 pct.8 Cod comercial, chiar dacă reclamantul nu esteînregistrat ca și comerciant la registrul comerțului în una din formele cerute de legislația în vigoare. Potrivit art.3 pct.8 obiectul unei asemenea întreprinderi poate fi construirea de noi edificii, dar și lucrările de transformare, adăugire, amenajare, aceste activități trebuind să vizeze bunurile imobile.
Prin antecontract de vânzare-cumpărare autentic încheiat, antecesorul și soțul reclamanților se obliga să cumpere un apartament pe care pârâtul s- a obligat să îl construiască.
Prin urmare, pornind de la dispozițiile art.3 pct.8 coroborat cu art.7
Cod comercial tribunalul a apreciat că prezenta cauză are un caracter comercial.
Susținerea intimaților potrivit căreia cererea principală este masă succesorală care are o natură civilă, iar petitul subsidiar vizând antecontractul de vânzare-cumpărare este accesoriu, fapt ce imprimă întregului litigiu un caracter civil nu a fost primit. Din acțiunea formulată de reclamanți reiese că scopul lor este de a obține rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare și obținerea prețului achitat. Petitul de masă succesorală a fost inserat doar pentru justificarea calității procesuale a reclamanților.
În speță, cauza fiind de competența unei instanțe specializate, prorogarea de competența va opera în favoarea acesteia în cea ce privește petitele de stabilire a masei succesorale și a calității de moștenitor.
Din starea de fapt izvorâtă, tribunalul a apreciat că raportat la numărul imobilelor construite de pârât, în scopul vânzării și numărul apartamentelor construite destinate vânzării în scopul obținerii de profit, se imprimă acestor acte caracterul unor acte de comerț.
Recursul a fost înregistrat pe rolul T. C. C. la data de 30 noiembrie
2010.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a T. C.
C., invocată din oficiu, tribunalul reține următoarele:
În fapt, raportat la petitele de acțiune formulate de reclamanții S. A.
E., S. F. Z. și S. E., capătul principal de cerere cu care a fost sesizată
Judecătoria Cluj-Napoca are natură civilă, având ca obiect stabilirea masei succesorale; așadar, scopul reclamanților este stabilirea pe cale contencioasă a drepturilor lor succesorale, respectiv a activului și pasivului autorului lor, defunctul S. F.. Din ansamblul materialului probator atât de la fond cât și din recurs rezultă că reclamanții nu au urmat procedura succesorală notarială, vocația acestora la moștenirea lăsată de defunctul S. F. urmând a fi stabilită de instanța de judecată. În acest context, cererea principală a reclamanților o constituie așa cum s-a reținut în cele ce preced stabilirea calității de moștenitor a fiecărui reclamant, stabilirea masei succesorale și doar după aceea, cercetarea temeiniciei pretenției referitoare la rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Întrucât dezlegarea capătului principal influențează în mod direct soluționarea capătului de cerere referitor la rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare este evident caracterul accesoriu al acestui petit de acțiune. D. nu s-ar dezbate succesiunea antecesorului S. F., reclamanții nu ar putea justifica calitatea procesuală activă în cererea având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Potrivit art. 17 C. cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală.
Ca urmare, natura civilă a litigiului atrage competența de soluționare a litigiului de instanța civilă, indiferent de gradul de jurisdicție, respectiv de calea de atac sau de petitul de acțiune contestat în calea de atac, întrucât nu pot fi aplicate reguli de procedură diferite și, implicit, nu pot fi invocate apărări de fapt și de drept diferite în funcție de capătul de cerere atacat în fața instanței specializate.
Prorogarea de competență în favoarea instanței civile referitoare la cererea privind rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare a operat de la data sesizării instanței și, în lipsa unui text expres și derogatoriu, este firesc să opereze pe tot parcursul soluționării cauzei, deci inclusiv în căile de atac.
Față de acestea, în temeiul art. 158 C.p.c raportat la art. 17 C. T. C. C. a admis excepția necompetentei sale materiale și, în consecință, și-a declinat competența în favoarea T. C., Secția Civilă pentru judecarea recursului declarat de către recurentul M. D.-I. împotriva sentinței civile nr.
6167/(...) pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. (...).
Constatând ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul
Comercial Cluj și Tribunalul Cluj a dispus trimiterea dosarului Curții de A.
C. în vederea soluționării conflictului de competență.
Deliberând Curtea reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1. pronunțată la data de 10 noiembrie 2010
Tribunalul Cluj a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea T. C. C.. Pornind de la dispozițiile art.3 pct.8 coroborat cu art.7
Cod comercial tribunalul a apreciat că acțiunea promovată de către reclamanți are o natură comercială și drept urmare jurisdicția investită cu soluționarea recursului promovat împotriva sentinței civile nr.6. Mai
2010, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca este Tribunalul comercial
C..
În mod indirect , dezinvestindu-se de soluționarea recursului prin declinatorul de competență și apreciind că acțiunea are o natură comercială Tribunalul a constatat că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe.
Dar , potrivit art.304 pct. 3 C. proc. civ , pronunțarea unei hotărâri de către o instanță care nu era competentă constituie evident un caz de nulitate a hotărârii, art.105 alin. ultim C.proc. civ arătând că „actele de procedură îndeplinite de către un judecător necompetent sunt nule";.
Încălcarea competenței absolute reglementată prin norme imperative constituie un motiv de ordine publică care putea și trebuia invocat de instanța de recurs din oficiu în virtutea prevederilor art. 306 C. proc. civ.
Nu era admisibil ca incidentul referitor la compețența primei instanțe să fie tranșat indirect prin transpunerea lui în planul disputei referitoare chiar la competența de soluționare a recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Stabilește competența de soluționare a recursului declarat de pârâtul M. D.-I. domiciliat în C.-N., str.T., nr.16, ap.2, jud.C., împotriva sentinței civile nr. 6. pronunțată în dosaru nr. (...) al J. C.-N., în favoarea T. C..
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE GREFIER S. AL H. A. B.
Red.S.Al H./A.C.
4 ex. - (...)
| ← Sentința comercială nr. 21/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 5703/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
