Decizia comercială nr. 68/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - Curtea de Apel Cluj (2012)

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 68/2012

Ședința de la 11 Mai 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE G.-A. N.

Judecător M.-I. I.

Grefier A. B.

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de către SC C. I. SA și H. G. împotriva sentinței civile nr. 421/(...) pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe intimat B. C. R. SA, având ca obiect pretenții.

Se constată că la data de 8 mai 2012 s-au înregistrat concluzii scrise formulate de apelanta SC C. I. SRL, iar la 11 mai 2012 s-au înregistrat concluzii formulate de intimata BCR SA.

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 4 mai 2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.

C.EA

Prin sentința comercială nr. 421 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. (...) s-a respins cererea formulată de către reclamanta SC C. I. SA formulată împotriva pârâtei SC B. C. R. SA privindu-l și pe intervenientul în interesul pârâtei, H. G., ca fiind prescrisă.

A fost obligată reclamanta să plătească în favoarea pârâtei suma de 798 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința comercială nr. 58 din data de 18 ianuarie 2006 a T. C. C., pronunțată ca urmare strămutării judecării cauzei de la Tribunalul București, dispusă prin încheierea nr. 2. aprilie 2005 a Înaltei Curți de C. și J.-Secția comercială, a fost respinsă acțiunea reclamantei S. C. I. SA B. prin care a solicitat obligarea pârâtei SC B. C. R. SA la plata unor despăgubiri în sumă de 6.557.404

USD, echivalent în lei, ca urmare a plății cu întârziere a sumelor datorate în temeiul sentinței civile nr. 4. a T. B., reținându-se lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.

În esență, instanța de fond a reținut că deși reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998, 999 cod civil și art. 1000, al. 3 Cod civil, invocându-se ca temei al răspunderii pârâtei faptul ilicit propriu și în calitate de comitent pentru prepusul său, pretențiile deduse judecății izvorăsc dintr-un litigiu purtat de către reclamantă cu B. SA, ce a fuzionat prin absorbție cu pârâta și pentru care este răspunzătoare Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului conform dispozițiilor art. 15 din OUG nr. 18/2004.

A.ul declarat de către reclamantă împotriva acestei sentințe și cererea de intervenție accesorie formulată în această etapă procesuală de către H. G., au fost admise prin decizia civilă nr. 94 din data de 19 iunie 2006 a C. de A. C., Secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, sentința de fond fiind desființată, iar cauza trimisă spre re judecare instanței de fond.

Instanța de apel a reținut, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată și de temeiul de drept invocat de reclamantă că litigiul nu își are originea în vreun litigiu derulat cu B. SA, care să fi fost preluat de A., ci decurge din executarea necorespunzătoare a unor obligații concrete ce incumbau pârâtei SC BCR SA, așa încât dispozițiile art. 15 din OUG nr. 18/2004, nu sunt incidente în speță, reclamanta invocând răspunderea delictuală a pârâtei și nu repararea vreunui prejudiciu rezultat din raporturile avute cu B. SA.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC B. C. R. SA B., solicitând modificarea ei pentru nelegalitate și menținerea sentinței de fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304, pct. 9

Cod de procedură civilă, recurenta critică decizia instanței de apel dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 15 din OUG nr. 18/2004. A., potrivit acestor norme legale, în toate litigiile ce izvorăsc sau au legătură cu activitatea fostei B. SA, calitate procesuală are A. B., care la rândul său se subrogă în obligațiile ce reveneau pârâtei BCR ca efect al fuziunii prin absorbție cu B. SA. Or, în speță, reclamanta pretinde despăgubiri rezultate din executarea sentinței civile nr. 4. a T. B. dată în contradictoriu cu B. SA ceea ce înseamnă că se încadrează în cele stipulate în al. 2 al art. l5 din OUG nr. 18/2004, calitate procesuală având A. B. și nu BCR SA începând cu 1 noiembrie 2004. Mai mult, sentința civilă nr. 4. a fost pronunțată în data de 15 septembrie 1999 în contradictoriu cu B. SA iar fuziunea celor două bănci s-a produs la 21 octombrie

1999, așa încât BCR a continuat ulterior procesul în temeiul OG nr. 3. privind fuziunea dispusă iar dacă a săvârșit pe parcursul procesului vreo faptă ilicită, cum susține reclamanta, ea nu poate fi trasă la răspundere deoarece, potrivit art. l5, al. 2 din OUG nr. 18/2004, orice pretenție se valorifică numai împotriva A. B.

Prin întâmpinarea înregistrată în data de 16 noiembrie 2006 (filele 20-27 din dosarul de recurs), intimata a invocat nulitatea recursului sub aspectul nesemnării lui în conformitate cu dispozițiile art. 23 din L. nr. 58/1998, iar pe fond respingerea lui ca nefondat.

La termenul din 14 iunie 2007 intimata S. C. I. SA a invocat excepția de nelegalitate a dispozițiilor HG nr. 909/2000, C.ea dispunând suspendarea judecății recursului până la soluționarea acestei excepții de nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 4 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și sesizând C.ea de A. C., Secția contencios administrativ pentru rezolvarea ei. În argumentarea luării acestei măsuri C.ea a reținut că recursul de față vizează tocmai stabilirea calităților procesuale și responsabilitatea SC BCR SA în acoperirea unor eventuale prejudicii, iar la termenul din 30 noiembrie 2006 recurenta invocase în susținerea apărărilor sale privind calitatea ei procesuală dispozițiile HG nr. 909/2000, așa încât trebuie sesizată instanța de contencios administrativ cu excepția de nelegalitate. În data de 28 mai 2009, la cererea recurentei, s-a reluat judecata recursului nemaisubzistând motivul suspendării judecății, excepția de nelegalitate, admisă inițial prin sentința civilă nr. 431 din data de 19 mai 2008 a C. de A. C., Secția contencios administrativ și apoi respinsă irevocabil prin decizia nr. 821 din 13 februarie 2009 a Înaltei Curți de C. și J., Secția contencios administrativ și fiscal, urmare a admiterii recursului Guvernului României, fiind soluționată în sensul că HG nr. 909/2000, modificată prin HG 1. este legală, adoptarea sa fiind luată cu avizul dat prin decizia nr. 1. august 2006 a Consiliului Concurenței.

Analizând recursul pârâtei, C.ea l-a apreciat ca nefondat, respingându-l.

A., C.ea a reținut că obiectul litigiului de față îl constituie cererea formulată de către S. C. I. SA, în favoarea căreia a intervenit în apel H. G., prin care a solicitat obligarea BCR SA la plata unor despăgubiri în sumă de 6.557.404 USD,echivalent în lei la data plății pentru prejudiciul cauzat ca urmare a plății cu întârziere a sumelor stabilite prin sentința civilă nr. 4. a T. B., respectiv a creanței de 11,6 milioane USD, achitată abia în iunie 2001. Întârzierea pârâtei în achitarea acestei sume a determinat-o pe reclamantă să nu fie în măsură să-și execute obligații de plată pe care le avea față de A. B. în temeiul sentințelor civile nr. 1. și nr. 1. ale C. de A. B., respectiv C. de A. B. și care astfel, i-a pretins sume suplimentare. De asemenea, întârzierea executării sumelor ce i le datora pârâta, a condus la pierderea credibilității ei în raport de partenerii de afaceri față de care nu și-a mai putut onora obligațiile.

