Decizia comercială nr. 32/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ nr.32/2012
Ședința de la 20 februarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. C.
Judecător C. P.
G. M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de reclamanta T. M., K. ES S. K. împotriva sentinței civile nr. 3978 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimații O. T. M. PRIN C. LOCAL T. M. și O. T. M. PRIN P., având ca obiect obligația de a face.
S-a făcut cauzei, constatându-se că la data de 17.02. respectiv (...), reclamanta apelantă a depus la dosar concluzii scrise. De asemenea, la data de (...), intimatul O. T. M. prin P. a depus la dosar concluzii scrise.
Curtea constată totodată faptul că, prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3978 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al
T.ui M., a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanta T. M., K. es S. K. U., în contradictoriu cu pârâții: O. T. M. prin C. local T. M. și respectiv O. T. M. - prin P. și E.-E. B. es S. Z., prin lichidator D. F. V. es C. K.
A fost obligată reclamanta să achite pârâtului O. T. M. suma de 4000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele: Între pârâta O. T. M. și terțul SC E. E. E. E. B. es S. Z., s-a încheiat contractul de achiziție publică de servicii și lucrări nr. 9907/(...), având ca obiect „. cu stație de epurare în localitățile T. M., B. și M., județul M.";.
În derularea acestui contract, a fost emisă de către furnizorul E. E. SA
U., Sucursala Harghita, factura fiscală nr. 1/2007/4 din (...) pentru achiziționare de materiale pentru suma de 5.647.059,07 lei, factură achitată prin ordinele de plată nr. 1/(...); nr. 6/(...); nr. 620/(...), 619/(...).
Pentru ca pârâta O. T. M., în calitate de autoritate publică contractantă, să poată face plata facturii, a cerut executantului să aducă în localitate întreaga cantitate de tuburi (țeavă) pvc, de diferite dimensiuni, conform devizului de materiale.
În prima fază, pentru a face dovada existenței materialelor necesare execuției proiectului, executantul E. E. K. a încheiat cu alte două societăți, printre care și T. M., K. es S. K. U., convenții de depozitare, prin care furnizorii țevilor recunosc că bunurile identificate devin proprietatea beneficiarului E. E. K. și se obligă să le păstreze pentru aceasta din urmă până vor fi livrate în România, pentru ca apoi, după recepția acestor materiale și achitarea integrală a contravalorii lor de către pârâta O. T. M.,
țevile au fost transportate în România în intervalul februarie 2008 - noiembrie 2008, fiind depozitate în mai multe spații de pe raza orașului T. M. și chiar încorporate în lucrarea de canalizare.
Față de acest cadru contractual, instanța a reținut că între reclamanta T. M., K. es S. K. U. și pârâta O. T. M., nu există niciun raport contractual care să oblige pârâta la restituirea bunurilor solicitate.
Cât privește înțelegerile contractuale dintre reclamantă și terțul E. E. K., în prezent societate aflată în procedură de faliment, acestea nu au relevanță juridică față de calitatea pârâtei de dobânditor de bună-credință a bunurilor, aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit contractului de achiziție publică, executantul E. E. K. avea obligația să prezinte beneficiarului lucrării lista subcontractanților și contractele încheiate cu aceștia, iar, în prezentul proces, s-a solicitat doar citarea acestei firme pentru opozabilitate, fără să se uzeze de prevederile art. 49 - 57 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs T. M., K. ES S. K., solicitând modificarea hotărârii instanței de fond in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata, cu cheltuieli de judecata.
În motivare, a aratat că este proprietar de drept asupra bunurilor enumerate, aflate in prezent in custodia P.iei T. M., care refuza sa i le restituie.
A. cantitate de tevi a fost livrata societatii E. E. SA, in baza contractului comercial incheiat cu aceasta. La solicitarea cumparatoarei E. E. SA tevile au fost transportate in orasul T. M., in vederea ducerii la indeplinire a contractului de achizitie publica nr.9907/(...).
Potrivit contractului incheiat intre apelantă si E. E. SA, art.11, reptul de proprietate asupra tevilor nu se transmite cumparatoarei pana la plata integrala a acestora.
Caracterul translativ de proprietate al contractului de vanzare cumparare determina aplicarea in materie a principiului potrivit caruia: vanzatorul trebuie sa fie proprietarul bunului ce instraineaza "nemo plus juris allium transfere potest quam ipse habet" sau altfel spus, nimeni nu poate transmite ceea ce nu are (nemo dat quod non habet).
F.a de acestea rezulta ca, un contract de vanzare cumparare incheiat de vanzator in frauda dreptului proprietarului, este lovit de nulitate absoluta conform ar.948 cod civil, iar cumparatorul a cumparat pe riscul sau un bun al altuia.
Teza nulitatii vanzarii lucrului altuia rezulta si din dispozitiile art.1095 alin.1 Cd civil, care precizeaza ca plata, in general (inclusiv transferul proprietatii), ca sa fie valabila trebuie sa fie facuta de proprietarul capabil de a instraina lucrul dat in plata.
Astfel sintagma "proprietarul capabil" nu se refera doar la capacitatea de folosinta sau de exercitiul de a instraina, ci si la calitatea de proprietar al vanzatorului.
Paratul O. T. M. a cunoscut inca de la data de (...) toate aspectele pretinse de aceasta, in acest sens fiind incheiat la sediul pimariei un proces verbal in care incepand cu paginile 5-7 s-au discutat aspect legate de acest litigiu, primarul recunoscand fara echivoc faptul ca tevile de canalizare au fost livrate prin intermediul său.
Cu privire la probele existente la dosar, arată că prin inscrisuri care emana de la firma E., recunoaste ca nu a achitat pretul tevilor catre reclamanta T. D. data de E., prin care se afirma ca nu a facturat catre O. T. M. tevile de canalizare. La filele 112, 150 din dosar, se afla Acordul intre E. si
Excalibra si Artconstruct SRL prin care se atesta faptul ca P. T. M. a achitat direct catre aceste societatii sume de bani in cuantum de peste 3 milioane ron, ori in raspunsul la interogator intrebarea 9 au raspuns negativ, aspect ce ridica semne de intrebare. La filele 141, 160, 161 din dosar, in care administratorul judiciar al E., recunoaste ca dreptul de proprietate asupra tevilor apartine societatii T., aspect care reiese si din bilantul de lichidare aflat la filele 164 si urm. Factura emisa de E. la data de (...), precizeaza "achizitionare materiale", fiind o exprimare vaga, fata de care considera ca nu se poate vorbi de o vanzare a tevilor de canalizare.
Recurenta a mai arătat că, prin intampinarea formulata, paratul s-a considerat de buna credinta si nu proprietar, cu toate acesta este un detentor precar, transferul dreptului de proprietate (asupra obiectului contractului de achizitie publica) fiind posibil de realizat doar la finalizarea contractului de achizitie, dupa receptia finala a lucrarilor.
Rezulta fara echivoc faptul ca primaria/achizitorul devine proprietar al lucrarii si al bunurilor incorporate numai dupa semnarea procesului verbal de receptie a lucrarii, astfel ca nu se poate accepta teoria ca primaria devine proprietar al tevilor de canalizare inainte ca acestea sa fie incorporate in lucrare.
Prin întâmpinarea formulată, O. T. M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea in tot ca fiind legala si temeinica a sentintei atacate, obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecata ocazionate de calea de atac a recursului.
În considerente se reține că prezentul litigiu este unul evaluabil in bani, obiectul sau - astfel cum se arata in actiunea introductiva - fiind de
248.647,55 lei, adica peste pragul valoric indicat la art.282 ind.1 c.p.c., situatie in care calea legala de atac impotriva sentintei data de T. M. este apelul. Intr-adevar, sentinta atacata este data cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare, iar reclamanta arata in scris ca formuleaza recurs, insa instanta superioara nu este tinuta de aceste mentiuni, putand sa recalifice calea de atac.
Din modul in care este redactata cererea prin avocat, lipseste temeiul juridic al acesteia, lipsesc argumentele logico-juridice care ar putea conduce la concluzia ca sentinta atacata este nefondata si ar trebui schimbata/modificata, iar textul propriu-zis al motivelor de recurs redactate astfel de avocat nu reprezinta decat aceeasi stare de fapt descrisa si prin actiunea introductiva, iar nu critici de netemeinicie sau nelegalitate aduse sentintei de fond. L. motivelor are ca si consecinta directa imposibilitatea instantei de control judiciar de a aprecia asupra legalitatii caii de atac, iar cu privire la partea adversa, atrage imposibilitatea de a formula si dezvolta aparari pertinente in sustinerea pozitiei procesuale.
