Decizia comercială nr. 5/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

Nr. 5/2012

Ședința de la 17 I. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. P.

Judecător C. I.

Grefier M. N. Țâr

Pe rol pronunțarea asupra cererii de aderare formulată de T. I. și a apelului declarat de M. M. împotriva sentinței comerciale nr.618 din (...) a încheierii din data de (...) și a încheierii din data de (...) pronunțate în dosarul nr.(...) în contradictoriu cu intimații T. I., SC M. C. SA, RIF B. S. având ca obiect obligația de a face .

La data de (...) se înregistrează din partea intimatului, T. I.- concluzii scrise.

La data de (...) se înregistrează din partea apelantului M. M. - concluzii scrise.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 ianuarie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

C U R T E A ,

Prin sentința civilă nr. 618 din(...) pronunțate în dosarul nr.(...) s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată, precizată și extinsă de reclamantul M. M., în contradictoriu cu pârâții T. I. și T. B. S., și SC M. C. SA.

A fost obligat reclamantul să plătească pârâtului T. I. suma de 12.495 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Reclamantul M. M. a chemat în judecată pe pârâții T. I. și SC M. C. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal, să fie obligat pârâtul de rândul 1 să-i atribuie reclamantului un număr de

135.324 acțiuni reprezentând 30% din capitalul social al SC M. C. SA și să fie obligată pârâta de rândul 2 să procedeze la înscrierea reclamantului în R.

A. societății cu aceste acțiuni, iar în subsidiar, să fie obligat pârâtul de rândul 1 să-i achite reclamantului contravaloarea a 135.324 acțiuni.

Reclamantul a arătat că prin sentința nr.1. pronunțată de Tribunalul

Cluj în dosarul nr.7423/1999 și decizia nr.5. a C. de A. C. a fost obligat pârâtul T. I. să recunoască reclamantului calitatea de acționar asupra pachetului de 1.521 acțiuni reprezentând 30% din capitalul social al SC M. C. SA și la înregistrarea reclamantului în R. A. cu aceste acțiuni. Astfel, așa cum s-a statuat de instanțele judecătorești, reclamantul este proprietarul de drept al acțiunilor dobândite de la pârâtul T. I. din momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare, când se face transferul dreptului de proprietate, respectiv 23 august 1995. La data de (...) prin A. SC M. C. SAconvocată de pârâtul T. I., administrator statutar al societății și acționar majoritar, s-a hotărât majorarea capitalului social al societății de la

126.875.000 lei vechi la suma de 11.403.750.000 lei, diferența dintre capitaluri fiind de 11.276.898.450 lei din care, prin rotunjire, se utilizează pentru majorarea capitalului social suma de 11.276.875.000 lei. C. social subscris și vărsat de 11.403.750.000 lei se împarte în 456.150 acțiuni nominative la valoarea de 25.000 lei fiecare, din care pârâtul T. I. deține

455.790 acțiuni, reprezentând 99,92% din capitalul social, care includ și acțiunile atribuite gratuit în urma majorării, adăugate celor deținute anterior. Prin actul adițional nr.1316/28 iunie 1999 s-a modificat actul constitutiv al societății, în sensul înscrierii majorării capitalului social la O. R. C., în vederea asigurării opozabilității față de terți referitor la operațiunea efectuată.

Prin sentința civilă nr. 1. a T. C. s-a admis în parte acțiunea reclamantului M. M. împotriva pârâților T. I. și SC M. C. SA care au fost obligați să îi recunoască calitatea de acționar pentru pachetul de 2028 acțiuni ale pârâtei SC M. C. SA vândute de pârâtul T. I., cu consecința înregistrării calității de acționar în registrul acționarilor și în registrul de acțiuni.

C.ea de A. C. prin decizia civilă nr. 5. a admis apelul formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1. a T. C. în sensul că a admis acțiunea precizată și a obligat pârâții să recunoască reclamantului calitatea de acționar pentru pachetul de 1521 acțiuni dobândite la SC M. C. SA, a obligat pârâtul T. I. la plata sumei de 532.265.584 lei cu titlul de daune și dobândă legală de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a sumei, respingându-se apelul declarat de către pârâți în contra aceleiași sentințe.

