Decizia comercială nr. 1959/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 1959/2012
Ședința 13 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I.
Judecător D. P.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de SC I. T. C. SA împotriva încheierii comerciale nr.3258 din 10 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C. în contradictoriu cu intimații SC U. C. SA, SC R. E. S., intimat SC U. G. S., O. R. C. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect C. în baza OUG 116/2009 - divizare .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 martie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi
C U R T E A ,
Prin încheierea comercială nr. 3258 din 10 mai 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C. a fost admisă cererea formulată de petenta SC U. C. SA.
S-a constatat legalitatea hotărârii Adunării Generale a Asociaților SC U. C. SA adoptată în data de (...) prin care s-a hotărât divizarea SC U. C. S. conform proiectului de divizare publicat în Monitorul Oficial nr. 294/(...), partea a-IV-a și transferarea unei părți din patrimoniul SC U. C. SA către SC R. E. S. și SC U. G. S.
S-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor de divizare a SC U. C. SA.
S-a cosntatat legalitatea actelor constitutive modificatoare ale SC U. C.
SA, SC R. E. S. și SC U. G. S.
S-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a hotărârii Adunării
Generale a Asociaților SC U. C. SA adoptată în data de (...) și a actelor constitutive ale SC U. C. SA, SC R. E. S. și SC U. G. S.
În considerente se reține că prin cererea formulată de petenta SC U. C.
SA s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate legalitatea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor nr. 1/(...) asupra divizării, precum și legalitatea hotărârilor nr. 3/(...) a SC R. E. S. și nr.
3/3.09.211 a SC U. G. S., a actelor constitutive ale societăților participante la divizare, înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor de divizare și a actelor constitutive modificate ale SC U. C. SA, SC R. E. S. și SC U. G. S.
Petenta a arătat că prin divizarea SC U. C. SA o parte din patrimoniul acesteia se transferă către două societăți cu răspundere limitată existentă în schimbul alocării de părți sociale către acționarii societății, conform proiectului de divizare publicat în Monitorul Oficial al României, partea IV-a, nr. 294/(...). Astfel, se majorează capitalul social al SC R. E. S. și al SC U. G.
S., iar imobilele din patrimoniul societății divizate se transmit celorlalte societăți.
Cererea a fost înregistrată la O. R. C. C. la data de (...) și înaintată T.ui
C. C. conform prevederilor art. 4 și 5 din OUG nr. 116/2009.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 4 și 5 din OUG nr. 116/2009, art. 250 indice 1 și urm. din Legea nr. 31/1990 și art. 331 și urm. C.pr.civ.
În cauză a fost formulată o cerere de intervenție din partea intervenientei SC I. T. C. SA prin care s-a solicitat să se constate nelegalitatea(nulitatea absolută) a hotărârii adunării generale extraodinare a acționarilor SC U. C. SA nr. 1/(...) și a proiectului de divizare și respingerea cererii de înregistrare a mențiunilor de divizare(f.228-232).
În motivarea cererii intervenienta și-a justificat interesul în formularea acestei cereri prin existența unui litigiu între cele două societăți. Prin sentința nr. 278/C/(...) pronunțată de Tribunalul Argeș în dosar nr. (...) SC U. C. SA a fost obligată să plătească intervenientei SC I. T. C. SA suma 4.547.537 lei, iar în urma exercitării căii de atac a apelului prin decizia nr. 3.-C/(...) a C. de A. P. a fost modificată hotărârea tribunalului în sensul diminuării sumei datorale la 82.340 lei. Împotriva acestei decizii, intervenienta a formulat recurs, însă prin operațiunea de divizare se urmărește sa societatea mamă să rămână fără active, cu scopul evident de a zădărnici punerea în executare a unei hotărâri devaforabile din recurs.
Nulitatea hotărârii adunării generale extraordinare a acționarilor SC U. C. SA nr. 1/(...) a fost motivată prin faptul că hotărârea nu a fost publicată pentru a o face opozabilă terților, proiectul de divizare nu cuprinde prevederi cu privire la fundamentarea divizării sau aceasta este fundamentată pe o cauză ilicită și cu privire la repartizarea pasivului, situațiile financiare depuse nu sunt întocmite cu respectarea prevederilor ordinului nr. 3055/2009 al M.ui Finanțelor P.e, în sensul că nu țin cont de datoriile previzibile și pierderile potențiale.