Deși pârâta s-a apărat în toate fazele procesuale invocând lipsa calității sale procesuale pasive pe considerentul că prejudiciul pretins a fi fost suferit de reclamantă derivă dintr-un litigiu cu fostul B. SA, în drepturile căruia ea s-a subrogat urmare fuziunii prin absorbție dispuse prin OG nr. 3., iar ulterior, prin art. 15 din OUG nr. 18/2004, datoriile au fost preluate de către A. B., instanța de apel a apreciat că pârâta are calitate procesuală pasivă, aceste dispoziții legale invocate de pârâtă fiind inaplicabile în speță. Soluția instanței de apel este corectă iar criticile recurentei nefondate deoarece litigiul are ca obiect angajarea răspunderii civile a pârâtei pentru fapta proprie, respectiv pentru acoperirea prejudiciului creat prin întârzierea în executarea unei plăți și pentru acoperirea prejudiciului creat reclamantei prin întârzierea la rândul său în onorarea obligațiilor la termen față de terți precum și prin pierderea credibilității ei față de partenerii de afaceri. E. adevărat că suma pe care SC BCR SA o avea de plată în temeiul sentinței civile nr. 4. a T. B. provenea dintr-un litigiu purtat între reclamantă și fosta B. SA și că potrivit art. 15 din OUG nr. 18/2004, A. B. se subrogă în toate drepturile și obligațiile ce revin BCR SA din litigiile izvorâte din activitatea desfășurată de B. R. de C. E. - B. SA, până la data radierii acesteia din registrul comerțului, dar, în speța de față, pretențiile reclamantei nu izvorăsc din activitatea B.-ului, ci vizează acoperirea unui pretins prejudiciu creat prin fapta proprie a pârâtei, ulterior radierii băncii cu care ea a fuzionat prin absorbție. În consecință, C.ea a apreciat că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 15 din OUG nr. 18/2004, motiv pentru care recursul pârâtei va fi respins ca nefondat în temeiul dispozițiilor art. 312, al. 1 Cod de procedură civilă.

În rejudecare, prin notele de ședință înregistrate în data de 24 iunie 2010 reclamanta a arătat că a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6.557.404

USD reprezentând o parte a prejudiciului cauzat ca urmare a îndeplinirii cu întârziere a obligațiilor sale de plată stabilite prin sentința civilă nr. 4205/(...), definitivă și executorie prin decizia civilă nr 434/(...). Prejudiciul cauzat reclamantei de către pârâtă prin întârzierea plătii în perioada (...) - (...) este cuantificabil sub două aspecte, respectiv dobânda legală aferentă perioadei (...)- (...) și dobânzile si actualizările achitate către A. B., pentru că datorită neîndeplinirii de către pârâtă a obligațiilor sale, reclamanta nu a fost în măsură să-și îndeplinească obligațiile de plată fată de această instituție a statului în timp ce partea de prejudiciu constând din dobânda legală calculată până la data la care obligațiile de plată stabilite prin sentința civilă nr. 4205/(...) au fost realizate, (...), a fost reparat, ca urmare a executării deciziei civile nr. 387/(...) pronunțată de către C.ea de A. B. prin care pârâta a fost obligată să ne achite suma de 6.410.554 USD. Această sumă reprezintă dobânzi pentru perioada martie 1990-iunie 2001 aferente sumei de 11.600.000 USD stabilite prin sentința nr. 4205/(...), fapt ce rezultă și din expertiza contabilă judiciară întocmită în cauza soluționată prin decizia nr. 387/(...). Repararea altei părți a prejudiciului ce i-a fost cauzat face obiectul prezentului dosar și se referă la prejudiciul nemijlocit pe care societatea reclamantă l-a suferit prin plata efectivă către A. B.,cu titlul de dobânzi și reactualizări ale creanței, pentru întârzieri la plată în perioada (...)-(...) în cuantum de 6.557.404 USD. Datorită executării cu întârziere a sentinței civile nr. 4205/(...), reclamanta a fost pusă în imposibilitate obiectivă de a-și îndeplini în termen obligațiile de plată fată de creditorul său, A. B. Întârzierea îndeplinirii obligațiilor de plată față de creditorul său a determinat obligarea reclamantei la plata de dobânzi, actualizări și taxe de timbru în cuantumul menționat. A., prin sentința nr. 1./(...), modificată parțial prin decizia nr. 1 2098/(...), a fost obligată să plătească către A. B. 143.971.696.293,42 lei vechi, (7.655.580 USD) reprezentând dobânzi legale și reactualizarea creanței aferente perioadei (...)-(...) iar prin sentința nr. 3./(...) (îndreptată prin încheierea din

(...)) a fost obligată să plătească către A. B. suma de 17.507.242.709,49 lei (vechi) (542.624 USD) cu titlul de actualizări în funcție de indicele lunar al inflației pentru perioada (...)-(...). În vederea apărării intereselor sale în litigiile promovate de către A. B., pentru obligarea acestei instituții la plata de dobânzi și de actualizări, reclamanta a susținut că a fost nevoită să promoveze cereri și căi de atac pentru exercitarea cărora a achitat taxe judiciare de timbru în cuantum de 449.068.811 lei (vechi). Sumele pretinse pe calea prezentei acțiuni reprezintă exclusiv sumele pe care, la rândul său, a fost obligată să le plătească și le-a plătit A. B. pentru perioada (...)- (...), perioadă în care, cu toate că deținea o hotărâre judecătorească definitivă împotriva pârâtei, aceasta a tergiversat prin demersuri care s-au dovedit a fi nelegale îndeplinirea obligațiilor sale de plată.

Pârâta, prin cererile înregistrate în data de 1 septembrie 2010 a solicitat suspendare soluționării cauzei, împotriva reclamantei fiind deschisă procedura insolvenței, susținând în continuare excepția autorității de lucru judecat având în vedere hotărârea nr. 1635/2001, pronunțată în dosarul nr. 956/2000, de către Tribunalul București. În plus, nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, pârâta nefiind cu nimic vinovată de faptul că a trecut mai mult timp până când instanțele judecătorești au dat o hotărâre irevocabilă în speță, exercitarea căilor de atac neconstituind o astfel de faptă ilicită. Nimeni nu a împiedicat-o pe reclamantă să ceară executarea silită a hotărârii executorii, încă din luna februarie 2000. În contestațiile la executare formulate, pârâta a obținut câștig de cauză, singura vinovată de întârzierile cauzate fiind reclamanta care nu a prezentat, în original, titlul executoriu și a cerut înființarea popririi în altă monedă decât cea prevăzută în titlul executoriu. Oricum, conform HG nr.

131/200, pârâta nu putea face o plată voluntară către reclamantă, pretențiile acesteia din urmă neputând fi realizate decât pe calea executării silite. Prin întârzierea plății către reclamantă, acesteia nu i s-a produs niciun prejudiciu ce ar putea fi acoperit prin prezenta acțiune, dobânzile calculate la debitele reclamantei datorate inițial B. iar apoi către A. B., apărând ca urmare a neachitării acelor credite la timp. R. juridic dintre reclamantă și A. B. nu are nicio legătură cu raportul juridic născut și existent între părțile din acest dosar.

Asupra cererii de suspendare, instanța s-a pronunțat în ședința publică din data de 6 septembrie 2010, respingând-o.

