Decizia comercială nr. 637/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE C.TENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FIS.L
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 637/2012
Ședința a de 30 I. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta SC A. C. SA împotriva sentinței civile nr. 5160 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., în contradictoriu cu pârâții M. C.-N. și A. C. - A S., P. 31 RO S., I.
S. S., N. S., D. ȘI Ț. S., având ca obiect - constatare nulitate act contract de achiziție publică.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) s-a înregistrat din partea intimatului M. C.-N. concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pentru când s-a dispus amânarea pronunțării la data de (...), apoi la data de (...) și ulterior pentru data de (...).
C.EA
Prin sentința civilă nr. 5160 din (...) pronunțată de T. S. C. în dosar nr. (...) s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta S. A. C. S., în calitate de lider al asocierii formate din S. A. C. S., S. G. 4 I. S., S. TRUSTUL DE I. M. ȘI C. S., S. B. C. S., și S. DAS ENGEMEERING G. S. în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N. și cu pârâta A. C.-A S., P. 31 RO S., I. S., N. S., D. & T. S.
A fost obligată reclamanta la plata către pârâta A. C.-A S., P. 31 RO S., I. S., N. S., D. & T. S. a sumei de 31.620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul specializat a reținut următoarele:
Cu privire la cererea referitoare la suspendarea executării contractului, prin încheierea comercială nr. 4605/2011 pronunțată în (...) în dosarul de față, această solicitare a fost respinsă.
De asemenea, prin încheierea din (...), dată în dosarul de față, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția tardivității acțiunii formulate de reclamanta S. A. C. S., în calitate de lider al asocierii formate din S. A. C. S., S. G. 4 I. S., S. TRUSTUL DE I. M. ȘI C. S., S. B. C. S. și S. DAS ENGEMEERING G. S., în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N. și cu pârâta A. C.-A S., P. 31 RO S., I. S., N. S., D. & T. S., invocată de către pârâtă.
Cu privire la fondul cauzei s-a constatat că între pârâtul M. C.-N., în calitate de achizitor, și pârâta A. C.-A S., P. 31 RO S., I. S., N. S., D. & T. S., în calitate de executant, a fost încheiat contractul de execuție de lucrări nr.
45039/(...), având ca obiect obligația executantului de a proiecta, executa și finaliza obiectivul de investiții ". multifuncțională de sport, A. S., f.n.";, în schimbul plății de către achizitor a prețului de 50.926.063,83 lei fără T.V.A.,durata de execuție, incluzând și proiectarea și execuția lucrării, fiind stabilită la
36 luni.
Anterior încheierii acestui contract, prin sentința civilă nr. 236/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), a fost admisă excepția inadmisibilității și a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. C. SA, în calitate de lider al asociației formate din
SC A. C. SA, SC G. 4 I. SA, SC Trustul de I. M. și C. SA și G. de P. a) SC B. C. S. - b) SC Das E. G. S. în contradictoriu cu pârâtul M. C.-N., reținându-se în motivare că reclamanta a solicitat anularea adresei nr.(...) prin care i s-a comunicat faptul că oferta sa a fost desemnată necâștigătoare, iar oferta depusă de către asocierea SC C. - A a fost declarată câștigătoare. Instanța a mai reținut că de fapt, raportat la motivele expuse în susținerea cererii, inclusiv față de precizările făcute de reclamantă în ședință publică la solicitarea instanței, rezultă că reclamanta contestă rezultatul procedurii de atribuire a contractului având ca obiect efectuarea unor lucrări de proiectare și execuție a Sălii multifuncționale de sport în A. S. f.n., în C. - N. și nu actul reprezentând comunicarea rezultatului procedurii văzut ca act unilateral, astfel cum s-a apărat pârâtul.
Ulterior încheierii contractului de execuție de lucrări nr. 45039/(...), mai sus arătat, prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de C.ea de apel C. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la (...) în dosarul nr. (...), a fost admis recursul declarat de reclamanta S. A. C. S. împotriva sentinței civile nr.
236/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare.
În motivarea acestei decizii s-a reținut, printre altele, că „obiectul acțiunii introductive intentate de reclamanta recurentă în fața instanței de fond este circumscris verificării legalității actului de procedură întocmit de autoritatea contractantă intimată M. C.-N. în procedura de atribuire a contractului de achiziție publică la obiectivul de investiții „. multifuncțională de sport, A. S. f.n. municipiul C.-N. evidențiat în adresa de comunicare a rezultatului procedurii nr.
289376/445/(...) prin care oferta depusă de recurenta reclamantă a fost desemnată necâștigătoare iar oferta depusă de asocierea SC C.-A a fost declarată câștigătoare";.
Instanța de recurs a mai reținut că „din maniera de desfășurare propriu zisă a litigiului dubiul cu privire la necesitatea chemării în judecată a ofertantului câștigător în cauza de față este în favoarea reclamantei care nu a înțeles pe deplin că instanța de fond a pus în discuție necesitatea lărgirii cadrului procesual în temeiul și cu procedura prevăzută de art. 161din L. nr. 554/2004 și riscurile la care se expune dacă va refuza explicit o atare acțiune";, astfel că "pentru respectarea principiului egalității armelor și a dreptului la apărare și a echității procedurii contencioase inerentă art. 21 din C.stituție și art. 6 parag. 1 din C.venție";, s-a apreciat necesitatea admiterii recursului reclamantei, și a casării sentinței atacate, cu dispunerea trimiterii dosarului la aceeași instanță de fond în vederea rejudecării, stabilindu-se totodată că ";în rejudecare, instanța de fond va pune în discuția reclamantei recurente prin prisma dispozițiilor art. 161din L. contenciosului administrativ necesitatea lărgirii cadrului procesual prin chemarea în judecată ca pârâtă și a subiectului de drept care a fost desemnat câștigător prin raportul procedurii de achiziție sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibilă, imposibilă de a fi judecată în cadrul procesual inițial dedus judecății";. Potrivit dispozițiilor art. 256 ind. 3 alin. 3 și 4 din din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în care acest act normativ era în vigoare la data înregistrării contestației formulate de către reclamanta S. A. C. S., în calitate de lider al asocierii formate din S. A. C. S., S. G. 4 I. S., S. TRUSTUL DE I. M. ȘI C. S., S. B. C. S. și S. DAS ENGEMEERING G. S., împotriva procedurii de achiziție publică în cadrul căreia a fost încheiat contractul de execuție de lucrări nr. 45039/(...), "în cazul primirii unei contestații de către