Decizia comercială nr. 49/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 49/2012
Ședința de la 16 M. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător M.-I. I.
G. A. B.
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâta S. A.-R. A. S. respectiv de reclamanții B. M., B. A. L., B. I.A A. și B. I. împotriva sentinței civile nr. 6030/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui Maramureș, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă consilier juridic N. S. în reprezentarea intereselor apelantei A. SA, lipsă fiind restul părților.
S-a făcut cauzei de către grefier, după care, se constată că la data de 14 martie 2012 apelanții reclamanți au depus la dosar, prin registratură, practică judiciară.
Reprezentanta apelantei A. SA depune la dosar completare la întâmpinare la care s-a anexat un set de înscrisuri în probațiune.
Totodată, aceasta solicită instanței efectuarea unei adrese către medicul de familie al doamnei B. M., pentru a comunica o copie după fișa medicală a acesteia, pentru a se dovedi aspecte legate de starea depresivă a acesteia.
Curtea, după deliberare, respinge cererea în probațiune, aceasta nefiind pertinentă și utilă raportat la obiectul cauzei.
În continuare, reprezentanta apelantei susține excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. V., excepție întemeiată pe R. consiliului de M. al C. E. nr. 75 din (...).
Curtea, după deliberare, unește cu fondul excepția lipsei calității procesuale active și, constatând că nu sunt alte cereri de formulat, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta apelantei SC A. SA solicită admiterea apelului propriu și respingerea apelului declarat de reclamanți, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 6030/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Maramureș s-a admis în parte acțiunea promovată de reclamanții B. M., B. A. L. și B. I., B. I.A A. și B. V., în contradictoriu cu pârâta SC A.-R. A. SA B. și în consecință, a fost obligată pârâta SC A.-R. A. SA să plătească fiecăruia dintre reclamanții B. M., B. A. L., B. I.A A. și B. I. suma de 20.000 Euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu titlu de daune morale iar reclamantului B. V. suma de 10.000 euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale, cu penalități de 0,1% pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului.
A fost obligată pârâta SC A.-R. A. SA să plătească fiecăruia dintre reclamanții B. M., B. A. - L., B. I.A - A., B. I. și B. V. suma de 670,11 lei reprezentând daune materiale cu penalități de 0,1% pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin R. pronunțată în Dosar nr. 579/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria
Sighetu Marmației (fila 19 dosar fond) s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul T. I. S. pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzut de art. 178 alin. 2 Cod penal.
În cuprinsul rezoluției se reține că la data de (...), în jurul orelor 24:30, făptuitorul T. I. S. conducea autoturismul Audi (...) pe strada F. din S. M., având pe bancheta din dreapta pe numitul B. I., condiții în care la o curba deosebit de periculoasă semnalizată corespunzător, a pierdut controlul asupra direcției de mers, ieșind de pe carosabil, prin traversarea șoselei spre stânga, după care s-a izbit frontal de capătul unui podeț, împrejurări în care făptuitorul a decedat pe loc, iar pasagerul din dreapta ulterior, la scurt timp.
Prin referatul din data de (...) organele de cercetare penală au propus în temeiul art.10 lit. b si g Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale față de făptuitorul T. I. S., deoarece accidentul de circulație deși s-a produs din culpa sa, nu poate forma obiectul răspunderii penale, întrucât făptuitorul a decedat.
Reclamanta B. M. este soția supraviețuitoare a numitului B. I., reclamanții
B. A. L., B. I. A. și B. I. sunt fiii defunctului, iar reclamantul B. V. este fratele acestuia.
La data producerii accidentului rutier autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare (...) era asigurat RCA la SC A.-R. A. SA cu polița de asigurare seria
RO/02/X1/SP nr. 005243886 din (...) cu valabilitate de la (...) până la (...).
Accidentul rutier s-a produs la data de (...), situație în care sunt incidente dispozițiile Ordinului CSA nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, publicat în Monitorul Oficial nr. 344/(...).
Potrivit dispozițiilor art. 45 pct. 3 din Ordinul CSA nr. 5/2010 despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească și în cazul în care nu se pot trage concluzii cu privire la cuantumul prejudiciilor produse iar dispozițiile art. 50 alin. 2 din Legea 136/1995 prevăd că în caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv.
Dispozițiile art. 49 pct. 2 din Ordinul CSA nr. 5/2010, prevăd faptul că în caz de deces la stabilirea despăgubirilor se au în vedere cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative (lit. a), se vor acorda și daune morale în conformitate cu legislația și jurisprudența din România (lit. d).