Prin sentința civilă nr. 7. a T. C. s-a admis acțiunea precizată de reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâții T. I. și SC M. C. SA și s-a constatat că reclamantul deține în prezent 136.845 acțiuni reprezentând

30% din capitalul social al SC M. C. SA, fiind obligați pârâții să îi recunoască această calitate, și să procedeze la înregistrarea reclamantului în R. acționarilor cu aceste acțiuni, hotărârea fiind menținură prin respingerea apelului prin decizia civilă nr. 3. a C. de A. C.

Prin D. nr. 5. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de pârâții T. I. și SC M. C. SA împotriva deciziei nr.

3. a C. de A. C. și s-a casat sentința nr. 714/C/2004 a T. C. și decizia nr. 3. a C. de A. C. și în fond a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul M. M.

În motivare s-a reținut prin încheierea nr. 4796/(...) judecătorul delegat de Tribunalul Cluj la O. registrului comerțului a admis cererea formulată de pârâtul trif I. și s-a încuviințat modificarea actului constitutiv al SC M. central SA în conformitate cu actul adițional autentificat sub nr.

1316/(...), act adițional prin care s-a majorat și capitalul social de la suma de 126.875.000 lei la 11.403.750.000 lei, încheiere pronunțată anterior deciziei nr. 5. a C. de A. C. prin care s-a reținut calitatea de acționar al reclamantului pentru pachetul de 1521 acțiuni, hotărâre la care nu s-a făcut nici o referire cu privire la majorarea de capital social. De asemenea, s-a mai reținut faptul că nici hotărârea AGA din 1 iulie 1999 și nici actul adițional din 28 iunie 1999 în baza cărora s-a pronunțat încheierea judecătorului delegat din 7 septembrie 1999 nu au fost atacate pe căile legale și deci și-au produs efectele juridice.

Urmare a soluționării excepțiilor invocate de către pârâtul T. I. prin încheierile de ședință din 3 februarie 2010, 17 martie 2010 și 21 aprilie

2010, a mai rămas de soluționat cererea principală privind obligarea pârâtului T. I. să-i atribuie reclamantului un număr de 135.324 acțiuni reprezentând 30% din capitalul social al SC M. C. SA și să fie obligată pârâta SC M. C. SA să procedeze la înscrierea reclamantului în R. A. societății cu aceste acțiuni, iar în subsidiar, să fie obligat pârâtul T. I. să-i achite contravaloarea a 135.324 acțiuni, cerere întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză.

Potrivit doctrinei juridice, îmbogățirea fără just temei este definită ca fiind faptul juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta sa existe un temei juridic, din acest fapt juridic născându-se pentru cel care și-a văzut patrimoniul mărit obligația de a restitui suma de bani, în limita măririi, care cel care si-a diminuat patrimoniul. Pentru a fi admisibila acțiunea in justiție prin care se pretinde restituirea, actio de in rem verso, este necesar sa fie întrunite cumulativ mai multe condiții, astfel: mărirea unui patrimoniu, prin dobândirea unei valori apreciabile in bani, micșorarea unui patrimoniu ca o consecința a măririi altuia, existenta unei legături intre sporirea unui patrimoniu si diminuarea celuilalt, absenta unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia și, în sfârșit, absenta oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel ce si-a văzut diminuat patrimoniul, a pierderii suferite.

Astfel, raportat la aceste condiții, instanța a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare din 23 august 1995, astfel cum acesta a fost interpretat irevocabil prin S. civilă nr. 1. a tribunalului C. și D. civilă nr.

5. a C. de A. C., reclamantul M. M. a dobândit un număr de 1521 acțiuni la SC M. C. SA, cu o valoare nominală de 25.000 lei ROL, în prezent reclamantul deținând același număr de acțiuni de aceiași valoare nominală, astfel că nu există o diminuare a patrimoniului său. În patrimoniul reclamantului au intrat un număr de acțiuni iar nu o pondere a acestor acțiuni în capitalul social al societății comerciale pârâte, astfel că o diluare a ponderii acestora nu are ca efect o diminuare patrimonială, economică a acțiunilor deținute, ca să putem discuta de o diminuare a patrimoniului reclamantului.

Chiar dacă s-ar accepta prin absurd ideea că în patrimoniul reclamantului ar fi intrat ponderea patrimonială a acțiunilor deținute de acesta la societatea comercială, nu am fi în absența unei cauze juridice, căci această diminuare a ponderii acțiunilor reclamantului se întemeiază pe hotărârea AGA din 1 iulie 1999 și pe actul adițional din 28 iunie 1999, acte juridice care nu au fost contestate. De asemenea, în cauză nu există o diminuare a patrimoniului reclamantului și o creștere corespunzătoare a patrimoniului pârâtului T. I.

