Decizia comercială nr. 3112/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3112/2012
Ședința publică de la 19 A. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții SC A. S. C. S. și G. C., împotriva încheierii civile nr. 4./(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., în contradictoriu cu reclamanta SC V. I. G. S., având ca obiect sechestru asigurator.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenți, avocat C. D. și reprezentantul intimatei, avocat N. V. D., cu delegație la dosar.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina. S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul nu este timbrat, iar la data de (...) s-a depus la dosar întâmpinare, un exemplar comunicându-se cu reprezentantul recurenților, care arată că nu solicită termen pentru studiul acesteia. Nemaifiind alte cereri de solicitat, C.ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului. Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea încheierii atacată, în sensul respingerii cererii de sechestru asigurător, fără cheltuieli de judecată. Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a încheierii atacată, cu cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar. C.ea reține cauza în pronunțare. C.EA Prin încheierea civilă nr. 4. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., a fost admisă cererea formulată de creditoarea SC V. I. G. S. C.-N., cerere privind și pe debitorii SC A. S. C. S. și G. C. și în consecință s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea debitorilor, până la concurența sumei de 100.100 lei. S-a stabilit în sarcina creditorului obligația de a achita cauțiunea în cuantum de 20.000 lei, în termen de 24 de ore de la comunicarea prezentei. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Analizând cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată de creditoare, cu luarea în considerare a disp. art.591 alin.1 C.pr.civ., instanța a constatat că în cuprinsul dispozițiilor legale enunțate legiuitorul a reglementat dreptul creditorului care nu are titlu executoriu dar a cărui creanță este constatată printr-un act scris și a cărui creanță este exigibilă, de a solicita înființarea unuisechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului dacă dovedește că a intentat acțiunea. Analizând cererea formulată de creditor și înscrisurile depuse în probațiune la dosarul cauzei, instanța a constatat că creditorul deține o hotărâre judecătorească reprezentată de sentința comercială nr.234/19 ianuarie 2011 în conformitate cu care pârâta SC A. S. C. S. a fost obligată să preia, pe propria sa cheltuială, de la reclamanta SC V. I. S. un aparat de dejantat roți autoturisme TISO 300 L și aparatul de echilibrat roți autoturisme TISO 1100, bunuri ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr.1.7 februarie 2007, prin aceeași sentință stabilindu-se în sarcina pârâtei și obligația de a achita reclamantei suma de 6.350,01 lei cu titlu de diferență de preț. Prin aceeași sentință s-a dispus obligarea pârâtei să-i achite reclamantei și suma de 466,56 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Hotărârea pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în favoarea reclamantei are un caracter executoriu în conformitate cu disp. art.7208C.pr.civ. Pronunțarea hotărârii s-a făcut cu luarea în considerare a contractului de vânzare-cumpărare nr.1.7 februarie 2007, depus în copie xerox la dosar la filele 7- 8, contract în conformitate cu care părțile, prin art.7, s-au obligat, creditoarea să înstrăineze, și debitoarea să achiziționeze, utilajele menționate în cuprinsul convenției părților. În cuprinsul sentinței depuse la dosar, ținând cont de disp. art.1361 C.civ. și de prev. art.7 alin.2 din convenția părților, debitoarea a fost obligată să-i achite creditoarei diferența de preț neachitată în cuantum de 6.530,01 lei. În ceea ce privește penalitățile de întârziere pentru recuperarea cărora se solicită instituirea sechestrului asigurător, instanța reține faptul că a fost invocată de către creditoare aceeași convenție intitulată „Contract de vânzare-cumpărare"; nr.110 din 7 februarie 2007, respectiv prevederile art. 22, conform cărora părțile au stabilit ca pentru întârzierea la plată a facturilor să se achite de către cumpărător penalități de întârziere de 3% pentru fiecare zi calculate asupra debitului restant. Obligația de plată a penalităților, conform clauzelor contractuale, se susține că a fost asumată și de către reprezentantul legal al persoanei juridice, respectiv de către