C. N. de S. a C. sau de către prima instanță de judecată, pentru care nu s-a luat act de renunțare conform prevederilor alin. (2), autoritatea contractantă are dreptul de a încheia contractul numai după pronunțarea deciziei C. N. de S. a C. sau după pronunțarea hotărârii în primă instanță, dar nu înainte de expirarea termenelor de așteptare, inclusiv când aceste termene privesc cazurile prevăzute la art. 2. alin. (1) și la art. 2. lit. a). Dacă decizia C. N. de S. a C. a fost atacată cu plângere, dispozițiile art. 287^7 și 287^8 se aplică în mod corespunzător";, iar "contractul încheiat cu nerespectarea prevederilor alin. (3) este lovit de nulitate absolută";. A.e prevederi legale au fost invocate de către reclamantă ca motiv de nulitate a contractului de execuție de lucrări nr. 45039/(...), reclamanta invocând faptul că raportat la aceste dispoziții, legea nu permite coexistența unei contestații aflate pe rolul primei instanțe și a unui contract de achiziție publică valabil încheiat. T. a reținut, raportat la conținutul expres al dispozițiilor art. 256 ind. 3 alin. 3 și 4 din din O.U.G. nr. 34/2006, mai sus citate, că acestea reglementează dreptul autorității contractante de a încheia contractul de achiziție publică în cazul în care s-a formulat o contestație împotriva procedurii de achiziție publică, limitând acest drept în ce privește întinderea în timp, respectiv data nașterii acestuia, pe care o situează după pronunțarea deciziei C. N. de S. a C. sau după pronunțarea hotărârii în primă instanță, dar nu înainte de expirarea termenelor de așteptare, inclusiv când aceste termene privesc cazurile prevăzute la art. 2. alin. (1) și la art. 2. lit. a). Este prevăzută totodată sancțiunea încălcării limitelor dreptului autorității contractante de a încheiat contractul de achiziție publică, ca fiind cea a nulității absolute. În ce privește această sancțiune, raportat la posibilitatea constatării ei de către instanță, tribunalul a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art. 287 ind. 10 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 34/2006, în forma în care acest act normativ era în vigoare la data încheierii contractului de achiziție publică ce face obiectul dosarului de față, potrivit cărora instanța constată nulitatea contractului în cazul în care "au fost încălcate prevederile art. 205 alin. (1), art. 206 alin. (3), art. 256^3 alin. (3), dacă această încălcare a privat operatorul economic interesat de posibilitatea de a formula o cale de atac înainte de încheierea contractului, în cazul în care această încălcare este combinată cu încălcarea altor dispoziții în materia achizițiilor publice, dacă această din urmă încălcare a afectat șansele operatorului economic interesat de a obține contractul";. Prin urmare, tribunalul a reținut că pentru a putea fi constatată nulitatea contractului de achiziție publică este necesar, raportat la dispozițiile imperative ale art. 287 ind. 10 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 34/2006, să se constate nu doar încălcarea prevederilor art. 256^3 alin. (3) din același act normativ, invocată de reclamantă în cauza de față, dar și îndeplinirea condiției ca această încălcare să fi privat operatorul economic interesat de posibilitatea de a formula o cale de atac înainte de încheierea contractului, fiind necesar totodată ca această încălcare să fie combinată cu încălcarea altor dispoziții în materia achizițiilor publice, iar această din urmă încălcare să fi afectat șansele operatorului economic interesat de a obține contractul. În ce privește împrejurarea încălcării art. 256 ind. 3 alin. 3 din O.U.G. nr. 34/2006, invocată de către debitoare, tribunalul a reținut că în cauză nu este îndeplinită această condiție pentru a se putea constata nulitatea absolută a contractului de execuție de lucrări nr. 45039/(...) în condițiile art. 287 ind. 10 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 34/2006. Astfel, la data încheierii contractului de execuție de lucrări nr. 45039/(...), era pronunțată hotărârea în primă instanță asupra contestației formulate de reclamantă împotriva procedurii de achiziție publică în cadrul căreia a fost încheiat contractul respectiv. Î. că ulterior a fost desființată hotărârea dată în primă instanță asupra contestației formulate de către reclamantă împotriva procedurii de achiziție publică, nu este de natură a modifica situația de fapt existentă la data încheierii contractului. Sancțiunea nulității unui act juridic, prin însăși natura sa, nu poate interveni decât pentru un motiv concomitent cu încheierea actului la care se referă, iar nu pentru motive ulterioare. În ce privește dispozițiile art. 311 alin. 1 Cod proc.civ., conform cărora „hotărârea casată nu are nici o putere"; nu sunt de natură să conducă la o concluzie în sens contrar. În cauză, contractul de execuție de lucrări nr. 45039/(...) a fost încheiat după pronunțarea hotărârii în primă instanță asupra contestației împotriva procedurii de achiziție publică formulate de către reclamantă. C.diția existenței hotărârii în primă instanță asupra contestației împotriva procedurii de achiziție publică a fost îndeplinită la data încheierii contractului de achiziție publică, iar în lipsa unui text de lege expres, desființarea ulterioară a hotărârii prin care a fost soluționată în primă instanță contestația împotriva procedurii de achiziție publică, nu poate să atragă în mod automat desființarea contractului de achiziție publică la încheierea căruia erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru legala încheiere a acestuia. În ce privește consecința desființării de drept a actelor de executare sau de asigurare făcute în puterea unei hotărâri casate, la care se referă practica judiciară și doctrina, citate de către reclamantă, tribunalul reține că această consecință este expres prevăzută de lege, și de aceea se produce. Astfel, art. 311 alin. 2 Cod proc.civ. prevede în mod expres că „actele de executare sau de asigurare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desființate de drept, dacă instanța de recurs nu dispune altfel";. D. pentru situația casării unei hotărâri, legea prevede posibilitatea chiar a menținerii de către instanța de recurs a actele de executare sau de asigurare făcute în baza acelei hotărâri. Or, tribunalul reține că încheierea contractului de achiziție publică nu poate fi considerată un act de executare sau de asigurare făcut în puterea hotărârii de soluționare în primă instanță a contestației împotriva procedurii de achiziție publică. S.a în primă instanță în sensul respingerii, a contestației împotriva procedurii de achiziție publică, nu produce efectul încheierii automate a contractului de achiziție publică, ci dă naștere dreptului autorității contractante de a încheia acest contract în condițiile art. 256 ind. 3 alin. 3 din O.U.G. nr. 34/2006, fără ca încheierea contractului să poată fi considerată un act de executare a hotărârii date asupra contestației împotriva procedurii de achiziție publică, în condițiile în care aceasta a fost respinsă. În acest sens, tribunalul a reținut că încheierea contractului de achiziție publică contestat de către reclamantă a avut loc în puterea legii, respectiv a dispozițiilor art. 256 ind. 3 alin. 3 din O.U.G. nr. 34/2006, ale căror condiții erau îndeplinite la data încheierii contractului, iar nu în puterea hotărârii date în primă instanță asupra contestației împotriva procedurii de achiziție publică, ulterior casate prin decizia civilă nr. 1. pronunțată de C.ea de apel C. - Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal la (...) în dosarul nr. (...). T. a constatat, totodată, că nu este îndeplinită nici condiția privării reclamantei de posibilitatea de a formula o cale de atac înaintea semnării contractului, aceasta formulând în fapt contestația împotriva procedurii de achiziție publică înainte de încheierea contractului de execuție de lucrări nr. 45039/(...). Nu se poate reține ca întemeiată nici susținerea reclamantei în sensul încălcării de către autoritatea contractantă a dispozițiilor art. 202 din O.U.G. nr. 34/2006 coroborat cu art. 36 alin. 2 din H.G. nr. 925/2006 pentru motivele expuse în contestație, privind oferta cu un preț neobișnuit de scăzut a pârâtei, care a privat-o pe contestatoare de posibilitatea de a obține contractul, această împrejurare nefiind probată, deși sarcina probei sub aspectul întrunirii tuturor condițiilor prevăzute de art. 287 ind. 10 alin. 1 lit. b din O.U.G. nr. 34/2006, îi revenea reclamantei, în baza art. 1169 Cod civ. Totodată, tribunalul a reținut că în cauză au fost respectate prevederile art. 1 alin. 5 din D. nr. 2. a P. E. și a C., formularea căii de atac de către reclamantă împotriva procedurii achiziției publice, având ca efect suspendarea posibilității de încheiere a contractului, neputându-se reține ca fiind îndeplinite condițiile art. 2d alin. 1 lit. b din același act normativ, invocat de către reclamantă, în condițiile în care reclamanta a avut posibilitatea formulării căii de atac împotriva procedurii de achiziție publică înaintea încheierii contractului, și a formulat în mod efectiv această cale de atac. Astfel, după cum rezultă din alin. 18 al preambulului D. nr. 2., invocat de către reclamantă, pentru a se putea reține prejudicierea posibilității ofertantului de a exercita calea de atac în vederea obținerii contractului, este necesară și întrunirea condiției nerespectării D. 2. sau a D. 2004/17/CE, condiție a cărei întrunire nu a fost probată de către reclamantă în cauza de față. Pentru considerentele arătate, reținând că în cauză nu au fost încălcate prevederile art. 256 ind. 3 alin. 3 din O.U.G. nr. 34/2006, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile art. 287 ind. 10 alin. 1 lit. b din același act normativ, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată. Față de prevederile art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cărora „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât reclamanta nu a avut câștig de cauză, tribunalul a obligat la plata către pârâta A. C.-A S., P. 31 RO S., I. S., N. S., D. & T. S. a sumei de 31.620 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial conform facturii seria SBS. nr. 2396/(...) și ordinului de plată nr. 94/(...). Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. C. SA, în calitate de lider al asocierii formate din A. C. S. G. 4 I. S., Trustul de I. M. și C. SA, B. C. S., Das E. G. S. solicitând modificarea în întregime a Sentinței și, pe cale de consecință, să se dispună constatarea nulității contractului de achiziție publică de lucrări denumit "Sala multifuncțională de sport, A. S. f.n., municipiul C.-N.", încheiat intre cele două intimate - pârâte. Motivele de recurs au fost structurate pe două paliere, relevându-se, pe de o parte, că instanța a reținut în mod eronat că temeiul legal invocat de către reclamanta, art. 256 ind. 3 alin. (4) al O.U.G. nr. 34/2006, nu poate fi aplicat în mod direct de către instanțele de judecată, iar pe de altă parte că starea de fapt din speță atrage incidența acestui text legal sancționator, contrar celor susținute de către prima instanță. Cu privire la prima chestiune, se arată că, în viziunea instanței de fond, este irelevantă existența unei prevederi legale care reglementează nulitatea expresă a contractului de achiziție-publică. Într-o asemenea concepție, instanța de judecată ar putea constata incidența sancțiunii nulității doar în cele trei cazuri limitativ prevăzute de art. 287 alin. (1) al O.U.G. nr. 34/2006. Se apreciază că o astfel de aserțiune legală este în mod vădit eronată. În primul rând, este evident că art. 256 ind. 3 alin. (4) și art. 287 indice 10 alin. (1) al O.U.G. nr. 34/2006 reprezintă două norme legale aflate deopotrivă în deplină vigoare care trebuie interpretate conform principiului "actus interpretandus est potius ut valeat quam pereet". Primul text legal, art. 256 ind. 3 alin. (4), reprezintă o normă legală de sine stătătoare, care impune constatarea nulității exprese a contractului încheiat înaintea soluționării în primă instanță a contestației la rezultatul procedurii de atribuire. A. text nu conține vreo normă de trimitere la alte prevederi legale, care ar adăuga condiții suplimentare pentru constatarea nulității unui astfel de contract - dimpotrivă, sancțiunea nulității absolute devine incidentă imediat ce un contract a fost încheiat înaintea soluționării în primă instanță a contestației la rezultatul procedurii de atribuire. În al doilea rând, a considera că aplicabilitatea directă a art. 256 ind. 3 alin. (4) al O.U.G. nr. 34/2006 ar putea fi știrbită de art. 287 indice 10 alin. (1) al O.U.G. nr. 34/2006 contravine normelor de tehnică legislativă impuse de L. nr. 2.. În acest sens, conform art. 64 alin. (1) al acestui act normativ, instituția abrogării poate fi realizată doar de un act normativ nou față de o prevedere legislativă anterioară. Or, în cazul de față, introducerea art. 256 ind. 3 alin. (4) al O.U.G. nr. 3412006 (prin O.U.G. nr. 76/2010) este ulterioară intrării în vigoare a art. 287 indice 10 alin. (1) al O.U.G. nr. 34/2006 (prin O.U.G. nr. 72/2009). Așa fiind, succesiunea acestor amendamente clarifică ideea că art. 256 ind. 3 alin. (4) al O.U.G. nr. 34/2006, normă legislativă nouă, adaugă la ipotezele de nulitate prevăzute de legea veche, prin art. 287 indice 10 alin. (1). În al treilea rând, instanța de fond a considerat că, inclusiv în ipoteza îndeplinirii condițiilor-premisă ale art. 256 ind. 3 alin. (4), incidentă devenind sancțiunea propusă de același text legal, aceasta nu ar putea fi, pur și simplu, constatată de instanță, pe motivul prerogativele limitate care îi sunt conferite de art. 287 indice 10 alin. (1). Un asemenea raționament este nepermis, el negând practic vocația unei instanțe de judecată de a pronunța o sancțiune expres prevăzută de un text legal în vigoare. Legislația în vigoare permite admite, în multiple alte ipoteze, posibilitatea unei instanțe de judecată de a constata aplicabilitatea sancțiunii nulității absolute a unui contract de achiziție publică, fără ca acestea să fie circumscrise de art. 287 indice 10 alin. (1), cum ar fi cea prev. de art. 285 alin. (1) al O.U.G. nr. 34/2006 sau cazul contractului de achiziție publică încheiat de o entitate lipsită de capacitate de folosință sau prin fraudarea legii. Art. 256 ind. 3 alin. (4) al O.U.G. nr. 34/2006 reprezintă temeiul acțiunii în nulitate al recurentei reclamante. I. directă a unui asemenea text duce la o singură consecință legală - constatarea nulității contractului de achiziție publică. Cu privire la îndeplinirea condițiilor de aplicabilitate ale art. 256 ind. 3 alin. (4) al O.U.G. nr. 34/2006, recurenta a argumentat următoarele: a. art. 256 indice 3 alin. (3) al O.U.G. nr. 34/2006 interzice încheierea unui contract de achiziție publică înaintea soluționării în primă instanță a unei contestații la rezultatul procedurii de atribuire. b. Sancțiunea expresă instituită de lege pentru încălcarea dispoziției legale sus amintite este nulitatea absolută a contractului de achiziție publică (art. 256 ind. 3 alin. (4) al O.U.G. nr. 34/2006). c. În speță, C.tractul atacat a fost încheiat și se află în executare, deși recurenta se află încă în faza de primă instanță a litigiului având drept obiect contestația sa la rezultatul procedurii de atribuire - este vorba despre dosarul nr. (...)* al T. C. A.e premise sunt suficiente pentru a justifica temeinicia acțiunii În nulitate. Faptul că intimatele pârâte au încheiat C.tractul ulterior pronunțării Sentinței civile nr. 236/(...) este lipsit de relevanță în speță, întrucât această sentință nu are puterea juridică a unei hotărâri judecătorești, fiind casată prin D. instanței ierarhic superioare, anume D. nr. 1245/(...). L. impune, prin art. 311 C. Pr. C., ca toate actele realizate în considerarea unei hotărâri casate să fie lovite de ineficacitate ope legis. După cum o arată o doctrină constantă, efectul esențial al instituției casării este repunerea efectivă în situația anterioară: a. "Prin desființarea hotărârii se desființează și efectele ei, astfel că afacerea se repune în aceeași situație din momentul cercetării ei de către instanța a cărei hotărâre a fost casată." b. "actele de executare sau cele de asigurare săvârșite în baza unei astfel de hotărâri sunt desființate prin efectul direct al legii, fără a fi necesară o statuare expresă a instanței, în acest sens"": c. "A considera, așa cum susține autorul excepției, că actul de executare ar trebui desființat, la rândul său, de instanța de contencios administrativ presupune un formalism excesiv, deoarece instanța de contencios nu ar avea ce soluționa, întrucât ea nu ar putea să mențină actul de executare a unei hotărâri care nu mai există"". Drept urmare, casarea irevocabilă a Sentinței nr. 236/(...) atrage desființarea retroactivă a efectelor acesteia. Raporturile juridice dintre părțile prezentului dosar vor fi analizate întocmai precum această hotărâre judecătorească nu a existat niciodată. În consecință, este netemeinic argumentul principal al instanței de fond, care consideră că acțiunea se impune a fi respinsă, dată fiind perioada de timp în care S. civilă nr. 236/(...) a produs efecte. Analizând raporturile juridice dintre părți, și în considerarea dreptului fundamental al subscrisei de a fi repusă în mod efectiv în situatia anterioară unei hotărâri casate, instanța de recurs urmează să constate că, în speță, nu există o sentință de primă instanță care să justifice executarea C.. Altfel spus, riscul casării cu trimitere aparține întotdeauna părții care s-a sprijinit pe S. atacabilă, iar nu părții care a fost vătămată prin această hotărâre. Un raționament contrar ar periclita ireversibil drepturile contestatoarei, care în absența oricărei culpe se expune riscului ca o hotărâre constatată În mod irevocabil ca fiind abuzivă să permită ocolirea dispozițiilor privind interdicția semnării contractului de achiziție publică. De altfel, din această perspectivă, nulitatea unui contract de achiziție publică semnat înainte de finalizarea procedurilor de soluționare în primă instanță a contestației unui ofertant este impusă, în mod direct, și de prevederile D. 2. a P. E. și a C. din (...) de modificare a D. 8. și 9. ale C. în ceea ce privește ameliorarea eficacității căilor de atac în materie de atribuire a contractelor de achizitii publice: a. Preambul, alin. (3) - (4): "C.area părților interesate și a jurisprudenței Curții de Justiție a evidențiat o serie de deficiențe ale căilor de atac În statele membre, C.area părților interesate și a jurisprudenței Curții de Justiție a evidențiat o serie de deficiențe ale căilor de atac În statele membre. (...] Deficiențele constatate includ în special inexistența unei perioade, Între decizia de atribuire a contractului și încheierea contractului în cauză, care să permită o cale de atac efectivă,[subt. ns.]" b. Preambul, alin. (18): "Pentru a Împiedica cazurile grave de nerespectare a termenului suspensiv obligatoriu și a suspendării automate, care reprezintă conditii esentiale pentru o cale de atac efectivă[subt. ns.], ar trebui să se aplice sancțiuni eficace. C.tractele care sunt încheiate cu nerespectarea termenului suspensiv sau a suspendării automate ar trebui În consecință considerate În principiu ca fiind lipsite de efecte, dacă se combină cu nerespectarea D. 2. sau a D. 2004/17/CE, În măsura În care aceste Încălcări auprejudiciat posibilitatea ofertantului de a exercita calea de atac În vederea obținerii unui contract. c. Art. 1 alin. (1): "Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a garanta că, În ceea ce privește contractele circumscrise domeniului de aplicare al D. 2., deciziile luate de autoritățile contractante pot fi supuse unor căi de atac efective [subl. ns.] [. . .] în temeiul nerespectării, prin aceste decizii, a legislației comunitare în domeniul achiziții/or publice sau a normelor de drept intern de transpunere a acesteia." d. Art. 1 alin. (5): "Statele membre pot impune ca, într-o primă etapă, persoana În cauză să exercite o cale de atac În fața autorității contractante. În acest caz, statele membre garantează că formularea unei asemenea căi de atac are ca rezultat suspendarea imediată a posibilității de Î. a contractului [subl. ns.]", Ceea ce instanța de fond omite să ia în considerare este efectul esențialmente retroactiv al instituției casării. Repunerea efectivă în situația anterioară implică necesarmente inexistența Sentinței civile nr. 236/(...) în arealul de drept la care se raportează subiectele hotărârii casate. Așa fiind, analizând circumstanțele de la încheierea C., instanța de fond trebuie să observe că acesta a fost încheiat, deși o hotărâre de primă instanță în dosarul nr. (...) nu există. A decide în sens contrar ar însemna a nega efectele art. 311 alin. (1) C. pr. civ . A admite că o hotărâre casată poate produce în continuare anumite efecte pe plan legal (spre exemplu, cel de a justifica Î.a unui contract de achiziție publică) este echivalent cu a considera că o hotărâre casată deține putere de lucru judecat, în contradicție flagrantă cu textul legal invocat („Hotărârea casată nu are nici o putere"). În al doilea rând, trebuie observat că, în speță, sancțiunea nulității este una expresă, impusă de norma legală incidentă - art. 256 ind. 3 alin. (4) al O.U.G. nr. 34/2006. Într-un asemenea context, instanței de fond îi revenea simpla sarcină de a verifica concordanța stării de fapt cu cerințele - premisă ale textului legal, și de a aplica sancțiunea corespondentă. C.siderațiile sale generice asupra naturii instituției nulității sunt nerelevante față de formularea expresă a textului legal care constituie temeiul acțiunii în nulitate, și care face referire expresă la incidența acestei instituții. • Argumentul instanței de fond: "D. pentru situația casării unei hotărâri, legea prevede posibilitatea chiar a menținerii de către instanța de recurs a actelor de executare sau de asigurare făcute în baza acelei hotărâri. Or, tribunalul reține că încheierea contractului de achiziție publică nu poate fi considerată un act de executare sau de asigurare făcut cu puterea hotărârii de soluționare în primă instanță a contestației împotriva procedurii de achiziție publică". • Critica argumentului instanței de fond: Ambele aserțiuni ale primei instanței sunt lipsite de relevanță pentru cauză. În primul rând, referința la posibilitatea menținerii de către instanța de recurs a unor acte efectuate În baza hotărârii casate este inutilă, atâta vreme cât D. civilă nr. 1245/(...) nu a menținut nici unul dintre actele emise În baza Sentinței casate. În al doilea rând, statuând asupra încadrării C. atacat În categoria "actelor de executare ori de asigurare", instanța de fond omite să observe că temeiul acțiunii în nulitate nu este reprezentat de alin. (2) al art. 311 C. pr. civ. ("Actele de executare sau de asigurare făcute În puterea unei asemenea hotărâri sunt desființate de drept, dacă instanța de recurs nu dispune altfel"), ci de alin. (1) ("Hotărârea casată nu are nici o putere"). A. din urmă text legal este cel careimpune o repunere efectivă în situația anterioară a părților, inexistentă fiind S. casată. De altfel, reclamanta nu a pretins niciodată că, în speță, C.tractul ar trebui asimilat unui act de asigurare sau executare făcut în puterea hotărârii casate (caz în care acesta ar fi fost desființat de drept), ci doar că se impune constatarea nulității acestuia. Pentru aceste considerente, apreciază că se impune admiterea recursului. Pârâta intimată SC C.-A S., in calitate de leader al A. C.-A S. P. 31 RO S., I. S., N. S., D. & T. S. a formulat întâmpinare prin care solicita sa se respingă recursul declarat de recurenta SC A. C. SA si să se mențină sentința atacată ca temeinică si legală, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. Aceeași poziție a fost adoptată și de către autoritatea contractantă M. C. N., toate părțile depunând la dosar și concluzii scrise, prin care s-au referit și la chestiunile discutate în cadrul ședinței publice din (...). Analizând recursul din prisma motivelor invocate, C.ea constată următoarele: În fapt, circumstanțele în care a fost promovată cererea de chemare în judecată soluționată prin sentința recurată sunt următoarele: 1. La data de (...), autoritatea contractantă M. C. N. a publicat anunțul de participare la procedura de atribuire, prin licitație deschisă, a unui contract de achiziție publică având drept obiect efectuarea unor lucrări de proiectare și execuție a Sălii multifuncționale de sport situate pe A. S. f.n., din municipiul C.- N. 2. În documentația de atribuire s-a estimat o valoare a contractului de cuprinsă între 52.580.000 și 105.159.876,6 RON (fără TVA). Criteriul de atribuire menționat a fost stabilit ca fiind "prețul cel mai scăzut". 3. La data de (...), a fost comunicat rezultatul procedurii de atribuire, oferta câștigătoare fiind desemnată oferta A. C.-A S., P. 31 RO S., I. S., N. S., D. & T. S.. Reclamanta SC A. C. SA, în calitate de lider al asocierii formate din A. C. S., G. 4 I. S., Trustul de I. M. și C. SA, B. C. S., Das E. G. S. a contestat, în termenul legal, rezultatul procedurii de atribuire a C., formându-se astfel dosarul nr. (...) pe rolul T. C. 4. La data de (...), prin S. civilă nr. 236, Tribunalul Cluj a respins ca inadmisibilă contestația reclamantei, pe considerentul că nu a fost împrocesuată și asocierea declarată câștigătoare, hotărâre atacată cu recurs de către aceasta. 5. La data de (...), între autoritatea contractantă și A. C.-A a fost semnat contractul de achiziție publică ce face obiectul prezentei cauze, cu nr. 45039/(...), având ca obiect obligația executantului de a proiecta, executa și finaliza obiectivul de investiții ". multifuncțională de sport, A. S., f.n.";, în schimbul plății de către achizitor a prețului de 50.926.063,83 lei fără T.V.A., durata de execuție, incluzând și proiectarea și execuția lucrării, fiind stabilită la 36 luni. 6. La data de (...), prin D. civilă nr. 1245, C.ea de A. C. a casat sentința pronunțată, trimițând cauza spre rejudecare primei instanțe, considerând că, „din maniera de desfășurare propriu zisă a litigiului dubiul cu privire la necesitatea chemării în judecată a ofertantului câștigător în cauza de față este în favoarea reclamantei care nu a înțeles pe deplin că instanța de fond a pus în discuție necesitatea lărgirii cadrului procesual în temeiul și cu procedura prevăzută de art. 161din L. nr. 554/2004 și riscurile la care se expune dacă va refuza explicit o atare acțiune."; 7. La primul termen după casare, la data de (...), autoritatea contractantă a informat Tribunalul Cluj despre semnarea C. cu A. C.-A. 8. La data de (...), A. a formulat o completare a acțiunii introductive depuse în dosarul nr. (...), devenit după casare nr. (...)*, solicitând "constatareanulității contractului de achiziție publică de lucrări denumit "Sala multifuncțională de sport, A. S. f.n., municipiul C.-N.", încheiat între cele două pârâte";. 9. Acțiunea în nulitatea contractului și cererea de suspendare a executării lui au fost disjunse din dosarul nr. (...)*, formându-se dosarul nr. (...) al T. C. În cadrul acestui nou dosar, instanța a declinat competența de soluționare a disputei în favoarea T. C. C., prin sentința civilă nr. 2965/(...). 10. Așadar, pe rolul Tribunalul Comercial Cluj a fost înregistrat prezentul dosar, cuprinzând acțiunea în constatarea nulității contractului de achiziție publică și cererea de suspendare a executării lui. 11. La data de (...), instanța de fond a pronunțat încheierea nr. 4605/2011, prin care a respins cererea de suspendare a executării contractului. 12. La data de (...), instanța de fond a pronunțat sentința atacată, prin care a respins acțiunea reclamantei, . 13. Ca atare, în prezent, contestația depusă de către reclamantă împotriva rezultatului procedurii de achiziție publică se află în continuare în stare de judecată în prima instanță, în fața T. C. În acest sens, dosarul nr. (...)* al T. C. are stabilit următorul termen pentru data de (...), în cauză dispunându-se administrarea unui probatoriu complex. Cererea prin care reclamanta a solicitat instanței constatarea nulității absolute a contractului de achiziție publică a fost întemeiată în drept pe disp. art. 256 indice 3 alin. 3-4, art. 287 indice 10 alin. 1 lit. b din OUG nr. 34/2006, art. 1, 2d alin. 1, lit. b din D. 2. (f. 38 și 119, vol. 1, dosar fond). În susținerea acțiunii, s-a relevat că legea nu permite coexistența între o contestație aflată pe rolul primei instanțe și un contract de achiziție publică valabil încheiat. Așa fiind, având în vedere că un contract de achiziție publică a fost încheiat anterior soluționării în primă instanță a acțiunii unui participant la procedură, se impune constatarea incidenței sancțiunii nulității absolute a acestui contract. Faptul că pârâții au încheiat contractul ulterior pronunțării sentinței civile nr. 236/(...) este lipsit de relevanță în speță, întrucât această sentință nu are puterea juridică a unei hotărâri judecătorești, fiind casată prin decizia instanței ierarhic superioare. Reclamanta a mai arătat că riscul casării cu trimitere aparține întotdeauna părții care s-a sprijinit pe sentința atacabilă, iar nu părții care a fost vătămată prin această hotărâre. Un raționament contrar ar periclita ireversibil drepturile contestatoarei, care, în absența oricărei culpe, se expune riscului ca o hotărâre desființată în mod irevocabil să permită ocolirea dispozițiilor privind interdicția semnării contractului de achiziție publică. Prin sentința recurată, tribunalul a respins acțiunea, constatând, în esență, pe de o parte, că nu a existat o încălcare a prev. art. 256 indice 3 alin. 3 din OUG nr. 34/2006, iar pe de altă parte, că nu s-a dovedit întrunirea cumulativă a cerințelor impuse de textul art. 287 indice 10 alin. 1 lit. b din același act normativ. Deși prin recursul declarat se critică, în ordine inversă, aceste statuări, C.ea constată că este necesar să analizeze, cu prioritate, dacă în cauză se poate discuta despre nesocotirea prev. art. 256 indice 3 alin. 3 din ordonanță, celelalte aspecte invocate fiind subsecvente. Din această perspectivă, instanța de recurs achiesează opiniei conform căreia motivul de nulitate prevăzut de art.256 ind.3 alin.4 nu este incident in speță, din următoarele considerente: Așa cum rezultă din expunerea anterioară a stării de fapt, la data încheierii contractului de execuție de lucrări era deja pronunțată hotărârea în primă instanță asupra contestației reclamantei. I. relevă cu temei că împrejurareadesființării ulterioare a acestei hotărâri nu este de natură a modifica situația de fapt existentă la data încheierii contractului, la care trebuie să se raporteze instanța când analizează motivul de nulitate. Aceasta întrucât legalitatea contractului trebuie cercetată prin raportare la condițiile existente în momentul încheierii sale. Nulitatea este contemporană actului și nu poate avea ca temei un eveniment viitor, produs ulterior încheierii lui. Astfel, la momentul semnării contractului, erau îndeplinite toate condițiile legale. Chiar dacă, ulterior, s-a reluat judecata asupra fondului, aceastăîmprejurare nu este de natură să atragă nulitatea contractului, întrucât situația juridică nou creată nu poate retroactiva, pe planul dreptului material, de o manieră atât de drastică, încât să atragă nevalabilitatea actului juridic, într-o ipoteză neprevăzută expres de lege. Situația sui generis dedusă judecății în speța de față a fost creată ca urmare a pronunțării instanței de recurs, care, deși a amintit prev. art. 28716pct.3 din OUG nr.34/2006, conform cărora instanța de recurs, casând sentința, va rejudeca în toate cazurile litigiul în fond, a dispus casarea cu trimitere spre rejudecare, dând expresie dispozițiilor art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004. Este utilă, totuși, referirea pe care o face intimata Sc C.-A la prevedrile speciale în domeniu, respectiv cele ale art. 287 indice 16 pct. 3 din ordonanță, în contextul în care trebuie observat că legiuitorul nu a exclus coexistenta unei judecăți pe fond cu un contract de achiziție valabil încheiat. Or, simpla împrejurare că această judecată pe fond se derulează în fața tribunalului, iar nu a curții de apel, nu este de natură să susțină distincția realizată de către reclamantă, date fiind prevederile imperative ale textului art. 256 indice 3 alin. 3 din ordonanță, ea având implicații asupra altor aspecte ale cauzei, cum ar fi gradul instanței, compunerea completului care rejudecă după casare, durata de soluționare a litigiului, etc. În context trebuie amintit că, în ceea ce privește efectele admiterii recursului, în doctrină s-a relevat expresia „casată";, folosită în textul art. 311 C.pr.civ. trebuie înțeleasă într-un sens larg, ca referindu-se la orice hotărâre schimbată sau desființată în recurs, în acest ultim caz, independent de împrejurarea că este urmată de trimiterea cauzei spre rejudecare sau nu. Astfel, pornind de la prev. art. 315 alin. 2 C.pr.civ., s-a ajuns la concluzia conform căreia, cu ocazia rejudecării fondului de către instanța de recurs, ea se comportă ca o instanță care judecă, după caz, fie ca instanță de apel, fie în primă și în ultimă instanță, motiv pentru care nu este limitată nici de disp. art. 305 C.pr.civ. Ca atare, considerentele conform cărora nulitatea ar interveni ca urmare a faptului că legiuitorul nu permite coexistența unei judecăți a contestației în primă instanță și a unui contract de achiziție publică valabil încheiat, nu își au nici un fel de suport legal, nici în prevederile OUG nr. 34/2006 și nici în cele ale dreptului comun, fiind expuse cu ignorarea faptului că este permisă judecarea fondului, în primă și în ultimă instanță, conform Codului de procedură civilă, chiar de către instanța de recurs, casarea cu reținere fiind, de altfel, regula în materie. De altfel, chiar dacă nu ar fi așa, instanța are serioase dubii cu privire la interpretarea extensivă a efectelor casării, dată de către recurentă. Deși nu poate fi contestat caracterul imperativ al textului art. 311 alin. 1 C.pr.civ., se apreciază că „puterea"; la care se referă este strâns legată de efectele produse pe planul dreptului procesual, din moment în doctrină s-a relevat că, urmare casării, părțile dobândesc deplina libertate, nu numai de a repune vechile lor concluzii, dar și de a se întemeia pe mijloace noi de apărare, chiar intervenite ulterior dispunerii acesteia. Nu este lipsit de relevanță a aminti și faptul că regula în cazul nulității actelor procedurale este aceea că ea nu afectează decât funcția procedurală a lui, așa încât, deși anulat, el poate produce alte efecte. De asemenea, în doctrină au fost descrise și consecințele indirecte ale nulității actului procedural, arătându-se că, de principiu, ea nu compromite și dreptul subiectiv substanțial. Astfel, lipsa de eficacitate juridică a hotărârii casate trebuie privită din perspectiva efectelor acesteia, care constau în concretizarea dreptului reclamantului, în aplicarea dreptului la o situație juridică determinată. În concluzie, din moment ce nulitatea a fost prevăzută de legiuitor ca o sancțiune pentru nerespectarea de către autoritatea contractantă a dispozițiilor art. 2563din OUG nr.34/2006, respectiv pentru încheierea contractului înainte de soluționarea in primă instanța a contestației și cum autoritatea contractantă a îndeplinit cerințele prevăzute de lege și a semnat contractul doar după pronunțarea unei hotărâri de către prima instanță, acest text legal nu este aplicabil. De altfel, asocierea declarată câștigătoare ridică, cu temei, întrebarea dacă putea autoritatea contractanta să prevadă că instanța de recurs va pronunța o soluție ce duce la reluarea judecații in prima instanță, chiar dacă sentința dată nu a antamat fondul, atâta timp cât ea nu este prevăzuta de OUG nr.34/2006. Ca atare, concluzia care se impune este aceea că acțiunile întreprinse de către autoritatea contractantă au fost conforme cu legea, astfel ca actul încheiat nu poate fi sancționat cu nulitatea absolută, fiind exclusă ideea existenței unei fraude la lege. Chiar dacă s-ar aprecia în sens contrar, considerându-se că nulitatea hotărârii casate se răsfrânge și asupra dreptului substanțial al autorității contractante de a încheia contractul de achiziție, nu trebuie uitat că, în domeniul analizat, există norme procedurale speciale, iar din jocul combinat al prev. art. 287 indice 16 alin. 3 și art. 256 indice 3 alin. 3 din ordonanță, putem deduce că, atâta timp cât art.256 ind.3 nu prevede condiția ca hotărârea primei instanțe sa fie irevocabila, înseamnă că legiuitorul a acceptat riscul ca ea să fie ulterior desființată în căile de atac, fără ca acesta ipoteza sa fie considerata un motiv de nulitate expresă a contractului. Desființarea ulterioara a unei hotărâri, fie prin casare, fie prin modificare, nu constituie, in viziunea legiuitorului, un impediment pentru încheierea contractului, deci nu poate fi considerat motiv de nulitate a unui contract încheiat în aceste circumstanțe. Având în vedere toate aceste aspecte, C.ea nu poate achiesa considerentelor conform cărora analogia făcută de către intimată intre o casare cu reținere și o casare cu trimitere ar fi eronată, din perspectiva faptului că recurenta nu ar fi beneficiat de o cale de atac efectivă înaintea semnării contractului, așa cum este acest drept definit de art. 1 alin. (1) al D. 89/665, modificată prin D. 2. (în a căror aplicare a fost emisă O.U.G. nr. 34/2006). Aceasta întrucât nu se înțelege de ce, în cazul în care s-ar fi dat eficiență textului special al art. 287 indice 16 alin. 3 din ordonanță și instanța de recurs ar fi judecat în fond litigiul, s-ar fi putut aprecia că petenta ar fi avut la dispoziție o cale de atac efectivă, iar în cazul în care casarea este cu trimitere, i-ar fi fost încălcat acest drept. Astfel, chiar dacă instanța de control judiciar s-ar fi oprit la prima soluție, acest aspect nu ar fi fost de natură să „. calitatea actului de justiție de la fond, cu consecințele pe care le relevă recurenta cu privire la caracterul efectiv al căii de atac. D. fiind soluția pronunțată de către tribunal, prin sentința civilă nr. 2., C.ea nu poate achiesa afirmațiilor conform cărora, dacă casarea ar fi fost cu reținere, ar fi existat o analiză efectivă a contestației, în fața acestei instanțe, în înțelesul pe care petenta îl dă acestei sintagme. De asemenea, nu pot fi validate susținerile conform cărora un raționament contrar ar periclita ireversibil drepturile contestatoarei, care, fără a deține vreo culpă proprie, se vede in situația de a nu putea obține atribuirea unui contract de achiziție publică de o valoare semnificativă, chiar in ipoteza succesului în primă instanță in cadrul contestației la rezultatul procedurii de atribuire. C.-se acest raționament, se relevă că unica soluție pentru remedierea actualei stări de fapt este aplicarea directă a prevederilor art. 256 ind.3 alin. (4) al O.U.G. nr. 34/2006, într-una dintre modalități!e de individualizate sancționatorii la care fac referire art. 287 ind.10 alin. (1) lit. b) și art. 287 ind.11 al O.U.G. nr. 34/2006. Pentru a statua astfel, C.ea ia act de faptul că, chiar dacă recurenta ar avea câștig de cauză în contestația formulată, nu poate fi ignorată împrejurarea că OUG nr. 34/2006 a transpus prevederile directivelor europene privind căile de atac în materia achizițiilor publice, dintre acestea făcând parte și dispozițiile privind posibilitatea obținerii de daune, iar în lumina celor decise de către C., aceste măsuri reparatorii trebuie să fie proporționale cu pierderile și daunele suferite, astfel încât să se asigure protecția efectivă a drepturilor alegate, urmărindu-se ca ofertantul nemulțumit să fie pus în situația în care ar fi fost dacă nu ar fi avut loc nicio încălcare a legislației de achiziții. În ceea ce privește motivele de nelegalitate conform cărora se solicită instanței a constata că soluția tribunalului este în contradicție cu principiile și scopul în vederea căruia a fost adoptată D. 2., intimata declarată câștigătoare a procedurii arată cu temei că OUG nr.34/2006 este în deplină concordanță cu aceasta. Ca atare, nu se poate susține ca instanța naționala trebuie sa aplice direct dispozițiile directivelor comunitare, întrucât nu exista nici o contradicție intre D. 2. și dreptul național. Potrivit D. invocate, dreptul național trebuie sa ofere o perioada între decizia de atribuire a contractului si încheierea contractului in cauză, care sa permită agenților economici exercitarea unei căi de atac efective. Prin dispozițiile art. 205, art.206, art.2563din OUG nr.34/2006, dreptul național respectă prevederile D., instituind termene de așteptare între momentul luării deciziei de atribuire și cel al semnării contractului. C.tractele nu pot fi încheiate în cazul în care s-a exercitat o cale de atac efectivă, recte contestația împotriva procedurii, sancțiunea fiind nulitatea contractelor încheiate. Dar, important de subliniat este că nu se face distincție între punerea la dispoziție a unei cai de atac efective și modalitatea de soluționare a ei, în sensul în care D. europeană nu arată că soluționarea unei căi de atac pe excepție ar însemna o încălcare a dreptului ofertantului de a beneficia de o cale de atac efectivă, o astfel de abordare fiind corectă, din perspectiva necesității asigurării autonomiei procedurale a statelor membre. D. are în vedere oferirea posibilității promovării unei căi de atac care să nu aibă doar caracter formal, până la soluționarea acesteia, procedura de achiziție urmând să fie suspendată, relevante în acest sens fiind, în special, prev. par. 6 și 12 din preambul și cele ale art. 2 alin. 3 din textul actului european, cerințe respectate de dreptul intern. Ca atare, neaflându-ne în situația în care directiva nu ar fi fost implementată sau nu ar fi fost implementată corect, raportarea directă a instanței la D. 2. in ceea ce privește soluționarea prezentei spețe nu este necesară. Art.256 ind.3 a fost introdus tocmai pentru a transpune în legislația națională dispozițiile D. 2., iar potrivit lui este obligatoriu ca între momentul deciziei de atribuire și încheierii contractului sa existe o perioada care sa permită părților interesate exercitarea unei căi de atac efective. Prin cale de atac efectivă, în sensul legislației naționale, se înțelege contestația pe care persoană interesată are dreptul de a o depune (conform normelor in vigoare la acea dată), fie la C., fie la instanța de judecată. Art.256 ind.3 arată că este interzis a se încheia contractul mai înainte de pronunțarea unei hotărâri asupra acestei contestații în primă instanță. In înțelesul legii, "calea de atac efectivă" este asigurată dacă semnarea contractului este suspendată doar până la pronunțarea primei instanțe și nu până la soluționarea irevocabilă a cauzei. În această ordine de idei, nu se face nicio distincție între modalitatea de soluționare a cauzei în primă instanță, respectiv daca s-a soluționat pe fond sau pe excepție, o astfel de abordare fiind justificată nu numai din perspectiva celor mai sus expuse, cât și de cele indicate în preambulul OUG nr. 76/2010, prin care s-a introdus textul art. 256 indice 3 din ordonanță, sau de principiile desprinse din jurisprudența CEDO în materia dreptului de acces la justiție, care a statuat în sensul în care acesta necesită, chiar prin natura sa, o reglementare din partea statului, reglementare ce poate varia în timp și spațiu, în funcție de resursele comunității și nevoile indivizilor (hotărârea Golder c. Marea Britanie). Astfel, considerentele care au stat la baza adoptării OUG nr. 76/2010 au fost următoarele: „Având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri urgente pentru perfecționarea și flexibilizarea sistemului achizițiilor publice, în caz contrar existând riscul diminuării gradului de cheltuire a fondurilor publice alocate, inclusiv a fondurilor comunitare, consecința cea mai gravă în acest caz reprezentând-o amânarea/întârzierea implementării unor proiecte de investiții majore, cu impact social și economic la nivel național sau local, ținând seama de faptul că în prezent procedurile de atribuire a contractelorde achiziție publică sunt îngreunate de utilizarea abuzivă a căilor de atac, respectiv a contestațiilor, de existența prevederilor legale potrivit cărora autoritatea contractantă nu are posibilitatea de a încheia contractul dacă decizia C. N. de S. a C. sau hotărârea primei instanțe de judecată a fost atacată, cu consecința afectăriiprocesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, este necesară scurtareaduratei acestora. Totodată, pentru evitarea unui comportament necorespunzător din partea operatorilor economici care, constatând că nu au șanse de câștig, tergiverseazăaplicarea procedurii, este necesară sancționarea acestora în vederea diminuării numărului foarte mare de contestații care îngreunează procesul de atribuire a contractelor de achiziție publică."; Ca atare, C.ea constată că a fost justificată pertinent limitarea perioadei de suspendare a încheierii contractului, cu atât mai mult cu cât ea este în deplină concordanță cu normele D. invocate de către recurentă. Date fiind toate cele mai sus expuse, instanța de recurs ia act de temeinicia și legalitatea concluziei primei instanțe, conform căreia nu a existat în cauză o încălcare a prev. art. 256 indice 3 alin. 3 din OUG nr. 34/2006, motiv pentru care apreciază că este de prisos să procedeze la analiza celorlalte aspecte ale cauzei, la care se face referire în recursul reclamantei. Așa fiind, văzând și prev. art. 287 indice 16 din același act normativ, art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul va fi respins, cu consecința menținerii sentinței date de prima instanță. În ceea ce privește solicitarea de cenzurare a cheltuielilor de judecată, C.ea îi va da curs, cu luarea în considerare a disp. art.274 alin.3 Cod proc.civilă. astfel, chiar dacă nu poate fi negată miza și valoarea mare o obiectului cererii deduse judecății, cuantumul de 26.040 lei, plus TVA pare a fi nejustificat. În sensul celor arătate este si jurisprudența C.ii Europene a Drepturilor Omului care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai în măsura in care constituie cheltuieli necesare, care au fost in mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil, instanța de recurs apreciind că suma de 10.000 lei, ce include și TVA și care va fi acordată și care include TVA, respectă toate aceste exigențe. PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D.DE Respinge recursul declarat de SC A. C. SA, în calitate de lider al asocierii formate din S. A. C. S., S. G. 4 I. S., S. TRUSTUL DE I. M. ȘI C. S., S. B. C. S., și S. DAS ENGEMEERING G. S., împotriva sentinței civile nr. 5160 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. S. C., pe care o menține în întregime. Obligă recurenta să plătească intimatei SC C.-A S., în calitate de lider al asocierii C.-A S. P. 31 RO S., I. S., N. S., D. & T. S., suma de 10.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 30 ianuarie 2012. Red.M.B./dact.L.C.C. 2 ex./(...) Jud.fond: V. L. Oros
| ← Decizia comercială nr. 3572/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 8293/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
