Decizia civilă nr. 105/2013. Nulitate act juridic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.105/_
Ședința publică din data de 10 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: DP JUDECĂTOR: C. I.
GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare apelul promovat de apelanta S.C. T. S.A. împotriva sentinței civile nr. 432 din 1 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud privind și pe intimata B. C.
R. SA - S. B., având ca obiect nulitate act juridic anulare clauze abuzive.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimată, reprezntantul acesteia, consilier juridic I. Margin, cu delegație de reprezentare depusă la dosar (f.19), lipsă fiind reprezentantul apelantei. Sae prezintă pentru apelantă persoană fără mandat de reprezntare, care depune la dosar dovada achitări taxei judiciare de timbru de 5 lei și timbru judiciar de 1 leu (f.18).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut refratul cauzei, ocazie cu care se învederează că apelul se află la primul termen de judecată, pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, find depusă la termenul de azi, în fața instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar (f.18).
Se mai menționează că în data de_ intimata a înregistrat la dosar întâmpinare în apel (f.10-12) la care a atașat în probațiune înscrisurile de la filele 13-16.
Astfel, Curtea constată că apelul este declarat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.
Verificând din oficiu competența, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție și art. 7208C.pr.civ., Curtea constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul intimatei, consilier juridic I. Margin arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepți de invocat, Curtea în temeiul dispoziților art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul intimatei, consilier juridic I. Margin solicită instanței respingerea apelului pentru motivele invocate și dezvoltate în întâmpinare, pe care arată că o susține în integralitate, fără cheltuieli de judecată în apel.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 432 din 1 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta T. SA, în contradictoriu cu pârâta B.
C. R. SA - S. B. .
În considerente se reține că reclamnata S. T. SA B., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta B. C. R. SA - S. B., să se constate ca fiind abuzive clauzele de la pct. 6.3, a, b, c; 6.4, 6.6, l0.l, l0.2 din contractul de credit nr.l20/234l3/2l.l2.2006, pct. 8, 9 și l0 din contractul de garanție reală mobiliară fără deposedare, autentificate sub nr. 2588/2006 de BNP Culcer Crinu Denis și să se constate ca fiind excesive garanțiile mobiliare și imobiliare percepute de bancă pentru suma de 86.600 euro rambursabilă în 7 ani, precum și să se dispună anularea acestor clauze conform L.l93/2000, iar cu privire la valoarea dobânzii să se stabilească dobânda la valoarea fixă/an conf.art.6 din contractul de credit, fără alte comisioane și obligarea băncii de a reface contractul și a recalcula creditul și creanțele restante.
Pârâta BCR SA a formulat întâmpinare, în care a solicitat, în esență, să se respingă acțiunea ca inadmisibilă, întrucât reclamanta nu este consumator în sensul art. 2 al L.nr.l93/2000, și ca atare nu îi sunt aplicabile dispozițiile acestei legi.
Instanța a pus în discuția părților această excepție asupra căreia reclamanta nu s-a pronunțat, deși i s-a comunicat un exemplar din întâmpinare.
Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii conf. art.l37 C.pr.civ, tribunalul a constatat că este întemeiată această excepție pentru următoarele considerente:
Potrivit disp.art.l alin.l din L.nr.l93/2000 privind clauzele abuzive dintre contractele încheiate între profesioniști și consumatori "Orice contract încheiat între profesioniști și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate";, iar art.2 alin.l din același act normativ, definește consumator ca fiind "orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care, în temeiul unui contract care intră sub incidența prezentei legi, acționează în scopuri din afara activității sale comerciale, industriale sau de producție, artizanale ori liberale";.
Având în vedere că reclamanta este prin excelență o societate comercială, nu poate fi circumscrisă consumatorului definit de art.2 alin.l din L.nr.l93/2000, astfel că această entitate juridică nu se poate prevala de dispozițiile acestei legi pentru a solicita să se constate clauzele abuzive din contractul de credit încheiat cu banca, astfel că acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței a declarat apel SC Ț. SA
, solicitând admiterea apelului, casarea in totalitate a sentinței pronunțata si rejudecand cauza: in principal retrimiterea cauzei spre rejudecare instanței d e fond pentru a se pronunța asupra fondului cauzei (spre efectuarea unor probe utile si pertinente in soluționarea cauzei) si in subsidiar rejudecarea cauzei dupa casare si completarea probatorului si admiterea cererii asa cum a fost ea formulata, să se constate ca fiind clauze abuzive punctele nr. 6.3; a, b,c, 6.4, 6.6, 10.1, 10.2, din contratul de credit nr. 120/23413/_ punctele nr. 8, 9 si 10 din contractul de garanție reala mobiliara fara deposedare autentificat sub nr. 2588/2006 de BNP Culcer Crinu Denis, si sa se constate ca fiind excesive garanțiile reale mobiliare si imobiliare percepute de banca pentru suma de 81600 EURO rambursabili in 7 ani si solicita anularea acestora conform Legii 193/2000, iar cu privire la valoarea dobânzii sa se stabilească dobânda la valoarea fixa /an conform art. 6 din contractul de credit fara alte comisioane si obligarea băncii a reface
contractual si a reclacula creditul si creanțele restante; cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata a celor ce se opun admiterii cererii atât in fond cat si in recurs.
În motivarea apelului se arată că SC T. SA a incheiat in cursul anului 2006 un contract de credit ipotecar cu parata prin care in schimbul sumei de 81600 Euro, s-au luat in garanție reala mobiliara si imobiliara, mai multe bunuri. S-a garantat acest credit cu fondurile rulate si existente in conturile societății deschise la BCR sucursala B., cu 10 autobuze, proprietatea petentei si fara nici o acoperire legala si nici valorica raportat la credit si o garanție imobiliara, respective ipoteca de rand unu asupra imobilului hala d e producție si anexe, inscrise in CF 2293 nr. top. 8342 B.
.
Cu ocazia contractării creditului, mai exact a liniei de credit, parata a inclus in contract mai multe clauze nenegociate, clauze impuse, clause care ulterior au dus la acumularea restantelor si Împovărarea petentei peste 300
%, fata de cele contractate si imposibilitatea efectuării unei renegocieri pe parcursul derulării acesteia. Aceste clauze, sunt vădit abuzive din partea băncii, astfel ca punctele 6.3,6.4.6.6 din contractul de credit nr. 120/2006 au stabilit o valoare a dobânzii discreționare, lăsat la aprecierea băncii, fara a putea face vreo contestație si infringand prin actul uno icto, orice drept al debitorului dea putea negocia valoarea dobânzii. Daca calculam, valoarea dobânzii inițiala, de 9,5 % la care. adăugam valorile de la punctual .3 si .6 si mai adăugam cel d e la art. 10.2 avem o noua valoare de 18,5% (1+2+3+3), dublul sumei negociate inițial.
Clauzele abuzive sunt si cele d e la punctele 10.1 si 10.2 din contractul d e credit prin care banca fara a da dreptul sa negocieze contractul de credit a impus petentei sa deruleze toate Încasările din activitatea desfășurata prin BCR, fara a lasa obtiunea si o alternativa in caz contrar contractul ar deveni exigibil.
Daca se analizează si celelalte dipozitii anexa la contractul de credit se observa ca acestea ingradesc in totalitate drepturile beneficiarului, acesta are doar obligații si fara putea pretinde drepturi si are doar obligația de a se impovara de 3 ori mai mult decât este valoarea creditului, acordând garanții, de 300% mai mari decât valoarea primita, mai exact cele 10 autobuze aveau o valoarea de aproximativ 150.000-160.000 Euro la data contractării si girandu-se in favoarea băncii eventualele pierderi suferite din accidente.
Considera, ca clauzele mai sus puse in discuție sunt sub incidența legii 193/2000 a clauzelor abuzive, mai exact ele au corespondent in art. 15 si in lista anexa a legii, astfel ca solicită să se constate de către instanța si ulterior ele sa fie anulate, modificandu-se astfel in mod substanțial contractul si valoarea lui si obligarea băncii la a recalcula creditul si accesoriile lui raportat la clauzele contractual menținute si conform dobânzii curente stabilite, deoarece prevederile legii dispun ca in situația in care unele clauze sunt incerte ele vor fi interpretate in favoarea consumatorului, in speța SC T. SA.
Prin întâmpinarea formulată, B. C. R. SA
a solicitat respingerea apelului.
Examinând apelul, curtea reține următoarele:
Legea nr. 193/2000 privește clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori.
Art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 definește consumatorul ca fiind
"orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociații, care în temeiul unui contract care intră sub incidența legii, acționează în scopuri din afara activității lor comerciale, industriale sau de producție, artizane ori liberale";.
Din această dispoziție legală rezultă că noțiunea de consumator avută în vedere de Legea nr. 193/2000 exclude noțiunea de comerciant. Contractul de credit a fost încheiat cu SC T. SA, care are calitatea de comerciant, obiectul finanțării având legătură directă cu activitatea sa comercială.
Din această perspectivă, nu are suport juridic aserțiunea, conform căreia, în raporturile comerciale cu băncile ar avea calitate de consumatori toți clienții acestora, indiferent că sunt persoane fizice sau persoane juridice.
În concluzie, atât din dispozițiile Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesioniști și consumatori, cât și din cele ale Directivei nr.93/13/CEE, rezultă că noțiunea de consumator are în vedere numai persoane fizice și nu persoane juridice, așa cum este apelantul. De aceea clauzele contractuale nu pot fi apreciate ca fiind abuzive, apelantul, la fel ca banca, având calitate de comerciant, toate clauzele fiind stipulate contractual și acceptate de părți.
Pentru considerentele sus arătate, instanța în baza art.296 Cpr.civ, va respinge apelul declarat de SC T. SA B. împotriva sentinței civile nr. 432 din 1 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge apelul declarat de SC T. SA B. împotriva sentinței civile nr. 432 din 1 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Bistrița Năsăud pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | ||
D. | P. C. | I. | D. B. |
Red. D.P. dact. GC 4 ex/_
Jud.primă instanță: I.U.
| ← Decizia civilă nr. 1419/2013. Nulitate act juridic | Încheierea civilă nr. 2434/2013. Nulitate act juridic → |
|---|
