Decizia comercială nr. 75/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 75/2012
Ședința publică de la 24 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător F. T.
G. M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - apelul formulat de reclamanta SC I. R. S., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de pârâta U.
A. - T. D. R. DE P. C. D. și C. LOCAL AL C. D., având ca obiect reziliere contract.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. , care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de (...) s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă 3484 din (...) pronunțată înd osarul (...) al T.ui Maramureș s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta C. D. și s-a respins cererea formulată de reclamanta SC I. R. S. în contradictoriu cu pârâții C. D. și C. LOCAL AL C. D. precum și cererea de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea hotărârii se arată că între părți a existat un contract de concesiune asupra unui teren ce face parte din domeniul privat al pârâtei C. D. și a avut ca obiect transmiterea dreptului de exploatare intrând sub incidența art.13 și 22 din Legea 60/1991 coroborate cu art.121 și 123 din Legea 215/2001. Documentația de atribuire a acestui contract nu conține nicio informație cu privire la acest teren a unei magistrale de gaz sau a unei rețele de energie electrică de înaltă tensiune iar tulburarea reclamantei îne xploatarea terenului concesionat ca urmare a acestor rețele nu se materializează în existența unor vicii ascunse ci a unor sarcini legale care pun în discuție obligația de garanție.
Prin urmare, se pune problema condițiilor în care poate fi angajată răspunderea concedentului pentru existența unor servituți în temeiul art.1337 și
1349 C.civ. Aceste condiții nu se suprapun cu acțiunea în reziliere pe care reclamanta a formulat-o întemeiată pe nerespectarea obligației de predare a bunului conform utilității avute în vedere la încheierea concesiunii. Cât privește petitul subsidiar, acesta deși are temei contractual acțiunea nu este fundamentată pe dispozițiile contractuale și solicită și restituirea redevenței fundamentată pe culpa concedentului străină clauzei stipulate în art.9 lit.e din contract. Excepția prescripției nu este întemeiată întrucât acțiunea în reziliere întemeiată pe neexecutarea unei obligații esențiale se prescrie potrivit art.7 din
Decr.167/1958 în termenul general de prescripție de 3 ani care a început să curgă d ela data predării terenului, iar cererea a fost introdusă anterior împlinirii termenului de prescripție.
Motivul de reziliere constând în conduita abuzivă a pârâtei poate fi analizat doar în contextul abuzului de drept care nu atrage sancțiunea rezilierii ci obligarea autorului abuzului la plata despăgubirilor pentru prejudiciul material sau moral cauzat.
SC I. R. S. a declarat apel solicitând schimbarea sentinței cu consecința admiterii acțiunii îns ensul dispunerii rezilierii contractului de concesiune pentru exploatarea terenului în suprafață de 50.000 mp, obligarea pârâților la restituirea sumei de 257.005 lei reprezentând contravaloarea redevenței și a sumei de
21.628 lei reprezentând impozit achitat cu plata unor daune interese de 1 milion de euro.
În susținerea apelului, apelanta arată că temeiul judiciar al acțiunii este corect indicat pentru că rezilierea unui contract cu executare succesivă poate fi cerută dacă se constată că una dintre părțile contractante nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, iar în acest caz pârâții intimați au concesionat un teren pentur o destinație care nu poate fi îndeplinită, aspect pe care nu l-au adus la cunoștința participanților la licitație. Ca atare, aceștia nu și-au îndeplinit obligațiile asumate prin contract fiind aplicabile în speță prev.art.1020, 1021
C.civ. De altfel, și pârâții recunosct imposibilitatea realizării obiectului concesiunii, astfel că în mod greșit s-a apreciat că nu este incident cazul de încetare a contractului convenit contractual. Pe de altă parte, în hotărâre nu se face mențiunea restituirii taxei de timbru care a fost achitată într-un cuantum mai mare decât cel datorat.
C. D. a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca nefondat a apelului
și menținerea hotărârii primei instanțe deoarece intimata și-a executat obligațiile contractuale cu bună credință. Calificarea juridică a acțiunii ar fi o acțiune redhibitorie în timp ce instanța de fond a apreciat că suntem în prezența unei acțiuni în reziliere având ca fundament răspunderea contractuală a pârâtei bazată pe ideea de culpă. Prin urmare, este incidentă excepția prescripției dreptului la acțiune având în vedere art.5 și 11 din Decr.167/1958. Prin urmare, nici la data actuală nu cunosc dacă sunt sau nu în prezența unui viciu ascuns pentru că la o verificare serioasă a reclamantei, aceasta putea observa atât robineții de gaz existenți, cât și rețelele de înaltă tensiune.
Asupra apelului, Curtea va reține următoarele:
Între reclamanta apelantă și C. D. s-a încheiat contractul de concesiune
4173 din (...) pentru exploatarea unui teren de 50.000 mp aflat în domeniul privat al comunei. T. a fost predat la data de (...) iar începând cu această dată reclamanta urma să efectueze demersurile necesare pentru edificarea obiectivelor dorite respectiv construirea unor clădiri de bioruri, showoom hale depozitare și samablare auto. Întrucât în certificatul de urbanism nr.32 din (...) s-a prevăzut existența unei conducte de transport gaz, rețea electrică de înaltă tensiune, s-a impus ca reclamanta să obțină avizele și acordurile specifice de la societatea națională de transport gaze naturale precum și de la societatea de electricitate. Ca atare, în urma solicitării reclamantei cu nr.3531/79/(...), reclamantei i s-a emis de către S. N. de T. G. N. T. Gaz SA M. avizul nefavorabil întrucât obiectivele s-au proiectat pe conductele magistrale de gaze. D. a solicitat comunei D. să înstrăineze terenul sau să diminueze valoarea concesiunii, comuna D. prin P. a răspuns că autoritatea publică deliberativă dorește ca să avanseze cheltuielile necesare devierii magistralei de gaz.
În ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii formulate, reclamanta l-a arătat ca fiind circumscris prevederilor art.1020, 1021 C.civ. care stabilesc posibilitatea rezoluțiunii contractului în cazul în care una din părți nu își îndeplinește angajamentul.
Potrivit art.5 din contract, concesionarul are dreptul de a exploata bunul ce face obiectul contractului de concesiune potrivit obiectivelor stabilite .
În contract, există o prevedere contractuală prin care părțile în conformitate cu prev.art.969 C.civ. au stabilit de comun acord că prezentul contract de concesiune încetează în cazul imposibilității obiective a concesionarului de a-l exploata. Acest motiv de încetare prevăzut de art.9 alin.1 lit.e din contract este incident și nu art.9 alin.1 lit.d întrucât obligațiile concedentului așa cum sunt ele stabilite în art.VI pct.8 au fost îndeplinite, concesionarului i s-a predat bunul imobil, dar acesta nu poate să îl exploateze în modalitatea stabilită în art.1 din contract.
Prin urmare, în conformitate cu prevederile art.296 C.proc.civ., apelul este admisibil, urmând a fi schimbată în totalitate sentința civilă a fi admisă în parte acțiunea formulată de reclamant pe motivul subsidiar invocat în acțiune, urmând a se constata încetat contractul de concesiune raportat la imposibilitatea obiectivă a concesionarului de a exploata terenul concesionat.
Pe toată această perioadă de la încheierea contractului, concesionarul a fost în imposibilitate obiectivă de a exploata acest teren, astfel că redevența achitată în conformitate cu art.3 și 4 din contract a fost plătită cu toate că ea nu era datorată întrucât era incident cazul de încetare prevăzut de art.9 alin.1 lit.e din contract .
D. reclamanta apelantă nu poate executa obiectivul propus și în mod evident i s-a cauzat un prejudiciu, Curtea va aprecia că în cazul de încetare luat în considerare nu se prevede plata unei despăgubiri.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize de evaluare care urma să stabilească determinarea veniturilor posibil de realizat de reclamantă în cele 42 de luni de la data încheierii contractului de concesiune până la sentința dată de tribunal.
Pe lângă faptul că acest caz de încetare nu prevede acordarea de despăgubiri, Curtea va considera că reclamanta nu a dovedit faptul că aceste investiții preconizate ar fi fost demarate în acest interval pentru că ea ar fi putut efectua aceste investiții doar în baza unei autorizații de construire , iar aceasta a solicitat și obținut certificatul de urbanism doar în data de (...), iar avizul nefavorabil în data de (...), deși contractul a fost încheiat în data de (...).
Prin urmare, reclamanta putea demara obținerea acestor acte începând cu data încheierii contractului de concesiune dar nu a făcut-o astfel că nu poate invoca existența acestor pierderi stabilite prin raportul de evaluare. R. la impozitul achitat,restituirea acestuia trebuie să urmeze procedura administrativ fiscală cu cerere în restituire pe art.117 c. pr. fisc. ,contestație conform art.205 c. proc. fisc. și acțiune în contencios fiscal potrivit art.218 c. pr. fisc .
În consecință, Curtea va obliga în conformitate cu prev.art.274 C.proc.civ., pârâta C. D. la plata taxei de timbru și timbru judiciar corespunzătoare pretențiilor admise pentru care s-a achitat taxa de timbru în fond și în apel, în sumă de 10.088,45 lei.
Curtea va constata de asemenea că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, taxa de timbru datorată pentru fond este de 53.831,05 lei și 10,6 lei timbru judiciar, că s-a achitat în realitate 59.224 lei taxă de timbru și 10 lei timbru judiciar, astfel că taxa de timbru datorată în apel este de 26.915,5 lei, iar timbru judiciar este de 5,3 lei în timp ce apelanta a achitat 6.056 lei taxă timbru și 2,5 lei timbru judiciar, așa încât în baza art.20 al.5 din Legea 146/1997 va dispune darea în debit a reclamantei SC I. R. S. cu suma de 15.467,5 lei taxă timbru și 2,8 lei timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite apelul declarat de SC I. R. S., împotriva sentinței civile nr.
3484/0(...) a T.ui Maramureș, pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o schimbă în totalitate și în consecință: Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta SC I. R. S. în contradictoriu cu C. D. și C. LOCAL AL C. D..
Constată încetat contractul de concesiune, raportat la imposibilitatea obiectivă a concesionarului de a exploata terenul concesionat și obligă C. D. la restituirea sumei de 257.005 lei, reprezentând redevență precum și la cheltuieli de judecată parțiale, în sumă de 10.088,45 reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar în fond și apel, corespunzător pretențiilor admise.
Respinge restul capetelor de cerere.
Constată că taxa de timbru datorată pentru fond este de 53.831,05 lei și
10.6 lei timbru judiciar mobil, că s-a achitat 59.224 lei taxă de timbru și 10 lei timbru judiciar mobil, că taxa de timbru datorată în apel este de 26.915 lei iar timbrul judiciar mobil este de 5,3 lei și s-a achitat 6054 lei taxă de timbru și 2,5 lei timbru judiciar mobil, astfel că dispune darea în debit a reclamantei SC I. R. S., cu suma de 15.467,5 lei taxă de timbru și 2,8 lei timbru judiciar mobil.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 mai 2012.
PREȘEDINTE
JUDECĂTOR
G.
R. R. D.
F. T.
M. T.
4 ex. - (...)
| ← Încheierea comercială nr. 332/2012, Curtea de Apel Cluj -... | Sentința comercială nr. 474/2012, Curtea de Apel Cluj -... → |
|---|
