Sentința comercială nr. 460/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...) R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 460/2011
Ședința { F. publică} de la 16 S. 2011
Instanța constituită din: : PREȘEDINTE M.-I. I. GREFIER A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de creditor C. LOCAL B. B. PRIN P. în contradictoriu cu debitorul A. S. C. B.- T., având ca obiect O. de plată(OUG 1.) .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că Judecătoria Bistrița, prin sentința civilă nr. 5986/(...) a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Curții de A. C.
Se mai învederează faptul că la data de 15 septembrie 2011 s-a înregistrat la dosarul cauzei o cerere de amânare, transmisă prin fax, formulată de către debitoare.
Se constată că cererea formulată de debitoare, în forma în care s-a transmis la dosar, nu cuprinde motivele de amânare.
Raportat la împrejurarea că debitoarea a fost citată la data de 3 august 2011, Curtea apreciază că aceasta a avut la dispoziție timp suficient pentru pregătirea apărării, motiv pentru care respinge cererea de amânare.
Verificându-și din oficiu competența, raportat la dispozițiile art. 8 și
10 din Legea nr. 554/2004 și ale O.U.G. nr. 1., Curtea invocă excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentei cauze și rămâne în pronunțare pe excepția invocată.
C U R T E A :
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul J. B., creditorul C. LOCAL B. B. PRIN P., a solicitat emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea, A. S. C. B. - T., să fie obligată la plata sumei de 29.989,80 lei, reprezentând debit neachitat, respectiv, tarif de gestionare a fondului de vânătoare nr. 24 denumit C. din județul B. Năsăud, atribuit în baza art. 9 punctul 2 din Contractul nr. 1473 de gestionare a fondului de vânătoare.
Prin sentința civilă nr. 5986 din data de 21 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) de Judecătoria Bistrița s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și pe cale de consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect ordonanță de plată, creditor fiind C. LOCAL B. B. prin P., în contradictoriu cu debitoarea A. S. C. B.-T., către Curtea de A. C. - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal.
S-a reținut că potrivit prevederilor art. 5 alin. (1) din O. de urgență a G. nr. 1. privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligațiilor de plată rezultate din contracte comerciale, cu modificările și completările ulterioare, cererea ar fi de competența instanței căreia i-ar reveni competența de a judeca fondul cauzei în primă instanță.
Creanța invocată rezultă din executarea unui contract prin care o autoritate publică pune în valoare un bun proprietate publică. În acest sens, potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 103/1996, act normativ aflat în vigoare la încheierea contractului și aplicabil raporturilor dintre părți în considerarea principiului tempus regit actum, vânatul este bun public de interes național, dispozițiile fiind reiterate și de art. 2 din Legea nr.
407/2006, act normativ ce a abrogat Legea nr. 103/1996. Pe cale de consecință, întrucât contractul încheiat între părți (filele 4-9) are ca obiect gestionarea unui fond de vânătoare, raportat la efectivele de vânat din primăvara anului 2000, instanța a apreciat că se află în fața unui contract prin care se pune în valoare vânatul ca bun public de interes național.
Totodată, potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a unor bunuri publice. Pe cale de consecință, contractele prin care un bun public este pus în valoare, indiferent de natura contractului prin are loc această punere în valoare (concesiune, închiriere, dare în administrare sau gestionare, dare în folosință gratuită,etc.), sunt acte administrative, în considerarea principiului potrivit căruia ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus (unde legea nu distinge nici interpretul acesteia nu trebuie să distingă), iar competența de a judeca cauzele ce decurg din executarea/neexecutarea acestora este de competența secțiilor de contencios administrativ.
În altă ordine de idei, întrucât creanța invocată s-a născut în baza contractului de gestionare a fondului de vânătoare (vezi art. 9 alin. 2 liniuța a doua, ultima teză), acesta din urmă fiind un act administrativ încheiat de o autoritate publică centrală (M. A., P. și P. M.), instanța a apreciat că sunt incidente prevederile art. 3 pct. 1 C.proc.civ. potrivit cărora curțile de apel judecă în primă instanță procesele și cererile în materie de contencios privind actele autorităților centrale.
În concluzie, competența de a judeca în primă instanță un litigiu privind executarea/neexecutarea unui contract încheiat de o autoritate centrală prin care este pus în valoare un bun public aparține secției de contencios administrativ a curții de apel, astfel că și emiterea unei ordonanțe de plată decurgând din executarea/neexecutarea unui asemenea contract aparține în consecință tot secției de contencios a curții de apel.