Printr-o altă cerere înregistrată la dosarul cauzei în data de 9 septembrie

2010, reclamanta a arătat că pârâta a invocat, pe cale de excepție, autoritatea lucrului judecat arătând că prin sentința nr. 1635/(...) s-a statuat în mod irevocabil că promovarea căilor ordinare și extraordinare de atac împotriva sentinței civile nr. 4205/(...) precum și promovarea de contestații la executare cu consecința directă a tergiversării realizării creanței stabilite prin hotărârea menționată nu reprezintă abuz de drept în sensul art. 723 Cod de procedură civilă. O simplă analiză a sentinței nr. 1635/(...), comparativ cu cererea dedusă judecății în prezentul dosar, relevă că singura condiție a autorității lucruluijudecat care este îndeplinită este cea privitoare la identitatea părților. A., indiferent de modul de redactare a celor două acțiuni (citate în mod trunchiat și incomplet de către pârâtă), rezultă că acțiunea soluționată în mod irevocabil avea ca obiect constatarea existenței unui abuz de drept în sensul art. 723 Cod de procedură civilă și obligarea pârâtei la plata unei sume fixe de 100.000 USD reprezentând daune pricinuite prin exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale în timp ce prezenta acțiune este una în pretenții, întemeiată pe dispozițiile art. (...), al. 3 Cod civil și art. 3711, al. 1 Cod de procedură civilă. Mai mult decât atât, creditorul care a fost prejudiciat prin promovarea contestației la executare ce a avut ca și consecință întârzierea executării este în drept să solicite obligarea contestatorului la plata de despăgubiri precum și în cazul în care contestația a fost promovată cu rea-credință, la plata unei amenzi civile (art. 404, al. 2 Cod de procedură civilă). După cum se poate observa, singura distincție între promovarea cu bună sau cu rea-credință a contestației la executare care a avut ca efect tergiversarea executării se referă la amenda civilă. Prin urmare, sentința nr. 1635/(...) prin care s-a constatat inexistența abuzului de drept face imposibilă aplicarea amenzii civile dar nu o exonerează pe pârâtă de obligația de a repara prejudiciul cauzat prin tergiversarea executării. În lipsa identității de obiect și de cauză, elementele autorității lucrului judec nu sunt întrunite cumulativ deci excepția invocată se impune a fi respinsă. Tot prin întâmpinare, pârâta a invocat și faptul că în speță nu sunt întrunite elementele răspunderii delictuale, întrucât nu ar exista faptă ilicită iar prejudiciul a fost reparat. Nici aceste apărări nu pot fi admise, în cauză fiind întrunite toate elementele răspunderii delictuale, întrucât prejudiciul (sumele de bani plătite către A. cu titlul de dobânzi și reactualizări ale creanței deținute împotriva noastră) nu au fost acoperite până în prezent, iar fapta ilicită și respectiv calitatea procesuala a pârâtei au fost stabilite irevocabil prin decizia înaltei Curți de C. și J. nr. 561/(...). Reclamanta a mai arătat că fapta ilicită săvârșită de către pârâtă constă în aceea că a tergiversat în mod voit realizarea unei creanțe stabilite în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie. E. de principiu că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe trebuie adusă la îndeplinire de bună-voie și că executarea silită nu reprezintă o fază obligatorie a procesului civil ci trebuie să fie una de excepție. F. ilicită, vinovăția, prejudiciul și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu sunt indiscutabile și au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă și intrată în autoritatea lucrului judecat. A., prin decizia civilă nr.

387/(...) pronunțată de către C.ea de A. B. a fost soluționat în mod irevocabil un litigiu existent între reclamantă și pârâtă, aceasta din urmă fiind obligată la plata sumei de 6.410.554 USD reprezentând contravaloarea beneficiului nerealizat cu titlul de dobânzi la suma de 11.600.000 USD, stabilită prin sentința nr.

4205/(...), pentru perioada februarie 1990-iunie 2001. Partea din hotărâre care interesează autoritatea lucrului judecat este dispozitivul hotărârii irevocabile, pentru că în acest dispozitiv este cuprinsă soluția, dar efectele autorității lucrului judecat sunt recunoscute și cu privire la considerente în măsura în care explică dispozitivul și se reflectă în el. Deși considerentele nu au ele însele autoritate de lucru judecat, ele dobândesc o astfel de autoritate prin coroborarea și interpretarea lor împreună cu dispozitivul deoarece considerentele, având ca scop să motiveze dispozitivul, fac un tot indivizibil cu acesta. Imperativul evitării contradicțiilor dintre hotărârile pronunțate asupra acelorași chestiuni litigioase și necesitatea recunoașterii autorității statuărilor irevocabile având ca fundament principiile imutabilității verificării și tranșării anterioare a unor asemenea chestiuni, obligă instanța să analizeze susținerile reclamanților din prezenta cauză prin raportare la decizia irevocabilă deja pronunțată. Or, atâta vreme cât o instanță de judecată a fost investită și s-a pronunțat asupra unor chestiuni defapt și de drept, pronunțând o soluție irevocabilă, analizarea acelorași chestiuni de fapt și de drept, de către o altă instanță de judecată. Într-un alt litigiu, cu același obiect și aceeași cauză si purtat între aceleași părți, nu se poate realiza având în vedere efectele lucrului judecat. Cerințele de natură obiectivă ale efectului negativ al lucrului judecat, identitatea de obiect și identitatea de cauză între cele două cereri, nu pot fi reținute în cazul efectului pozitiv. Esențial este că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a soluționat un litigiu purtat între aceleași părți, având un obiect și/sau o cauză diferită dar conexă și în strânsă legătură cu prezentul litigiu și s-a constatat ca tergiversarea de către pârâtă, în mod voit, a realizării unei creanțe stabilite în sarcina sa printr-o hotărâre judecătorească definitivă și executorie a constituit o faptă ilicită și prejudiciabilă pentru reclamantă. După cum se știe, principiul reparării integrale a prejudiciului consacrat prin dispozițiile art. 1084 Cod civil presupune repararea atât a beneficiului nerealizat cât și a pierderii suferite. Prejudiciul constând în beneficiu nerealizat cu titlul de dobânzi a fost reparat în timp ce prezenta cerere are ca obiect repararea prejudiciului constând în pierderea efectiv suferită, prin plata sumei de 6.557.404 USD cu titlul de dobânzi și reactualizări către A. Plata către A. a sumelor pretinse pe calea prezentei acțiuni reprezintă o consecință directă și necesară (în sensul art. 1086 Cod civil) a faptei pârâtei. A. aspect rezultă fără putință de tăgadă chiar din cuprinsul hotărârilor judecătorești pronunțate în favoarea A. toate dobânzile și actualizările la plata cărora a fost obligată sunt calculate până la data de (...), adică până la data la care a încasat banii datorați de către pârâtă și a făcut plata către creditorul nostru. E. evident că dacă pârâta își îndeplinea obligațiile de plată în data de (...), reclamanta nu a ar fi fost obligată să suporte dobânzi și actualizări pentru un an si patru luni.

Asupra excepției autorității de lucru judecat, instanța s-a pronunțat în data de 20 septembrie 2010, prin încheiere, respingând-o.

La acest termen de judecată, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune (filele 122, 123), având în vedere precizările făcute de reclamantă în susținerea cererii sale, aceasta din urmă opunându-se admiterii acestei excepții.

Analizând excepția invocată, instanța a admis-o, în baza art. 1, 3 din

Decretul nr. 16771958, urmând ca acțiunea să fie respinsă ca atare.

Conform art. 8 din Decretul nr. 167/1958, precripția dreptului la acțiune curge din momentul în care cel păgubit a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel vinovat de producerea ei. Pe pârâta ce susține reclamanta că este vinovată de producerea pagubei, aceasta din urmă o cunoștea încă din momentul în care a obținut titlul executoriu pe care nu a reușit decât cu greu să- l valorifice, respectiv sentința civilă nr. 4. septembrie 1999, devenită executorie prin anularea apelului ca netimbrat prin decizia civilă nr. 4. februarie 2000, de către C.ea de A. C. E. evident că de la data pronunțării acestei ultime hotărâri, orice trecere a timpului, în care pârâta nu și-a îndeplinit obligația de plată, îi este ei imputabilă.

În ceea ce privește momentul în care paguba produsă a devenit cunoscută sau trebuia să fie cunoscută de către reclamantă, este evident că aceasta a fost luna iulie 2001, când reclamanta a fost înștiințată de procesul pornit de către A. B. Or, cum prezenta acțiune a fost înregistrată doar în data de 1 noiembrie 2004, este evident că dreptul la promovarea acțiunii având ca obiect repararea a pagubei a fost prescris extinctiv. Reclamanta nu trebuia să aștepte finalizarea procesului pornit împotriva sa pentru a cunoaște cuantumul pagubei, calculele respective putându-le face și ea. Ea avea posibilitatea să ceară introducerea în cauză, ca și chemată în garanție, a pârâtei, pentru ca deodată să fie judecate ambele cereri din moment ce susține că există o strânsă legătură între prejudiciul pe care l-a suferit și fapta pârâtei contând în întârzierea cu care a făcut plățile. Aavut reclamanta oricum, trei ani de zile ca să stabilească la cât se ridică prejudiciul, Decretul nr. 167/1958 nepretinzând ca termenul de prescripție extinctivă să curgă din momentul cuantificării lui efective. C. legii este ca acel prejudiciu să se fi produs. De aceea a fost instituit un interval atât de mare, de trei ani de zile, în care o acțiune poate fi introdusă pentru a nu fi prescrisă extinctiv, pentru a da posibilitate reclamantului să calculeze paguba și să se hotărască dacă va introduce sau nu acțiunea. Nu se justifică acordarea a trei ani de zile doar pentru a se hotărî reclamantul asupra introducerii acțiunii, pentru redactarea și înregistrarea ei, toate celelalte elemente (prejudiciu, valoare, persoana vinovată) fiind cunoscute.

A. fiind respinsă pe cale de excepție, toate celelalte argumente invocate de către părți în susținerea afirmațiilor făcute, ce țin de fondul cauzei nu au mai fost analizate de către instanță.

În temeiul art. 242 C.pr.civ., reclamanta urmând să cadă în pretenții, acțiunea ei fiind respinsă, ea a fost obligată să plătească pârâtei cheltuielile de judecată dovedite ca fiind făcute, constând în cheltuielile făcute cu deplasarea reprezentantului acesteia la instanță (filele 124-129) și în taxele de timbru și timbru judiciar achitate pentru cererile formulate în acest dosar, în sumă totală de 798 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC C. I. SA și intervenientul H. G. solicitând admiterea apelului, anularea sentinței comerciale apelate, soluționarea cauzei pe fond și pronunțarea unei hotărâri de admitere a acțiunii conform petitelor sale. Prin memoriul de apel s-a solicitat sa se schimabe hotararea atacata, retinand dosarul pentru judecarea lui pe fond. S. de asemenea, obligarea intimatului-parat B. C. R. S. B. la plata cheltuielilor de judecata pentru acest proces.

În motivare s-a arătat că:

In fapt, arată ca la data de (...), reclamanta S. C. I. S. si ulterior intervenient H. G., au chemat in judecata B. C. R. S., pentru plata unor despagubiri in suma de 10.264.340 U.S.D., echivalent in lei, ca urmare a platii cu intarziere a sumelor datorate in temeiul sentintei civile nr. 4. a T. B., pricina stramutata de I. C.e de C. si J., prin incheierea nr. 2. A. 2005, la Tribunalul Comercial Cluj N.

Solutia pronuntata de acesta, si atacata prin acest A., a fost de respingere a cererii formulate de catre reclamantă, ca fiind prescrisa.

Aceasta pronuntare este contrazisa chiar de prevederile art. 379 Cod Proc. civ. si art. 1023 Cod civil care prevad:

• art. 379 cod proc. civ.

Art.379.- (1) Nici o urmarire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decat pentru o creanta certa, lichida si exigibila.

(2) Daca datoria consista in suma nelamurita, urmaririle se vor amana pana mai intai se va face lichidarea.

(3) C. certa este aceea a carei existenta rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul.

(4) C. este lichida atunci cand catimea ei este determinata prin insusi actul de creanta sau cand este determinabila cu ajutorul actului de creanta sau si al altor acte neautentice, fie emanand de la debitor, fie recunoscute de dansul, fie opozabile lui in baza unei dispozitii legale sau a stipulatiilor continute in actul de creanta, chiar daca prin aceasta determinare ar fi nevoie de o deosebita socoteala. art. 1023 Cod civil.

Art. 1023.- A. ce se datoreste cu termen nu se poate cere inaintea termenului, dar ceea ce se plateste inainte nu se mai poate repeta (Cod civ. (...), (...));

Iar in cazul nostru reclamanta și intervenientul au platit creanta stabilita cu autoritate de lucru judecat dupa cum se va vedea mai jos, in totalitate, respectiv 169 mld. lei, care cuprindea 51 mld. lei dobanzi si alte penalitati, la (...), cu O.P. nr. 2113.

In mod gresit prima instanta a pronuntat solutia aratata mai sus, intrucat aceasta a considerat in mod gresit inceperea scurgerii prescriptiei de 3 ani, din momentul in care, in luna I. 2001, A. B. a formulat actiuni in pretentii asupra reclamantei si nu data la care au fost cunoscute cu exactitate sumele pe care A. vroia sa ni le impute noua, pentru ca reclamanta sa fi atacat in justitie parata B. S., in acel moment.

In mod normal, pretentiile A. privind dobanzi suplimentare si reactualizarea cu indicele de inflatie, nici nu trebuiau primite de instantele de judecata, intrucat anterior, C.ea de A. B. prin sentinta nr. 3 din (...) (anexa nr.l), stabilise CU PUTERE DE LUCRU JUDECAT, intinderea titului executoriu pe care A. il avea impotriva reclamantei, respectiv 169 mld. lei care cuprindea peste 51 mld. lei dobanzi si alte penalitati. Aceasta sentinta a ramas irevocabila prin decizia nr.3718 din (...) (anexa nr.2) a Inaltei C.i de C. si J., iar decizia nr.6225 din (...) tot a Inaltei C.i de C. si J. a anulat ordinul nr. 141 din (...) care prevedea noi dobanzi si reactualizarea creantei cu indicele de inflatie. (desi legislatia A. pana la data de (...) nu permite a acest lucru), decizie care a reconfirmat totodata suma de 169 mld. lei facand si precizarea ca: " nici o alta suma nu poate fi adaugata de A.".( anexa nr.3).

Reclamanta a platit asa cum reiese si din prezentul dosar, de buna voie si in totalitate suma de 169 mld. lei cu O.P. 2113 la data (...).

E. clar si justificat faptul ca reclamanta nu putea sa se mai astepte la plata ulterioara a unor sume suplimentare care A., cu nici un titlu si mai ales cu titlul de dobanzi si actualizarea creantei cu inflatia. R. IN MOD CLAR F.UL CA RECLAM.TA A AFLAT DE CUANTUMUL DE PLATA A SUMELOR SUPLIMENTARE NU CAND AU FOST DEPUSE CERERILE DE CHEMARE IN JUDECATA A RECLAM.TEI DE CATRE A. IN I. 2001, CI IN MOMENTUL CAND A.EA AU STABILIT IN MOD IREVOCABIL SUMELE RAMASE DE PLATA, SUMELE DEVENIND A. CERTE, LICHIDE SI EXIGIBILE, iar definitiv, al tuturor sumelor de plata la data de (...) cand a fost incheiata conventia de esalonare cu A.

R. ca, cursul prescriptiei a fost succesiv, incepand cu data de (...) pana la data de 17.l2.2002, iar chemarea reclamantei și a intervenientului in judecata a B. S. a fost facuta la (...) deci la 15 luni de la inceputul cursului prescriptiei, deci cu mult inainte de data prescrierii.

Chiar daca s-ar putea sustine ca termenul de prescriptie a inceput sa curga in luna iulie 2001 (atunci cand A. i-a actionat in judecata), solicită instanței a avea in vedere ca invitatia reclamantei și a intervenientului la conciliere a fost comunicata intimatei in luna iulie 2004, in interiorul termenului de 3 ani, iar convocarea la conciliere suspenda cursul prescriptiei.

1. Cuantumul exact al pagubelor suferite de reclamantă, din culpa B. S., a fost cunoscut vis-a-vis de pretentiile A. de abia la datele de: a. (...), cand prin decizia nr. 2098 a C. S. de J. au fost obligati la plata sumei de 42.987.264.437 lei; b. (...), cand prin sentinta nr. 3. a C. de A. B. au fost obligati la plata sumei de 17.507.242.709 lei; c. (...), cand prin sentinta nr. 1. a C. de A. B. au fost obligati la plata sumei de 100.984.431 lei.d. (...), cand prin sentinta civila nr. 13 a C. de A. B., au fost obligati la plata sumei de 58.610.903.884 lei.

TOTAL: 220.089.845.862 lei (anexele nr. 4,5,6 si 7).

Face precizarea ca A. a cerut prin actiunile promovate, o suma mult mai mare, respectiv 327.719.282.608 lei (anexele nr. 4,5,6, si 7).

Iar sumele exacte solicitate de A., au fost cunoscute de catre reclamantă, de abia la data de (...), cand a fost semnata conventia de esalonare nr. 226 (anexa nr.8) dintre A. si reclamantă.

Instanta nu a tinut cont nici de faptul ca, in totalul de 6.557.404 U.S.D. reprezentand despagubiri, sunt cuprinse si alte sume care reprezinta penalitati, dobanzi platite la furnizori, banci, executori, majorari intarziere plati si diferente de curs, platite in perioada 2002-2004, neputand fiind vorba de prescrierea lor si care nu au nicio legatura cu cererile de chemare in judecata formulate de A. in I.

2001. De fapt tot in I. 2004, deci in termenul de 3 ani, am transmis la B. S. cererea de convocare la conciliere, C. C. IN F. A S. C. P.

Trebuie mentionat faptul ca, cuantumul real al pierderilor suferite de reclamantă și intervenient din culpa B. S., depasesc 10 milioane U.S.D., dar din cauza blocajului financiar in care se afla din culpa exclusiva a B. S. si ulterior A., a putut timbra numai la nivelul pretentiilor de 6.557.404 U.S.D.

R. in mod indubitabil ca pretentiile reclamantei nu erau prescrise, acestea s-ar fi prescris de abia la data de (...), in timp ce cererea reclamantei și a intervenientului de conciliere este comunicata in luna iulie 2004, iar cererea de chemare in judecata (...) (anexa nr.9 si nr.10).

Decretul nr. 167 din (...) privitor la P. E., este foarte clar cand prevede ca: art.3- Termenul prescriptiei este de 3 ani; art. 7 - P. incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de actiune sau a cere executare silita; art.8- In cazul actiunii in raspundere pentru paguba cauzata prin fapta ilicita si in cazurile asimilate prescriptia incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut cuantumul pagubei, iar reclamanta a cunoscut creanta certa, lichida si exigibila numai la datele pronuntarii hotararilor judecatoresti de obligarea reclamantei la plata unor sume de bani suplimentare; art.12- "In cazul in care un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul cu privire la fiecare din aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita. A. principiu isi gaseste aplicatia ori de cateori debitorul este tinut fata de creditor la P. S. indiferent de izvorul obligatiilor". In cazul nostru avem de- aface cu mai multe termene de la care incepe scurgerea termenului de prescriptie. art.14 prescrierea nu curge cat timp socotelile nu au fost date si aprobate; art.16 b.- P. se intrerupe prin introducerea unei cereri de chemare in judecata; art.17- Intreruperea cursului prescriptiei extinctive, inlatura prescriptia cursa anterior momentului intervenirii cauzei de intrerupere si marcheaza inceputul curgerii unei noi prescriptii extinctive, dupa incetarea cauzei de intrerupere a cursului prescriptiei.

Asadar, prescriptia incepe sa curga de la data nasterii dreptului de actiune. Ori, in speta noastra, asa cum au mai aratat, incepe sa curga din momentul in care am cunoscut irevocabil cuantumul pretentiilor pe care ulterior le-am si platit: incepand cu (...) si nu la data cand au fost dati in judecata pentru niste sume care nu s-au confirmat ulterior, prin hotarari judecatoresti irevocabile. S. instanței a avea in vedere in acest sens si practica Inaltei C.i de C. si J., invocata si in fata instantei de fond, respectiv termenul de prescripție a dreptului material la acțiune curge doar de la data la care se cunoaște exactîntinderea prejudiciului a cărui reparare se cere"". Tot in acest sens, solicită a avea in vedere si faptul ca reglementarile mai noi si mai nuantate privitoare la prescriptia dreptului material la actiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita fac referire expresa la data la care se cunoaste "intinderea pagubei".

Desi aparent instanta a carui sentinta o ataca cu A., face mentiunea precum ca "A. urmand a fi respinsa pe cale de exceptie, toate celalalte argumente invocate de catre parti si sustinerea afirmatiilor facute, ce tin de fondul cauzei nu vor mai fi analizate de catre instanta", tot continutul sentintei comerciale nr.

421/2011, este foarte clar asupra faptului ca reclamanta, a suferit din culpa intimatei-parate B. S., prejudicii in valoare de 6.557.404 U.S.D., iar toate exceptiile invocate au fost respinse in timp de diverse instante cum ar fi

Tribunalul Comercial Cluj N., C.ea de A. C. N. si I. C.e de C. si J.

Dovada cererii întelege sa o facă cu actele depuse la dosar (anexele nr. 1-

11) precum si cu restul inscrisurilor depuse pe parcursul solutionarii cauzei in fata instantei de fond.

Pârâta intimată B. C. R. SA a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat de SC C. I. SA ca nefondat si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei civile nr. 421 din (...) pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj prin care s-a respins actiunea formulata de apelanta ca prescrisa.

In dezvoltarea motivelor de apel, SC C. I. SA arata ca dreptul la actiune s-a nascut la data de (...), cand s-a incheiat conventia de esalonare cu A., si ca in aceasta cauza cursul prescriptiei a fost succesiv, incepand cu data de (...) si pana la data de (...).

S. instanței a observa ca sustinerile apelantei nu au suport legal si ca instanta de fond in mod corect a retinut situatia de fapt in acesta cauza, atunci cand a pronuntat respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind prescrisa, pentru urmatoarele considerente:

A.anta face precizarea ca "pronuntarea" instantei de fond este contrazisa de prevederile art. 379 Cod procedura civila si art. 1203 Cod civil, care prevad:

Art. 379 Cod procedura civila: (1) Nici o urmarire asupra bunurilor mobile sau imobile nu pot avea loc decat pentru o creanta certa, lichida si exigibila .... si

Art.1203 Cod civil: A. ce se datoreste peste termen nu se poate cere inaintea termenului, dar ceea ce se plateste inainte nu se mai poate repeta.

In ce priveste dispozitiile art. 379 din Codul de procedura civila, solicită a se observa ca acestea nu sunt aplicabile in cauza noastra, intrucat acest articol se regaseste la S. 1, S. organului de executare, T. executoriu , si se refera la executarea silita a unui titlu executoriu din care trebuie sa rezulte cu claritate creanta pentru care se face executarea silita.

Or, in cauza noastra nu suntem in prezenta unei executari silite pentru care este necesara o lamurire a creantei ce rezulta dintr-un titlu executoriu, ci obiectul prezentei cauza este o cerere in pretentii intemeiata pe dispozitiile art. 998 si urmatoarele din Codul civil.

Nici art. 1023 din Codul civil nu are aplicabilitate in prezenta cauza, intrucat nu suntem in prezenta unui raport juridic obligational in care pentru indeplinirea unor obligatii sunt stabilite anumite termene.

Asa cum a aratat, intre parti nu exista raporturi juridice contractuale in cadrul carora sunt stabilite termen pentru indeplinirea unor obligatii, iar intimata nu a respectat aceste termen.

In consecinta, pronuntarea instantei de fond cu privire la admiterea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune nu este contrazis in niciun fel de catre cele doua dispozitii invocate de catre apelanta, intrucat prevederile aratate nu au legatura cu obiectul actiunii dedusa judecatii in fata acestei instante.

Cu privire la nasterea dreptului la actiune la data de (...) cand a fost incheiata Conventia de esalonare cu A., solicită instanței a observa ca nu pot fi retinute argumentele prezentate de catre apelanta pentru urmatoarele considerente:

La instanta de fond a aratat ca in solutionarea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune, trebuie avute in vedere dispozitiile art. 8 din Decretul nr.167/1958, precum si obiectul cererii de chemare in judecata precizat in data de (...) prin note de sedinta depuse la dosarul cauzei.

A., potrivit art. 8 din Decretul nr.167/1958 "P. dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuita prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea."

In literatura de specialitate, se arata ca legiuitorul a stabilit la art 8 din

Decretul nr.167/1958 doua momente de la care incepe sa curga prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita , si anume un moment subiectiv - data cand pagubitul a cunoscut paguba si pe cel care raspunde de ea - si un moment obiectiv - data cand pagubitul trebuia sa cunoasca paguba si pe cel raspunzator de aceasta.

Pentru apelanta, acest moment a inceput sa curga din luna iulie 2001, cand A. a solicitat in instanta obligarea SC C. I. SA la plata de dobanzi legale si plata unor sume reprezentand actualizarea creantei A. fata de reclamanta sau chiar din 23 noiembrie 2000, cand a fost notificata de catre A. cu privire la sumele datorate.

Instanta de fond in considerentele hotararii apelate a retinut ca "In ceea ce priveste momentul in care paguba produsa a devenit cunoscuta sau trebuia sa fie cunoscuta de catre reclamanta, este evident ca aceasta a fost luna iulie 2001, cand reclamanta a fost instiintata de procesul pornit de catre A. B."

In acest context, instanta de fond a facut o corecta interpretare a dispozitiilor art. 8 din Decretul nr.167/1958, intrucat prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca atat paguba cat si pe cel raspunzator de acestea si nu de la momentul in care creantele A. fata de reclamanta au devenit certe, lichide si exigibile urmare pronuntarii unor hotarari judecatoresti, intrucat asa cum a retinut si instanta de fond, reclamanta nu trebuia sa astepte finalizarea unui proces impotriva sa pentru a cunoaste cuantumul pagubei, acesta fiind cunoscut inca de la momentul introducerii actiunii formulate de catre A.

In acest sens arată urmatoarele:

1) A.anta la instanta de fond a mentionat ca "prejudiciul cauzat subscrisei de catre parata prin intarzierea platii in perioada (...) - (...) este cuantificat sub doua aspecte: a. D. legala aferenta perioadei (...) - (...); b. Dobanzile si actualizarile achitate de catre noi A. pentru ca, datorita neindeplinirii de catre parata a obligatiilor sale, pârâta, la randul său, nu a fost in masura sa își indeplinească obligatiile de plata fata de aceasta institutie a statului." In explicarea celui de al doilea punct, apelanta sustine ca prejudiciul nemijlocit pe care societatea reclamanta l-a suferit este reprezentat de platile efectuate catre A. cu titlu de dobanzi si reactualizari ale creantei, pentru perioada de (...) - (...).

2) Cu privire la dobanda legala aferenta perioadei (...) - (...), aceasta dobanda a fost deja solicitata de SC C. I. SA si incasata de catre apelanta in baza deciziei civile nr. 387/(...), irevocabila, pronuntata de C.ea de A. B. ca instanta de recurs. D. in suma de 6.938.868 USD a fost calculata pentru suma de

11.600.000 USD, suma care a facut obiectul sentintei civile nr. 4. pronuntata de

T. B. si care a fost calculata pentru perioada 1999 - 2001 si a reprezentat beneficiul nerealizat de catre reclamanta.

3) Referitor la dobanzile si sumele actualizate achitate de apelanta catre A. pentru perioada (...)-(...), solicită instanței a observa ca fiind prescris dreptul material la actiune privind plata acestor sume.

4) In ce priveste cuantumul prejudiciului, apelanta a depus la instanta de fond (ca anexa la cererea de chemare in judecata) un centralizator al prejudiciului, precum si cateva sentinte judecatoresti pronuntate de diferite instante de judecata privind pe reclamanta SC C. I. SA si A.

Conform acestui centralizator se poate observa ca suma la care apelanta a calculat dobanda legala si a actualizat cu indicele de inflatie este suma de

169.265.031.216,63 lei.

Aceasta suma la care s-a calculat pretinsul prejudiciu reprezinta intinderea titlului executoriu pe care A. l-a avut fata de reclamanta SC C. I. SA, asa cum rezulta din pagina 2 din sentinta nr.1. din (...) pronuntata in dosarul

1133/F/CAl2001 de catre C.ea de A. B. "La data de 23 noiembrie 2000 prin adresa nr.574 a fost comunicata notificarea catre debitor (n.n. SC C. I. SA) in conformitate cu OG 55/1999, iar prin sentinta civila nr. 3/(...) a C. de A. B. s-a constatat ca intinderea titlului executoriu se limiteaza la suma de

169.265.031.216,63 lei" (pag. 2 din sentinta).

R. ca suma de 169.265.031.216,63 lei reprezinta creanta pe care A. o avea fata de apelanta, creanta rezultata din contractele de cesiune incheiate de B. cu A. in anul 1999, inainte de finalizarea procesului de fuziune B. C. B. fata de apelanta C. I. SA a rezultat din contractele de credit incheiate de B. cu apelanta, credite care nu au fost rambursate de catre apelanta conform termenelor contractuale, motiv pentru care s-au si cesionat aceste credite.

In legatura cu aceasta suma, A. a solicitat apelantei prin doua actiuni separate, dobanda legala aferenta sumei si o actualizare a acesteia pentru perioada 1999 - 2001. In solutionarea acestor cereri au fost pronuntate sentintele prezentate de catre apelanta, respectiv:

- sentinta civila nr. 1. din (...) pronuntata de C.ea de A. B. in dosarul

1133/F/CAl2001 si

- sentinta nr.3. din (...) pronuntata de C.ea de A. B. in dosarul nr.121

0/F/C/2001.

Din continutul celor doua hotarari judecatoresti, solicită instanței a observa ca in ce priveste data la care reclamanta a luat la cunostinta sau trebuia sa cunoasca faptul ca A. i-a solicitat dobanda legala si actualizarea cu rata inflatiei pentru suma de 169.265.031.216,63 lei, pot si trebuie avute in vedere urmatoarele date: 23 NOIEMBRIE 2000 cand a fost notificata, 22 IANUARIE 2001 cand s-a stabilit exact intinderea titlului de catre CA B., suma la care apelanta putea sa calculeze valoarea dobanzii legale ce-i FUSESE DEJA NOTIFICATA sau cel tarziu I. 2001.

Sens in care arată:

-1) Dosarul nr. 1133/F/CAl2001 al C. de A. B. format in urma stramutarii cauzei de la C.ea de A. B., a avut ca obiect actiunea formulata de A. de obligare a apelantei la plata dobanzilor legale aferente sumei de 169.265.031.216,63 lei pentru perioada (...) si pana la data de (...), in cuantum de 115.239.343.170 lei echivalentul a 4.005.817 USD la data de (...) reprezentand despagubiri rezultate din plata cu intarziere a sumei de 169.265.031.216,63 lei. (pagina 1 din sentinta) A. formulata de A. initial la C.ea de A. B. a fost stramutata de I. cu incheierea din (...) la C.ea de A. B., instanta care a solutionat definitiv litigiul prin sentinta civila nr. 1. din (...).

- 2) Dosarul nr.1210/F/C/2001 al C. de A. B. a avut ca obiect actiunea fomulata de A. de validare a popririi asupra conturilor reclamantei deschise la tertii popritii pentru suma de 17.507.242.709,49 lei reprezentand actualizarea sumei de 169.265.031.216,63 lei cu indicele lunar al inflatiei pentru intervalul (...) (data ramanerii definitive si executorii a sentintei civile nr. 3. a C. de A. B.) si pana la (...) - data platii debitului. In prima pagina a sentintei se poate observa ca aceasta cerere a fost inregistrata la data de (...) la C.ea de A. B., ceea ce inseamna ca de la aceasta data reclamanta a luat la cunostinta sau trebuia sa cunoasca paguba si pe cel raspunzator de aceasta.

Prin urmare, avand in vedere obiectul actiunii, solicită instanței a observa ca apelanta a cunoscut paguba sau trebuia sa cunoasca aceasta paguba la data procesului initiat de catre A. impotriva acesteia, luna I. 2001, deoarece prejudiciul cerut prin prezenta actiunea are in vedere dobanda legala si actualizarea sumei de 169.265.031.216,63 lei, sume care au facut obiectul cererilor de judecata formulate de A. impotriva apelantei inca din 4 I. 2001.

5) S. instanței a observa ca de fapt apelanta a luat la cunostinta de faptul ca A. solicita dobada legala la suma de 169.265.031.216,63 lei inca din data de

(...), cand apelanta reclamanta a primit de la A. titlul executoriu cu adresa nr.

574.(anexa). Potrivit acestui titlu executoriu, apelanta reclamanta a fost obligatA la plata urmatoarelor sume:

- 7.011.096,08 DEM; 4.856.533,62 USD; 34.698.061.371,79 lei = sume ce reprezinta creanta preluata de A. de la B. si

- dobada legala datorata conform OG nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti.

Or, daca prin acel titlu executoriu din 2000, apelanta a avut cunostinta da faptul ca A. i-a solicitat dobanda legala aferenta sumei principale, mai mult se poate aprecia ca la data chemarii in judecata a apelantei de catre A. pentru plata acestor dobanzi si actualizari, apelanta a avut cunostinta atat de prejudiciu cat si de asa zisa fapta ilicita a paratei BCR si atata timp cat se sustine o legatura intre fapta paratei BCR si prejudiciu creat apelantei prin aceasta, cu atat mai mult se sustin considerentele instantei fond, si anume posibilitatea chemarii in garantie a paratei in aceste litigii.

Obligatia de plata a apelantei fata de A. a fost cunoscuta inca din anul

1999, cand au fost cesionate creantele B. avute fata de SC C. I. SA. R. ca inca din anul 1999, exista obligatia reclamantei de plata fata de A., iar toate litigiile initiate de catre apelanta nu au avut ca obiect stabilirea obligatiei de plata, intrucat aceasta a fost mai mult decat presupus a fi platita, ci doar lamurirea cuantumului. In aceasta situatie, intrucat obligatia de plata exista inca din anul

1999 sau chiar din anul in care au fost obtinute creditele de la B. dar care nu au fost rambursate, solicită instanței a observa ca indeplinirea acestei obligatii de plata nu poate fi legata de executarea de catre BCR a sentintei civile nr. 4. a T. B., ramasa definitiva la data de (...), intrucat aceste obligatii de plata izvorasc din doua raporturi juridice distincte, paralele, fiecare nascandu-se din situatii de fapt unice. Obligatia de plata nascuta in sarcina intimatei in urma respingerii apelului BCR impotriva sentintei civile nr. 4., nu priveste obligatia de plata a apelantei, clara si neechivoca, nascuta in urma cesionarii creantei B. catre A./A. avuta fata de SC C. I. SA.

In acest context, consideră ca mentiunea instantei de fond in hotararea atacata este intemeiata atunci cand arata ca" Ea avea posibilitatea sa ceara introducerea in cauza, ca si chemata in in garantiei, a paratei, pentru ca deodata sa fie judecate ambele cereri din moment ce sustine ca exista o stransa legatura intre prejudiciul pe care l-a suferit si fapta paratei constand in intarzierea cu care a facut platile."

Pe de alta parte, fata de documentul identificat (anexa la intampinare), mentionat de altfel si in sentinta nr. 1. din (...), invocata de apelanta, consideră ca termenul de prescriptie a inceput curga nu din iulie 2011, ci chiar din data de

23.11.200, cand SC C. I. SA a fost notificata oficial de catre A. cu privire la intinderea obligatiei de plata. inclusiv in ce priveste vointa expres manifestata de A. de a percepe dobanda legala, conform prevederilor OG nr. 9/2000.

Ca urmare, avind in vedere obiectul actiunii, este evident ca la data de (...), SC C. I. SA, cunostea efectiv atat valoarea sumei pe care o avea de plata, respectiv valoarea pagubei, cat si pe cel care ar fi trebuit sa raspunda, conform dispozitiilor Decretului nr. 167/1958.

6) Plecand de la cele afirmate cu privire la momentul/data nasterii dreptului la actiune al apelantei, respectiv fie de la data de (...) (data titlului executoriu), fie cel mai tarziu de la data introducerii cererilor de chemare in judecata (iulie 2001) de catre apelanta in contradictoriu cu A. si avand in vedere dispozitiile art. 8 din Decretul nr. 167/1958, precum si data inregistrarii la instanta de judecata a cererii de chemare in judecata a paratei BCR SA, respectiv (...) (si nu (...) cum gresit arata apelanta la pag. 4 din cererea de solicită instanței a observa ca actiunea apelantei este prescrisa, fiind inregistrata la instanta de judecata dupa 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune.

In mod corect a retinut si instanta de fond ca "dreptul la promovarea actiunii avand ca obiect repararea pagubei a fost prescris extinctiv", intrucat termenul de prescriptie de 3 ani a inceput sa curga din I. 2001, data la care apelanta a luat la cunostinta de faptul ca A. a solicitat de la SC C. I. SA plata unor astfel de dobanzi si actualizari, deci paguba cat si pe cel care raspunde de ea (din punctul de vedere al apelantei reclamante fiind BCR).

A.anta avea posibilitatea ca in cadrul acestor litigii initiate de catre A. sa solicite introducerea in cauza a BCR in calitate de chemata in garantie, atata timp cat sustine ca exista o stransa legatura intre prejudiciul pe care l-a suferit si "fapta paratei constand in intarzierea cu care a facut platile".

7) Cu privire la motivul de suspendare a termenului de 3 ani invocat de apelanta in cererea de apel si anume "comunicarea invitatiei de conciliere" catre intimata, solicită instanței a observa ca nu poate fi retinut ca si motiv de suspendare a prescriptiei, intrucat nu este un motiv prevazut de lege.

Dupa cum se cunoaste, motivele de supendare a prescriptiei sunt determinate numai prin lege, nu si prin vointa partilor si sunt limitative si de stricta interpretare si aplicare. In acest sens, mentionează ca motivele de suspendare sunt prevazute de art. 13 din Decretul nr. 167/1958, potrivit caruia prescriptia se suspenda: b) cat timp cel impotriva caruia curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere; c) pe timpul cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate ale Romaniei. iar acestea sunt puse pe picior de razboi; d) pana la rezolvarea reclamatiei administrative facute de cel indreptatit, cu privire la despagubiri sau restituiri, in temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii, insa cel mai tarziu pana la expirarea unui termen de trei luni socvotit de la inregistrarea reclamatiei.

De asemenea, cauze de suspendare sunt prevazute si in Codul civil (art.

1882) , precum si de L. nr. 8. (art. 36) privind procedura insolventei.

Prin urmare, cererea de invitatie a bancii la conciliere, inregistrata la BCR in data de (...) nu a suspendat cursul prescriptiei, intrucat acest motiv nu este prevazut de lege printre cauzele de suspendare prevazute de lege.

In sustinerea acestei afirmatii, de suspendare a termenului prescriptiei urmare formularii unei cereri de conciliere directa, apelanta invedereaza in fatainstantei de judecata, mentiunile cuprinse la pag. 581 din Tratatul de prescriptie extinctiva, ed. Universul juridic, B., 2010 a dlui M. N..

Din lecturarea acestui pasaj din lucrarea dlui M. N., se poate constata ca suspendarea prescriptiei se realizeaza numai pe perioada medierii conform Legii nr. 196/2006 privind medierea si numai in situatia in care cererea de chemare in judecata a fost formulata in termenul legal de 3 ani. Or, in aceasta cauza nu este vorba de mediere ci de o convocare la conciliere in temeiul art. 720 indice 1 din Codul de procedura civila, iar invitatia la consiliere nu a fost formulate in termenul legal de 3 ani.

Pe de alta parte, prin L. nr. 7. de punere in aplicare a Codului civil, s-au modificat prevederile art. 720 alin (1) si (11) potrivit carora termenul de prescriptie a dreptului la actiune pentru dreptul litigios supus medierii sau concilierii se suspenda pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la inceperea ei. I. aceste prevederi sunt aplicabile incepand cu anul 2011 si nu pentru anul 2004. an la care raportam legislatia in material prescriptiei extinctive.

8) In consecinta, solicită sa se respingă apelul ca nefondat si sa se mentină ca fiind temeinica si legala hotararea instantei de fond prin care s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si s-a respins actiunea ca fiind prescrisa, intrucat:

- inainte de data prevazuta in sentinta civila apelata, respectiv iulie 2001, solicită a observa ca potrivit titlului executoriu transmis de catre A. catre apelanta, la data de (...), aceasta din urma a avut cunostinta inca din (...) atat de valoarea sumei de plata (paguba) cat si pe cel raspunzator de aceasta;

- termenul de prescriptie a inceput sa curga de la data la care apelanta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca paguba, iar acest moment este luna I. 2001, cand apelanta a luat cunostinta de procesele initiate de catre A. cu privire la dobanzile si actualizarile sumei de 169.265.031.26,63 lei (prejudiciul cerut in prezenta actiune);

- dreptul la actiune in raspundere civila se naste la data cunoasterii pagubei, deci in NOIEMBRIE 2000, cel tarziu in I. 2001 si nu la data de (...) cand intre apelanta si A. s-a incheiat o Conventie de esalonare a unor sume de bani, intruca nasterea dreptului la actiune nu trebuie raportat la natura unor creante (certa, lichia si exigibila), ci doar la data cunoasterii sau la faptul ca trebuia sa se cunoasca aceasta paguba;

- actiunea a fost introdusa la instanta in data de (...) , deci dupa implinirea termenului legal de prescriptie de 3 ani;

- invitatia la conciliere trimisa intimatei nu constituie motiv de suspendare a termenului legal de prescriptie;

- prejudiciul cerut prin actiune este cuantificat in functie de suma de

169.265.031.216,63 lei, fata de care si-a cuantificat si A. cererile de chemare in judecata, iar perioada precizata de apelanta in prezenta actiune (...) - (...) este cuprinsa in perioada solicitata de A. prin cererile de chemare in judecata; rezulta ca la data introducerii acestor actiunii apelanta a avut cunoastinta atat de paguba cat si de cel care raspunde de ea.

Prin cererea de apel se solicita schimbarea hotararii atacate si retinerea dosarului pentru judecarea lui pe fond.

In solutionarea apelului solicită sa se facă aplicabilitate dispozitiilor art. 297 teza a II-a potrivit carora "Cu toate acestea, in cazul in care prima instanta a solutionat procesul fara a intra in judecata fondului, instanta de apel va anula hotararea atacata si va trimite cauza spre rejudecare, o singura data, primei instante sau altei instante egale in grad cu aceasta din aceeasi circumscriptie,daca partile au solicitat in mod expres luarea acestei masuri prin cererea de apel ori prin intampinare."

Ca atatare, in cazul anularii hotararii atacate solicită sa se dispună trimiterea cauzei la instanta de fond pentru rejudecarea fondului.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, C.ea reține următoarele:

La data de (...) reclamanta apelanta SC C. I. SA formuleaza cerere de chemare in judecata impotriva paratei BCR SA prin care solicita obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri în cuantum de6.557.404 USD (calculat in lei la cursul din ziua plății) pentru prejudiciul cauzat „ca urmare a plății cu întârziere a sumelor pe care pârâta i le-a datorat în temeiul titlului executoriu, constând în sentința civilă nr 4. pronunțată de T. B..

Prin urmare apelanta pretinde o creanță - al cărui drept la acțiune se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de art 3 din DL

167/1958. Fiind în prezența unui ilicit civil (generat de plata cu întârziere a unei creanțe de către pârâtă) - termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă potrivit art 8 din DL nr 167/1958 „de la data cînd pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască, atît paguba cît și pe cel care răspunde de ea";. Ori în cauza dedusă judecății apelanta reclamantă a cunoscut - de la momentul plății cu întârziere, atât paguba pretinsă (consecința întârzierii) cât și pe autorul ei.

C.ea observă că apelanta reclamantă susține în acțiunea introductivă că pârâta a achitat suma de 11,6 milioane USD în luna iunie 2001 după cum rezultă din anexa 3 (filele 6,7 dos nr 12325/2004 Tribunalul București). Potrivit anexei 3 depuse de apelanta reclamantă rezultă că pârâta a efectuat plătile la data de (...) și respectiv (...). Ori dacă aceste date marchează momentul până la care pârâta a întârziat plata - întârziere generatoare de prejudicii (potrivit apelantei) acesta este momentul inițial de la care începe să curgă termenul de 3 ani - pentru plata posibilelor prejudicii cauzate de această întârziere. Ori acest termen s-a împlinit la (...), anterior formulării prezentului demers judiciar.

Dacă există prejudicii născute anterior efectuării plății - cu atât mai mult și dreptul la acțiune pentru recuperarea acestora este prescris. De asemenea nu s-a făcut dovada unor împrejurări care să se constituie în cauze de suspendare a cursului prescripției extinctive. Din această perspectivă este corectă soluția pronunțată de către prima instanță.

Pentru aceste motive potrivit art 296 cod pr civ curtea va respinge apelul declarat de SC C. I. SA și H. G. împotriva sentinței civile nr. 421/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. Specializat C., pe care o va menține în întregime.

Potrivit art 274 cod pr civ curtea va obliga apelanții să plătească intimatei B. C. R. SA suma de 388 lei cheltuieli de judecată în apel (reprezentate de cheltuieli de cazare - potrivit dovezilor depuse la dosar).

PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Respinge apelul declarat de SC C. I. SA și H. G. împotriva sentinței civile nr. 421/(...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. Specializat C., pe care o menține în întregime.

Obligă apelanții să plătească intimatei B. C. R. SA suma de 388 lei cheltuieli de judecată în apel.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din (...).

Red.G.A.N./dact.L.C.C.

5 ex./(...)

Jud.fond: I. Păcurar

← Decizia comercială nr. 503/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii...  Decizia comercială nr. 3572/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia comercială nr. 68/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii