Decizia civilă nr. 11211/2013. Nulitate act juridic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 11211/2013
Ședința publică din data de 20 Noiembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamanta SC T. SA
împotriva sentinței civile nr. 936 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta SC O. M. R.
I. SA, având ca obiect - nulitate act juridic anulare clauze abuzive.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de_, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 936 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC
T. SA
împotriva pârâtei O. M. R. I. SA
, având obiect constatarea ca fiind abuzive a unor clauze din contractul de microcredit nr. LD 0806300009 din_, ca fiind inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare în realizarea disp.art.l37 C.pr.civ, instanța analizând excepția inadmisibilității acțiunii pentru neaplicarea disp.L.l93/2000 privind clauzele abuzive în prezenta cauză, instanța a constatat că această excepție este întemeiată și a fost admisă, pentru considerentele ce vor fi avute în vedere:
Intre reclamantă, persoană juridică de drept privat și pârâtă, s-a încheiat contractul de microcredit nr.LD 0806300009 din_, în temeiul căruia pârâta în calitate de creditor a acordat reclamantei beneficiare un microcredit de l50.000 lei rambursabil în rate, cu o dobândă curentă de 20,75 %/an, termenul de restituire fiind negociat la 60 de luni conform graficului de rambursare, parte integrantă a contractului, destinația microcreditului fiind investiții imobiliare. In ce privește garantarea microcreditului, părțile au semnat un contract de garanței reală mobiliară asupra unor bunuri din patrimoniul reclamantei, precum și un contract de garanție imobiliară prin care administratorul statutar al reclamantei, în calitate de debitor garant, s-a obligat să asigure restituirea microcreditului dobândit de către societatea a cărei administrator este, și s-a obligat să instituie în favoarea acesteia o ipotecă asupra imobilelor proprietatea sa, de natură apartament cu două camere și dependințe înscris în CF nr. 2233/l3 B. nr.top. l42l/IV/l3, obligându-se în solidar cu debitorul principal să restituie microcreditul obținut.
Acțiunea introductivă formulată de reclamanta SC T. SA B. este
întemeiată pe disp.Legii nr. l93/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, invocându-se existența unor clauze
contractuale abuzive în contractul de microcredit încheiat de părți. Au fost exemplificate în acest sens clauzele cuprinse în pct.l alin.2 din contractul de microcredit, potrivit căruia creditorul percepe un comision de angajament de 2,75
% din suma împrumutată; clauza cuprinsă în pct.6, potrivit căruia, constituie încălcarea esențială a contractului neachitarea la două termene consecutive a sumelor ce reprezintă obligația de rambursare a creditului principal și/sau de plată a dobânzi, înregistrând o întârziere de peste 40 de zile, statuându-se că în această situație beneficiarul va plăti o dobândă pentru întârziere la plată a obligațiilor cu o rată de l00 %%an aplicabilă asupra principalului nerambursat la termen; instituirea unor garanții excesive apreciate de reclamantă ca fiind contractele de garanție imobiliară și de garanție mobiliară semnate de părți.
Potrivit art.l din L.l93/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii, va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate în caz de dubiu, interpretarea clauzelor contractuale urmând a fi făcută în favoarea consumatorului.
Art.2 al aceluiași act normativ definește termenii de consumator și de comerciant cărora li se aplică dispozițiile acestei legi. In alin.l se arată că prin consumator se înțelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale. Alin.2 al aceluiași articol definește comerciantul ca fiind orice persoană fizică sau juridică autorizată care, în temeiul unui contract care intră sub incidența acestei legi, acționează în cadrul activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale, precum și orice persoană care acționează în același scop în numele sau pe seama acesteia.
Din definițiile mai sus prezentate înserate în cuprinsul legii, prin comerciant se înțelege doar persoana fizică sau un grup de persoane fizice constituit în asociații care încheie un contract supus incidenței L.l93/2000, în afara activității lor comerciale, industriale, de producție, artizanale ori liberale.
Față de acestea se dovedește faptul că, reclamanta nu poate avea calitatea de consumator în sensul L.l93/2000,fiind o persoană juridică de drept privat, care își desfășoară o activitate economică din cele cuprinse în obiectul său de activitate, creditul acordat reclamantei pentru investiții imobiliare făcând parte din activitatea comercială pentru care aceasta este autorizată.
Prin prisma acestor considerente, instanța a apreciat că este inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei, prin care solicită a se constata existența unor clauze abuzive în contractul de microcredit încheiat de părți, acțiune întemeiată pe disp.L.nr.l93/2000 cu modificările și completările ulterioare, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Față de soluția admiterii ,excepția inadmisibilității acțiunii invocate de către pârâtă nu au mai fost analizate celelalte excepții invocate de către pârâtă prin întâmpinare precum și fondul cauzei dedus judecății.
Deși prin întâmpinare intimata a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, aceste nu s-au acordat în condițiile în care la dosarul cauzei nu s-au depus acte justificative cu privire la existența și cuantumul acestora.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC T. SA
solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
În motivarea recursului reclamanta a arătat următoarele:
consideră că instanța a interpretat greșit faptul că acea clauza penalizatoare numită în contract "penalități" la valoarea de 100% pe an în cazul nerestituirii creditului nu ar fi o clauza abuzivă. Aceasta deoarece clauza respectivă pune debitorul în imposibilitatea de a mai returna vreodată creditul, chiar și atunci când, în pofida unor întârzieri la plată, depune toate diligentele pentru a ajunge la zi cu ratele și dobânzile. Creditorul poate folosi cu rea intenție această clauză pentru a recupera creditul acordat mai repede, debitorul nemaiavând șansa să se redreseze;
de asemenea, comisionul de 2,75 % privind luarea unui gaj general asupra întregului patrimoniu al beneficiarului, reclamanta l-a considerat abuziv, acesta fiind o altă cauză de paralizare a activității societății reclamante și aducerea ei în incapacitate de plată;
valoarea dobânzii a fost lăsată Ia discreția băncii, acesta putând uza de instrumentul respectiv în mod discreționar;
Consideră că întregul contract a fost impus în mod discreționar, prin inserarea unor clauze abuzive, pe care orice persoană de bună credință nu le-ar fi putut negocia prin simplul fapt că nu li se cunoștea efectul în timp. Pentru acestea solicită instanței de recurs admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând cauza conform cererii introductive, să se constate existența clauzelor abuzive în contractul de microcredit ce face obiectul prezentei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta intimată O. M. R. I. SA
a solicitat respingerea recursului declarat de către reclamanta recurenta ca fiind nefondata si sa se mențină Sentința civila nr. 936/2013 ca fiind legala si temeinica.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată următoarele:
Litigiul dedus judecății vizează încheierea la 0_ a unui contract de leasing între părți, apreciindu-se de către utilizator că unele clauze vizând perceperea de comisioane și dobânzi pentru întârzieri la plată sunt abuzive.
Instanța de fond a reținut faptul că reclamanta nu are calitatea de consumator în sensul art. 2 din Legea nr. 193/2000, motiv pentru care acțiunea sa este inadmisibilă.
Cu toate că prin demersul promovat recurenta nu aduce critici concrete raportat la considerentele avute în vedere de instanța de fond, în temeiul art. 304 ind. 1 C.pr.civ. Curtea a procedat la analiza cauzei sub toate aspectele, ajungând la concluzia că hotărârea recurată este temeinică și legală.
Astfel, art. 2 din Legea nr. 193/2000 invocată de către reclamantă ca temei al pretențiilor sale circumscrie sfera noțiunii de "consumator"; la persoanele fizice sau grupuri de persoane fizice constituite în asociații, care acționează în afara activității comerciale.
În speță, reclamanta este o persoană juridică de drept privat, organizată sub forma unei societăți pe acțiuni, cu o evidentă activitate economică cuprinsă în obiectul de activitate iar încheierea contractului de leasing vizând contractarea unui microcredit de 150.000 lei s-a realizat în scopul susținerii activității de investiții imobiliare.
Prin urmare, ea nu poate avea calitatea de consumator așa cum este acesta definit în Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contracte.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. Curtea va respinge declarat de SC T. SA împotriva sentinței civile nr. 936 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița-Năsăud pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC T. SA împotriva sentinței civile nr. 936 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița- Năsăud pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, M. H. | JUDECĂTOR, D. M. | JUDECĂTOR, F. T. |
GREFIER, D. C. |
Red.M.H./dact.L.C.C.
2 ex./_ Jud.fond: P. I.
| ← Sentința civilă nr. 741/2013. Nulitate act juridic | Sentința civilă nr. 936/2013. Nulitate act juridic → |
|---|