Societatea recurenta continua sa se prevaleze de contractul incheiat intre aceasta si cealalta societate maghiara E.-ETIPO care a detinut calitatea de antreprenor general al lucrarii de canalizare din orașul T. M., desi intimatul orasul T. M. este tert fata de acest contract.
Intimatului orașul T. M. nu ii sunt opozabile conditiile de transfer al proprietatii tevilor prevazute in contractul comercial incheiat intre T. si E.-E., iar fata de cantitatile de conducte de canalizare cumparate de or. T. M. in cadrul procedurii de achizitie publica, acesta din urma are calitatea de proprietar al unor bunuri de gen de diferite marci, sortimente si dimensiuni, iar nu calitatea de simplu detentor precar asa cum sustine recurenta.
Teoria caracterului translativ de proprietate al unui contract de vanzare-cumparare initiata de recurenta nu reprezinta o cauza de nulitate absoluta a vanzarii, ci cel mult o cauza de nulitate relativa, conform sustinerilor generalizate ale doctrinei judiciare. In plus, opereaza in favoarea posesorului orasul T. M. prezumtia absoluta de proprietate asupra unor bunuri mobile de gen, fata de care posesorul anterior s-a desesizat voluntar, conform art.1909 alin. 1 Cod civil.
Recurenta mai arata ca intimatul orașul T. M. a recunoscut ca tevile de canalizare au fost livrate prin intermediul societatii T. F.a de aceasta afirmatie arată că antreprenorul general parata E.-E. a adus cantitati foarte mari de conducte de canalizare de diferite marci si dimensiuni pe care le-a depozitat pe teritoriul administrativ al orasului, ca acestea au fost livrate nu doar de T., ci si de P.
Intreaga aparare antamata de recurenta T. se bazeaza pe inscrisuri si afirmatii care provin unilateral de la parata E.-E. A. parata nu doar ca are interes sa sustina pozitia procesuala a reclamantei-recurente din cauza starii sale de insolventa/faliment si a sanselor inexistente de a-si plati datoriile catre furnizorii de materiale, dar nici nu a raspuns interogatoriului formulat si tradus de aceasta, imprejurare care atrage consecintele aplicarii art.225 c.p.c., respectiv recunoasterea faptului ca materialele au fost platite de O. T. M., dar ca societatea E.- E. la randul sau nu a platit mai departe furnizorii proprii.
De asemenea, intimatul a mai susținut că trimiterile la dispozitiile contractului de achizitie publica sunt lipsite de relevanta in privinta unei eventuale posibilitati de modificare in calea de atac a sentintei criticate. Este adevarat ca dispozitiile contractului de servicii si lucrari nr.9907/(...) definesc o intreaga raspundere in sarcina executantului-antreprenor general, o raspundere fireasca menita sa protejeze interesele investitorului-beneficiar, insa aceste articole nu pot fi interpretate in sensul de a crea o situatie mai impovaratoare chiar pentru finantatorul lucrarilor, cel care a indeplinit obligatiile de plata fata de partenerul sau contractual E.- E. si mai ales cel care, fiind autoritate publica, nu poate face plati decat in temeiul unui suport contractual. Or, in cazul reclamantei T., nu exista vreun suport contractual care sa stea la baza efectuarii unor plati.
In plus, la momentul rezilierii contractului de achizitie publica cu E.-E. pe motive de insolventa si intarziere in executarea lucrarilor, a fost facuta o receptie a lucrarilor executate consemnata in procesul-verbal de receptie din (...). Prin urmare, conductele de canalizare achizitionate de primarie au fost realmente puse in opera si incorporate in reteaua de canalizare, intimatul O. T. M. intelegand o data in plus sa se comporte ca un adevarat proprietar.
Recurenta T. nu face nici o referire la faptul ca nu a reusit sa raspunda solicitarilor instantei de fond de a depune la dosar documentele de provenienta a marfii, documentele de insotire a marfii pe durata transportului (avize, CMR, etc), desi in mod special li s-a pus in vedere acest lucru de catre instanta la termenul din (...).
Sentinta pronuntata de T. M. este legala si temeinica, iar instanta a retinut corect atat starea de fapt prin exemplificarea probelor relevante, cat si temeiurile juridice incidente. Asadar, tribunalul a retinut ca intre paratul O. T. M. si E.-E. U. s-a incheiat contractul de achizitie publica de servicii și lucrari nr.9907/(...), avand ca obiect canalizare cu statie de epurare in localitatile T. M., B., M. In derularea acestui contract, a fost emisa de catre furnizorul E.-E. factura fiscala nr.I/2007/4 din (...) in suma de 5.647.059,07lei pentru achizitionare de materiale, factura care a fost achitata prin ordinele de plata nr.11/(...), nr.6/(...), nr.619/(...), nr.620/(...).
Pentru ca paratul orașul T. M., in calitate de autoritate publica contractanta, sa poata face plata facturii, a cerut executantului sa aduca in localitate intreaga cantitate de teava pvc, de diferite dimensiuni, conform devizului de materiale. In prima faza, pentru a face dovada existentei materialelor necesare executiei proiectului, executantul E.-E. a incheiat cu alte doua societati, printre care si T., conventii de depozitare, prin care furnizorii tevilor recunosc ca bunurile identificate devin proprietatea beneficiarului E.-E. si se obliga sa le pastreze pentru aceasta din urma pana vor fi livrate in R.ia, pentru ca apoi, dupa receptia acestor materiale si achitarea integrala a contravalorii lor de catre paratul orașul T. M., tevile au fost transportate in R.ia in intervalul februarie 2008-noiembrie 2008, fiind depozitate in mai multe spatii de pe raza orasului T. M. si chiar incorporate in lucrarea de canalizare.
F.a de acest cadru contractual, instanta a retinut ca intre reclamanta
T. si paratul orașul T. M. nu exista nici un raport contractual care sa oblige paratul la restituirea bunurilor solicitate.
Cat priveste intelegerile contractuale dintre reclamanta T. si parata E.-
E. aflata in procedura de faliment, instanta de fond a mai retinut ca acestea nu au relevanta juridica fata de calitatea paratului de tert dobanditor de buna-credinta a bunurilor si fata de imprejurarea ca parata E.-E. nu a respectat obligatia din contractul de achizitie publica de a notifica autoritatii contractante lista subantreprenorilor si contractele incheiate cu acestia.
În ședința publică din data de (...), instanța a recalificat calea de atac formulată din recurs în apel, raportat la obiectul litigiului și valoarea acestuia.
La solicitarea expresă a instanței, apelanta a precizat expres că a formulat o acțiune în revendicare mobiliară, iar, în subsidiar, în cazul în care nu se pot restitui bunurile, a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii acestora.
Analizând sentința apelată în limitele apelului formulat, în temeiul dispozițiilor art.295 și 296 C.proc.civ., instanța constată următoarele:
Litigiul dintre părți are ca obiect restituirea unor bunuri (conducte de canalizare - 1426 buc - 7130 ml) cu privire la care apelanta - reclamantă a susținut că se află în custodia pârâtului - intimat, posesor de rea - credință, iar dacă restituirea în natură nu este posibilă, s-a solicitat obligarea la plata contravalorii acestora.
În motivarea cererii sale, apelanta a invocat existența unui contract de vânzare - cumpărare încheiat cu societatea E. E. SA U. Sucursala Harghita și a susținut că, în temeiul acestui contract, a livrat cantitatea menționată de conducte acestei societăți, care le-a livrat apoi pârâtului, în executarea contractului de achiziție publică nr.9907/(...). Întrucât contractul încheiat cu terța societate conține o clauză care prevede că dreptul de proprietate asupra conductelor nu se transmite cumpărătoarei până la achitarea integrală a acestora (art.11), apelanta se consideră în continuare proprietar asupra conductelor ce fac obiectul contractului și apreciază că pârâtul le deține fără drept.
Întrucât temeiul de drept indicat la finalul cererii de chemare în judecată este art.969 C.civ., instanța de fond a soluționat acțiunea pe tărâm contractual și a respins-o, reținând că între reclamanta vânzătoare a conductelor către societatea E. E. și pârâtul O. T. M. nu există raporturi contractuale.
În recursul formulat și recalificat ca apel, reclamanta a reiterat faptul că este proprietarul bunurilor și pârâtul refuză restituirea acestora, deși nu are nici un drept asupra lor.
Față de argumentele invocate atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât și al căii de atac, instanța a solicitat ca reclamanta să precizeze expres temeiul cererii sale, reprezentantul acesteia indicând că acțiunea formulată este o revendicare mobiliară, precizare față de care curtea va analiza îndeplinirea condițiilor specifice - cu prioritate, faptul că bunurile cu privire la care reclamanta pretinde că are un drept de proprietate se află la posesorul neproprietar.
Argumentarea instanței de fond conform căreia între părți nu există raporturi contractuale (fapt necontestat în calea de atac) este temeinică, însă nu analizează ipoteza invocată de apelantă, și anume faptul că bunurile revendicate au ajuns indirect în posesia pârâtului pretins neproprietar, de la care pot fi revendicate chiar în lipsa unor relații contractuale, cu condiția ca reclamanta să facă dovada îndeplinirii condițiilor specifice ale revendicării mobiliare.
Din analiza întregului material probator administrat, curtea apreciază că apelanta nu a probat identitatea dintre bunurile pretins livrate societății E.
E. și cele incorporate în lucrările de canalizare realizate în temeiul contractului de achiziție publică nr.9907/(...). Conductele de canalizare ce fac obiectul contractului nr.08 - 2 - 128/(...) sunt tip KG, cu dimensiunile ø
250/5 ml, cantitatea fiind de 1426 bucăți/68 tone, iar reclamanta nu a făcut dovada faptului că a și livrat către societatea E. E. aceste bunuri - nu a fost depus niciun înscris doveditor în acest sens (cum ar fi procese - verbale de predare - primire sau avize de însoțire a mărfii). Pe de altă parte, din procesul verbal de recepție nr.10602/(...) (anterior deci încheierii contractului între apelantă și E. E.) rezultă că intimatul - pârât a recepționat inclusiv conducte de alte tipuri și dimensiuni, fără a se face mențiunea provenienței acestora de la apelanta - reclamantă. Dimpotrivă, din convențiile de înmagazinare nr.10602 și 10603 încheiate la data de (...) între E. E. și alte societăți din U. rezultă că mai multe produse identificate după un anumit număr de comandă vor fi înmagazinate ca fiind proprietatea E. E., furnizor fiind aceste terțe societăți. Pârâtul a răspuns la interogatoriul adresat, printre altele, că livrarea bunurilor de către E. E. s-a făcut în perioada februarie - noiembrie
2008, anterior deci încheierii contractului invocat de reclamantă.
Prin urmare, deși instanța de fond a analizat pretențiile reclamantei numai pe tărâm contractual, soluția de respingere a acțiunii este corectă, inclusiv pentru argumentele expuse anterior, criticile apelantei neputând fi reținute. În apel nu s-a adus niciun element probatoriu nou, fiind reiterate considerațiuni cu privire la momentul transferului dreptului de proprietate și la calificarea pârâtului ca fiind posesor de bună sau de rea credință, însă nu s-a argumentat și nici dovedit faptul că bunurile revendicate au fost livrate acestuia.
Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că soluția primei instanțe de respingere a cererii de chemare în judecată este legală șitemeinică, astfel că, în temeiul art.296 C.proc.civ., va respinge apelul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate.
La solicitarea intimatului, în temeiul art.274 alin.1 C.proc.civ., apelanta va fi obligată să-i plătească acestuia suma de 4.960 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariul achitat avocatului care a reprezentat partea.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge apelul declarat de reclamanta T. M., K. ES S. K. împotriva sentinței civile nr.3978/(...), pronunțate în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatului O. T. M. suma de 4.960 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTOR G. A. M. C. C. P. M. T.
Red. C.P./Dact. GC
4 ex/(...)
Jud. primă instanță: E. C.
| ← Decizia comercială nr. 9982/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 3363/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