La termenul din data de 16 septembrie 2011, Curtea de A. C. a invocat la rândul său excepția de necompetență materială.
Examinând excepția invocată în raport de dispozițiile art.137 C.pr.civ.coroborat cu art. 10 alin.1 din Legea nr.554/2004 Curtea reține că este întemeiată pentru următoarele argumente:
Contractul care a generat litigiul dintre părți este contractul nr.
1473/(...) de gestionare a fondului de vânătoare nr. 24 C. încheiat între M.
A., P. și P. M. și A. S. C. B. T..
Raportat la obiectul contractului, respectiv punerea în valoare a unui fond de vânătoare, Curtea reține că această convenție prezintă trăsăturile caracteristice unui contract administrativ, astfel încât competența de soluționare a cererii de emitere a somației de plată trebuie stabilită princoroborarea prevederilor art. 5 alin. (1) din OUG nr. 1. cu cele ale art. 10 din
Legea nr. 554/2004.
În mod aparent, competența de soluționare în primă instanță a prezentei cauze ar reveni Curții de A. C. întrucât în calitate de parte contractantă figurează o autoritate publică centrală, respectiv M. A., P. și P. M. Cu toate acestea trebuie remarcat faptul că suma pretinsă cu titlu de creanță de către creditorul C. Local B. B. nu s-a născut din raporturile contractuale dintre cele două părți: M. A., P. și P. M. și A. S. C. B. T., ci este rezultatul inserării în contract la art. 9 pct. 2 a unei stipulații pentru altul în care creditorul reclamant C. Local B. B. are calitatea de terț beneficiar, fără a-i incumba vreo obligație contractuală.
După cum s-a statuat în doctrină, stipulația pentru altul reprezintă o excepție veritabilă de la principiul relativității contractelor și dă naștere la un raport contractual direct între terțul beneficiar și debitor, astfel că cel dintâi poate cere direct debitorului executarea obligației asumate, pe de o parte față de partea contractantă, iar pe de altă parte față de terțul beneficiar.
Prin urmare prin inserarea acestei stipulații pentru altul, între debitoarea A. S. C. B. T. și creditorul C. Local B. B. s-au născut raporturi contractuale directe astfel că nu se poate susține că obligația de plată a creanței pretinse de C. Local B. B. s-a născut din încheierea unui contract administrativ cu o autoritate centrală. Dimpotrivă, creanța pretinsă de reclamant s-a născut în baza raporturilor încheiate între debitoarea A. S. C. B. T. și o autoritate publică locală, respectiv C. Local B. B. Un argument în plus pentru susținerea acestui raționament derivă și din împrejurarea că autoritatea publică centrală, respectiv M. A., P. și P. M. nu a fost împrocesuată în prezenta cauză.
Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ prevede la art. 10 că litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene precum și cele ce privesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale precum și accesorii ale acestora de până la
500.000 lei se soluționează de tribunalele administrativ fiscale iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorități publice centrale se soluționează de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.
Din norma enunțată reiese că în materie de competență au fost avute în vedere două criterii: criteriul poziției în sistemul autorităților publice a emitentului actului (local/central) și criteriul valoric.
În speța de față întrucât nu se cere anularea și suspendarea unui act administrativ care să privească taxe, impozite, este aplicabil criteriul poziției în sistemul autorităților publice a părții împrocesuate.
Cum C. Local B. B. este o autoritate publică locală, competența de soluționare a prezentei cauzei revine în raport de art.10 alin.1 teza întâi -
Tribunalului administrativ, iar nu Curții de A.
Ca atare în raport de normele arătate și de dispozițiile art. 158
C.pr.civ. Curtea va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată formulată de reclamantul C. LOCAL B. B. în contradictoriu cu pârâta A. S.
C. B.-T., în favoarea Tribunalului B.-Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
{ F. |H O T Ă R Ă Ș T E} :
Admite excepție necompetenței materiale a Curții de A. C.
Declină competența de soluționare a cererii de emitere a ordonanței de plată formulată de reclamantul C. LOCAL B. B. prin P., cu sediul în localitatea B. B., str. P. nr. 1326, jud. B.-Năsăud în contradictoriu cu pârâta A. S. C. B.-T., cu sediul în localitatea B. B., jud. B.-Năsăud, în favoarea Tribunalului B.-Năsăud.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 16 septembrie 2011.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. I. I. A. B.
Red.M.I.I./(...) Dact.H.C./3 ex.
| ← Decizia comercială nr. 3495/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 917/2011, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
