Decizia civilă nr. 597/2013. Nulitate act juridic

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

cod operator 4204

Dosar nr. _

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 597/R

Ședința publică din 31 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. I.

J. ecător A. C. O.

J. ecător S. O.

G. ier A. H.

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă SC V.

R. SA, cu sediul în B., Șos. P., nr. 42, et. 3, 8 și 10, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 11217 din_ a Judecătoriei Baia Mare, jud. M., în contradictoriu cu intimații-reclamanți U. A., U. M., având ca obiect nulitate act juridic.

Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc la data de_, pronunțarea în cauză s-a amânat pentru data de_, iar în urma deliberării s-a pronunțat decizia de mai jos.

T.

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.11217 pronunțată de Judecătoria Baia Mare la data de_ s-a dispus în sensul admiterii în parte a acțiunii civile formulate de reclamanții U. A. , reclamant U. M. , ambii domiciliați în V. de Sus, str. D. V. nr. 58, jud. M. în contradictoriu cu pârâta SC V. R. SA, cu sediul în sector 2 B., Ș. P. nr. 42 et. 3-8 și 10, și în consecință a constatat ca fiind abuzive și nule de drept clauzele prevăzute în convențiile de credit nr. 0107390/MH/_ și nr. 0107400/MH/_ intervenite între pârâta SC V. R. SA, în calitate de creditoare împrumutatoare pe de o parte și reclamanții în calitate de împrumutanți, pe de altă parte, la pct. 3 lit. d și pct. 5 lit. a din Condițiile speciale și cele de la pct. 3.5. pct. 8.1 lit c) și lit. d) precum și secțiunea 10 din Condițiile generale cu consecința constatării nulități absolute parțială a convențiilor de credit în ceea ce privește clauzele nule de drept și derulării convențiilor de credit în continuare fără incidența clauzelor constatate a fi nule de drept, a obligat pârâta SC V. R. SA, să restituie reclamanților suma de 5553,62 CHF în total ( 499,772 CHF pentru creditul nr. 0107400/MH/_ în valoare de 130.000 CHF și 555,90CHF pentru cea de a doua convenție de credit nr. 0107390/MH/_ în valoare de 14.460 CHF) sau contravaloarea în lei la paritatea leu/CHF din ziua plății efective

reprezentând comision de risc cu dobânda legală aferentă sumei de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești conform graficelor de rambursare aferente contractelor de credit, a obligat pârâta SC V. R. SA, să emită un nou plan de rambursare a creditului prin eliminarea costurilor relative la comisionul de risc exonerând reclamanții de obligația plății pe viitor a comisionului de risc aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zilele de scadență și a respins cererea reclamanților privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 50.000 lei.

În considerentele sentinței s-a reținut că în speță pârâta SC V. R. SA nu are nici o dovadă că a negociat cu reclamanții clauzele contractuale.

S-a reținut că, pârâta a promovat o publicitate falsă prin aceea că anterior contractării creditelor,reclamanții au avut în două luni consecutiv (_ și_ ) informații cu privire la condițiile de creditare pentru anumite sume opționale sens în care banca a emis două planuri de rambursare care nu prevedeau comisionul de risc.

Mai mult toate convențiile de credit cuprind aceleași condiții generale și speciale pentru orice consumator nefiind adaptate fiecărui client în parte, cea ce denotă lipsa negocierii.

În speță reclamanții au garantat imobiliar,valoarea bunului ipotecat fiind mult mai mare decât valoarea creditului acordat, motiv pentru care în eventualitatea nerambursării creditului prejudiciul total al băncii ar fi acoperit prin punerea în executare silită a contractului de credit și a contractului de garanție imobiliară reală.

Astfel, orice risc al băncii în privința acordării creditului este eliminată prin constituirea de către pârâtă a garanției imobiliare.

În consecință, inserarea în convențiile de credit a obligației reclamanților de a plăti un comision de risc nu își găsește legitimitatea fiind eliminat riscul băncii.

Prin inserarea acestei clauze s-a produs un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților impunându-se plata unui comision de risc în condițiile lipsei riscului care a fost garantat imobiliar.

Acest dezechilibru s-a creat în detrimentul reclamanților sumele de bani plătite cu acest titlu fiind considerabile.

Față de aceste considerente clauza este abuzivă.

În ceea ce privește clauza de daune solicitată de către reclamanți instanța a apreciat că nu este dovedită având în vedere că există un capăt de cerere privind restituirea sumelor percepute cu titlu de comision de risc.

Chiar reclamanta confirmă că această cerere nu este una independentă procesual vizând un prejudiciu cauzat lor,printr-o faptă ilicită ci se află în totală dependență de modul de soluționare a solicitărilor privind anularea clauzelor abuzive.

În ceea ce privește excepția prematurității invocată de pârâtă, instanța a respins-o întrucât pentru acțiunea în constatarea nulității unor clauze abuzive provocate de pârâtă legea nu prevede procedura concilierii.

Iar cu privire la taxa de timbru Legea 146/1997 acțiunea de față este o cerere în nulitatea unui act juridic nepatrimonial și nu se taxează la valoare.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta SC V.

  1. SA solicitând în principal casarea hotărârii atacate iar în subsidiar, modificarea acesteia.

    S-a arătat că la soluționarea pe fond a cauzei după repunerea pe rol, nu a fost legal citată ceea ce a împiedicat-o să-și formuleze apărările. Totodată instanța a apreciat în mod eronat că ar fi îndeplinite condițiile pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contract, respectiv cea vizând comisionul de risc.

    S-a arătat că prevederea perceperii comisionului de risc este clară și fără echivoc și a fost însușită de consumator, ca urmare a semnării contractului, constituind un element determinant la formarea voinței de a contracta.

    Astfel că una din condițiile pentru ca o clauză să fie considerată abuzivă, așa cum sunt prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000 nu este îndeplinită.

    O altă cauză pentru ca o clauză contractuală să fie considerată abuzivă este cea vizând existența unui dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, fiind necesar a fi un dezechilibru semnificativ.

    Riscul de credit se află în strânsă corelație cu riscul de diminuare a valorii creanțelor. Cât privește posibilitatea Băncii de a ajusta rata dobânzii în funcție de variațiile semnificative de pe piața financiară, se arată că este vorba de o componență a prețului, fiind un element ce definește obiectul principal al convenției de credit.

    Recurenta a arătat totodată că sentința nu cuprinde motivele pe care se sprijină întrucât nu a detaliat care sunt argumentele ce au determinat aprecierea clauzelor ca abuzive.

    Recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente:

    Prin acțiunea formulată de către reclamanții-intimați s-a solicitat constatarea caracterului abuziv al următoarele clauze: pct.3 lit.d și pct.5.1 lit.a din Condiții Speciale și cele ale pct.3.5, pct.8.1 lit.c și lit.d precum și secțiunea 10 din Condițiile Generale. Analizând conținutul sentinței se poate observa că motivarea se face doar raportat la clauza prevăzută la pct.5 din Condițiile speciale, față de aceasta instanța stabilind punctual că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 193/2000 pentru constatarea caracterului abuziv al acesteia. Cu privire la celelalte clauze atacate, instanța omite să explice cum a ajuns la concluzia caracterului abuziv al acestora. Consideră că s-ar fi impus analizarea și motivarea individuală a clauzelor, faptul că una dintre ele îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a putea fi considerată abuzivă, nu poate conduce automat la concluzia ca si restul clauzelor sunt abuzive.

    Potrivit art.10 alin.3 din legea 193/2000, condițiile cumulative pe care o clauză trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi apreciată în concret de la caz la caz de către judecător ca fiind abuzivă: să nu fi fost negociată, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ca o consecință a abuzului.

    În motivare instanța constată, față de toate clauzele atacate, că recurenta-pârâtă nu a dovedit negocierea acestora, considerând astfel ca fiind îndeplinită prima din condițiile prevăzute de lege. Însă, cu privire la condiția dezechilibrului contractual, instanța de fond constată că, prin inserarea clauzei referitoare la perceperea comisionului de risc, s-a produs un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, impunându-se plata unui comision de risc în condițiile lipsei riscului care a fost garantat imobiliar, fără a verifica această condiție și raportat la celelalte clauze.

    Pe cale de consecință, consideră că în ceea ce privește caracterul abuziv al pct.3 lit.d din Condiții Speciale, pct.8 lit.c și lit.d precum și a secțiunii 10 din Condițiile Generale, sentința atacată nu cuprinde motivele care au stat la baza acesteia.

    Procedând astfel instanța nu a cercetat fondul cauzei, fiind incidente prevederile art.312 alin.5 Cod procedură civilă. În consecință recursul va fi admis, hotărârea fiind casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.

    În rejudecare instanța se impune a analiza și excepțiile vizând netimbrarea cererii și prematuritatea, care au fost invocate de pârâtă.

    PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

    În baza art.304 ind.1 Cod procedură civilă,

    Admite recursul declarat de pârâta SC V. R. SA, cu sediul în B.

    , Șos. P., nr. 42, et. 3, 8 și 10, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 11217 din_ a Judecătoriei Baia Mare, jud. M., pe care o casează în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, în sensul că: trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

    IREVOCABILĂ.

    Pronunțată în ședință publică de azi,_ .

    Președinte, J. ecător, J. ecător,

    V. I. C. O. S. O.

    G. ier,

    1. H.

Red. O.S. / _

Tehnored.C.c.-_ / ex.2

J. ECĂTOR LA FOND U. V.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 597/2013. Nulitate act juridic