Cât privește daunele morale, este evident ca reclamanții au suferit un prejudiciu moral cauzat de dispariția persoanei dragi, despăgubirile morale având scopul de a alina oarecum suferința pricinuită de moartea soțului, respectiv a tatălui ori a fratelui, cuantificarea acestora urmând a se face într-un mod cât mai realist sens în care se va avea în vedere și faptul că în situația de față, decesul victimei a survenit ca urmare a săvârșirii unei infracțiuni din culpă și nu cu intenție, iar pe de altă parte pierderea suferită de membrii familiei, nu va putea fi niciodată suplinită în totalitate prin acordarea unor sume de bani.
Din depoziția martorului P. N. a reieșit faptul că defunctul era un bun gospodar, era capul familiei, oferea suport moral și material soției și copiilor săi.
Raportat la cele expuse anterior, instanța de fond a apreciat că nivelul daunelor morale acordate reclamanților trebuie să fie în limite rezonabile, în concordanță cu jurisprudența în materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor șicu nivelul general de dezvoltare economică a țării, iar faptul că despăgubirile morale urmează a fi plătite de asigurator în baza unui contract de asigurare nu poate constitui un motiv de amplificare a acestora, motiv pentru care se va stabili obligația pârâtei de a plăti reclamanților B. M., B. A. L., B. I. A. și B. I. suma de
20.000 Euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din data plății cu titlu de daune morale, iar reclamantului B. V. suma de 10.000 Euro sau echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale.
Potrivit art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010 dacă asiguratorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma cuvenită, care se plătește de asigurator, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere.
Dispozițiile art. 74 din ordinul CSA nr. 5/2010 prevăd faptul că în cazurile în care despăgubirile se stabilesc prin hotărâre judecătorească, asiguratorul RCA va acorda despăgubiri în baza hotărârii judecătorești rămase definitive, dispozițiile art. 36 prevăzând obligația asiguratorului de a plăti despăgubirea la momentul la care primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma pe care este obligat să o plătească.
Raportat la dispozițiile legale sus menționate, s-a apreciat că penalitățile de
0,1% pe zi de întârziere sunt datorate de pârâtă de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului și nu de la data introducerii acțiunii așa cum s-a solicitat de către reclamanți.
În ceea ce privește întinderea despăgubirilor materiale, instanța de fond a reținut că potrivit art. 49 pct. 2 lit. a din Ordinul CSA nr. 5/2010 acestea trebuie probate cu documente justificative, or în situația de față, în probațiune, reclamanții au depus factura nr. 194/(...) reprezentând contravaloarea sicriului, a crucii și alte accesorii în valoare de 1325,56 lei (fila 42) și chitanța emisă la (...) de S. J. de U. „. C. O. referitoare la taxa de 25 lei pentru eliberarea certificatului constatator al decesului, valoarea cheltuielilor probate cu înscrisuri fiind astfel de
1350,56 lei. La aceste cheltuieli, instanța a adăugat suma de 2.000 lei reprezentând alte cheltuieli legate de înmormântarea defunctului B. I., în acest sens avându-se în vedere că mesele organizate pentru pomenirea defunctului au fost organizate la domiciliul părților, astfel încât întinderea daunelor materiale dovedite de părți se ridică la suma de 3.350,56 lei. Și în privința despăgubirilor materiale se va face aplicarea dispozițiilor art. 36, 37 și 74 din Ordinul CSA nr.
5/2010 în ceea ce privește obligațiile pârâtei de plată a penalităților de 0,1% pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului.
Pentru considerentele sus menționate, în baza art. 50 alin. 1 din Legea nr.
136/1995 coroborat cu dispozițiile Ordinului CSA nr. 5/2010 acțiunea a fost admisă în parte, potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe reclamanții B. M., B. A. L., B. I.A A. și B. I.,respectiv pârâta S. A.-R. A. S. au formulat apel.
În apelul formulat de pârâta S. A.-R. A. S. se solicită schimbarea sentinței atacate în sensul diminuării cuantumului daunelor morale și materiale admise.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că, față de cererea de despăgubiri adresată de reclamanți, a fost deschis dosarul de daună cu nr. M. si s-a procedat la înaintarea către reclamanti a unei oferte în cuantum de 35.000 Euro, sumă acoperitoare pentru prejudiciul material si moral suferit de reclamanți. A. ofertă în mod nejustificat a fost considerata de către reclamanți ca neîndestulătoare, formulând pe cale de consecința prezenta acțiune.
Având în vedere starea de fapt, pârâta consideră că nu se află în culpă procesuala , nu a refuzat plata despăgubirii pe cale amiabilă, a înaintat către reclamanți o ofertă de despăgubire care reprezintă o reparație justă si integrală aprejudiciului suferit, apreciind că această sumă nu reprezintă un echivalent al vieții pierdute ci o reparație a prejudiciului suferit, dar care nu este permis sa depășească limitele echității pentru a se transforma într-o îmbogățire fără justă cauză a reclamanților .
Din această perspectivă, pârâta apreciază ca reclamanții au dat dovada de rea-credința în relațiile cu asiguratorul A. SA acesta considerând în mod nejustificat că plata unei sume exorbitante de bani este aptă să repare suferința unor persoane. Acordarea daunelor morale tinde să acopere un prejudiciu moral ce nu poate fi cuantificabil pecuniar si trebuie să reprezinte o reparare a acestuia în sensul unei compensații sau satisfacții compensatorii .
Faptul ca despăgubirile morale urmează să fie preluate de asiguratorul RCA în baza unui contract de asigurare nu poate constitui motiv de amplificare a nivelului acestor despăgubiri, fără justificare în prevederile legale. Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, este de reținut ca aceasta nu este supusa unor criterii legale de determinare. In acest caz, cuantumul daunelor morale se stabilește, prin apreciere ca urmare a aplicării de către instanța de judecata a criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauza, în plan fizic si psihic, împotriva valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, măsura în care le-a fost afectata situația familiala, profesionala si sociala. Insă toate aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabila, corespunzătoare prejudiciului real si efectiv produs victimelor.
Pârâta nu contestă suferința provocată reclamanților ca urmare a decesului soțului, tatălui si respectiv fratelui reclamanților, dar nivelul daunelor morale trebuie sa fie în limite rezonabile, in concordanță cu jurisprudența in materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor si cu nivelul general de dezvoltare economica a României.
In privința daunelor materiale acordate de către instanța de fond, pârâta apreciază că acestea sunt prea mari, având în vedere că probarea cu înscrisuri este obligatorie, deoarece tot ceea ce nu este probat cu documente justificative nu poate fi suportat de către asigurator, iar susținerile martorului audiat sunt subiective. Apoi, asiguratorul plătește despăgubiri nu pe baza delictuală ci în baza contractului de asigurare obligatorie de răspundere civila auto, în termenii si condițiile stabilite prin O. C.
Pe de altă parte, pârâta a considerat ca instanța de fond trebuie să aibă în vedere probatoriul administrat în cauză precum si faptul ca acest proces nu se poate transforma intr-un mijloc de îmbogățire fără justă cauza a reclamanților.
În apelul formulat de reclamanții B. M., B. A. L., B. I.A A. și B. I. se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul majorării daunelor morale și materiale în limitele solicitate.
În motivarea apelului, reclamanții au arătat că la cuantificarea prejudiciului moral pe care l-au suferit, instanța de fond a avut în vedere că decesul victimei a survenit ca urmare a săvârșirii miei infracțiuni din culpă și nu cu intenție, că pierderea suferită de membrii familiei defunctului nu va putea fi niciodată suplinită în totalitate prin acordarea unor sume de bani și, în fine, că, din depoziția martorului audiat a reieșit faptul că defunctul era un bun gospodar, era capul familiei, oferea suport moral și material soției și copiilor săi.
Raportat la acestea, reclamanții au apreciat că susținerile instanței în sensul că săvârșirea faptei din culpă, venitul mediu pe cap de locuitor și nivelul general de dezvoltare a societății justifică acoperirea de o manieră neglijabilă a prejudiciului pe care subsemnații l-am suferit, sunt eronate.
Astfel, ca temei al acțiunii, reclamanții au invocat dispozițiile art. 998-999
C. civ., din interpretarea cărora rezultă că orice daună trebuie reparată, iar repararea nu poate fi decât integrală, deoarece răspunderea civilă se realizează înprimul rând prin reparare, iar repararea nu poate fi, prin definiție, decât integrală.
În stabilirea întinderii despăgubirilor trebuie avute în vedere anumite criterii și principii care pot orienta judecătorul. Aceste criterii au fost formulate în doctrină și sunt oglindite în jurisprudență. Importanța prejudiciului nepatrimonial se apreciază în strânsă legătură cu importanța valorii morale lezate prin fapta ilicită. În consecință, prejudiciul nepatrimonial este cu atât mai important, cu cât valoarea lezată prin fapta ilicită este mai importantă pentru persoana vătămată. De aceea, strans legată de importanța valorii morale lezate, în aprecierea subiectivă a ei, un rol semnificativ îl au aspectele privind anumite particularități ale victimei: vârsta, sexul, profesia, împrejurările speciale în care se află și care o fac să dea o apreciere diferită, personală prejudiciului.
Dreptul la viață, sănătate, integritate corporală este inclus în categoria drepturilor subiective inerente ființei umane și este garantat, fiind expres prevăzut în categoria drepturilor fundamentale reglementate de art. 22 din Constituția României.
Drepturile legate de viața, integritatea fizică și psihică a persoanei sunt drepturi subiective absolute, fiind opozabile erga omnes. Tuturor participanților la viața socială le revine obligația generală de a nu le aduce atingere".
Răspunderea civilă contribuie la ocrotirea personalității umane în mod direct, prin aceea că obligația de reparare urmărește înlăturarea urmărilor negative aduse persoanei umane.
Repararea prejudiciului este guvernată de două principii fundamentale: principiul reparației în natură și principiul reparației integrale.
În cuantificarea întinderii despăgubiri lor ce urmează a fi acordate pentru repararea integrală a daunei, un rol esențial i-a revenit în țara noastră jurisprudenței, care a stabilit mai multe reguli generale ce guvernează și constituie un sprijin incontestabil în activitatea practică, între care:
- reparația trebuie să fie în concordanță cu dimensiunea prejudiciului;
- reparația nu poate fi influențată de situația personală patrimonială a victimei sau a autorului faptei ilicite";
- în stabilirea reparației, forma și gradul culpei nu au niciun fel de relevanță, autorul va fi obligat să repare întregul prejudiciu", răspunzând chiar și pentru culpa cea mai ușoară"",.
Urmare a pierderii soțului în împrejurările producerii accidentului de circulație, reclamanta B. M. a suferit un prejudiciu afectiv care se concretizează în suferințele psihice intense pe care le-am trăit de la producerea evenimentului și pe care le trăiește în continuare. Totodată, a suferit un prejudiciu psihologic, constând din alterări ale stări de sănătate, acest prejudiciul rezultând din adeverința medicală emisă la data de 30 decembrie 2011 de Secția P. a S. M. S. M., urmând tratament medicamentos.
Un alt motiv de netemeinicie al hotărârii apelate se referă la faptul că instanța a admis în parte cererea privind acordarea daunelor materiale deși acestea au fost dovedite în totalitate. Astfel, la stabilirea cuantumului despăgubirilor materiale, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 49 pct.
2 lit. a) din Ordinul CSA nr. 5/2010, în vigoare la data producerii accidentului.
Față de această dispoziție legală și față de faptul că reclamanții au probat prejudiciul material doar în parte cu documente justificative, instanța a înlăturat depoziția martorului audiat și a admis în parte cererea de acordare a acestor despăgubiri, în limita sumei de 670,11 lei pentru fiecare dintre reclamanții.
Reclamanții apreciază că și aceste susțineri ale instantei de fond sunt eronate, față de dispozițiile art. 26 alin. (1) din același ordin CSA, care dispun: "Asigurătorul ReA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehicululuiasigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de probă ".
Reclamații au dovedit prejudiciul suferit în parte cu documente justificative, în parte cu martorul încuviințat de instanță.
La stabilirea cuantumului daunelor materiale, instanța va aprecia asupra cuantumului total al cheltuielilor de înmormântare și pomenire, prin prisma actelor doveditoare coroborate cu declarațiile martorilor audiați cu privire la acest aspect, ținând seama, totodată, de faptul că ar fi absurd și total inechitabil a se pretinde rudelor apropiate ale victimei ca în momentele de maximă tristețe pricinuite de comemorarea morții celui dispărut să se îngrijească, în principal, de preconstituirea de probe pentru proces.
Analizând apelurile formulate, Curtea reține următoarele:
Prin apelurile formulate, toate părțile litigante au formulat critici cu privire la modalitatea în care instanța de fond a evaluat cuantumul daunelor morale și întinderea daunelor materiale, motiv pentru care Curtea va analiza în mod grupat aceste critici.
Cu ocazia judecării apelului, apelanta S. A.-R. A. S. a mai adus în discuția instanței excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. V., susținând că acesta nu este îndreptățit să solicite daune morale pentru prejudiciul cauzat prin decesul fratelui său B. I. întrucât reparația pentru prejudiciul de afecțiune este rezervată exclusiv părinților, soțului și copiilor victimei potrivit Rezoluției Comitetului de M. ai C. E. nr. 75 din 14 martie 1945, care se impune a fi aplicată în temeiul principiului priorității dreptului comunitar.
În primul rând, Curtea ține să atragă atenția apelantei S. A.-R. A. S. că se află într-o profundă eroare atunci când susține că rezoluția precitată emană de la o instituție comunitară și că ar avea o forță juridică obligatorie pentru statele membre în virtutea art. 249 al T.ui CE. Actul la care face referire apelanta emană de la organismul de decizie al C. E., care s-a constituit în anul 1949 ca o organizație interguvernamentală menită să protejeze drepturile omului și supremația dreptului. Consiliul E. a luat ființă cu mult înaintea U. E., ca o organizație de sine stătătoare, a cărei activitate nu este guvernată de T. de instituire a U. E. invocat de apelantă. Comitetul de M. este organul executiv al acestei organizații, iar rezoluțiile adoptate de acesta nu au forță juridică obligatorie pentru statele membre, ci doar statutul unei norme de recomandare.
De altfel conținutul Rezoluției Comitetului de M. ai C. E. nr. 75 din 14 martie 1945 a fost analizat în mod trunchiat de către apelantă, actul în sine neinterzicând în mod expres statelor membre acordarea de reparații pentru prejudiciul de afecțiune rudelor colaterale.
La interpelarea instanței apelanta a recunoscut că în legislația română nu există nicio dispoziție care să nege dreptul rudelor colaterale de a obține daune morale de la societatea de asigurare. Pe de altă parte în jurisprudență se recunoaște în mod constant fraților și surorilor defunctului dreptul de a beneficia de daune morale pentru repararea prejudiciului suferit prin deces.
Prin urmare, Curtea va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. V.
Revenind la situația de fapt dedusă judecății, Curtea reține că la data de (...) a avut loc pe strada F. din S. M. un accident rutier. Din rezoluția din (...) a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației emisă în dosarul nr.579/P/2011 rezultă că autoturismul implicat în accident a fost condus de numitul T. I. S. ce era însoțit de reclamant, acesta ocupând locul din partea dreaptă față. Întrucât conducătorul auto a pierdut controlul asupra direcției de mers într-o curba deosebit de periculoasă, autoturismul s-a izbit frontal decapătul unui podeț, împrejurări în care ambii ocupanți ai autovehiculului au decedat.
Autoturismul implicat în accident era asigurat RCA la pârâta S. A.-R. A. S.
Prin sentința apelată pârâta a fost obligată să plătească reclamanților B.
M., B. A. L., B. I.A A. și B. I. câte 20.000 euro cu titlu de daune morale și câte
670,11 lei cu titlu de daune materiale. Pârâta a mai fost obligată la plata sumei de 10.000 euro, cu titlu de daune morale și la plata sumei de 670,11 le cu titlu de daune materiale în favoarea reclamantului B. V.
Prin apelurile formulate atât reclamanții cât și pârâta s-au declarat nemulțumiți de cuantumul daunelor materiale și al celor morale fixat de prima instanță.
În privința despăgubirilor materiale se constată că prima instanță le-a considerat dovedite în limita sumei de 3.350,56 lei, din care 1325,56 lei reprezentând contravaloarea sicriului și a accesoriilor, 25 lei - taxa pentru eliberarea certificatului constatator al decesului, și 2000 lei, cheltuieli ocazionate de organizarea înmormântării.
Prin acțiunea introductivă daunele materiale au fost estimate la 20.000 lei.
În dovedirea acestor pretenții, reclamanții s-au prevalat de o chitanță care atestă plata sumei de 25 lei ( f. 41 ), o factură fiscală emisă pentru suma de
1325,56 lei ( f. 42 ) și de depoziția martorului P. N. ( f. 101 ).
În mod corect, prima instanță a inclus în cuantumul daunelor materiale sumele ce rezultau din cuprinsul chitanței și al facturii fiscale, care erau certe și lichide, și a acordat în echitate o sumă de 2000 lei cu titlu de cheltuieli ocazionate de organizarea înmormântării.
Solicitarea reclamanților de a majora daunele materiale la 20.000 lei este nejustificată în condițiile în care nu au probat prin acte scrise decât suma de
1350,56 lei. Depoziția martorului P. N. în cuprinsul căreia se afirmă că pentru organizarea înmormântării s-ar fi cheltuit 20.000 lei nu poate fi primită întocmai deoarece este una singulară, iar martorul nu a afirmat nici un moment că a asistat personal la efectuarea unor plăți legate de acest eveniment, fapt ce ar putut crea convingerea instanței că acesta cunoaște cuantumul exact al cheltuielilor de înmormântare. De altfel chiar din cuprinsul declarație rezultă că acesta doar estimează valoarea cheltuielilor de înmormântare la 20.000 lei și nu că ar cunoaște întinderea exactă a acestor cheltuieli.
Cu toate acestea, dat fiind că obiceiul locului obligă membrii familiei la organizarea unei mese de înmormântare, ritual care de altfel a și avut loc după cum reiese din depoziția martorului audiat, în mod corect și rezonabil a estimat prima instanță că acordarea sumei de 2000 lei ar fi suficientă pentru acoperirea acestor cheltuieli, dat fiind că reclamanții nu au prezentat documente justificative suplimentare în acest sens.
Pe de altă parte nu pot fi primite nici argumentele pârâtei S. A.-R. A. S.A aduse în sprijinul tezei că reclamanții nu ar fi îndreptățiți nici măcar la încasarea acestei sume de 2000 lei pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare deoarece nu au prezentat documente justificative.
Așa cum s-a menționat în paragrafele anterioare suportarea acestor cheltuieli de către reclamanți a fost reală, iar cuantumul lor a fost fixat de prima instanță cu respectarea principiului echității, raportându-se la depoziția martorului audiat. Întrucât obligația de plată a societății de asigurare se grefează pe un caz de răspundere civilă delictuală, întinderea prejudiciului se poate proba prin orice mijloace de probă, inclusiv prin depoziții de martori cum s-a întâmplat în cazul de față.
Cât privește cuantumul daunelor morale Curtea apreciază că acesta a fost în mod corect și echitabil estimat de către judecătorul fondului, cu luarea înconsiderare atât a gradului de rudenie a fiecărui reclamant în parte față de victimă cât și a suferinței generate de decesul intempestiv al acesteia.
În cazul concret dedus judecății, aspectele care prezintă relevanță pentru stabilirea întinderii daunelor morale sunt cele referitoare la vârsta defunctului B.
I. - de doar 52 ani - care avea în întreținere o soție și trei copii și cu care se afla în strânse relații de afecțiune înainte de a interveni decesul.
Date fiind relațiile de afecțiune care există și se consolidează într-o căsnicie, decesul unuia dintre soți creează o inevitabilă și mare suferință soțului supraviețuitor, iar prejudiciul moral se impune a fi reparat prin echivalent. Așa s- a întâmplat și cazul de față, soția defunctului, B. M., rămânând văduvă la doar
46 de ani. D. soțului i-a cauzat o veritabilă depresie așa cum reiese din înscrisurile medicale aflate la dosarul cauzei.
În egală măsură au fost afectați și cei trei copii B. A. L., B. I.A A. și B. I., chiar majori fiind, întrucât tatăl lor continua să-i sprijine, niciunul dintre cei trei copii neîntemeindu-și o familie până în prezent.
Prima instanță a ținut cont de faptul că celălalt reclamant, B. V., se afla la data decesului doar în relații de rudenie colaterale cu defunctul și a estimat că acordarea unor daune morale de 10.000 euro este mai apropiată de prejudiciul suferit de acest apelant, fiind firească tratarea diferențiată a reclamanților în funcție de gradul de rudenie cu victima.
Curtea apreciază că sumele acordate cu titlu de daune morale sunt mai mult decât rezonabile și vor fi păstrate în totalitate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 296 C.proc.civ., Curtea va respinge apelurile declarate de pârâta S. A.-R. A. S. respectiv de reclamanții B. M., B. A. L., B. I.A A. și B. I. împotriva sentinței civile nr. 6030/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui Maramureș, pe care o păstra în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge excepția lipsei calității procesuale active.
Respinge apelurile declarate de pârâta S. A.-R. A. S. respectiv de reclamanții B. M., B. A. L., B. I.A A. și B. I. împotriva sentinței civile nr. 6030/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui Maramureș, pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16 martie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, G.,
G.-A. N. M. I. I. A. B.
Red.M.I.I./(...). Dact.H.C./8 ex. Jud.fond: M. P..
| ← Decizia comercială nr. 10466/2012, Curtea de Apel Cluj -... | Decizia comercială nr. 9982/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