La termenul de judecată din data de (...) tribunalul nu a încuviințat în principiu cererea de intervenție formulată de intervenienta SC I. T. C. SA.
Analizând cererea formulată, tribunalul a reținut următoarele:
Prin hotărârea nr. 2/(...) a adunării generale extraordinare a acționarilor SC U. C. SA s-a aprobat, în principiu, divizarea societății prin desprinderea unei părți din patrimoniul societății corespunzător deținerilor acționarului majoritar și transmiterea către două societăți existente, respectiv SC R. E. S. și al SC U. G. S.(f.186).
Proiectul de divizare a fost publicat în Monitorul Oficial al României, partea IV-a, nr. 294/(...) (f.81-96) și acesta cuprinde toate elementele obligatorii impuse de art. 241 din Legea nr. 31/1990, divizarea realizându-se în conformitate cu dispozițiile art. 250 indice 1 din Legea nr. 31/1990 care prevăd că divizarea se poate realiza și prin desprinderea unei părți din patrimoniul societății divizate și transferarea acesteia către una sau mai multe societăți existente. De asemenea, în proiectul de divizare s-a prevăzut și modalitatea de transmitere a pasivului societății divizate, toate datoriile fiind preluate de SC R. E. S. Est de reținut că, în situația în care un element al pasivului nu a fost repartizat, repartizarea acestuia se va realiza conform dispozițiilor art. 241 indice 1 din Legea nr. 31/1990.
Prin hotărârea nr. 1 din data de (...) a adunării generale extraordinare a acționarilor SC U. C. SA autentificată sub nr. 1365/(...) de notarul public P.
Ionuț Florin (f.23-28) s-a aprobat divizarea, reducerea capitalului social de la valoarea de 6.670.645 lei la valoarea de 150.305 lei, transmiterea imobilelor către SC R. E. S. și al SC U. G. S.
Prin hotărârea nr. 3/(...) a SC R. E. S. și prin hotărârea nr. 3/3.09.211 a SC U. G. S. autentificate sub nr. 1365/(...) de notarul public P. Ionuț Florin s-au aprobat operațiunile de divizare a SC U. C. SA, de majorare a capitalului social al SC R. E. S. de la valoarea de 100.000 lei la valoarea de 5.999.680 lei și de majorare a capitalului social al SC U. C. SA de la valoarea de 200 lei la valoarea de 520.660 lei, s-a aprobat preluarea în patrimoniul acestor societăți a imobilelor care s-au aflat în patrimoniul societății divizate(f.29-35).
La dosar a fost depus raportul administratorilor, situațiile financiare ale societăților participante la divizare, precum și expertiza contabilă efectuată expert contabil P. Erika R. prin care s-a concluzionat că divizarea întrunește condițiile legale de realizare (f. 87-89,153-183). De asemenea, au fost depuse actele constitutive ale SC U. C. SA, SC R. E. S. și SC U. G. S., care cuprind modificările generate de divizare(f.37-81).
Conform art. 4 alin.1 din OUG nr. 116/2009, în cazul fuziunii, inclusiv a fuziunii transfrontaliere, și în cazul divizării, competența de verificare a legalității hotărârii asupra fuziunii sau divizării, precum și după caz a actului constitutiv ori al actului modificator și a dispune înregistrarea acestora în registrul comerțului, aparține secției comerciale a tribunalului, în circumscripția căruia se află sediul comerciantului.
Din această prevedere legală rezultă că tribunalul are competența de a verifica legalitatea hotărârii asupra divizării, a legalității actelor constitutive ale societăților care se înființează ca urmare a divizării, precum și de a dispune înregistrarea acestora în registrul comerțului.
În limita competențelor stabilite de legiuitor și în urma verificării condițiilor formale impuse de prevederile art. 4 alin.1 din OUG nr. 116/2009 și de prevederile 239, art. 241, art. 243 indice 2 din Legea nr. 31/1991, tribunalul a constatat legalitatea hotărârii Adunării Generale a Asociaților SC U. C. SA adoptată în data de (...) prin care s-a hotărât divizarea SC U. C. S. conform proiectului de divizare publicat în Monitorul Oficial nr. 294/(...), partea a-IV-a și transferarea unei părți din patrimoniul SC U. C. SA către SC R. E. S. și SC U. G. S., precum și legalitatea actelor constitutive modificatoare ale SC U. C. SA, SC R. E. S. și SC U. G. S. S-a dispus înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor de divizare a SC U. C. SA.
Împotriva sentinței a formulat recurs SC I. T. C. SA, solicitând în principal, casarea hotărârii, și retrimiterea cauzei la T. C. pentru judecarea pe fond a cererii de intervenție și rejudecarea cererii de autorizare a divizării; în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii pe fond a cererii de intervenție, constatării nelegalității hotărârii acționarilor U. C. SA și respingerii cererii de înregistrare a divizării.
În motivarea recursului, recurenta arată că solicită, în principal, casarea hotărârii, admiterea în principiu a cererii de intervenție și retrimiterea cauzei primei instanțe în vederea judecării pe fond a cererii de intervenție, apreciind că hotărârea atacată este nelegală sub acest aspect.
Instanța de fond a apreciat în mod greșit că aceasta nu justifică un interes în formularea cererii de intervenție, aplicând astfel în mod eronat art
49 C.pr.civ., în cauză, plecând de la premisa eronată că interesul recurentei nu este unul actual.
A arătat că între recurenta intervenientă și petenta U. C. SA există o stare litigioasă de durată, concretizată în diverse demersuri judiciare inițiate atât de aceasta cât și de petentă și care orbitează în jurul imobilului denumit hală de producție pulberi metalice, situat în C.-N., bd M. nr 18, având nr cadastral 12492/16-C.
I. T. C. a contestat dreptul de proprietate al intimatei asupra imobilului În litigiu, iar pe de altă parte a solicitat obligarea acesteia la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului. Solicitările acesteia au fost formulate mai întâi în cadrul dosarului de evacuare, de unde au fost disjunse și strămutate apoi la Tribunalul Comercial Argeș - dosar nr (...).
Cererea sa a fost admisă de instanța argeșeană prin S. nr 278/C/(...) și petenta obligată la plata unei sume de cea 4.547.537 lei (RON).
Împotriva hotărârii a declarat apel petenta, iar C.ea de A. P., după mai multe amânări de pronunțare a redeschis dezbaterile și a judecat apelul în complet de divergență.
Cu majoritate, hotărârea a fost modificată parțial în apel, prin D. nr 37/
A-C/(...), în sensul dimunuării sumei la 82.340 lei. Opinia minoritară a instanței de apel a fost în sensul obligării petentei la plata sumei de 4.488.247 lei.
Împotriva deciziei din apel, ambele părți au formulat recurs, dosarul aflându-se pe rolul Î. C. de C. și Justiție din data de (...). Dosarul a avut un prim termen de judecată în recurs la data de (...), când U. C. a solicitat amânarea cauzei, pregătind operațiunea de divizare, sub masca căreia urmează ca societatea mamă să rămână fără active, cu scopul evident de a zădărnici punerea n executare a unei hotărâri defavorabile din recurs. Termenele următoare acordate de I. au fost (...), apoi (...) și, cel mai recent (...).
În acest context în care între cele două părți se derulează litigiul menționat, a cărui soartă va avea un impact pecuniar semnificativ asupra părților și față de împrejurarea că intimata nu a reglementat prin proiectul de divizare situația juridică și contabilă a sumei ce face obiectul acestui litigiu, recurenta justifică un interes în formularea cererii de intervenție, iar actualitatea interesului acesteia constă tocmai în asigurarea unui tratament corect și echitabil al litigiului aflat încă în derulare, în contextul și în cadrul operațiunii de divizare inițiată de intimată.
Nu este reală nici susținerea primei instanțe potrivit căreia recurenta ar fi avut la îndemână calea opoziției reglementată de art 243 din LSC deoarece s-ar fi obiectat într-o asemenea preocedură că nu deține împotriva intimatei o creanță certă și lichidă.
Nu constituie un argument suficient nici împrejurarea că cele reclamate
și-ar găsi rezolvarea prin aplicarea art 2411 LSC, căci acestea ar putea fi interpretate în sensul că doar sumele prevăzute efectiv ca fiind parte a pasivului intimatei, anterior divizării, intră sub incidența textului legal, iar doar modalitatea de repartizare a lor este neprevăzută prin proiectul de divizare sau insuficient de clară. Or, în speță suma în discuție a fost omisă cu desăvârșire din situațiile financiare ale societății mamă anterior divizării.
Argumentația primei instanțe nu este de natură a asana carențele procedurii de divizare, în sensul că: hotărârea adunării generale a acționarilor
U. C. SA nr 2/(...), adoptată în condițiile art 239 alin 1 din Legea nr 31/1990 (LSC), nu a fost respectată de intimată (aceasta prevedea ca dată a bilanțului de divizare (...), ori divizarea s-a făcut la data de refrință (...)); proiectul de divizare nu cuprinde, așa cum reclamă art 241 alin 1lit b din LSC, prevederi cu privire la fundamentarea divizării, respectiv la cauza imediată a acesteia, în ceea ce privește societatea mamă, a cărei soartă privește în mod direct și pe subscrisa intervenientă; mai mult, se afirmă în mod direct în proiect că se urmărește prin această operațiune dezvoltarea societăților beneficiare, în timp se societatea mamă este abandonată; proiectul de divizare nu cuprinde prevederi explicite privind modul de repartizare al pasivului societății mamă către societățile beneficiare; situațiile financiare ce fac parte integrantă dinproiectul de divizare nu sunt întocmite cu respectarea prevederilor Ordinului nr 3055/2009 al M.ui Finantelor P.e, privind adoptarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, obligatorii pentru toate societățile comerciale, respectiv:
Secțiunea 7, pct 41 din reglementările contabile, care consacră principiul prudenței, constând în necesitatea de a se ține cont de datoriile previzibile și pierderile potențiale; or sumele ce fac obiectul litigiului în fața I. reprezintă, pentru petentă, o pierdere potențială.
Secțiunea 8, pct 220-223 din reglementările contabile, care prevăd necesitate constituirii unor provizioane pentru sumele incerte, dar care, potrivit criteriilor enunțate în norme (pct 221), sunt probabile. Or, sumele care fac obiectul litigiului cu petenta au fost omise cu desăvârșire din evidențele conta bile ale acesteia și din bilanțul de divizare cu toate că ele trebuiau provizionate, iar soarta lor după divizare, clar prevăzută în proiectul de divizare. O. petentei este evidentă din analiza bilanțului de divizare, unde, la pct H sunt prevăzute provizionate în sumă totală de 28.633 lei, iar totalul pasivului societății supuse divizării (cca 3,7 milioane lei) este inferior sumei ce face obiectul litigiului (peste 4,4 milioane lei).
Aceste prevederi legale au menirea de a clarifica regimul sumelor litigioase, cum este și cazul în speță, nefiind necesar ca aceste sume să îndeplinească cerințele de a fi creanțe certe, lichide și exigibile. Altminteri, ele nu ar mai fi incerte și nu ar fi necesară deci tratarea lor În mod distinct, fiind prevăzute ca atare la capitolul datorii al societății în cauză, nu în categoria provizioanelor.
Hotărârea adunării generale a acționarilor din (...), de aprobare finală a divizării este fundamentată pe o cauză ilicită, respectiv sustragerea activelor U. C. SA de la o executare silită iminentă în urma tranșării litigiului de la I. C. ilicită atrage în mod inevitabil nulitatea absolută a hotărârii, care poate fi constatată în condițiile art 132 alin 3 din LSC, la cererea oricărei persoane interesate.
Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului formulat
și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Examinând recursul, instanța reține următoarele:
Instanța de fond a respins admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție formulată de SC I. T. C. S, arătând că aceasta nu mai justifică un interes actual în formularea unei cereri de intervenție.
P. art. 49(1) Cod proc.civ., „oricine are interes poate interveni într-o pricină ce se urmează între alte persoane";.
Deci una din condițiile exercițiului dreptului la acțiune este interesul pe care îl justifică partea în promovarea unei cereri.
Prin interes se înțelege folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare din formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.
Interesul trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să fie legitim, să fie născut și actual, să fie personal și direct. Condițiile privind interesul trebuie îndeplinite cumulativ.
Una din condiții este ca interesul să fie născut și actual, deci să existe în momentul în care se exercită dreptul la acțiune sau o componentă a acestuia.
În speță, recurenta a formulat cererea de intervenție în data de (...), dată la care nu justifică un interes propriu și actual, deoarece prin decizia nr. 3. a C. de A. C. P., intimata SC U. C. SA a fost obligată la plata către recurentă a sumei de 83.340 lei, sumă pe care a achitat-o, orice altă sumă decare se prevalează recurenta și la plata căreia a fost obligată intimata ulterior datei formulării cererii de intervenție, nu justifică interesul născut, actual și propriu al acesteia.
Invocarea unui eventual drept de creanță incert la data formulării cererii de intervenție și constatat eventual ulterior chiar pronunțării sentinței recurate, nu poate justifica admiterea cererii de intervenție.
Mai mult, dacă recurenta susține că este creditor al SC U. C. SA, avea la dispoziție calea specială a opoziției conform art. 243 din Legea nr.
31/1990 pentru protejarea dreptului de creanță pe care-l pretinde,cale care prevede termene și condiții speciale pentru formularea ei.
Recurenta eludează dispozițiile speciale în materie prin formularea unei cereri de intervenție, fără justificarea interesului în acest sens.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.312(1) Cpr.civ, cu majoritate de voturi va respinge ca nefondat recursul declarat de SC I. T. C. SA C. N. împotriva încheierii comerciale nr. 3258 din 10 mai 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C. pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Cu majoritate de voturi respinge recursul declarat de SC I. T. C. SA C. N. împotriva încheierii comerciale nr. 3258 din 10 mai 2011, pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C. pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2012.
JUDECĂTORI GREFIER C. I. D. P. M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: S. Ivănescu
Cu opinie separată în sensul admiterii recursului, casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Comercial Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi (...).
Președinte
A. I. A.
Motivarea opiniei separate.
Motivarea opiniei separate pornește de la analiza motivului pentru care cererea de intervenție formulată de către recurenta S. I. T. C. S. a fost respinsă în principiu de către judecătorul primei instanțe. Așa cum rezultă din practicaua încheierii recurate care consemnează mersul dezbaterilor ședinței publice din data de (...), motivul respingerii în principiu a cererii de intervenție îl constituie o pretinsă lipsă de interes a intervenientei, motivată prin faptul că la momentul analizării admisibilității în principiu a cererii de intervenție intervenienta nu putea dovedi un interes legitim, născut și actualde a se opune procedurii de divizare a S. U. C. S. și de a transforma cu succes procedura necontencioasă de constatare a legalității procedurii de divizare într-una contencioasa în cadrul căreia să dovedească prejudiciul produs prin divizarea petentei S. U. C. S.
Cererea de intervenție formulată de S. I. T. C. S. a fost motivată de existența pe rolul instanțelor a unui litigiu între aceste părți. În primă instanță intervenienta a obținut obligarea S. U. C. S. la plata sumei de 4.547.537 lei, în apel sentința a fost modificată în sensul obligării petentei la plata sumei de 82.340 lei, achitată integral. La momentul formulării cererii de intervenție în prezentul dosar, împotriva deciziei din apel a fost formulat recurs care se afla încă pe rolul Î. C. de C. și Justiție, soluționarea acestuia fiind amânată mai multe termene, pe un interval de timp care a întârziat soluționarea irevocabilă a litigiului, din (...) până la (...) (f. 22 dosar recurs). Amânarea soluționării recursului pe un interval mai mare de 10 luni nu este în nici un fel imputabilă recurentei. Prin decizia pronunțată în recurs a fost admis recursul declarat de S. I. T. C. S. , a fost modificată decizia din apel și în consecință menținută soluția din primă instanță iar pârâta S. U. C. S. a fost obligată la plata sumei de 4.547.537 lei, conform soluției din primă instanță.
În consecință, deși la momentul pronunțării încheierii recurate intervenienta nu justifica existența unei creanțe certe, lichide și exigibile din motive independente de propria diligență, la momentul soluționării recursului existența creanței în cuantum de
4.547.537 lei este certă, lichidă, exigibilă și pe deplin dovedită prin decizia civilă irevocabilă depusă la dosar. P. art. 305 C.p.c., administrarea probei cu înscrisuri este pe deplin admisibilă în recurs, iar prin prisma acestui nou probatoriu administrat interesul născut, legitim și actual al intervenientei este pe deplin dovedit. A nega în continuare interesul intrervenientei, în ciuda probatoriului administrat, prin raportare exclusivă la momentul pronunțării încheierii recurate echivalează cu negarea dreptului părții la o cale de atac efectivă, în care să poate produce probe care să conducă la o soluție contrară celei pronunțate de prima instanță.
Mai mult, decizia din recurs produce efecte declarative, retroactive încă din momentul pronunțării sentinței de către prima instanță, deoarece decizia din apel a fost schimbată prin soluționarea recursului și lipsită de orice efecte trecute sau viitoare. În consecință, decizia din apel pe care prima instanță a motivat respingerea în principiu a cererii de intervenție nu mai există la momentul soluționării prezentului recurs. A-i conferi în continuare valoare înseamnă a nega realitatea juridică din dosar.
Trebuie precizat în acest context faptul că recursul declarat de către S. I. T. C. S. nu putea viza decât soluționarea cererii de admitere în principiu a intervenției, iar soluția pronunțată de judecătorul fondului care nu putea fi atacată decât odată cu fondul a avut la bază lipsa interesului care într-adevăr la respectivul moment nu putea fi dovedit, însă dintr-o împrejurare mai presus de voința intervenientei. A nega dreptul părții de a dovedi acest interes probat printr-o hotărâre judecătoarească ulterioară, obținută anterior soluționării recursului echivalează cu îngrădirea nejustificată a dreptului la noi probe în recurs și în consecința la inutilitatea declarării unei căi de atac în care să poată fi valorificat succesul obținut în alt proces derulat în paralel, prelungit pentru motive independente de culpa părții. În opinie separată instanța de recurs apreciază că doar simpla existență a litigiului justifica pe deplin admiterea în principiu a cererii de intervenție, urmată de o suspendare a procedurii de divizare și a cererii de intervenție până la soluționarea dosarului aflat pe rolul Î. C. de C. și Justiție, suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 244 alin. 1 punctul 1 C.p.c.
În ceea ce privește posibilitatea intervenientei de a recurge la calea procedurală a opoziției, argumentul intimatei acceptat de opinia majoritară nu este întemeiat pe nicio dispoziție legală de drept material sau procedural. În opinie separată instanța de recurs apreciază că intervenienta recurentă avea la îndemână atât calea opoziției reglementată de art. 243 din Legea 31/1990, cererea de nulitate a divizării sau fuziunii în baza art. 251 din Legea 31/1990 precum și cererea de intervenție în condițiile art. 7indice 1 din OUG 116/2009. Alegerea între aceste diverse posibilități de acțiune este una discreționară pentru persoana interesată, nici un text nu obligă la urmarea unei proceduri în detrimentul alteia. Cu atât mai puțin instanța poate cenzura alegea făcută de parte, în lipsa unui argument de text.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin 5 C.p.c. se impune admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Comercial Cluj, deoarece recurenta are deplin interes în formularea cererii de intervenție, contrar celor reținute în mod neimputabil de către prima instanță.
Judecător
A. A. I.
Red/Dact/4x/AAI (...)
| ← Decizia comercială nr. 8382/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 3112/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