debitorul G. C., acesta obligându-se în solidar, renunțând la beneficiul de diviziune și discuțiune, la plata debitului principal, precum și a penalităților. I. a apreciat că în cauză sunt îndeplinite cerințele prev. de art.591 alin.1 C.pr.civ. și că, deși creditoarea nu deține un titlu executoriu, deține o creanță a cărei exigibilitate a fost stabilită prin convenția părților și că s-a făcut și dovada faptului că a fost intentată acțiune împotriva debitorilor, motiv pentru care se va admite cererea de instituire a sechestrului asigurător formulată împotriva celor doi debitori și se va dispune, pe cale de consecință, în temeiul normei legale mai sus invocate, instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale celor doi debitori până la concurența sumei de 100.100 lei. În baza disp. art.591 alin.1 teza finală C.pr.civ., creditoarea a fost obligată să achite în termen de 24 de ore de la comunicarea prezentei o cauțiune în cuantum de 20.000 lei, cauțiune stabilită în conformitate cu disp. art.723 alin.1 și 2 C.pr.civ. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții SC A. S. C. S. și G. C.,solicitând schimbarea în tot a încheierii atacate în sensul respingerii cererii de sechestru asigurator, pentru următoarele motive: În data de (...), Tribunalul Cluj, a admis cererea formulată de creditoarea SC V. I. S., având ca obiect înființarea unui sechestru asigurator, pe considerentul că "în cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.591 alin. 1 c.pr. civ .... ". În cauză, apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 591 alin. 1 c.pr.civ., ci eventual suntem în prezența aplicării aliniatului 2 din același art. respectiv" același drept îl are și creditorul a cărei creanță, nu este constatată înscris. dacă dovedește că a intentat acțiune și depune o dată cu cererea de sechestru o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată". În primul rând, arată instanței, că creditoarea nu are o creanță constată printr-un înscris semnat de ambele părți, așa cum în mod eronat a apreciat instanța de fond. Înscrisul ce stă la baza pretențiilor creditoarei, este un contract de vânzare- cumpărare, din care face parte clauza cu privire la penalități. Arată că aceste penalități sunt prezentate la modul general, respectiv de 3% pe zi de întârziere, și nu este stabilit cuantumul exact al acestora. Suma de 100.100 lei pretinsă de creditoare, este stabilită în mod unilateral de aceasta, acest cuantum nefiind recunoscut sau acceptat prin semnare de către debitori. Mai mult decât atât, creditoarea a întocmit un calcul al penalităților eronat, fapt ce a fost sesizat și instanței ce judecă acțiunea acesteia, și mai mult decât atât, din valoarea totală a renunțat la o parte din acestea fără a preciza modul și motivul renunțării sale. Întrucât valoarea penalităților nu este consemnată printr-un act scris semnat de ambele părți din care să rezulte cuantumul lor, apreciază că cererea privind înființarea unui sechestru asigurator se I. a fi respins. (a se vedea Decizia 89/R/2009 a Curții de A. B.). În al doilea rând, și dacă am aprecia că sunt îndeplinite condițiile impuse de alin.2 al art.591 c.pr.civ., instanța ar fi trebuit să stabilească o cauțiune la jumătate din valoarea reclamată. Întrucât în cauză a fost stabilită o cauțiune de 20.000 lei, apreciază că aceasta este nelegală, nefiind conform dispozițiilor legale, respectiv de jumătate din valoarea reclamată. Prin întâmpinarea înregistrată la data de 18 aprilie 2012 (f.16-18) reclamanta S. "V. I. G." S. în C.-N., a solicitat respingerea ca neintemeiata a cererii de recurs promovate, cu consecinta mentinerii ca temeinica și legala a INCHEIERII CIVILE NR. 4./2012 pronuntata de T. S. C. în sedinta publica din data de 2 februarie 2012 în dosarul nr. (...), cu cheltuieli de judecata. În motivare reclamanta a arătat că prin cererea de recurs formulata, recurentii, critica incheierea pronuntata de instanta de fond, apreciind ca în speta nu ar fi fost incidente dispozitiile art. 591 alin. 1 Cod procedura civila ci ale art. 591 alin. 2 Cod procedura civila, și ca, în opuna acestora, creanta nu ar fi constatata în scris. Aceste critici aduse incheiarii recurate, sunt nefondate. în mod temeinic și legal, prima instanta a constatat ca detinem impotriva debitorilor o creanta a carei exigibilitate a fost stabilita prin conventia partilor și ca de asemenea am intentat actiune principala în dosarul nr. (...) al T.ui C. C.. I. de fond a retinut de asemenea corect ca impotriva debitorilor detine sentinta nr. 234/ 19 ianuarie 2011 prin care debitorii au fost obligati sa preia de la subscrisa cele doua utilaje, aparat de dejantat roti autoturisme și aparat de echilibrat roti autoturisme ce au facut obiectul Contractului de vanzare cumparare nr. 1. 07 februarie 2007, prin aceeasi sentinta stabilindu-se și obligatia S. A. S. C. S. de a achita suma de -0.350,01 cu titlu" de diferenta de pret și suma de 466.56 lei cu titlu de cheltuieli de judecata. I. de fond a retinut corect și aspectul ca prin aceasta hotarare executorie a T.ui C. C. s-a facut cu luarea în considerare a dispozitiilor Contractului de vanzare cumparare nr. 1. 07 februarie 2007 insusit de parti. In ceea ce priveste penalitatile de intarziere, prima instanta a retinut corect ca sunt intemeiate pe dispozitiile art. 22 din acelasi contract, în conformitate cu care, partile au stabilit valoarea! zi de intarziere a acestor penalitati. Rezulta prin urmare fara putinta de tagada ca, creanta reclamantei constatata în scris, contrar celor afirmate de catre debitori. P. de inatarziere datorate în temeiul clauzei penale prevazute la art. 22 din contractul mai sus mentionat, sunt determinabile CONFORM VOINTEI PARTILOR, printr-un simplu calcul aritmetic. În mod evident, partile contractante nu aveau cum determina cu anticipatie, cuantumul exact al penalitatilor de intarziere ce urmau a fi datorate intrucat nu puteau cunoaste în mod aprioric, faptul ca debitorii nu vor respecta termenele de plata și celelalte obligatii corelative de preluare a bunurilor, neputandu-se cunoaste AB INITIO nici numarul de zile cu care debitorii vor depasi termenele de plata. Contractul de vanzare-cumparare nr. nr. 1. 07 februarie 2007, reprezinta insa expresia vointei juridice a partilor, reglementand expres toate drepturile și obligatiile acestora, inclusiv pe cele relative-la caluza penala în caz de neplata la termen. Abia ca urmare a obligarii ei pe cale judiciara, S. A. S. C. S. si-a achitat debitul restant în data de (...) asa cum rezulta din cele doua Ordine de plata vizate de banca C. R. - S. V. (Anexa 6 la cererea de sechestru asigurator), insa cu o intarziere de 4 ani ( !!!). Este firesc prin urmare sa datoreze penalitati de inatarziere intru cat asa s-a obligat contractual. Faptul ca din valoarea totala a penalitatilor de intarziere datorate de catre debitori, subscrisa am solicitat obligarea lor la o suma mai mica, respectiv 100.100 lei (dupa 4 ani de intarziere la plata !), reprezinta un act de dispozitie unilateral, care le profita acestora. Insasi promovarea de catre debitori a prezentului recurs este expresia dorintei acestora de a zadarnici luarea de catre reclamantă a masurilor asiguratorii menite sa asigure realizarea creantei noastre și de a le permite ca pana la solutionarea actiunii principale sa isi poata instraina instraina bunurile. Acestia chiar i-au promis, asa cum a aratat prin cererea formulata în fata instantei fondului, ca vor face în asa fel incat sa nu își realizeze creanța !!!. Avand în vedere intreaga probatiune cu inscrisuri administrata în dosarul instantei de fond, rezulta ca prima instanta a pronuntat o hotarare temeinica și legala, constatand in mod just indeplinirea conditiilor de admisibilitate a cererii de sechestru asigurator promovata de subscrisa. În considerarea tuturor celor mai sus menționate, solicită respingerea cererii de recurs și menținerea ca temeinica și legala a încheierii recurate, cu cheltuieli de judecata. In drept a invocat prevederile art. 115-118; art. 591 alin. 1 și art. 591 alin.3 din Codul de procedura civila. Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilorformulate, C.ea reține următoarele: P. problemă de drept relevantă de recurs este în legătură cu interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 591 alin. 1 C.pr.civ. Astfel, conform în conformitate cu dispozițiile alin.1 art. 591 C.proc.civ., măsura sechestrului asigurător poate fi dispusă, chiar fără plata unei cauțiuni, în cazul în care creditorul ce nu are titlu executoriu are o creanță exigibilă și constatată prin act scris și dovedește că a intentat acțiune. Reclamanta intimată din prezenta cauză a invocat exigibilitatea creanței (restrânsă la 100.100 lei)cu titlu de penalități de întârziere pentru neplata la termen a contravalorii înscrise în trei facturi fiscale, conform unei clauze penale înscrisă în contractul de vânzare-cumpărare, apreciat a fi act scris. I. a constatat însă că înscrisul menționat poate fi considerat act scris, în accepțiunea prevederilor art.591 alin.1 C.proc.civ., având în vedere că reclamanta creditoare deși nu deține un titlu executoriu, deține o creanță a cărei exigibilitate afost stabilită prin convenția părților și că s-a făcut dovada că s-a intentat acțiune împotriva debitorilor. C.ea observă că pentru creanța solicitată de reclamant ca premisă a stabilirii măsurii sechestrului asigurător, creditoarea nu deține un înscris care să emane de la debitor. C.ea reține că, deși legea nu prevede expres, în mod cert actul scris trebuie interpretat în sensul dispozițiilor art.1171-1190 C.civ., referitoare la înscrisuri, fiind deci necesar ca înscrisul să emane de la debitor, ceea ce nu este cazul în speță. Astfel înscrisul exhibat de reclamanta intimată și care stă la baza pretențiilor acesteia este un contract de vânzare-cumpărare din care face parte și clauza cu privire la penalități. Numai că valoarea acestor penalități și temeiul legal de impunere a acestora nu este constatat prin înscris. A. spus, pentru plata penalităților trebuie dovedit nu numai cuantumul și izvorul acestora ci și culpa contractuală, căci creanța cu titlu de penalități se pretinde ca temei al răspunderii contractuale. Or, stabilirea răspunderii contractuale pentru penalități de întârziere nu s-a făcut printr-un act emanat de la debitor prin care acesta să-și asume răspunderea și nici printr-un alt înscris opozabil acestuia. Din această perspectivă, creanța cu titlu de penalități de întârziere, deși își are izvorul în contractul de vânzare-cumpărare, nu este constatată printr-un înscris emanat de debitor, ori asumat de acesta în condițiile legii. În aceste condiții, devin incidente prevederile art. 591 alin.2 C.proc.civ., care permit instituirea sechestrului asigurator chiar în lipsa actului scris, în cazul în care creditorul dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată. În această situație însă legea procesual civilă instituie astfel o cerință prealabilă soluționării cererii, aceea a achitării cauțiunii, cerință care nu a fost îndeplinită de către reclamantă. În acest context, C.ea reține că instanța de fond nu a fost legal investită cu soluționarea cererii de sechestru asigurator, astfel încât trebuia să respingă cererea ca inadmisibilă. C.ea mai reține, totodată, că nu sunt incidente nici dispozițiile reglementate de art. 592 alin. 4 C.proc.civ., privitoare la desființarea de drept a sechestrului, ca urmare a nedepunerii cauțiunii, în condițiile în care textul menționat vizează nedepunerea cauțiunii în termenul fixat de instanță, iar cauțiunea prevăzută de art.591 alin.2 C.proc.civ. se depune în termenul stabilit de legiuitor, odată cu cererea de sechestru. Dintr-un alt unghi de vedere, C.ea reține că nici dispozițiile art. 591 alin. 3 C.pr.civ. invocate de reclamantă pe cale subsidiară nu sunt date în cauză. Astfel, textul are în vedere îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de alin. 1 al art. 591 C.pr.civ. mai puțin dovada exigibilității creanței și în plus trebuie să dovedească situații concrete prevăzute de textul legal, mai precis acțiunea ilicită a debitorului care a diminuat garanțiile oferite creditorului pentru realizarea creanței și altele asemenea. Or, în speță C.ea a constata deja că una din condițiile prevăzute la alin. 1 a art. 591 C.pr.civ., respectiv aceea conform căreia creanța nu este constatată prin înscris, nu este îndeplinită, de altfel cerință comună în ambele ipoteze legale, astfel că nici prevederile art. 591 alin. 3 C.pr.civ. nu sunt incidente. Din această perspectivă, curtea în temeiul art. 592 alin. 2 C.pr.civ. rap. la art. 312 și art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul pârâților debitori și ca o consecință va modifica în întregime sentința atacată, în sensul că va respinge cererea de înființare a sechestrului asigurator formulată de reclamanta SC V. I. G. S. Recurenți nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâții SC A. S. C. S. și G. C., împotriva încheierii civile nr. 4. din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., pe care o modifică în întregime, în sensul că: respinge cererea de înființare a sechestrului asigurator formulată de reclamanta SC V. I. G. S. . cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică de la 19 aprilie 2012. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, M. D. GREFIER, M. T. } Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...) Jud.fond. C. C.
| ← Decizia comercială nr. 1959/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 2544/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