Pe de altă parte în cauză nu este îndeplinită nici condiția absenței oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea de către cel ce si-a văzut diminuat patrimoniul, a pierderii suferite, căci reclamantul avea la îndemână fie o acțiune întemeiată pe răspunderea delictuală fie o acțiune în anularea contractului pentru cauză ilicită cu daune interese, dacă cu ocazia încheierii actului din 1995 cota de participare la capitalul social a intrat în câmpul cauzal.

Având în vedere că toate condițiile de admisibilitate trebuiau îndeplinite cumulativ, raportat la faptul că instanța a reținut că în cauză nusunt îndeplinite două din acestea, nu a mai analizat îndeplinirea celorlalte condiții.

Față de cele de mai sus, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată, precizată și extinsă de reclamantul M. M. în contradictoriu cu pârâții T. I., T. B. S. și SC M. C. SA, având ca obiect pretenții întemeiate pe îmbogățirea fără justă cauză.

În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, reclamantul căzând în pretenții, a fost obligat să plătească pârâtului T. I. suma de 12.495 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial.

Prin încheierea ședinței publice din (...) a T. C. a fost respinsă excepția de necompetență materială a T. Comercial C. invocată de reprezentantul pârâtului T. I., a fost respinsă excepția prematurității acțiunii în ce privește acțiunea introductivă formulată de reclamant împotriva pârâților T. I. și M. C. SA.

A fost admisă excepția prematurității în ce privește extinderea de acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 416 din (...) de B. N. P. V., formulată în contradictoriu cu pârâta T. B. și pârâtul T. I.

S-a prorogat pronunțarea asupra excepției autorității de lucru judecat și asupra prescripției dreptului la acțiune. s-a amânat soluționarea cauzei pentru data de (...), sala 249 ora 11, termen dat în cunoștință reprezentantului pârâtului T. I.

S-au citat pârâtele SC M. C. SA C.-N. și T. B. S.

S-a emis adresă către Arhova T. C. pentru a acvira dosarul nr.

487/2004 al T. C.

S-a pus în vedere reprezentantei reclamantului să indice cuantumul dividendelor pentru fiecare an.

Prin încheierea ședinței publice din (...) a T. Comercial C. s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind dividendele pentru perioada excepțiilor financiare aferente anilor 1999-2002, invocată dinoficiu de instanță.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului T. I. invocată de acesta, în ce privește cererea reclamantului de obligare a acestuia la plata dividendelor aferente anilor 2004-2008.

S-a încuviințat cererea formulată de reprezentanta reclamantului prin efectuarea unui raport de expertiză de specialitate.

S-a amânat soluționarea cauzei pentru data de 9 iunie 2010, sala

249, ora 11.

S-au citat pârâtele SC M. C. SA C.-N. și T. B. S.

S-a desemnat expert prin tragere la sorți, dl. I. A. C. și s-a efectuat o adresă în vederea efectuării unui raport de expertiză.

S-a stabilit avans pentru raportului de expertiză suma de 1000 lei.

S-a pus în vedere reprezentantei reclamantului să facă dovada achitării avansului stabilit pentru raportul de expertiză în valoare de 1000 lei în termen de 5 zile, sub sancțiunea decăderii.

Împotriva Sentinței comerciale nr. 618/2011, încheierii din data de (...) și încheierii din data de (...) a formulat apel M. M., solicitând admiterea apelului și, pe cale de consecință, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată; schimbarea în parte a Încheierii din (...), în sensul respingerii excepției prematurității în ceea ce priveșteextinderea de acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 416 din 22 martie 2004, schimbarea în parte a încheierii din (...), în sensul respingerii excepției prescripției dreptului la acțiune pentru dividendele aferente anilor 1999-

2002.

În motivarea apelului se arată că a încheiat, la data de 23 august

1995, un contract de vânzare- cumpărare cu pârâtul-intimat T. I., prin care acesta i-a vândut pachetul de 1521 acțiuni pe care le deținea la SC M. C. SA, reprezentând 30% din capitalul social al societății. Având în vedere dispozițiile art. 98 din L. nr. 31/1990, potrivit cărora dreptul de proprietate asupra acțiunilor se transmite prin declarația făcută în registrul acționarilor, precum și faptul că intimatul, în calitate de administrator al societății M. C. SA, refuza înscrierea sa în registrul acționarilor, a fost nevoit să se adreseze instanței pentru obligarea acestuia la recunoașterea dreptului său, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare menționat mai sus.

