Sentința comercială nr. 474/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii cu profesioniștii
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 474/2012
Ședința Camerei de C. de la 21 I. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U. Grefier M. T.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competentă ivit între Secția I civilă a II-a civilă a T. M., în soluționarea acțiunii formulată de reclamanta SC OMV P. SA și pârâtul B. M., având ca obiect întoarcere executare.
Soluționarea conflictului a avut loc în Camera de C., fără citarea părților.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. , după care, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de (...), reclamanta SC OMV P. SA a chemat în judecată pe pârâtul B. M. solicitând obligarea acestuia la restituirea sumei de 2.046,82 lei actualizată la data plății efective în raport cu indicele de inflație, urmare a dublei executări a sentinței civile nr. 868/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al T. Maramureș.
În fapt, reclamanta menționează că întoarcerea executării ar avea loc prin restituirea sumei de 2.046,82 lei, sumă executată silit, deoarece obligația re- clamantei rezultată din titlul executoriu sentința civilă nr. 868/(...) a Tribunalului M. fusese îndeplinită prin plata făcută benevol la data de (...).
În motivarea acțiunii reclamanta invocă o decizie a Î.C.C.J. (decizia nr.
1126/(...)), unde se arată că sintagma „instanța judecătorească potrivit legii"; face trimitere la competența materială de soluționare a litigiului în prima instanță, această competență materială aparținând, în speță, T. Maramureș, care a pronunțat hotărârea care constituie titlu executoriu.
În drept se invocă art. 256 Codul Muncii și art. 4042alin. 3 Cod procedu- ră civilă. În ședința publică din (...) instanța din oficiu a invocat excepția de necompetență materială privind soluționarea cauzei, apreciind că este vorba des- pre o întoarcere a executării silite, în acest sens fiind motivată în fapt și în drept acțiunea, competența revine instanței de executare. Instituția întoarcerii executării este plasată în C. V - D. executarea silită, a Codului de procedură civilă, Secția a VI-a. Potrivit art. 4041alin. 1 Cod procedură civilă „în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia";. Conform art. 4042alin. 3 Cod procedură civilă „. nu s-a dispus restabilirea situației anterioare în condițiile alin. (1) și (2), cel îndreptățit o va putea cere instanței judecătorești competente potrivit legii";. Rezultă din textele de lege enunțate fără echivoc că: - cererea de întoarcere a executării este o cerere ce ține de faza procesuală a executării, subsecventă fazei procesuale de soluționare irevocabilă a fondului litigiului; - că dispozițiile legale aplicabile cu privire la instanța competentă și căile de atac sunt cele prevăzute în acest capitol pentru executare și respectiv contes- tație la executare; - stabilindu-se o procedură judiciară contradictorie pentru soluționarea în- toarcerii executării, reglementată subsecvent contestației la executare, acesteia îi sunt aplicabile procedura de soluționare și căile de atac prevăzute pentru contes- tația la executare, instituția cadru, generală, în raport cu procedura specială a în- toarcerii executării, care reprezintă o contestație specială la executare. Drept urmare, făcând aplicarea prevederilor art. 3733alin. (2) Cod proce- dură civilă conform cărora instanța de executare este judecătoria în circumscrip- ția căreia se face executarea, se constată că în speță aceasta este Judecătoria B. M.. În considerarea celor de mai sus în baza art. 158 Cod procedură civilă ra- portat la art. 4042alin. 3, art. 3733alin. (2) Cod procedură civilă, art. 1 raportat la art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă instanța a declinat competența materială de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei B. M., aceasta fiind ju- decătoria în circumscripția căreia s-a făcut executarea. Prin sentința civilă nr. 5819 din 11 iunie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...)a Judecătoriei B. M., a fost admisă excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. M. și în consecință: A declinat competența de soluționare a acțiunii civile formulate de reclamanta SC OMV P. SA B. în contradictoriu cu pârâtul B. M. în favoarea T. M.. S-a constatat conflict negativ de competență și în baza art. 21 Cod procedură civilă și s-a dispus înaintarea dosarului C. de A. C. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Baia Mare a reținut următoarele: În aplicarea principiului disponibilității, instanța nu poate depăși limitele obiectului fixate de reclamant, în sensul ca nu poate acorda mai mult sau mai puțin decât s-a solicitat. Dacă formulările reclamantului sunt improprii, ambigui și nu se poate determina exact temeiul cererii, instanța are obligația, în baza rolului activ, să ceară părții să facă precizările necesare. În exercitarea rolului activ, instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii, având posibilitatea de a schimba calificarea juridica dată de reclamant, în funcție de conținutul cererii, iar nu de denumirea dată de parte (în acest sens art. 84 cod procedură civilă ). În aplicarea acestui principiu, instanța a cerut reclamantei să prezinte explicații, punând în discuție împrejurările de drept invocate deoarece investirea este făcută cu situația de fapt în întregul său, și, deși obiectul acțiunii a fost exprimat cu claritate (restituirea sumei de 2046,82 lei ), temeiul de drept invocat nu a fost în concordanță cu toate susținerile din acțiunea redactată, reclamanta indicând atât incidența art. 256 alin.1 din Codul muncii cât și „ în plus art.404 ind.1 cod procedură civilă";. În urma acestor solicitări, reclamanta și-a întemeiat acțiunea exclusiv pe dispozițiile art. 256 alin.1 din Codul muncii. Calificarea unui conflict ca având natura juridică a unui conflict de muncă, supus, pe cale de consecință, jurisdicției muncii, depinde de măsura în care acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile din legislația muncii. În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 256 alin.1 din Codul muncii, în conformitate cu care salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie. Sumele de bani încasate de pârât în baza sentinței civile nr. 257/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș au reprezentat drepturi salariale rezultatedin raporturile de muncă dintre acesta și reclamantă, raporturi guvernate de legislația muncii. Atât încasarea sumelor în discuție, cât și restituirea lor se întemeiază pe derularea raporturilor de muncă și nu pe raporturi exterioare, astfel încât sunt incidente dispozițiile Codului muncii în cauză, litigiul nefiind de natură civilă. Aflându-ne în prezența unui conflict de drepturi, reglementat de jurisdicția muncii în conformitate cu dispozițiile art.269 din Codul muncii și cap.VI din Legea 62/2011, instanța a dat eficiență art.209 din Legea 62/2011 și art.269 din Codul muncii, conform cărora judecarea conflictelor de muncă este de competența instanței stabilite conform Codului de procedură civilă, care prin art. 2 pct.1 lit.c stabilește că tribunalul judecă în primă instanță conflictele de muncă. Dispozițiile privitoare la competența materială au caracter imperativ, fiind de ordine publică, potrivit art. 159 Cod procedură civilă. Față de aceste considerente instanța a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. M. și în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii civile în favoarea T. M.. S-a constatat conflictul negativ de competență și în baza art. 21 cod procedură civilă s-a dispus înaintarea dosarului C. de A. C. La data de 20 iunie 2012 cauza a fost înregistrată pe rolul C. de A. C. subnr. (...). Examinând sesizarea Judecătoriei B. M., Curtea se consideră legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit și în temeiul art. 20 și urm. C.pr.civ., constată următoarele: Așa cum a rezultat din precizarea de acțiune înregistrată în fața Judecătoriei B. M. (f. 11) reclamanta a invocat în drept în sprijinul cererii introductive dispozițiile art. 256 din Codul muncii, invocând totodată că raportat la acest temei de drept litigiul este de dreptul muncii, astfel încât competența de judecată în primă instanță aparține T. M. - secția Litigii de muncă. Dispozițiilor art. 256 alin. 1 din Codul muncii instituie regula conform căreia salariatul este obligat să restituie angajatorului său suma încasată nedatorat de la acesta. Aceasta este în alți termeni transpunerea în planul dreptului muncii a instituției plății nedatorate din dreptul privat așa cum este reglementată de art. 1.341 și urm. din Codul civil. În speță se observă că premisa cererii de chemare în judecată este încasarea de către pârât a sumei de 2.046,82 lei de la reclamantă fără ca aceasta din urmă să fie datoare. Mai precis, suma în discuție a fost stabilită prin sentința civilă nr. 868 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dos. nr. (...) și a fost executată prin plată efectuată voluntar de către debitoarea reclamantă SC OMV P. SA la data de (...) în contul de salariu al pârâtului. Ulterior, la data de (...) pârâtul a pus în executare silită hotărârea judecătorească menționată anterior încasând a doua oară aceeași sumă, respectiv 2.046,82 lei. Curtea are în vedere că textul art. 256 alin. 1 din Codul muncii care impune în sarcina salariatului obligația de restituire a sumei de bani încasată fără drept de la angajator este situat în cap. III -Răspunderea patrimonială din Titlul XI - Răspunderea juridică . Pe de altă parte, Curtea mai are în vedere că potrivit art. 266 jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilorprivind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit Codului muncii. Astfel fiind, din economia dispozițiilor legale precitate, corelate cu prevederile art. 268 alin. 1 lit. c) și art. 267 din Codul muncii, reiese că litigiul grefat pe răspunderea patrimonială a salariaților față de angajator, cum este în speță cea grefată pe art. 256 alin. 1 din același cod, este și poate fi calificat ca fiind un conflict individual de muncă competența aparținând conform art. 269 alin. 1 din Codul muncii instanțelor stabilite conform Codului de procedură civilă. Or, conform art. 2 pct. 1 lit. c) din codul de procedură civilă tribunalele judecă în primă instanță conflictele de muncă, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe. Din această perspectivă, Curtea reține că soluția legală pentru stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei de față este cea stabilită de Judecătoria Baia Mare pe care, în raport și de cele ce precedă, Curtea o validează integral. Din această perspectivă, Curtea urmează ca în temeiul art. 20 pct. 2 rap. la art. 22 alin. 2 C.pr.civ. cu aplicarea art. 2 pct. 1 lit. c) din același cod și art. 256 alin. 1 , art. 266 și urm. din Codul muncii și art. 36 alin. 3 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, va stabili competența de soluționare în favoarea T. M., Completul Specializat Conflicte de M.. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII { F. |HOTĂRĂȘTE} Stabilește competența de soluționare în favoarea T. M., Completul Specializat Conflicte de M.. Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 21 iunie 2012. PREȘEDINTE, GREFIER, L. U. M. T. Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./(...)
| ← Decizia comercială nr. 75/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... | Decizia comercială nr. 625/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii... → |
|---|
