Decizia comercială nr. 3949/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 3949/2012

Ședința din data de 16 Mai 2012

I. constituită din:

PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T.

JUDECĂTOR M. H.

GREFIER D. C.

S-au luat în examinare recursurile declarate de intervenienții SC F. SA reprezentată de președintele consiliului de administrație D. G., intervenienții I. M., V. O. și P. V. împotriva sentinței civile nr. 6778 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC F. SA reprezentată de președintele consiliului de administrație condus de Bor E., având ca obiect - C. în baza OUG 1. - cerere de interventie.

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 mai 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C.EA

Prin sentința civilă nr. 6778 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr. (...) s-au respins, ca inadmisibile, cererile de intervenție formulată de către intervenientele SC F. SA prin D. G., I. M., V. O. și P. V. împotriva pârâtei SC F. SA prin P. R.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

În primul rând, este evident că cererea de intervenție reglementată de OUG nr. 1., nu are caracterul și natura juridică a cererii de intervenție reglementată de prevederile C. de procedură civilă. În prima situație, „cererea de intervenție";

(denumită nefericit de legiuitor astfel), este practic o cerere principală de chemare în judecată, prin care cineva dorește ca anumite solicitări adresate registrului comerțului să nu fie menționate în acel registru. Prin urmare, ea nu trebuie să fie nici admisă în principiu și nici nu trebuie să stea pe lângă o altă acțiune pornită deja. A. precizare trebuie făcută pentru că înseși intervenientele au cerut admiterea în principiu a cererii lor, fapt ce, așa cum s-a spus, nu trebuie făcut.

Pe fondul cauzei, nu poate fi verificată, în acest proces, calitatea de acționari ai intervenienților și ai celor care au adoptat hotărârea. Pentru neînțelegerile ivite cu privire la cine sunt acționarii societății pârâte și câte acțiuni dețin fiecare, trebuie formulată un alt fel de acțiune. Pe calea intervenției reglementată de OUG nr. 1., nu se poate discuta, analiza și stabili, în ce măsură actele de cesiune de părți sociale încheiate de-a lungul timpului între foști acționari ai pârâtei și diferite alte persoane sunt valabile, obiectul acțiunii prezente fiind cu totul altul. De asemenea, în acest litigiu nu se poate discuta în ce măsură cei care își arogă calitatea de acționari, asociați, reprezentanți ai societății pârâte, dețin sau nu aceste calități, punctul de plecare trebuind să fie înregistrările existente la registrul comerțului referitoare la aceste aspecte. Ceea ce contează este că „intervenienții"; ce își arogă calitatea de acționari ai pârâtei,sunt nemulțumiți de faptul că alte persoane, ce își arogă, de asemenea, calitatea de acționari ai pârâtei, au depus, fără acordul lor, un act spre menționare la registrul comerțului.

Din acest motiv, nu se poate vorbi de existența unei puteri de lucru judecat sub aspectul calității de acționari ai părților, chestiune stabilită prin alte hotărâri judecătorești, date cu privire la alte cereri asemănătoare. Cel mult, în lipsa unei hotărâri având ca obiect tocmai stabilirea calității de acționari ai părților sau anularea actelor de cesiune de părți sociale sau orice altceva asemănător, calitățile procesuale active ale părților implicate în acțiune sunt verificate strict în și pentru acel litigiu, ca o chestiune prealabilă.

P. reglementată de OUG nr. 1., a „. de intervenție";, în mod logic este instituită doar în favoarea unor terți de societate care se consideră prejudiciați de schimbările ce ar putea avea loc în cadrul societății, în urma mențiunilor ce se dorește a fi făcute. Deci, este inadmisbil și ca într-un litigiu, aceeași societate, ce a formulat cererea de intervenție, să se cheme în judecată pe ea însăși, în calitate de pârâtă.

În fine, este indiscutabil că o primă cenzură, sub aspect formal cel puțin, a legalității actelor depuse spre menționare, respectiv a verificării provenienței lor de la reprezentanții/acționarii/administratorii cunoscuți ai societății, trebuie făcută chiar de către registrul comerțului. Este indiscutabil că nu orice acte emanând de la orice persoane și depuse spre menționare la registrul comerțului, trebuie acceptate și operate, în mod automat. Directorul registrului comerțului, este obligat să verifice, așa cum s-a arătat deja, dacă actul dat lui spre examinare aparține și a fost emis de către cei împuterniciți să o facă. În materia „. de intervenție"; reglementată de OUG nr. 1., nici nu se poate pune în discuție legalitatea actului ci doar a oportunității operării modificărilor cerute, având în vedere diferitele motive ce ar putea fi invocate de către „. în susținerea cererii lor.

Deci, atât „intervenientele"; persoane fizice cât și „intervenienta"; persoană juridică nu pot fi catalogate ca făcând parte din categoria „oricăror persoane interesate";, primele pretinzând că sunt acționari ai societății respective iar cea de-a doau fiind însăși societatea, implicată deja în proces, în calitate de pârâtă.

În fine, este absurd ca pentru orice act depus spre menționare la registrul comerțului, de către cineva străin de societate, cei care se consideră reprezentanți ai societății să formuleze câte o „cerere de intervenție";, putându-se astfel ajunge ca instanțele judecătorești să fie blocate foarte ușor cu soluționarea unor astfel de cereri, ce în mod normal, ar trebui respinse chiar de către instituția unde ele au fost depuse. Reglementările în materie cu privire la „. de intervenție"; formulate în baza OUG nr. 1. nu s-au făcut și nici nu trebuia să aibă ca scop evitarea analizării, în mod automat, într-o primă fază, a cererilor depuse la registrul comerțului de către cei chemați de lege să instituie o primă cenzură a lor.

Ca o concluzie a celor manționate și mai simplu spus, o „cerere de intervenție";, va putea fi supusă analizei tribunalului, doar dacă ea este formulată de un terț ce se consideră prejudiciat de menționarea sau înregistrarea ce urmează să fie făcute (urmând să fie analizat prejudiciul, fapta săvârșită și vinovăția), fără a se discuta chestiuni legate de forma actului sau de calitatea de reprezentant al societății a celui care a depus spre menționare/înregistrare, acel act (chestiuni formale pentru care nu este necesară intervenția instanței, ele putând fi verificate chiar de către registrul comerțului). Încercările

„intervenienților"; asociați/acționari ai societății de a profita de prevederile OUG nr. 1. ce reglementează „cererea de intervenție";, pentru a bloca faptele altor asociați/acționari ai aceleași societăți, cerând instanței să stabilească, în baza acestei proceduri sumare, cine are dreptul să reprezinte societatea în raporturilecu terții și eventual, care este procentul de capital social al societății deținut de către fiecare dintre aceștia, nu pot fi acceptate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intervenienta SC F. SA reprezentată prin D. G. precum și intervenientele I. M., V. O., P. V. solicitând instanței de judecată casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În fapt, instanța de fond a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu, motivând faptul că procedura deschisă de OUG 1. "este instituită doar În favoarea unor terți de societate care se consideră prejudiciați de schimbările ce ar putea avea loc În cadrul societății, În urma mențiunilor ce se dorește a fi făcute".

De asemenea, instanța de judecată a considerat că societatea F. nu poate fi

și parte și intervenientă în aceeași cauză, sens în care cererea de intervenție a societății F. este inadmisibilă.

Consideră că această interpretare este una nelegală, prin prisma dispozițiilor art. 71 alin. 2 din OUG 1.: " Soluționarea cererilor de Î. și a cererilor de intervenție se face cu citarea părții și a intervenienților. I. se pronunță de urgență, În condițiile art. 49-56 din Codul de procedură civilă. "

Pe de altă parte, art. 49 C.pr.civ. statutează că ,,"O. are interes poate interveni Într-o pricină ce se urmează Între alte persoane"

Interpretând cele două texte de lege, rezultă extrem de clar faptul că unica condiție pe care legiuitorul o cere pentru formularea unei cereri de intervenție (fie ea chiar și în procedura instituită de OUG 1.) este condiția interesului. Cu alte cuvinte, orice persoană care poate justifica un folos practic rezultat pe de urma cererii formulate poate formula o cerere de intervenție în temeiul OUG 1..

Arată faptul că înregistrarea la O. a unui act care nu aparține societății noastre ca fiind unul ce emană de la SC F. SA, deci nu reprezintă manifestarea de voință a acționarilor societății, prejudiciază interesele subsemnatelor , acționare ale societății, prin situația falsă pe care o face publică datorită înregistrării la O. A. situație falsă a generat nenumărate procese în care societatea intervenientă e parte, procese ale căror costuri produc pagube actionarilor societății, deci și intervenientei.

În aceste condiții, susținerile instanței de fond cum că procedura deschisă de OUG 1. nu ne este permisă datorită calității sale de acționare i se pare că este lipsită de temei. În primul rând acționarii unei societăți pot justifica un interes în ceea ce privește înscrierea mențiunilor referitoare la societatea care le aparține, mențiuni care trebuie să reflecte realitatea pentru ca astfel terții să nu se angajeze în raporturi juridice având o reprezentare eronată asupra realității referitoare la acea societate. Bineînțeles că și terții ar putea justifica, teoretic, un interes în ceea ce privește înscrierea la O. a unor mențiuni cu privire la o societate în care nu participă în vreun fel, dar este evident că în primul rând acționarii societății sunt cei care trebuie să depună toate diligențele pentru ca mențiunile de la O. să fie legale și reale.

Raportat la aceste aspecte, consideră că soluția instanței de fond este eronată. Cu riscul de a ne repeta, arătăm faptul că unica condiție care trebuie analizată în cadrul acestei proceduri este existența interesului, interes care se poate manifesta atât în persoana acționarilor societății cât și a unor terți de societate.

În ceea ce privește motivarea că societatea F. ar avea atât calitatea de parte cât și cea de intervenientă în prezenta cauză, arată faptul că actul care se dorește înregistrat la O. nu este un act al SC F. SA, sens în care nici cererea de înregistrare nu aparține societății F.. În aceste condiții, deși formal societatea F. apare ca și parte în dosar, totuși aceasta are doar calitatea de intervenientă deoarece, așa cum a arătat anterior, cererea care a fost depusă la O. în numelesocietății nu îi aparține. Consideră astfel că este evident faptul că societatea nu putea avea calitatea de parte în acest dosar (cererea adresată O. nefiind o cerere a SC F. SA),sens în care singura modalitate prin care F. putea să își apere interesele era să intervină și doar astfel să devină parte în cauză.

Deși au invederat instanței de judecată toate aceste aspecte, aceasta s-a mulțumit să afirme faptul că cererea de înregistrare a fost făcută de domnul P.

N., în calitate de reprezentant al SC F. SA, fără a analiza dacă această persoană avea sau nu calitatea de reprezentant al societății și dacă actul aparține sau nu societății noastre. În consecință, consideră că soluția pronunțată este eronată, în condițiile în care instanța de judecată nu a analizat în niciun fel dacă societatea F. este sau nu parte, în mod real, în prezenta cauză, (prin formularea unei cereri adresată registrului comerțului) , sau ne aflăm doar în fața unei cereri despre care doar se afirmă că ar fi a societății F., când în realitate nu aparține acesteia.

Având în vedere aceste aspecte, solicită să se admită recursul formulat și, pe cale de consecință, să se caseze hotărârea atacată și să se trimită dosarul instanței de fond spre rejudecare.

Intimata SC F. SA reprezentata prin presedintele consiliului de administratie Bor E. a formulat întâmpinare solicitând anularea acestuia sau respingerea și sa se mentină sentinta civila nr. 6. pronuntata in data de (...) de T. S. C. in dosarul nr. (...).

Sustine ca se impune anularea ori respingerea recursului, raportat la urmatoarele exceptii si motive de fond:

1. EXCEPTII:

Invoca exceptia nulitatii recursului, raportat la lipsa calitatii de reprezentant legal al S. C. F. S. al d-Iui D. G., motiv pentru care solicita anularea recursului, conform dispozitiilor art. 161 din Codul de procedura civila.

Recursul a fost inregistrat la data de (...), iar motivarea acestuia a fost inregistrata la data de (...).

Indiferent care data este avuta in vedere, S. F. S.A nu era reprezentata de d-nul D. G., deoarece: a) la O. C. este inregistrat consiliul de administratie condus de Bor E., mentiunile de la O. fiind opozabile tertilor si instantei, conform dispozitiilor art. 5 alin. 1 din Legea nr. 26/1990 ("Inmatricularea si mentiunile sunt opozabile tertilor de la data efectuarii lor in registrul comertului ori de la publicarea lor in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, sau in alta publicatie, acolo unde legea dispune astfel"); b) dl. D. G. nu poate invoca efectele Hotararii nr. 1/(...) a Adunarii generale a actionarilor, pentru că:

- prin hotararea nr. 3/(...) a fost revocat Consiliul de A. ales la data de (...), consiliu din care facea parte si dl. D.;

- in dosarul nr. (...) al T. Comercial C. a fost admisa cererea de ordonanta presedintiala formulata de P. R., P. N. si T. A. M. si s-a dispus suspendarea executarii Hotararii Adunarii generale ordinare a actionarilor nr. 1/(...), respectiva hotararii prin care a fost ales Consiliul de administratie condus de dl. D. G. ordonanta este irevocabila urmare respingerii recursului; c) la data de (...) s-a adoptat hotararea nr. 5 a adunarii generale ordinare a actionarilor S. F. S. prin care a fost revocat consiliul de administratie ales la data de (...) si a fost ales un nou consiliu de administratie cu aceeasi componenta care este inscrisa la O. d) la data de (...) s-a adoptat o noua hotarare a adunarii generale ordinare a actionarilor S. F. S. prin care s-a ales consiliul de administratie avand componenta inregistrata la O.e) la data de (...) in dosarul nr. (...) s-a pronuntat ordonanta presedintiala prin care s-a admis cererea de ordonanta presedintiala si s-a dispus suspendarea executarii hotararii nr. 1 din (...) prin care a fost ales un consiliu de administratie condus de d-nul D. G.

Invocă si dispozitiile art. 1432 din Legea nr. 31/1990, potrivit carora:

"(1) Consiliul de administratie reprezinta societatea in raport cu tertii si in justitie. In lipsa unei stipulatii contrare in actul constitutiv, consiliul de administratie reprezinta societatea prin presedintele sau.

(2) Prin actul constitutiv, presedintele si unul sau mai multi administratori pot fi imputerniciti sa reprezinte societatea, actionand impreuna sau separat. O astfel de clauza este opozabila tertilor

(3) Prin acordul lor unanim, administratorii care reprezinta societatea doar actionand impreuna pot imputernici pe unul dintre ei sa incheie anumite operatiuni sau tipuri de operatiuni.

(4) In cazul in care consiliul de administratie deleaga directorilor atributiile de conducere a societatii in conformitate cu art. 143, puterea de a reprezenta societatea apartine directorului general. Dispozitiile alin. (2)-(4) se aplica directorilor in mod corespunzator. Consiliul de administratie pastreaza insa atributia de reprezentare a societatii in raporturile cu directorii.

(5) Consiliul de administratie inregistreaza la registrul comertului numele persoanelor imputernicite sa reprezinte societatea, mentionand daca ele actioneaza impreuna sau separat. Acestea depun la registrul comertului specimene de semnatura".

Prin urmare, d-nul D. G. nu are calitate de reprezentant legal al S. F. S., astfel ca se impune anularea recursului. Recursul nu reflecta vointa S. F. S. si nici a consiliului de administratie al acestei societati.

II. MOTIVE DE FOND:

II.1. Nu exista motive pentru casarea sentintei atacate si trimiterea dosarului instantei de fond pentru rejudecarea cauzei, astfel cum solicita recurenta.

Nu cunoaste care sunt prevederile legale care stau la baza acestei solicitari a recurenta, avand in vedere ca nu este indicat niciun temei de drept care sa sprijine aceasta solicitare.

Considera ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 312 alin. 5 din

Codul de procedura civila pentru a pronunta aceasta solutie, in ipoteza in care aceasta prevedere legala a fost avuta in vedere de catre recurente.

Sustine ca instanta de fond a procedat in mod legal, respingand cererea de interventie formulata de intervenienta S. "F." S. raportat la admiterea exceptiei inadmisibilitatii cererii de interventie. .

Nu se poate invoca de catre recurentă o pretinsa necercetare a fondului cauzei, atata timp cat instanta de fond nu a facut altceva decat sa aplice in mod corect prevederile art. 137 din Codul de procedura civila.

Potrivit prevederilor art. 137 din Codul de procedura civila "I. se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura si asupra celor de fond care fac de prisos, in totul sau in parte, cercetarea in fond a pricinii.";

Avand in vedere regula edictata prin prisma prevederilor art. 137 din Codul de procedura civila, sustine ca in mod corect prima instanta s-a pronuntat pe exceptia inadmisibilitatii cererilor de interventie, exceptie absoluta si peremptorie, a carei admitere a facut de prisos examinarea celorlalte exceptii si motive de fond ale cauzei.

Sustine ca solutia care a fost pronuntata de catre instanta de fond este corecta, motiv pentru care nu se impune casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.

II.2. In mod corect, prin sentinta civila nr. 6. a T. S. C. a fost admisa cu prioritate exceptia inadmisibilitatii cererii de interventie formulate de recurentă.

Exceptia a fost ridicata de parata prin intampinarea si notele de sedinta depuse la dosar.

I. in mod procedural a pus aceasta exceptie in discutia contradictorie a partilor si a retinut cauza in pronuntare pe aceasta exceptie.

Referitor la acest aspect releva că era inadmisibila cererea de interventie in interes propriu formulata de S. "F." S., in conditiile in care aceasta societate era deja parte in dosar fiindca a depus cererea de inregistrare la O. a declaratiei pe proprie raspundere.

Potrivit art. 49 alin. 1 din Codul de procedura civila "O. are interes poate interveni intr-o pricina ce se urmeaza intre alte persoane. "

In conditiile in care S. "F." S. era deja parte in proces, aceasta societatea nu putea avea si calitatea de intervenienta, cererea de interventie fiind inadmisibila.

Cererea de interventie in interes propriu era inadmisibila si in raport de prevederile art. 49 alin. 2 din Codul de procedura civila ("Interventia este in interes propriu atunci cand cel care intervine invoca un drept al său. ")

S. "F." S. nu a invocat un drept al său opus celui care decurge din cererea depusa la O., astfel că si sub acest aspect cererea de interventie era si este inadmisibila.

Sustine ca cele retinute de catre instanta de fond sunt corecte si temeinice, motiv pentru care nu se impune admiterea recursului declarat.

II.3. Considera ca in mod corect s-a retinut de catre instanta de fond ca

"P. reglementata de OUG nr. 1., a "cererii de interventie", in mod logic este instituita doar in favoarea unor terti de societate care se considera prejudiciati de schimbarile ce ar putea avea loc in cadrul societatii, in urma mentiunilor ce se doreste a fi facute. "

In cazul de fața intervenienta nu este prejudiciată prin inscrierea la O. a declaratiei pe proprie raspundere a d-nului P. N., cu privire la indeplinirea de catre S. F. S. a conditiilor de functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protectiei mediului si protectiei muncii pentru activitatea de comert cu amanuntul care se desfasoara in C.-N., B-dul Eroilor, nr. 148 si pentru activitatile de birou care se desfasoara in C.-N., C. D., nr. 1 si str. P. nr. 20-22.

O astfel de declaratie este depusa in temeiul art. 15 lit. b) din Legea nr.

359/2004 fiind completata pe un imprimat tipizat, context in care nu exista motive pentru respingerea cererii de inregistrare a unei astfel de declaratii.

Releva ca nu s-au infiintat puncte de lucru noi si nici unitati fara personalitate juridica, situatie in care nu era necesara o hotarare a Adunarii generale a actionarilor, hotarare la care fac referire intervenienta.

Potrivit art. 113 din lit. d) din Legea nr. 31/1990 "Aduneree generală extraordinară se Întrunește ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre pentru: d) înființarea sau desfiintarea unor sedii secundare: sucursale, agentii, reprezentante sau alte asemenea unităti fără personalitate juridică, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel;"

Asa cum se observa din cerere, nu s-a pus problema infiintarii unor sedii secundare ori puncte de lucru, fiindca aceste puncte sunt infiintate deja in conditiile legii, fiind inregistrate la O., sustinere pe care am probat-o cu inscrisurile pe care le-a depus la dosar.

Pentru a depune o declaratie pe proprie raspundere nu este necesara existenta unei hotarari a Adunarii generale a actionarilor. Legea nr. 31/1990 nu prevede necesitatea adoptarii unei hotarari a adunarii generale pentru a depune odeclaratie din categoria celor prevazute la art. 15 din Legea nr. 359/2004, si nici aceasta din urma lege nu cuprinde vreo dispozitie in acest sens.

II.4. Cererea la O. a fost depusa de d-nul P. N. care face parte din

Consiliul de administratie ales prin H. nr. 3/(...) a Adunarii generale a actionarilor S. F. S.

D-nul P. N. face parte si din consiliul de administratie ales prin hotararea nr.5 din (...) A. a S. "F." S., precum si din consiliul de administratie ales prin hotararea A. a S. F. S. din data de (...).

La data depunerii declaratiei pe proprie raspundere hotararea nr. 3/(...) nu era atacata si nici suspendata, astfel ca dl. P. avea calitatea prevazuta de art. 15 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 359/2004.

II.5. Prin depunerea declaratiei pe proprie raspundere nu s-a modificat Actul constitutiv al societatii, iar inregistrarea declaratiei nu are ca efect modificarea actelor constitutive.

II.6. Intervenienta nu justifică un interes nascut, legitim si actual in formularea cererii de interventie, interes la care face referire in recurs, deoarece cererea formulata de S. F. S. prin P. N. este in interesul S. F. S. si a actionarilor acestei societati.

S. F. S., in calitate de comerciant, are obligatia prevazuta la art. 22 din

Legea nr. 26/1990, iar actionarii si reprezentantii societatii nu pot ignora obligatia legala, indiferent care este opinia acestora cu privire la actul supus inregistrarii la O.

Legea impune depunerea unor astfel de declaratii pentru a se asigura conditiile de ordin formal in vederea desfasurarii activitatii.

Sub acest aspect solicitarea intervenientei de a se respinge cererea depusa de S. F. S. este inadmisibila, fiind contrara normelor legale aplicabile.

Opinia unui actionar, chiar daca ar fi intemeiata, nu inlatura obligatia comerciantului de a solicita inregistrarea la O. a mentiunilor prevazute de lege ori a modificarilor aduse cu privire la organele de conducere ale societatii.

În drept s-au invocat prevederile art. 308 alin. 2, art. 312 din Codul de procedura civila.

În probatiune: - inscrisurile existente la dosarul cauzei; - hotararea nr. 5 din (...); - ordonanta presedintiala pronuntata in dosarul nr. (...), irevocabila; - hotararea A. a S. "F." S. din data de (...); - alte inscrisuri.

Intimata S. F. S. reprezentata prin presedintele consiliului de administratie Bor E. a formulat intampinare la recursul formulat de recurentele I. M., V. O. si P. V., solicitând respingerea acestuia, mentinerea sentintei civile nr. 6. pronuntata in data de (...) de T. S. C. in dosarul nr. (...) si sa fie obligate recurentele la plata cheltuielilor de judecata.

Sustine ca se impune respingerea recursului, raportat la urmatoarele motive:

1. Nu exista motive pentru casarea sentintei atacate si trimiterea dosarului instantei de fond pentru rejudecarea cauzei, astfel cum solicita recurentele.

Nu cunoaste care sunt prevederile legale care stau la baza acestei solicitari a recurentelor, avand in vedere ca nu este indicat niciun temei de drept care sa sprijine aceasta solicitare.

Considera ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 312 alin. 5 din Codul de procedura civila pentru a pronunta aceasta solutie, in ipoteza in care aceasta prevedere legala a fost avuta in vedere de catre recurente.

Sustine ca instanta de fond a procedat in mod legal, respingand cererea de interventie formulata de intervenientele I. M., V. O. si P. V. raportat la admiterea exceptiei inadmisibilitatii cererii de interventie.

Nu se poate invoca de catre recurente o pretinsa necercetare a fondului cauzei, atata timp cat instanta de fond nu a facut altceva decat sa aplice in mod corect prevederile art. 137 din Codul de procedura civila.

Sustine ca solutia care a fost pronuntata de catre instanta de fond este corecta, motiv pentru care nu se impune casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond.

2. In mod corect, prin sentinta civila nr. 6. a T. S. C. a fost admisa cu prioritate exceptia inadmisibilitatii cererii de interventie formulate de recurente.

I. in mod procedural a pus aceasta exceptie in discutia contradictorie a partilor si a retinut cauza in pronuntare pe aceasta exceptie.

Sustine ca cele retinute de catre instanta de fond sunt corecte si temeinice, motiv pentru care nu se impune admiterea recursului declarat.

3. Considera ca in mod corect s-a retinut de catre instanta de fond ca

In cazul de fața intervenientele nu sunt prejudiciate prin inscrierea la O. a declaratiei pe proprie raspundere a d-nului P. N., cu privire la indeplinirea de catre S. F. S. a conditiilor de functionare prevazute de legislatia specifica in domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protectiei mediului si protectiei muncii pentru activitatea de comert cu amanuntul care se desfasoara in C.-N., B-dul Eroilor, nr. 148 si pentru activitatile de birou care se desfasoara in C.-N., C. D., nr. 1 si str. P. nr. 20-22.

O astfel de declaratie este depusa in temeiul art. 15 lit. b) din Legea nr.

359/2004 fiind completata pe un imprimat tipizat, context in care nu exista motive pentru respingerea cererii de inregistrare a unei astfel de declaratii.

Potrivit art. 113 din lit. d) din Legea nr. 31/1990 "Adunarea generală extraordinară se Întrunește ori de câte ori este necesar a se lua o hotărâre pentru: d) Înființarea sau desființarea unor sedii secundare: sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte asemenea unități fără personalitate juridică, dacă prin actul constitutiv nu se prevede altfel;"

Pentru a depune o declaratie pe proprie raspundere nu este necesara existenta unei hotarari a Adunarii generale a actionarilor. Legea nr. 31/1990 nu prevede necesitatea adoptarii unei hotarari a adunarii generale pentru a depune o declaratie din categoria celor prevazute la art. 15 din Legea nr. 359/2004, si nici aceasta din urma lege nu cuprinde vreo dispozitie in acest sens.

4. Cererea la O. a fost depusa de d-nul P. N. care face parte din Consiliul de administratie ales prin H. nr. 3/(...) a Adunarii generale a actionarilor S. F. S.

D-nul P. N. face parte si din consiliul de administratie ales prin hotararea nr. 5 din (...) A. a S. F. S., precum si din consiliul de administratie ales prin hotararea A. a S. F. S. din data de (...).

5. Prin depunerea declaratiei pe proprie raspundere nu s-a modificat

Actul constitutiv al societatii, iar inregistrarea declaratiei nu are ca efect modificarea actelor constitutive.

6. Intervenientele nu justifică un interes nascut, legitim si actual in formularea cererii de interventie, interes la care fac referire in recurs, deoarece cererea formulata de S. F. S. prin P. N. este in interesul S. F. S. si a actionarilor acestei societati.

S. F. S., in calitate de comerciant, are obligatia prevazuta la art. 22 din Legea nr. 26/1990, iar actionarii si reprezentantii societatii nu pot ignora obligatia legala, indiferent care este opinia acestora cu privire la actul suspus inregistrarii la O.

Legea impune depunerea unor astfel de declaratii pentru a se asigura conditiile de ordin formal in vederea desfasurarii activitatii.

Intervenientele, in calitate de actionare a S. F. S., au interesul sa se inregistreze declaratia pe propria raspundere si sa se asigure functionarea societatii la toate punctele de lucru infiintate anterior.

Sub acest aspect solicitarea intervenientelor de a se respinge cererea depusa de S. F. S. este inadmisibila, fiind contrara normelor legale aplicabile.

În drept s-au invocat prevederile: art. 308 alin. 2, art. 312 si 274 din Codul de procedura civila.

Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, C.ea reține următoarele:

Prin cererea nr. 38132 din (...) s-a solicitat de către SC F. SA prin P. N., membru în consiliul de administrație, înscrierea în registrul comerțului a declarație pe proprie răspundere prevăzută de art. 15 din Legea nr. 359/2004 privind îndeplinirea condițiilor de funcționare prevăzute de legislația specifică în domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediului și protecției muncii pentru activitatea de comerț cu amănuntul care se desfășoară în C.-N., B-dul Eroilor, nr. 48, precum și pentru activitățile de birou care se desfășoară pe C. D., nr. 1 și pe str. P., nr. 20-22.

Raportat la dispozițiile art. 7 ind. 1 din OUG nr. 1. prin rezoluția nr. 12544 din (...) s-a dispus înaintarea cererii spre competentă soluționare instanței specializate în condițiile în care s-a constatat depunerea la (...) a două cereri de intervenție din partea SC F. SA prin D. G., respectiv I. M., V. O. și P. V.

Investită cu soluționarea celor două cereri de intervenție instanța de fond le-a respins ca inadmisibile reținând în privința SC F. SA că nu poate însuma dubla calitate de reclamant și pârât, iar în privința persoanelor fizice că nu se circumscriu noțiunii de persoane interesate.

Recursul declarat împotriva acestei hotărâri impune analizarea cu prioritate a excepției nulității recursului declarat de SC F. SA prin D. G., excepție invocată prin întâmpinarea depusă la dosar de SC F. SA prin Bor E.

C.ea reține că deși s-a invocat în fața instanței de fond aceeași excepție a lipsei calității de reprezentant a d-lui D., instanța nu s-a pronunțat asupra ei apreciind că cererea de intervenție este inadmisibilă din alte considerente care prevalează calității persoanei. Atâta timp cât la fond nu există o soluție asupra acestui incident procedural apreciindu-se că inadmisibilitatea derivată din cumularea a două calități procesuale, de reclamant, respectiv pârât primează, C.ea apreciază că nu i se poate refuza părții declararea căii de atac în aceleași condiții în care cererea a fost formulată.

În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de persoanele fizice acestea nu pot fi apreciate ca inadmisibile în condițiile în care potrivit art. 7 ind.

1 din OUG nr. 1. coroborat cu art. 22 alin. 2 din Legea nr. 26/1990 formularea unei cereri de intervenție este lăsată de legiuitor la îndemâna persoanelor interesate, având calitate procesuală activă acele persoane care justifică un interes în promovarea cererii fără însă a fi limitată categoria persoanelor interesate la cele care au calitatea de acționar.

De altfel, în această procedură specială nu se pune problema verificării îndeplinirii de către actul a cărei menționare se solicită a legalității propriu-zise ci doar a unei aparențe de legalitate, a împrejurării dacă acesta vizează persoana juridică pentru care se solicită efectuarea înscrierii, a calității persoanei mandatate să solicite menționarea la registrul comerțului etc.

Î.a în registrul comerțului a mențiunilor prevăzute de art. 21 lit. a-h din

Legea nr. 26/1990 se impune în vederea efectuării publicității pentru opozabilitate față de terți verificându-se în prealabil scopul și efectele pe care le produce actul ce se solicită a fi menționat.

Contestarea calității de acționar a persoanelor care au formulat cererea de intervenție în condițiile în care este de notorietate existența a două registre ale acționarilor în raport de care părțile își contestă drepturile ce decurg din această calitate nu poate fi tranșată în condițiile formulării unei cereri de intervenție împotriva unei mențiuni de înregistrare la registrul comerțului.

Pornind de la scopul avut în vedere de legiuitor prin consacrarea art. 21 din Legea nr. 26/1990 C.ea apreciază că nu se poate refuza persoanelor fizice dreptul de a formula o cerere de intervenție, ele circumscriindu-se noțiunii de „. interesate";.

În ceea ce privește intervenția formulată de SC F. SA prin D. G. instanța a apreciat că o astfel de cerere este inadmisibilă întrucât se cumulează o dublă calitate procesuală, de reclamant și pârât.

Pentru a putea fi realizată o astfel de apreciere se impune a se stabili în prealabil dacă cererea e făcută în numele societății sau de către o persoană interesată, soluția cu privire la admisibilitate fiind în mod evident diferită în cele două situații. Cu alte cuvinte, trebuie stabilit dacă dl. D. G. a acționat el însuși în calitate de persoană interesată caz în care sunt pe deplin aplicabile argumentele prezentate anterior în privința celorlalte persoane fizice sau dacă a acționat în numele societății în calitate de reprezentant al acesteia.

Chiar în condițiile transformării procedurii necontencioase prevăzute de art. 21 și 22 din Legea nr. 26/1990 într-o procedură contencioasă instanța nu va putea statua ea însăși în cadrul procesual impus de părți asupra îndreptățirii uneia sau alteia dintre părți - persoane fizice de a reprezenta legal societatea dat fiind faptul că neînțelegerile grave dintre asociați, existența paralelă a două registre ale acționarilor și contestarea reciprocă a proprietății asupra acțiunilor fac obiectul judecății în numeroase dosare cu care instanțele au fost sesizate.

Acesta este motivul pentru care în ipoteza în care se ajunge la concluzia că dl. D. G. a înțeles să acționeze în calitate de reprezentant al SC F. SA C.ea apreciază că instanța de fond ar trebui să analizeze oportunitatea suspendăriidosarului până la soluționarea eventualelor acțiunilor în anularea hotărârilor adunărilor generale care ar putea avea o înrâurire asupra problemei litigioase semnalate, respectiv calitatea de reprezentant legal al SC F. SA.

În condițiile în care soluția inadmisibilității cererilor de intervenție formulate de persoanele fizice este nelegală iar soluția inadmisibilității cererii de intervenție formulată de SC F. SA prin dl. D. G. impune o analiză a cauzei acesteia raportat la dispozițiile art. 312 C.pr.civ. se impune admiterea recursurilor declarate de SC F. SA prin D. G., I. M., V. O., P. V. împotriva sentinței civile nr. 6778 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. C. pe care o va casa și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge excepția nulității recursului declarat de intervenienta SC F. SA prin D. G.

Admite recursurile declarate de I. M., V. O., P. V. și SC F. SA împotriva sentinței civile nr. 6778 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. C. pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 16 mai 2012.

Red.M.H./dact.L.C.C.

3 ex./(...)

Jud.fond: I. Păcurar

← Decizia comercială nr. 219/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii...		Decizia comercială nr. 565/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... →

Decizia comercială nr. 3949/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia comercială nr. 3949/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii