Decizia comercială nr. 122/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 122/2012
Ședința 09 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător D. P.
Grefier M. Țâr
Pe rol judecarea apelului declarat de S. J. DE U. Z. împotriva sentinței civile nr.
2086 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimata S. I. F. H. S. Z., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă consilier juridic, T. R. în reprezentarea intereselor intimatei, cu împuternicire avocațială aflată la fila 20 din dosar și consilier juridic, M. A. în reprezentarea intereselor apelantei, cu împuternicire avocațială aflată la fila 21 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită. Se înregistrează din partea intimatei, la data de (...), documentele justificative privind starea de sănătate a consilierului juridic.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea apelului. Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului declarat și modificarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 100.710,29 lei reprezentând penalități de întârziere pentru motivele expuse pe larg în scris. În susținere se arată că instanța de fond în mod eronat a interpretat dispozițiile art.11 din Contract, lăsând voit fără conținut clauza contractuală deoarece au fost executate lucrări în valoare de 60.720 și penalitățile calculate fiind de 103.874 lei, astfel că valoarea lucrărilor este mult mai mică.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală. În susținere se arată că în mod eronat reclamanta a arătat că se putea deduce penalitățile din valoarea lucrărilor prestate întrucât societatea nu și-a îndeplinit obligațiile asumate. Se mai învederează că amplasamentul nu era liber de sarcini, au rămas puține zile libere și vremea nu era favorabilă. În mod corect instanța de fond a apreciat că apelantul putea să-și rezerve dreptul de a plăti o parte din valoare de execuție a lucrărilor.
În replică, reprezentantul apelantei arată că toate lucrările care trebuiau executate sunt lucrări interioare, în care vremea nu a contat.
În replică, reprezentanta intimatei arată că chiar dacă au fost lucrări interioare, accesul în clădire a fost obstrucționat de către S. Se depun note scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 2.086 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Sălaj s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul S. J. DE U. Z., având ca obiect obligarea pârâtei S. I. F. H. S. Z. la plata sumei de 100.710,29 lei reprezentând penalități de întârziere și la plata unor penalități de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, raportat la contravaloarea lucrărilor contractate și neexecutate la termen, până la executarea efectivă și integrală a contractului de lucrărinr. 22058/(...). S-a respins cererea reclamantului pentru obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în temeiul Ordonanței de U. nr. 3. privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, s-a încheiat între reclamantul S. J. de U. Z., în calitate de promitent achizitor și pârâta S. I. F. H. S. Z., în calitate de promitent executant, acordul-cadru nr. 21330/(...). Scopul acordului cadru l-a constituit atribuirea de contracte având ca obiect executarea lucrărilor „M. secții S. J. de U. Z.-C. A. P., iar durata acestui cadru a fost stabilită la 4 ani.
În temeiul acordului cadru nr. 21330/(...), între aceleași părți a intervenit contractul subsecvent de lucrări nr. 22058/(...) prin care pârâta, în calitate de executant s-a obligat la executarea lucrărilor M. secții S. J. de U. Z.-C. A, secția Pneumologie (TBC), în perioada convenită și în conformitate cu obligațiile asumate prin contract, iar reclamantul, în calitate de achizitor s-a obligat să plătească executantului prețul convenit pentru îndeplinirea contractului de lucrări M. secții S. J. de U. Z.-C. A, secția Pneumologie (TBC). Prețul convenit pentru îndeplinirea contractului, respectiv prețul lucrărilor executate, aferent anului I de execuție (2010) a fost de 474.193,97 lei la care se adaugă T.V.A.. Pârâta s-a obligat să finalizeze lucrările ce fac obiectul acestui contract până la data de 31 decembrie 2010.
Prin prezenta acțiune reclamantul reclamă neexecutarea de către pârâtă a lucrărilor în totalitate, în acest termen contractual. Reclamantul susține că temeiul contractual al cererii sale îl reprezintă prevederile cuprinse la art. 11.1, sus enunțate.
La termenul de judecată din data de 9 decembrie 2011, reclamantul a arătat că acțiunea promovată este întemeiată pe prevederile art. 11.1 din contractul subsecvent încheiat, iar penalitățile solicitate le-a calculat prin raportare la valoarea lucrărilor neexecutate în cuantum de 527.279,16 lei. Instanța de fond a apreciat că reclamantul a interpretat greșit clauza contractuală prevăzută la art. 11.1 și a pus acest aspect în discuția părților la termenul de judecată din data de 16 martie 2012.
Interpretând judiciar această clauză, instanța de fond a apreciat că părțile, respectiv emitentul actului normativ, au avut în vedere ipoteza în care executantul întârzie în efectuarea lucrărilor, însă contractul continuă să subziste, continuă să fie executat, chiar dacă cu întârziere. La finalizarea lucrărilor și implicit la scadența creanței reprezentând preț, achizitorul nu are obligația de a achita executantului întregul preț, ci are dreptul („este îndreptățit";) să scadă din acesta, ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,1 % zi de întârziere din valoarea lucrărilor executate cu întârziere.
Reclamantul susține în acțiunea introductivă că solicită obligarea pârâtei la plata acestor penalități, până la executarea efectivă și integrală a contractului, prin urmare, contractul dintre părți continuă să subziste. Totuși, în concluziile scrise depuse la dosar arată că modalitatea penalizării executantului prin diminuarea valorii lucrărilor contractate era aplicabilă doar în situația în care contractul ar mai fi fost în vigoare. Susține totodată că această modalitate de penalizare a executantului este imposibilă ulterior expirării termenului contractual stipulat pentru executarea lucrărilor. Dimpotrivă, instanța de fond a apreciat că această clauză prevede tocmai ipoteza depășirii termenului contractual, respectiv a executării cu întârziere a obligației asumate.
În același timp, îndeplinirea cu întârziere a unei obligații contractuale sau chiar neexecutarea ei nu atrage după sine, eo ipso, rezoluțiunea contractului încheiat, fiind de esența rezoluțiunii caracterul său judiciar.
De altfel, părțile nici nu au prevăzut în contract vreun pact comisoriu de gradul IV în cazul neîndeplinirii la timp a obligațiilor contractuale. Dimpotrivă, art. 11.3 din contract prevede că nerespectarea obligațiilor asumate prin prezentul contract de către una dintre părți, în mod culpabil, dă dreptul părții lezate de a cere rezilierea contractului și de a pretinde plata de daune-interese.
Reclamantul nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile acestui articol, nesolicitând instanței să dispună rezoluțiunea contractului cu consecința acordării de daune interese. Cu toate acestea, în concluziile scrise, deci după dezbaterea fondului în fața instanței, reclamantul a solicitat coroborarea prevederilor art. 11.1 cu prevederile art. 11.3 din contract (cu toate că nu există un petit pentru rezoluțiunea contractului). Dacă reclamantul nu dorește încetarea raporturilor contractuale cu pârâta, poate opta pentru o acțiune de obligare la executarea contractului, neîndeplinirea obligației putând atrage în faza de executare silită, sancționarea pârâtei cu amendă civilă în favoarea statului, stabilită pe zi de întârziere, conform art. 580 ind. 3 C.Proc.Civ.. Practic reclamantul urmărește constrângerea pârâtei la executarea obligației de a face, prin acordarea de daune cominatorii, în pofida faptului că acestea, ca și creație a jurisprudenței, continuă să fie acordate după intrarea în vigoare a art. 580 ind. 3
C.Proc.Civ., doar în situațiile în care legea specială le prevede. Instanța de fond a apreciat așadar că art. 11.1 din contract nu prevede dreptul reclamantului de a obliga pârâtul la plata unor penalități de întârziere, ci dreptul de a scădea din prețul datorat, după executarea lucrărilor, suma reprezentând dauna provocată prin întârziere.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul S. J. de U. Z. având ca obiect obligarea pârâtei S. I. F. H. S. la plata sumei de 100.710,29 lei reprezentând penalități de întârziere și la plata unor penalități de întârziere de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere, raportat la contravaloarea lucrărilor contractate și neexecutate la termen, până la executarea efectivă și integrală a contractului de lucrări nr. 22058/(...).
Întrucât pârâta nu a căzut în pretențiuni, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, instanța de fond a respins cererea reclamantului pentru obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe reclamantul S. J. DE U. Z. a declarat apel, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 100.710,29 lei reprezentând penalități de întârziere și în continuare a acestor penalități până la executarea efectivă și integrală a lucrărilor contractate.
În primul rând reclamantul a solicitat reconsiderarea căii de atac din recurs, cum greșit a considerat instanța de fond, în apel, deoarece valoarea obiectului litigiului este peste limita stabilită de art. 2821alin. 1 C.pr.civ. În motivarea apelului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C.pr.civ., reclamantul a arătat că sentința apelată este nelegală, instanța de fond interpretând greșit actul dedus judecății. În concret, reclamantul a arătat că instanța de fond a interpretat în mod eronat dispozițiile art. 11.1. al Contractului subsecvent de lucrări nr. 22058 (dacă executantul nu își îndeplinește obligațiile asumate într-o perioadă de 30 de zile, beneficiarul S. J. de U. Z. este îndreptățit de a deduce din prețul contractului penalități de 0,1 %. de întârziere din valoarea lucrărilor rămase de executat), respectiv că deducerea cuantumului penalităților de întârziere din prețul contractului este unica modalitate de percepere a acestora de la executant, astfel că instanța a lăsat, voit, fără conținut respectiva clauză contractuală. Față de acest statuări ale instanței, reclamantul a învederat că așa cum a specificat în acțiunea introductivă și în concluziile scrise, modalitatea penalizării executantului prin diminuarea valorii lucrărilor contractate (prin deducerea penalităților din prețul contractului) era aplicabilă doar în situația în care contractul ar mai fi fost în vigoare la data introducerii acțiunii, iar părțile contractante ar fi stabilit de comun acord cuantumul concret al sumei deduse. per a contrario, dacă executantul nu ar fi de acord cu deducerea, el ar fi refuzat executarea ulterioară a unor lucrări, sau chiar ar ti renunțat la contract, mai ales în situația în care lucrările deja executate au fost achitate. În situația specifică dedusă judecății, nu se putea uzita stricta sensu de această modalitate de penalizare a executantului (deducerea din prețul contractului), deoarece era imposibilă ulterior expirării termenului contractual stipulat pentru executarealucrărilor: valoarea lucrărilor executate și din care, eventual, se putea deduce valoarea penalitiitilor este inferioară cuantumului penlitătitilor: s-au executat lucrări în valoare de doar 60.720,28 lei, pe când valoarea penalităților calculate (până la data introducerii acțiunii) se ridică la 103.874,16 lei. Deducerea acestei sume, în temeiul art. 11.1 al contractului, din valoarea acestuia (587.999,32 lei) ar duce la o valoare a contractului de 481.125,16 lei, aplicabilă tuturor lucrărilor contractate. Însă, executantul a realizat doar a opta parte din volumul lucrărilor contractate, motiv pentru care diminuarea valorii contractului nu l-ar afecta în nici un fel. Apoi, redactarea clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind sancțiunile pentru neexecutarea contractului (articolele nr. 11.1 și nr. 11.3) respectă modelul cadru de contracte de achiziții publice de lucrări, impuse de A. N. pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor P.e. De asemenea, formularea articolului 11.1, referitor la penalități, nu reprezintă singura modalitate de plată a penalităților de întârziere, aspect care reiese din însuși termenul de "îndreptățit", care instituie o posibilitate, un drept al autorității contractante, nu o obligație și singura modalitate de percepere a penalităților. Lucrările executate fuseseră deja facturate și achitate, motiv pentru care singura modalitate de a suporta pecuniar prevederile contractuale cu privire la sancțiunile aplicabile pentru neexecutarea contractului este obligarea S. I. F. H. S., de către instanta de judecată, la plata penalitătilor de întârziere, în cota procentuală de 0,1 % din valoarea lucrărilor neexecutate, pentru fiecare zi, ulterior datei de (...). A mai apreciat reclamantul că tot o interpretare care lipsește autoritatea contractantă de posibilitatea obligării executantului la plata de penalități de întârziere a dat-o instanța de fond și articolului 11.3 al contractului, specificând că plata de daune- interese este condiționată de rezilierea contractului. În aplicarea acestor prevederi contractuale, deoarece termenul contractului a expirat și, implicit, contractul nu mai putea fi reziliat, reclamantul susține că a solicitat instanței de judecată să oblige executantul la plata daunelor-interese, calculate la valoarea neexecutată cu procentul de 0,1 %. de întârziere, prin coroborarea prevederilor art. 11.3 cu cele ale art. 11.1. De asemenea, a mai susținut reclamantul, în mod greșit a interpretat instanța de fond că își motivează acțiunea pe prevederile A.-cadru de lucrări nr. 21330/(...), deoarece acest act l-a invocat întrucât în baza lui s-a încheiat Contractul de lucrări nr. 22058/(...), ale cărui prevederi nu au fost respectare de pârâta S. I. F. H. S. A.-cadru stipulează doar termenii generali și o promisiune de executare a unor lucrări, defalcate distinct pe o perioadă mai mare de un an calendaristic, în concret patru ani. În opinia reclamantului, "încurcând" clauzele acordului-cadru cu cele ale contractului subsecvent, instanța de fond a considerat că raporturile contractuale stabilite între părți în baza Contractului subsecvent de lucrări nr. 22058/(...) nu au încetat. A., instanta de fond nu a înteles sau a omis faptul că raporturile contractuale dintre părti, în baza Contractului subsecvent de lucrări nr. 22058/(...) au încetat la data expirării termenului acestuia - (...) - neavând deci posibilitatea pe care o "sugerează" instanța, anume introducerea unei acțiuni privind obligarea pârâtei la executarea contractului. Obiectul actiunii reclamantului fiind cât se poate de clar, anume obligarea pârâtei la plata de penalităti de întârziere pentru neexecutarea în termenul stipulat al lucrărilor din devizul-ofertă aferent contractului subsecvent, nicidecum obligarea la executarea acestora, la un pret diminuat. O altă critică adusă de reclamant hotărârii apelate se referă la faptul că instanța de fond a depășit atributiile puterii judecătorești „legiferând" un model de contract, deși legiuitorul (Parlamentul, Guvernul sau alte autorități cu atribuții în domeniu) nu au făcut acest lucru. Nici un act normativ, respectiv O. 3. sau altul, privind procedurile de achiziție publică, nu instituie un model cadru de contract. Mai mult, acest contract respectă modelul cadru de contracte de achiziții publice de lucrări, impuse de A. N. pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor P.e, dar nici o autoritate publică de reglementare legislativă sau de supraveghere nu a avut în intenție lipsirea sauîngrădirea uneia dintre părțile contractante de modalitatea efectivă de a solicita penalități de întârziere. P. în acest mod, instanța de fond a încălcat principiul libertății contractuale, interpretând "judiciar" respectivele clauze contractuale, în sensul de a nu produce efecte juridice. În acest fel, reclamantul consideră că instanța a intervenit propriu zis în contract, depășind atribuțiile puterii judecătorești. Apoi, reclamantul consideră că instanța de fond a încălcat principiile legale de interpretare a contractelor stipulate expres de art. 977 - 979, art. 981 și 982 cod civil în vigoare la data perfectării contractului. Conform principiului simetriei în interpretarea prevederilor contractuale, dacă executantul are, conform art. 11.2 dreptul de a calcula și a percepe penalități de 0,1 % pe zi de întârziere în plata lucrărilor executate, recepționate și facturate, este de la sine înțeles că și achizitorul trebuie să aibă această posibilitate. Un alt motiv de apel este dat de faptul că în motivarea hotărârii atacate, instanța de fond a cuprins motive străine de natura pricinii deduse judecătii prin aceea că deși reclamantul a solicitat doar obligarea pârâtei la plata de penalități de întârziere, instanța de fond, s-a prevalat de dispozițiile art. 5803C.pr.civ., care nu are nici o legătură cu pricina, referindu-se la o modalitate de constrângere a debitorului de a executa silit o obligație de a face. Or, în prezent cauza se află în stare de judecată, nicidecum în cea a executării silite. Pentru aceste considerente, reclamantul solicită constatarea nelegalității hotărârii apelate și modificarea acesteia în sensul admiterii în totalitate a acțiunii introductive. Pârâta S. I. F. H. S. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea apelului formulat de reclamant ca netemeinic și nelegal raportat la penalitățile de întârziere solicitate și păstrarea în totalitate a sentinței atacate. În susținerea poziției sale, pârâta a arătat că instanța de fond a interpretat în mod corect dispozițiile contractului nr. 22058/2008 încheiat de părți în sensul că interpretarea contractului nu se face exclusiv prin voința reală a părților, ci pe ceea ce părțile au dorit să subziste în executarea contractului, chiar dacă cu întârziere, efectele contractului producându-se implicit. De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 978 Cod civ., instanța de fond a dat o interpretare corectă clauzelor contractuale, respectiv că obligațiile trebuie executate până la finalizare și abia apoi reclamantul poate pretinde penalități. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele: Starea de fapt reținută de către prima instanță este corectă și necontestată de către părți. A., în temeiul O. nr. 3. privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii, s-a încheiat între apelantul S. J. de U. Z., în calitate de promitent achizitor și intimata S. I. F. H. S. Z., în calitate de promitent executant, acordul-cadru nr. 21330/(...). Scopul acordului cadru l-a constituit atribuirea de contracte având ca obiect executarea lucrărilor „M. secții S. J. de U. Z.-C. A. P., iar durata acestui cadru a fost stabilită la 4 ani, adică de la (...) până la (...). În temeiul acestui acord cadru nr. 21330/(...), între aceleași părți a intervenit contractul subsecvent de lucrări nr. 22058/(...) prin care pârâta, în calitate de executant s-a obligat la executarea lucrărilor de M. secții S. J. de U. Z. - C. A, secția Pneumologie (TBC), în perioada convenită și în conformitate cu obligațiile asumate prin contract, iar reclamantul, în calitate de achizitor s-a obligat să plătească executantului prețul convenit pentru îndeplinirea contractului de lucrări M. secții S. J. de U. Z.-C. A, secția Pneumologie (TBC). Prețul convenit pentru îndeplinirea contractului, respectiv prețul lucrărilor executate, aferent anului I de execuție (2010) a fost de 474.193,97 lei la care se adaugă T.V.A. Pârâta s-a obligat să finalizeze lucrările ce fac obiectul acestui contract până la data de 31 decembrie 2010. Prin prezentul litigiu reclamantul apelant reclamă neexecutarea de către intinată a lucrărilor în totalitate, în acest termen contractual. În baza acestei stări de fapt trebuie decelate în baza acordului de voință al părților care sunt consecințele ce decurg din neexecutarea contractului. Articolul din contract edificator în acest sens este art. 11 potrivit căruia: ,,11.1. În cazul în care, din vina sa exclusivă, executantul nu își îndeplinește obligațiile asumate prin contract într-o perioadă de 30 de zile, atunci achizitorul este în d reptă țit de a d ed u ce d in p rețu l con tra ctu lui , ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,1. întârziere din valoarea lucrărilor rămasă de executat. 11.2. În cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 28 de zile de la expirarea perioadei convenite, atunci acesta are obligația de a plăti, ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,1. întârziere din plata neefectuată. 11.3. Nerespectarea obligațiilor asumate prin prezentul contract de către una dintre părți, în mod culpabil, dă dreptul părții lezate de a cere rezilierea contractului și de a pretinde plata de daune-interne. 11.4. Achizitorul își rezervă dreptul de a denunța unilateral contractul, printr-o notificare scrisă adresată executantului, fără nici o compensație, dacă acesta din urmă dă faliment, cu condiția ca această denunțare să nu prejudicieze sau să afecteze dreptul la acțiune sau la despăgubire pentru executant. În acest caz, executantul are dreptul de a pretinde numai plata corespunzătoare pentru partea din contract îndeplinită până la data denunțării unilaterale a contractului. Reclamantul apelant a susținut în mod constant că temeiul contractual al cererii sale îl reprezintă prevederile cuprinse la art. 11.1, anterior enunțate, singurele care stipulează o clauză de despăgubire în favoarea autorității contractante pentru situația în care lucrările sunt efectuate cu întârziere. Reclamantul apelant a mai precizat prin concluziile scrise depuse la dosarul primei instanțe de fond faptul că redactarea clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind sancțiunile pentru neexecutarea contractului (articolul nr. 11.1 și art.11.3) respectă modelul cadru de contracte de achiziții publice de lucrări, impuse de A. N. pentru Reglementarea și Monitorizarea Achizițiilor P.e. Interpretând această clauză, instanța de apel apreciază în mod similar primei instanțe faptul că părțile au avut în vedere ipoteza în care executantul întârzie în efectuarea lucrărilor, însă contractul continuă să subziste, continuă să fie executat, chiar dacă cu întârziere. La finalizarea lucrărilor și implicit la scadența creanței reprezentând preț, achizitorul nu are obligația de a achita executantului întregul preț, ci are dreptul („este îndreptățit";) să scadă din acesta, ca penalități, o sumă echivalentă cu o cotă procentuală de 0,1 % zi de întârziere din valoarea lucrărilor executate cu întârziere. Este exclusă astfel orice solicitare de daune de la partenerul contractual sub forma unei clauze penale ci dimpotrivă, cuantumul daunelor va fi scăzut din suma datorată pentru efectuarea lucrărilor, ca unică modalitate de dezdăunare a autorității contractante beneficiar al lucrărilor. Reclamantul apelant a susținut constant pe parcursul derulării procesului faptul că solicită obligarea pârâtei la plata acestor penalități, până la executarea efectivă și integrală a contractului, prin urmare, contractul dintre părți continuă să subziste. În opinia instanței de recurs nu se poate susține ipoteza potrivit căreia contractul dintre părți și-a încetat efectele prin expirarea termenului contractual. Dimpotrivă, clauza anterior enunțată privind diminuarea prețului proporțional cu durata întârzierii produce efecte tocmai în ipoteza depășirii termenului contractual, respectiv a executării cu întârziere a obligației asumate. În același timp, îndeplinirea cu întârziere a unei obligații contractuale sau chiar neexecutarea ei nu atrage după sine, ,,eo ipso,, rezoluțiunea contractului încheiat, fiind de esența rezoluțiunii caracterul său judiciar. Mai mult, părțile nu au prevăzut în contract vreun pact comisoriu de gradul IV în cazul neîndeplinirii la timp a obligațiilor contractuale. Dimpotrivă, art. 11.3 din contract prevede că nerespectarea obligațiilor asumate prin prezentul contract de către una dintre părți, în mod culpabil, dă dreptul părții lezate de a cere rezilierea contractului și de a pretinde plata de daune-interese. Reclamantul apelant nu a înțeles să se prevaleze de dispozițiile acestui articol și nu a investit instanța cu o cerere de a se dispune rezoluțiunea contractului cu consecința acordării de daune interese. Pentru toate aceste argumente instanța de apel concluzionează că aceste clauze nesusceptibile de interpretare din contract nu prevăd dreptul reclamantului apelant de a obliga pârâtul la plata unor penalități de întârziere, ci doar dreptul limitat și exclusiv de a scădea din prețul datorat, după executarea lucrărilor, suma reprezentând dauna provocată prin întârziere. Or, apelantul nu a procedat de această manieră ci a ales să solicite intimatei o sumă distinctă cu titlul de penalități de întârziere, fără o bază contractuală asumată de ambele părți care să întemeieze acest demers. Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 296 C.p.c. instanța de apel va respinge apelul declarat de către apelantul S. J. DE U. Z., în contradictoriu cu intimata S. I. F. H. S. Z. împotriva sentinței civile nr. 2.086 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Sălaj, pe care o va menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge apelul declarat de către apelantul S. J. DE U. Z., în contradictoriu cu intimata S. I. F. H. S. Z. împotriva sentinței civile nr. 2.086 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER, A. A. I. D. P. M. N. ȚAR Red.A.A.I./(...). Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: P. A.R.
| ← Decizia comercială nr. 5334/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 503/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