Prin sentința nr. 1., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.

7423/1999 și decizia nr. 5. a C. de A. C., a fost obligat T. I. să recunoască calitatea de acționar a apelantului asupra pachetului de 1521 acțiuni, reprezentând 30% din capitalul social al S.C. M. C. S.A. precum și la înregistrarea mea în R. A. cu aceste acțiuni.

Astfel, așa cum de altfel statuează instanța de fond în rejudecarea cauzei și conform celor reținute de instanța supremă, pelantul M. M. este proprietarul de drept al acțiunilor dobândite de la T. I. din momentul perfectării contractului de vânzare cumpărare, când se face transferul dreptului de proprietate, respectiv 23 august 1995.

Anterior soluționării acestei cauze însă, respectiv la data de (...), intimatul T. I., în calitate de administrator și acționar majoritar, a convocat A. SC M. C. SA. În cadrul acestei adunări, s-a hotărât majorarea capitalului social al societății de la 126.875.000 lei vechi, la suma de 11.403.750.000 lei, diferența dintre capitaluri fiind de 11.276.898.450 lei, din care, prin rotunjire, se utilizează pentru majorarea capitalului social suma de

11.276.875.000 lei. C. social subscris și vărsat de 11.403.750.000 lei se împarte în 456.150 acțiuni nominative la valoarea de 25.000 lei fiecare, dintre care T. I. și-a atribuit 455.790 acțiuni, reprezentând 99,92% din capitalul social, care includ și acțiunile atribuire gratuit în urma majorării, adăugate celor deținute anterior.

Prin actul adițional nr. 1316 din 28 iunie 1999, încheiat de notarul public s-a modificat actul constitutiv al societății, în sensul înscrierii majorării capitalului social la O. R. C., în vederea asigurării opozabilității față de terți referitor la operațiunea efectuată.

Administrator al societății la acea dată era tocmai T. I., care este și debitorul obligației reținută de instanță în sarcina sa prin decizia nr. 5. pronunțată de C.ea de A. C. în dosar nr. 6690/2000, respectiv de a recunoaște calitatea de acționar a subsemnatului asupra unui număr de

1521 acțiuni ale S.c. M. C. S.A, acțiuni care de la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare de acțiuni elin 23 august 1995 și până la înscrierea majorării de capital social reprezentau 30% din capitalul social al societății.

Instanța de fond a apreciat că, în prezenta cauză, nu există o diminuare a patrimoniului apelantului, deoarece prin contractul de vânzare- cumpărare încheiat la data de 23 august 1995, a cumpărat un număr de acțiuni, "iar nu o pondere a acestor acțiuni în capitalul social al societățiipârâte, astfel că o diluare a ponderii acestora nu are ca efect o diminuare patrirnonială, economică, a acțiunilor deținute".

Consideră că argumentarea instanței este greșită, având în vedere următoarele:

In cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare din data de 23 august 1995, se prevede: "eu, T.T I., vînd d-nului M. M., 40% din totalul de

5.071 actiuni cu valoare nominală de căte 25.000 lei fiecare, reprezentând capitalul social al socictătii comcrciale M. C. SA". Intenția părților este neîndoielnică: obiectul vânzării îl constituie cota de 40% din capitalul social al societății pârâte. C. social al societăților pe acțiuni este fracționar în acțiuni. Acestea atestă detinerea legitimă de către titular a unei cote determinate, indivizibile, din capitalul social. Dreptul de proprietate asupra actiunilor prezintă un interes doar prin prisma drepturilor pe care le conferă titularului, respectiv dreptul de a participa la administrarea societății, dreptul la beneficii, dreptul de a participa la împărțirea finală a patrimoniului în caz de lichidare, dreptul de a participa la luarea deciziilor etc. Întinderea acestor drepturi este dată de cota din capitalul social reprezentat de actiunile deținute. Prin urmare, a vorbi despre dreptul de proprietate asupra unui număr de acțiuni, ignorând cota din capitalul social pe care o reprezintă aceste acțiuni, este lipsit de orice interes.

Instanța de fond apreciază, în mod eronat, că, și dacă s-ar considera că apelantul ar dobândit un procent din capitalul social al societății pârâte, nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la lipsa unei cauze juridice - în sensul de temei juridic -, precum și cea privind diminuarea patrimoniului acestuia și creșterea corespunzătoare a patrimoniului pârâtului T. I.

În consecință, este mai mult decât evidentă micșorarea patrimoniului apelantului cu un număr de 15.423 acțiuni care ar reprezenta

29,66% din capitalul social și îmbogățirea nejustificată a pârâtului T. M. prin creșterea patrimoniului acestuia cu numărul de acțiuni care ar fi trebuit să îi revină apelantului prin reevaluarea imobilului inclus în capitalul social al societății.

Modalitățile tehnice prevăzute de lege pentru efectuarea majorării sunt păstrarea numărului de acțiuni existente cu creșterea corespunzătoare a valorii unitare a acestora sau emiterea unui număr suplimentar de acțiuni, corespunzător sumei cu care se face majorarea, la valoarea nominală unitară, în speță de 25.000 lei.

Prin urmare, la un capital social majorat de 11.403.750.000 lei, valoarea nominală a fiecărei acțiuni ar fi fost de 2.249.260 lei (ROL).

In această primă modalitate numărul acțiunilor, care reprezintă diviziuni ale capitalului social, ar fi rămas același, iar apelantul ar fi deținut tot un număr de 1521 acțiuni, nefiind cu nimic afectată nici cota de participare a fiecărui acționar la capitalul social, nici drepturile aferente cotelor de participare deținute.

Nu a fost niciodată contestat faptul că a avut loc majorarea capitalului social altfel decât prin încorporarea valorii actualizate a imobilizărilor corporale ale societății, astfel că, consecințele juridice nu pot fi altele decât cele mai sus menționate.

În ceea ce privește excepția prematurității extinderii de acțiune având ca obiect constatarea nulitătii absolute a contractului de donatie autentificat sub nr. 416 din 22 martie 2004, consideră că se impune respingerea acesteia, având în vedere faptul că apelantul invocă nulitatea acestui act, nulitate ce nu poate fi constatată decât de instanțajudecătorească, o înțelegere a părților în acest sens fiind lipsită de valoare juridică.

Pe de altă parte, apelantul nu este parte la contractul de donație, prin urmare acest act nu creează între el și pârâtii din prezenta cauză un raport de tipul creditor-debitor în temeiul căruia să pot formula pretenții față de T. I. și T. B.

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru dividendele aferente anilor 1999-2002, consideră că se impune respingerea acesteia, având în vedere faptul că dreptul de proprietate asupra acțiunilor conferă actionarului o vocatie la dividende. A. vocatie se concretizează odată cu adoptarea unei hotărâri a acționarilor prin care se decide distribuirea către acționari a profitului obținut în anul financiar anterior, sub formă de dividende. P. în momentul individualizării beneficiilor de către adunarea generală a acționarilor nu se poate vorbi de un drept la dividend pur și simplu, deoarece acesta nu există ca drept subiectiv, neputând fi valorificat pe calc judiciară. Din momentul stabilirii de către adunarea generală a actionarilor a dividendelor cuvenite acestora, dreptul labeneficii nu mai este un drept social, el devine un drept de creanță individual, cu toate consecintele ce decurg din el.

La dosar a formulat cerere de aderare la apel T. I., atacând încheierea instanței de fond din data de 3 februarie 2010 prin care s-a respins excepția prematurității acțiunii reclamantului formulate împotriva acestuia și a SC M. C. SA, pe care a invocat-o în fața instanței de fond, și pe care instanța a respins-o în mod neîntemeiat, în condițiile în care reclamantul nu a îndeplinit procedura prealabilă de conciliere obligatorie conform dispozițiilor art. 720^{1și art. 109 alin. 2 C. pr. civ.: încheierea instanței de fond din data de 3 februarie 2010 prin care s-a respins excepția necompetenței materiale a T. comercial de a judeca cererea reclamantului de constatare a nulității absolute a donației încheiate de intimat cu T. B. sub nr. 416/(...), soluția fiind eronată deoarece donația nu este un act sau fapt de comerț în sensul dispozițiilor Codului comercial, ci un act juridic esențialmente civil, neregăsindu-se la niciunul din punctele enumerate la art. 3 C. Com și încheierea instanței de fond din data de 17 martie 2010 prin care s-a respins excepția autorității lucrului judecat pe care a invocat-o în temeiul dispozițiilor art. 1201 C. civ., întemeiat pe faptul că prin decizia civilă nr. 5. a Î. (dos. nr. 9512/2004) (irevocabilă) o acțiune identică a reclamantului (aceleași obiect, aceleași părți, același obiect)a fost respinsă ca neîntemeiată.}

Prin completarea motivelor de apel, M. M. a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, schimbarea în parte a Încheierii din (...), în sensul respingerii excepției prematurității în ceea ce privește extinderea de acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 416 din 22 martie 2004.

În ceea ce privește excepția prematurității extinderii de acțiune având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 416 din 22 martie 2004, consideră că se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată.

In completarea motivelor deja invocate prin memoriul de apel, arată că, prin încheierea de ședință din data de (...) în prezentul dosar, instanța de fond s-a pronunțat în sensul admiterii excepției prernaturității, motivat defaptul că intimatul nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile reglementată de dispozițiile art.720^{1Cod procedură civilă, cu pârâta T. S. B.}

Instanța de fond reține că s-a realizat procedura concilierii cu această pârâtă, însă procesul-verbal de conciliere directă a fost încheiat la data de (...), adică ulterior sesizării instanței de judecată cu extinderea și precizarea de acțiune din data de (...).

La data de (...), apelantul a realizat o nouă convocare la conciliere directă cu pârâta T. B. S. prin intermediul B. E. J. S. M. D. procedura de citare cu aceasta a fost legal îndeplinită conform dovezilor de comunicare pe care le anexează, pârâta nu s-a prezentat la data stabilită, așa cum reiese din procesul verbal întocmit în data de (...).

Convocarea la conciliere a vizat contractul de donație autentificat sub nr. 416/(...), prin care T. B. S. a dobândit un bun litigios de la pârâtul T. I., respectiv o parte din capitalul social al S.C. M. C. S.A.

Prin realizarea convocării la conciliere din data de (...) și din data de

(...), apelantul a complinit cerințele impuse de art. 720^{1Cod procedură civilă}

și scopul instituit de această dispoziție legală. Convocarea la conciliere realizată de acesta a conferit pârâtei intimate T. B. S. posibilitatea de a-și expune punctul de vedere și de a soluționa în mod amiabil litigiul dintre ei, însă aceasta nu s-a prezentat cu nici una dintre cele două ocazii și nici nu a formulat un punct de vedere scris, pentru a fi luat în considerare drept o manifestare de voință de a opta pentru calea necontencioasă.

Chiar dacă, din punct de vedere cronologic, convocarea scrisă este ulterioară extinderii acțiunii, aceasta si-a îndeplinit scopul și trebuie să fie luată in considerare ca o procedură valabil efectuată și de natură să producă efecte juridice.

Chiar dacă pârâta intimată a ales să nu dea curs invitatei la conciliere si ulterior s-a invocat excepția prcmaturității cererii apelantului, arată că acesta și-a îndeplinit obligațiile trasare de dispoziția legală incidentă în speță și că cererea de constatare a nulității absolute a contractului de donație nu este prematur formulată.

Petitul precizării de acțiune prin care solicită să se constate nulitatea absolută a contractului de donație este un petit accesoriu acțiunii principale. Dacă cu privire la acțiunea introductivă instanța de fond a respins excepția prematurității apreciind că litigiile purtate între părți valorează procedură prealabilă și petitul de constatare a nulității absolute este unul accesoriu, pentru identitate de rațiune se impune a fi respinsă excepția prematuritătii și în privința extinderii de acțiune, pârâta intimată T. S. B. fiind pe deplin înștiințată despre litigiile dintre părți.

Ad.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului garantează oricărei persoane accesul la o justiție într-un termen rezonabil.

Dacă am accepta că dispozițiile art. 720^{1Cod procedură civilă sunt obligatorii și condiționează accesul la justiție, ar echivala cu o încălcare a principiului instituit de art. 6 al C., preluat și în Constituție.}

Dispozițiile art. 720^{1Cod procedură civilă se impun a fi apreciate ca o facilitate pusă la dispoziția reclamanților, care înainte de a se adresa instanței, se pot prevala de o procedură amiabilă a concilierii pentru realizarea pretențiilor lor și nu ca o conditionare a accesului la justiție.}

Prin D. nr. 32/(...) pronunțată de I. C.e de C. și Justiție în recursul în interesul legii s-a stabilit caracterul evaluabil în bani al litigiilor având ca obiect constatarea nulității, cum este cazul în speță, precum și în cazul litigiilor având ca obiect anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale.

A.antul a promovat acțiune în instanță în cursul anului 2007, pe care a precizat-o și extins-o la data de (...).

Conform dispozițiilor art.7201 Cod procedură civilă, obligativitatea de a realiza procedura concilierii directe există doar în cazul cererilor în materie comercială evaluabile în bani. C. acestui de chemare în judecată cât și extinderea de acțiune sunt anterioare deciziei pronuntate în cadrul recursului în interesul legii și au fost formulate sub imperiul unei practici neunitare, care nu instituia în mod riguros caracterul evaluabil în bani al acțiunii sale și nici obligativitatea convocării la conciliere. In acest sens, arată că deciziile date in interesul legii dobândesc caracter obligatoriu la momentul publicării acestora in Monitorul Oficial al României iar pe de alta parte aplicarea unei astfel de decizii prin caracterul ei obligatoriu este supusa principiului neretroactivitatii. In prezenta cauza, decizia antemenționată care a instituit caracterul obligatoriu al concilierii directe în cazul litigiilor precum cel dedus judecății a intervenit ulterior depunerii extinderii sale de acțiune.

Examinând apelul, curtea reține următoarele:

Prin încheierea ședinței publice din (...) a T. C. a fost respinsă excepțiade necompetență materială a T. Comercial C. invocată de reprezentantul pârâtului T. I., a fost respinsă excepția prematurității acțiunii în ce privește acțiunea introductivă formulată de reclamant împotriva pârâților T. I. și M. C. SA.

S-a prorogat pronunțarea asupra excepției autorității de lucru judecat și asupra prescripției dreptului la acțiune.

Prin extinderea de acțiune formulată în data de (...) (f. 149) reclamantul apelant a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de donați nr. 416/(...) încheiat între T. I. în calitate de donator și T. B. S., în calitate de donatară, cu consecința restabilirii situației anterioare încheierii actului juridic. C. de constatare a nulității unui act juridic este o cerere evaluabilă în bani, astfel încât reclamantul trebuie să facă dovada parcurgerii procedurii prevăzute de art. 720^{1cp, potrivit căruia, „în procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluționarea litigiului fie prin mediere, fie prin conciliere directă";.}

În sensul aprecierii ca evaluabilă în bani a cererii de constatare a nulității unui act juridic este D. nr. 32/(...) a Înaltei Curți de C. și J.

Caracterul obligatoriu al procedurii concilierii prevăzută de art. 720¹

Cod proc.civ., este dată de dispozițiile legale care reglementează procedura concilierii decizia Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recursul în interesul legii, fiind menită să asigure interpretarea unitară a unei dispoziții legale. Deci la data formulării extinderii de acțiune erau în vigoare dispozițiile art. 720^{1Cod proc.civ., ori de la data existenței unor dispoziții legale se impune necesitatea respectării și aplicării lor.}

Într-adevăr, reclamantul a parcurs calea procedurii prealabile în litigiile premergătoare formulării extinderii de acțiune, însă acestea nu pot suplini această procedură în cazul în speță, respectiv să poată fi asimilate acele proceduri pentru extinderea de acțiune.

Prin prevederile și condițiile impuse de art. 702^{1Cod proc.civ., nu se limitează dreptul și accesul liber al părții la justiție, deoarece art. 6 dinconvenție nu interzice dreptul statului de a prevedea obligația justițiabilului de a parcurge o procedură prealabilă înainte de sesizarea instanței, fără ca această obligație să poată fi nesocotită de parte sau să poată fi apreciată ca o limitare a accesului la justiție.}

Prin încheierea ședinței publice din (...) a T. Comercial C. s-a admisexcepția prescripției dreptului la acțiune privind dividendele pentru perioada exercițiilor financiare aferente anilor 1999-2002, invocată din oficiu de instanță.

Termenul pentru exercitarea dreptului la acțiune pentru dividendele aferente anilor 1999-2002 este prescris, termenul de prescripție fiind de

3 ani prevăzut de D. - lege nr. 167/1958.

Cu privire la data de la care curge acest termen, el curge de la data adoptării hotărârilor de acordare a dividendelor, respectiv data aprobării situațiilor financiare pentru anul pentru care se acordă.

Mai mult, hotărârile de acordare a dividendelor nici nu au fost contestate de apelant.

Reclamantul și-a calificat acțiunea ca reprezentând o acțiune în despăgubiri decurgând din faptul juridic al îmbogățirii fără justă cauză.

În lipsa unei consacrări exprese cu titlu general în cuprinsul codului civil, în vigoare la data formulării cererii, practica judecătorească și literatura de specialitate au susținut condițiile materiale și juridice în care poate fi intentată acțiunea în restituire.

Astfel, s-a stabilit că acțiunea de in rem verso are numai caracter subsidiar, fiind deschisă celui sărăcit numai atunci când nu mai are nicio altă cale de drept comun pentru valorificarea dreptului său la reparațiune.

Deci îmbogățirea fără justă cauză presupune îndeplinirea mai multor condiții materiale și juridice. E. necesar să existe o mărire a patrimoniului uneia dintre părți, să existe o diminuare a patrimoniului altei părți, între acestea fiind obligatorie o strânsă legătură în sensul că ambele reprezintă efectul aceleiași cauze.

Din punct de vedere juridic este necesar ca pentru respectiva situație să nu existe un alt temei și că acțiunea întemeiată pe principiul îmbogățirii fără justă cauză să fie singurul mijloc pentru protejarea dreptului sau interesului legitim.

Or, din cuprinsul acțiunii rezultă că reclamantul invocă săvârșirea unor fapte delictuale din partea pârâtului intimat, ceea ce conduce la ideea că are la îndemână o acțiune în răspundere.

Mai mult, din decizia nr. 5. pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, s-a reținut că nu se face dovada majorării capitalului social al societății, în sensul dispozițiilor art. 205 din L. nr. 31/1990.

Pentru aspectele sus arătate, în baza art. 296 Cod proc.civ., se va respinge apelul declarat de M. M., împotriva sentinței civile nr. 618/0(...) și a încheierii din (...) și din (...) pronunțate în dosarul nr.(...) al T. Comercial C. pe care le va menține în întregime.

Pentru termenul din (...) apelantul formulat precizări și o completare a motivelor de apel, reprezentantul intimatului T. I., invocând excepția decăderii completării motivelor de apel.

Potrivit art. 287(1) pct. 3 Cod proc.civ., „motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul";, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, cerințele de la pct. 3 și 4 sunt prevăzute sub sancțiunea decăderii";.

Cerințele putând fi împlinite până cel mai târziu la prima zi de înfățișare.

Deci o completare a motivelor de apel poate fi depusă până la data de prima zi de înfățișare, prima zi de înfățișare fiind potrivit art.134 Cod proc.civ., acea zi în care pârâtele, legal citate pot pune concluzii";.

În cauză, pentru termenul din (...) au fost legal citate părțile, însă s-a dispus amânarea cauzei pentru a timbra cererea de aderare la apel a intimatului T. I., astfel că la data de (...) pârâtele nu puteau pune concluzii, cauza fiind amânată pentru data de (...), când pârâtele au fost legal citate

și au putut pune concluzii.

Deci excepția decăderii de a depune completarea motivelor de apel în data de (...) va fi respinsă.

C. de aderare la apel a fost anulată ca netimbrată.

Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că părții care a formulat cererea de aderare la apel i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din L. nr.146/1997.

Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează : Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță.

Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara.

Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din L. nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr.

146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, C.ea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin L. fundamentală.

C.ea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționărifinanciare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz).

Constatând că intervenientul T. I. nu și-a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării cererii de aderare la apel, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

A anulat ca netimbrată cererea de aderare la apel formulată de T. I.

Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod proc.civ., a obligat apelantul să plătească intimatului T. I. suma de 16.144,80 lei cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACE. MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge excepția decăderii completării motivelor de apel.

Respinge apelul declarat de M. M., cu dom. ales la C. avocat D. P. G. din C.-N., str. D. nr. 15, et. 1 ap. 3 împotriva sentinței civile nr. 618/0(...) și a încheierii din (...) și din (...) pronunțate în dosarul nr.(...) al T. Comercial C. pe care le menține în întregime.

Anulează ca netimbrată cererea de aderare la apel formulată de T. I., dom. în C.-N., P-ța 14 iulie nr.13

Obligă apelantul să plătească intimatului T. I. suma de 16.144,80 lei cheltuieli de judecată în apel.

D. este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din (...).

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER D. P. C. I. M. N. ȚÂR

Red. D.P. dact. GC; 5 ex/(...)

← Decizia comercială nr. 9639/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii...		Decizia comercială nr. 572/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... →

Decizia comercială nr. 5/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia comercială nr. 5/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii