Decizia comercială nr. 2308/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ NR. 2308/2012
Ședința din data de 21 M. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C. A. C., C. D. D. PRIN R. L. C. A. C. și C. D. A. D. PRIN R. L. C. A. C. împotriva încheierii civile din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., în contradictoriu cu pârâta A. R. A. SA și intervenienta C. D. G., având ca obiect - alte cereri recurs împotriva încheierii din (...).
La apelul nominal făcut în ședința , se prezintă recurenții prin avocat F. G., în baza împuternicirii avocațiale din (...), aflată la fila 4 din dosar, intimatul- intervenient C. D. G. prin avocat B. D. și intimata-pârâtă A. R. A. SA prin consilier juridic N. S., care depune la dosar delegație de reprezentare nr. 651 din (...).
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent recursului promovat.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimatul-intervenient a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, iar la data de (...) intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, transmisă prin fax, într-un singur exemplar.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. R.ul recurenților depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei. R.a intimatului-intervenient depune la dosar copia rezoluției de începere a urmăririi penale în dosarul nr. 898/P/2010 privind infracțiunea săvârșită de intimatul C. D., pe care o comunică și cu reprezentanții părților adverse. Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului. R.ul recurenților solicită admiterea recursului așa cum acesta a fost formulat, și pe cale de consecință modificarea în totalitate a încheierii pronunțată la data de (...) de către T. S. C., în sensul repunerii pe rol a dosarului în vederea continuării judecății. Deși instanța de fond a reținut aplicarea principiului de drept „. ține în loc civilul";, apreciază că se poate reține și principiul „specialul derogă de la general";. Susține că în prezenta cauză temeiul de drept îl reprezintă Legea nr. 136/1995 a asigurărilor și implicit OCSA nr. 21/2009. Art. 691din Legea nr. 136/1995 prevede că în toate probleme privind asigurările în R. se aplică prevederile prezentei legi și plecând de la acest aspect, în susținerea recursului au fost invocate prevederile art. 46 din OCSA nr. 21/2009 care prevede că în situația în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal despăgubirile pot fi stabilite pe cale amiabilă dacă: s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată sau din actele încheiate de autoritățile publice rezultă vinovăția, fapta și daunele care s-au produs și persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată sumele încasate cu titlu de daune în măsura în care, în urma procesului penal se va stabili că persoana nu este vinovată. La momentul formulării cererii, intervenientul din prezenta speță, nu a fost trimis în judecată, motiv pentru care cererea a fost întemeiată pe motivul referitor la actele întocmite de autoritățile publice, respectiv că agenții constatatori au constat că acul vitezometrului s-a oprit la 120 km/h, intervenientul a formulat o cerere de efectuare a unei expertize criminalistice în urma căreia s-a stabilit că accidentul s-a produs din culpa intervenientului C. D. G. iar defunctul C. N.lae nu putea face nimic pentru a preveni producerea accidentului. De asemenea există angajamentul persoanei conform căruia va restitui, în măsura în care se va constata nevinovăția, sumele încasate cu titlu de daune. Arată că la acest moment este îndeplinită și condiția existenței rechizitoriului de trimitere în judecată, întrucât intervenientul fiind trimis în judecată, infracțiunea pentru care este acuzat face obiectul dosarului nr. (...) al Judecătoriei G., cu termen de judecată stabilit la (...). R.a intimatului-intervenient arată că la acest moment nu are cunoștință de emiterea vreunui rechizitoriu de trimitere în judecată, însă poate preciza că la data de (...) intimatul a fost citat la P. de pe lângă Judecătoria Gherla pentru prezentarea materialului de urmărire penală, a formulat o cerere de efectuare a unei noi expertize, fără a se comunica vreo soluție cu privire la această solicitare, până la momentul de față. Susține apărătorul recurenților susține că legislația asigurărilor are la bază D. 103/(...) care are ca obiect apropierea legislațiilor statelor membre în domeniul asigurărilor. A. directivă stabilește că asigurătorul este obligat în faza incipientă să acorde despăgubiri fără întârziere victimelor sau persoanelor care s-au aflat în situații similare. În cazul în care se constată culpa celeilalte părți, aceasta va rambursa suma primită. Prin urmare, având în vedere aceste aspecte, consideră că recursul formulat este întemeiat și se impune admiterea lui cu consecința repunerii cauzei pe rol în vederea continuării judecății. R.a intimatului-intervenient solicită respingerea recursului și menținerea dispoziției de suspendare până la soluționarea definitivă a cauzei penale, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate. Atât timp cât nu a fost stabilită în mod definitiv vinovăția intimatului, nu este oportună acordarea despăgubirilor. Mai mult persoanele vătămate au posibilitatea de a se constitui parte vătămată în procesul penal, prin care să solicite acordarea despăgubirilor. Apreciază că instanța ar trebui să ia în considerare și prevederile art. 19 al. 2 și art. 244 pct. 1 al. 2 C.pr.pen., în sensul că până la soluționarea definitivă a procesului penal nu se poate introduce o asemenea cerere. În privința concluziilor expertizei efectuate în cursul urmăririi penale potrivit cărora culpa aparține intimatului, se relevă că acestea nu pot fi luate în considerare și apreciate ca atare până la soluționarea definitivă a cauzei penale. Totodată arată că după producerea accidentului intimatul a sprijinit financiar familia defunctului, gest care după introducerea acțiunii, a fost interpretat ca o recunoaștere a vinovăției. Despăgubirile cerute nu sunt dovedite iar în aceste condiții nu ar fi oportun a fi achitate anterior soluționării procesului penal. Chiar dacă la acest moment există un rechizitoriu de trimitere în judecată, așa cum afirmă apărătorul recurenților, nu există o hotărâre penală definitivă cu privire la latura civilă. Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului și menținerea încheierii atacate. De asemenea reprezentanta intimatei-pârâte solicită respingerea recursului și menținerea încheierii de suspendare a soluționării cauzei, pronunțată de T. S. C. ca legală și temeinică, învederând instanței că dacă s-ar proceda la soluționarea cauzei în fond, anterior finalizării procesului penal, s-ar încălca prevederile art. 6 CEDO și prezumția de nevinovăție. Susține că dispozițiile art. 46 se referă la împrejurarea că despăgubirile pot fi stabilite pe cale amiabilă, asigurătorul este cel care stabilește dacă acordă despăgubirile anterior soluționării procesului penal sau după rămânerea definitivă a hotărârii penale, însă aceste prevederi nu sunt incidente în cauză. Dat fiind pretențiile exagerate ale recurenților-reclamanți, asigurătorul a considerat oportun să acorde despăgubirile solicitate abia după finalizarea procesului și rămânerea definitivă a hotărârii penale. Mai mult există riscul ca la finalizarea procesului să se stabilească fie culpa concurentă sau chiar exclusivă a unei alte persoane în producerea accidentului, caz în care firma de asigurare a făcut o plată nedatorată și este posibil ca până la acel moment indemnizația de despăgubire să fie cheltuită iar societatea de asigurare să fie pusă în situația de a numai putea recupera suma achitată, chiar dacă persoana respectivă și-a dat angajamentul scris de a restitui suma încasată. Potrivit art. 36 din OCSA nr. 21/2009 prevede că despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maxim 15 zile de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească. Efectuarea unei expertize în cauză, chiar dacă în concluziile acesteia se indică culpa intimatului, nu are semnificația stabilirii vinovăției unui inculpat întrucât vinovăția o stabilește doar instanța de judecată, pe baza probelor administrate în cauză. Apreciază că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 46 pct. 3 din OCSA nr. 21/2009, iar pentru aceste considerente solicită respingerea recursului și menținerea încheierii de suspendare a cauzei pronunțată de instanța de fond. De asemenea se relevă că ultimul act normativ în materia asigurărilor îl reprezintă OCSA nr. 14/2011, iar raportat la susținerile apărătorului recurenților, asigurătorul este obligat să soluționeze cererea de despăgubire în termenul de 3 luni în situația în care prejudiciul este cuantificabil, ceea ce raportat la pretențiile recurenților, cuantumul acestora nu este justificat, fiind necesar a fi stabilit de către instanță. Susține apărătorul recurenților că dispozițiile art. 46 pct. 3 din OCSA nr. 21/2009 oferă două variante, respectiv: dacă s-a dat un rechizitoriu de trimitere în judecată, situație în care apreciază că nu mai este nevoie de acte din care să reiasă vinovăția, sau din actele încheiate de autoritățile publice rezultă vinovăția. Și la momentul formulării acțiunii erau îndeplinite condițiile legale pe care s-au întemeiat pretențiile formulate, cu atât mai mult cu cât în acest moment există și un rechizitoriu de trimitere în judecată. Solicită a fi avut în vedere caracterul de normă specială al temeiului de drept pe care se întemeiază acțiunea, și care nu duce la încălcarea prezumției de nevinovăție. C.EA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin încheierea din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T.ui C. a fost dispusă în temeiul art.244 alin.1 pct.2 C. suspendarea cauzei până la obținerea unei hotărâri judecătorești definitive în ce privește dosarul 898/P/2010 al P.ui de pe lângă Judecătoria Gherla. Pentru a dispune astfel instanța a reținut că în dosarul penal urmează a se stabili vinovatul de producerea accidentului și gradul său de vinovăție iar în această situație nu se poate continua pe o cale paralela a stabili vinovăția. Împotriva soluției arătate a declarat recurs C. A. C. solicitând admiterea recursului modificarea hotărârii cu consecința repunerii pe rol a cauzei. În motivare se arată că deși în fața instanței de fond au fost invocate dispozițiile legale în domeniu, aplicarea acestora nu a fost făcută. Astfel s-a evocat ca și temei dispozițiile Legii nr.136/1995 și Ordinul nr.21/2009. Conform art.46 în cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal despăgubirile pot fi stabilite pe cale amiabilă dacă potrivit legii acțiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcare; deși hotărârea instanței penale a rămas definitivă și irevocabilă, stabilirea despăgubirilor civile ar urma să se facă ulterior; deși acțiunea penală nu poate fi stinsă prin împăcarea părților, sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecată sau din actele încheiate de autoritățile publice, semnate fără obiecțiuni de proprietarul, utilizatorul ori conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, rezultă atât răspunderea civilă a acestora, prejudiciile cauzate, cât și vinovăția penală a conducătorului auto care urmează să fie trimis în judecată după finalizarea cercetărilor aflate în curs; persoana prejudiciată își ia un angajament scris prin care se obligă să restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primită, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția. Chiar mai evident este art.69/1 din Legea nr.136/1995 care evidențiază caracterul de normă specială prin prisma alin.1 „în toate problemele privind asigurările și reasigurările în R. se aplică prevederile prezentei legi";. În ceea ce privește dosarul penal se arată că a fost efectuată o expertiză criminalistică care a statuat că singurul vinovat de producerea accidentului este intervenientul forțat din prezentul dosar și chiar mai mult, defunctul nu putea în nici un fel să evite producerea accidentului. Prin urmare toate condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite în prezenta cauză. Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea recursului în considerarea că sunt întrunite condițiile impuse de norma invocată. Analizând argumentele aduse prin recursul declarat în raport de actele dosarului de normele incidente de art.304 C. C.ea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii. În acest sens se reține că norma invocată de recurent prevede posibilitatea de a se stabili despăgubirile însă acesta doar în situație amiabilă. Raportat la exprimarea poziției față de demersul inițiat în cauză nu se poate reține o înțelegere în sensul normei - amiabil - context în care susținerea recurentului se vădește nefondată și va fi respinsă. Se susține însă că există un rechizitoriu și o expertiză situație ce atestă întrunirea cerințelor cerute de normele invocate. Susținerea nu poate fi primită deoarece o altă condiție cerută de norma este aceea a determinării cuantumului prejudiciului cauzat. Câtă vreme nu este finalizat procesul penal și există posibilitatea contestării expertizei ce se relevă a fi făcută în privința prejudiciului nu se poate trage concluzia prejudiciului cuantificat. Ca atare nu se poate vorbi de o întrunire a normelor. Pe de altă parte nu trebuie trecut neobservat că stabilirea despăgubirilor/prejudiciului impune o stabilire a unei situații de fapt, împrejurări, cauze ce au determinat evenimentul, vinovăția. Or, stabilirea acestora se face în procesul penal situație în care corect s-a reținut incidenta art.244 alin.1 prc.2 C. Asadar fata de cele aratate constatand ca nu sunt motive intemeiate,in baza art 312 c.pr.civ recursul urmeaza a fi respins. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de C. A. C. împotriva încheierii civile din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 21 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. H. F. T. M. B. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...)
| ← Decizia comercială nr. 21/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 3693/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
