Sentința civilă nr. 741/2013. Nulitate act juridic
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA C I V I L Ă Nr. 741/2013
Ședința publică de la 03 aprilie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: P. | I. | |
GREFIER: G. | A. | G. |
Pe rol fiind judecarea acțiunii comerciale formulată de reclamantul M. I. A. împotriva pârâtei B. C. R. SA, având ca obiect nulitate act juridic - anulare clauze abuzive.
Cauza s-a judecat în fond la data de 13 martie 2013, concluziile reprezentanților părților fiind consemnate în scris prin încheierea de ședință de la acea dată, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a dispus amânarea pronunțării hotărârii judecătorești pentru data de_, apoi pentru data de_, iar mai apoi pentru data de azi_, când în urma deliberării s-a dat prezenta hotărâre.
Deliberând constată că:
T R I B U N A L U L
Prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus la Judecătoria Bistrița, reclamantul M.
I. A. a chemat în judecată pe pârâta B. C. R. SA, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să se dispună obligarea băncii să scadă din costul total al creditului sumele încasate în plus începând cu luna august 2008 si până la rămânerea definitiva si irevocabila a prezentei hotărâri. Articolele din contractul 2057/pf/_ depusă în ANEXA l fiind ambigue si interpretabile, după un an, dobânda a fost recalculata de banca in mod nejustificat in sensul majorării de. la 5,8% la 10,1% fapt pentru care solicită a se dispune conform art.983 Cod Civil; să se constate nelegalitatea actului adițional propus si aplicat de banca în prezent și pe cale de consecința, să se dispună suspendarea executării contractului până la momentul rămânerii definitiva si irevocabila a unei sentințe judecătorești pe speța în cauză; să se dispună modificarea prevederilor contractuale în sensul recalculării dobânzii de la momentul intrării in vigoare a Ordonanței 50/2010 si pana la data punerii in fapt de către banca a hotărârii ce se va pronunța, în sensul recalculării dobânzii conform cotației Euribor + 1,2 puncte procentuale. Solicită ca sumele achitate în plus si încasate de banca în mod nejustificat si nelegal sa fie scăzute din soldul total datorat de reclamant acesteia . Suma rămasa de achitat, sa fie reeșalonată pe un interval de timp identic cu cel rămas de achitat la data pronunțării hotărârii de suspendare a contractului; să se dispună păstrarea dobânzii în funcție de cotația Euribor + 1,2 puncte procentuale pe tot parcursul derulării contractului de credit.
De asemenea mai arată că, având în vedere faptul ca redactarea contractului 2057/pf/l_ s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare si se referă aici la prevederile Legii. 193/2000 dar si a Directivei europene 87/102/CEE, aflată în vigoare la acea data, precum si a Directivei 90/88/CEE de modificare si completare a acesteia, considerând că banca a dat dovada de rea credința si încălcare a legilor in vigoare pe tot parcursul derulării relațiilor contractuale, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea acțiunii s-a arătat că, în data_ a încheiat contractul de credit bancar cu nr. 2057 cu BCR (ANEXA 1). In acest contract se specifică la articolul 5 faptul ca dobânda este fixă în primul an (5,8 %) și variabila ulterior. Cu acest prilej a solicitat si obținut de la banca un desfășurător cu ratele pe intervalul de 20 de ani.(ANEXA 2).
La momentul solicitării creditului nu avea cunoștințe de existenta prevederilor Legii nr. 193/2000 fapt pentru care a achitat un "comision de acordare de 2,5 % aflat, fără a avea posibilitatea negocierii acestuia conform prevederilor art. 4 din legea mai sus amintită - comisionul fiind enumerat printre condițiile de acordare. Arată reclamantul că posibilități de negociere nu au existat, la acel moment contractul fiind impus de banca si întrucât avea nevoie de bani l-a acceptat așa cum era conceput (cursul euro la momentul acordării era 31348 lei pt.l euro). Având in vedere
cotatia Euribor la acel moment precum si comisioanele adăugate de banca, dobânda de 5,8
% i s:a părut corecta. Menționează faptul ca tot in articolul 5 era prevăzut ca după intervalul de 1 an dobânda curenta se va modifica si va fi formata din dobânda de referința variabila care se afișează la sediul băncii la care se adaugă 1,2 p.p.
În acest caz întrucât nu se vorbește de "dobânda de referința variabila BCR" ci doar de "dobânda de referința variabila", a considerat ca termenul referință înseamnă ceva independent de voința furnizorului, ceva legat de piața si ușor verificabil de către consumator In lipsa oricărei formule de calcul sau precizări suplimentare, a considerat că referința pentru creditele in EURO este EURIBOR. La art. l0 (a) din anexa contractului de credit(ANEXA 3) se vorbește de posibilitatea modificării dobânzilor în funcție de costul resurselor de creditare fără a fi prezentată o metoda de calcul ceea ce dacă ar fi admisibil din punct de vedere legal ar permite băncii o majorare necontrolabila de 30 % sau chiar 40% ceea ce ar fi fost de neacceptat.
Pe parcursul derulării contractului de credit începând cu luna iulie 2007 si până în iulie 2008 a achitat la termenul convenit cu banca sumele de bani conform tabelului prezentat in ANEXA 4, rata lunara fiind de 265 euro .
Începând cu luna august 2008 banca i-a solicitat achitarea sumei de 354 euro motivând verbal ca au modificat dobânzile, iar la solicitarea personală i s-a explicat că acestea sunt prevederile contractuale si în cazul în care nu este de acord cu noile condiții este liber să returneze suma datorată în condițiile prevăzute în contract. In urma calculului făcut, trebuia să ramburseze o sumă mai mare decât cea primita (incluzând in calcul si comisionul de rambursare anticipata). Acest lucru l-a descurajat în efectuarea altor demersuri si a continuat sa plătească ratele cu o dificultate sporită pentru bugetul familiei. Legat de aceasta "mișcare" a băncii dorește să supun atenției si analizei următorul aspect: Desi in anexa contractului de credit (ANEXA 3 ) la punctul 2.11 al .3 este prevăzut ca "In cazul în care, în urma modificării nivelului dobânzii de către B., ÎMPRUMUTATUL nu va rambursa restul din angajat si dobânzile aferente în termen de cel mult 10 zile de la data luării la cunoștința, se consideră că împrumutatul a acceptat noul nivel al dobânzii", notificarea scrisa cu privire la modificările creditului a fost redactată de banca în data de_ si trimisa ulterior. (ANEXA 5).
Mai arată reclamantul că la data de_, s-a prezentat la protecția consumatorului cu desfășurătorul pus la dispoziție de banca, a solicitat sprijinul în rezolvarea problemei sale, având în vedere că din totalul ratei achitate lunar de 353,47 euro, rata creditului reprezintă doar suma de
53.08 euro, restul de 282,89 euro reprezentând rata dobânzii + 17,50 euro comisionul de administrare. Urmare acestui demers, a fost asigurat că va fi contactat de funcționarii bancari, în momentul în care vor exista alternative în privința creditului său. A continuat să plătească ratele în intervalul august 2008 - aprilie 2010 conform tabelului din ANEXA 7, iar la data de 25.05.20ll adresa din ANEXA 8 a primit oferta băncii de a diminua costul creditului prin micșorarea dobânzii de la 10.1% la 9,5% cu dobânda fixa în următorii 5 ani. Aceasta stare s-a datorat inflexibilității de care banca a dat dovadă pe tot parcursul relațiilor si contactelor petrecute pana atunci. Ceea ce a înțeles foarte clar era faptul ca la cotatia Euribor 6M intenționează să adauge 7 puncte procentuale. (în contractul vechi era vorba doar de 1.2 p.p.) Nu înțelege în noile condiții cum avea sa-i scadă costul creditului, întrucât se vorbea deja de ordonanța care va reglementa contractele de credit pentru consumatori, a decis să nu dea curs solicitării băncii pe considerentul ca nici o prevedere legala nu poate fi mai împovărătoare decât situația în care se aflam deja.
In data l_ banca i-a comunicat modul în care înțelege sa adapteze contractul său de credit prevederilor O.U.G. 50/2010.( ANEXA 9 ) Conform acestei notificări, banca intenționa sa modifice" dobânda de referința" într-un mod la fel de original si numai de dânșii cunoscut ca și in precedentele situații, prin însumarea valorii indicelui EURIBOR cu o marja fixa a băncii compusa si calculată după formule si indicatori cunoscuți doar de cei care îi introduc în mod ilegal in contractele aflate in derulare, demers ce nu a fost urmat de încheierea unui act adițional.
Dovada că banca a început sa aplice in mod abuziv și cu rea-credință noile prevederi legale este graficul de rambursare pus ia dispoziția mea in data de_ (ANEXA 19), în care se poate observa cum banca păstrează procentul de 10,1% si in plus introduce indicele de referința Euribor 1,14 cu precizarea ca acesta se va modifica la 6 luni. Având in vedere ca in condițiile crizei economice europene, acest indicator are o valoare mica, era convins ca odată cu revenirea lui la
cotele normale, după practica dovedita de banca in relația contractuala cu subsemnatul, va majora pe aceleași considerente rata de credit.
Susține reclamantul că încheierea contractului s-a făcut si cu încălcarea art.l al (1) si art 4 al.
(2) din legea 193/2000 iar dobânda a fost crescută de la 5,8% în momentul acordării la 10,1% fără a exista prevederi clare. Mai arată că la momentul semnării contractului, având in vedere prevederile ambigue ale acestuia in care nu se făcea referire in mod explicit la dobânda de referința B.C.R, ci doar la dobânda de referința, in lipsa prezentării unui mod de calcul al acesteia, a considerat așa cum a mai amintit ca este vorba de referința Euribor.
Întrucât este un client de buna credita si nu a dorit sa apar in baza de date a băncilor ca si rău platnic, a achitat pana acum băncii suma de l2.843 Euro (ANEXA 20) din suma acordata de 34125 si cu toate acestea la data de_ soldul meu era 32583.71 Euro. După cum se poate observa a reușit in 3 ani si 2 luni sa achite 1541.29 Euro din suma acordata, restul de 11301.71 Euro fiind alte "costuri" ale creditului încasate în condițiile mai sus prezentate. Este greu de înțeles daca nu imposibil, cum au fost interpretate si aplicate clauzele contractul meu de către banca, in concordanta cu prevederile Legii 193/2000 art.4 (1)" O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile pârtilor."
Prin sentința civilă nr. 463 din 2l.0l.20ll pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. l0336/l90/20l0, s-a dispus declinarea competenței de soluționare în favoarea Tribunalului B. - Năsăud, invocându-se din oficiu de către instanță disp.art.2 pct.l lit.a C.pr.civ.
Cauza a fost înregistrată sub numărul 650/ll2/20l2.
Prin întâmpinarea depusă la pg.29 dosar, intimata SC B. C. R. SA a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată .
l.Prin întâmpinare s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii față de neefectuarea de către reclamant a procedurii prealabile a concilierii directe prevăzută de art. 720 C.proc.civ., având în vedere natura comerciala a litigiului dedus judecații precum si caracterul patrimoniul al cererii introductive.
Solicită instanței să constate ca în raport de prevederile art. 3 raportat la art. 56 Cod Comercial, prezentul litigiu are natură comercială.
Art. 3 C. Corn. prevede faptele de comerț obiective, adică acele fapte pe care legiuitorul le consideră comerciale datorită naturii lor și pentru motive de ordine publică.
Potrivit art. 3 pct. 11 C. Corn. sunt considerate fapte de comerț "operațiunile de bancă și schimb". Potrivit doctrinei juridice, "operațiunile de bancă sunt operațiunile asupra sumelor de bani în numerar, creditelor și titlurilor negociabile. Ele sunt operațiuni de depozit, de efectuare de plați, de acordare de credite, operațiuni asupra titlurilor de credit etc."
Astfel de operațiuni, deși nu sunt definite în mod expres de Codul Comercial, pot fi precizate prin raportare la activitatea bancară, denumită și comerțul de bancă, care se desfășoară de către societățile bancare, constituite ca societăți comerciale.
Astfel, caracterizarea operațiunii fundamentale de bancă, pentru a fi considerată ca faptă de comerț obiectivă, se poate realiza prin raportare la reglementarea activității bancare, respectiv OUG nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007.
Potrivit art. 56 C. Com: "dacă un act este comercial numai pentru una din părți, toți contractanții sunt supuși, încât privește acest act, legii comerciale, afară de dispozițiile privitoare la persoana chiar a comercianților și de cazurile în care legea ar dispune altfel".
Așadar, câtă vreme pentru una dintre părți, respectiv banca, actul este comercial, întregul raport juridic ce se referă la actul respectiv trebuie să fie supus legii comerciale.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor legale mai sus-arătate, natura litigiului ce face obiectul prezentului dosar este comercială.
În plus, arătă că prin Legea nr. 193/2000, care reprezintă principalul sau unicul temei juridic al acțiunii reclamantei, nu se derogă de la această regulă a comercialității litigiilor dintre comercianți și consumatori, legea însăși reglementând contractele încheiate între comercianți și consumatori, contracte care potrivit dispozițiilor legale mai sus-menționate, sunt supuse legii comerciale.
De asemenea, supune atenției instanței că cererea formulată de reclamantă prin care se solicită anularea unor clauze contractuale precum si constatarea nelegalitatii actului adițional au natură patrimonială câtă vreme clauzele contestate prevăd obligația de plată a unei sume de bani.
Caracterul patrimonial al unor astfel de cereri a fost recunoscut inclusiv de către I. prin Decizia nr. 32/2008 unde a statuat că "în vederea determinării competentei materiale, sunt evaluabile în bani litigiile comerciale având ca obiect constatarea nulității unor acte juridice, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare".
Sintetizând, rezultă că prin instituirea procedurii concilierii prealabile, legiuitorul a urmărit soluționarea rapidă a neînțelegerilor din materie comercială fără a apela la procedura judiciară, mai complexă și mai lentă, și degrevarea activității instanțelor judecătorești.
Prin urmare, reclamantul nu a făcut dovada, în respectarea acestei proceduri, că a încercat soluționarea litigiului prin conciliere directă, respectiv că a convocat banca, stabilind în acest scop o dată certă pentru o întâlnire între părți, că a comunicat acesteia pretențiile sale, temeiul lor legal și actele doveditoare, și nici nu a anexat cererii de chemare în judecată procesul - verbal privind rezultatul concilierii.
Pentru toate motivele prezentate mai sus, solicită admiterea excepția inadmisibilității acțiunii față de neefectuarea de către reclamant a procedurii prealabile a concilierii directe, prevăzută de art. 7201 C.proc.civ.
Excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată ca sancțiunea care intervine in cazul sesizării instanței cu o cerere pe care legea substanțială nu o îngăduie.
In motivarea excepției, se arată că reclamantul solicită instanței să modifice prețul contractului de credit, respectiv nivelul dobânzii comerciale.
Față de principiile autonomiei de voință și forței obligatorii a contractului, o astfel de cerere este inadmisibilă.
În materie contractuală, intervenția instanței este limitată fíe la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul rezultat din neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a contractului (executare prin echivalent), fie la obligarea conformării conduitei la rigorile contractului (executare în natura).
Singura situație în care o instanță de judecată poate suplini consimțământul uneia dintre părți vizează ipoteza pronunțării unei hotărâri care să țină loc de contract, însă sub condiția existenței unui antecontract valabil.
Reclamanta nu poate obține concursul forței coercitive a instanței pentru a obține revizuirea prețului contractului, deoarece dobânda comercială constituie prețul contractului de credit, preț care nu poate fi determinat în mod arbitrar de un terț, fie el și instanță.
Fata de aceste considerente, solicită admiterea excepția inadmisibilității si sa respingă cererea de chemare in judecata.
Excepția netimbrarii acțiunii .
Prin capetele de cerere formulate, reclamantul a solicitat instanței sa intervină in raportul contractual asumat si sa modifice o serie de clauze contractuale.
Prin Decizia nr. 32 din 9 iunie 20082, Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție, au decis că sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
În același sens a fost modificat și art. 2, alin. 1 indice 1 din Legea nr. 146/1997, text legal care dispune: Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și cererilor privind declararea nulității, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui act juridic patrimonial, precum și cererilor privind constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial."
Se solicită admiterea excepției netimbrării cererii de chemare in judecata si anularea cererii ca atare.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei .
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive intimata arată că reclamantul prin cererea introductivă de instanță nu a precizat dacă înțelege să se judece cu BCR SA sau cu BCR SA
- Sucursala B. -Năsăud .În măsura în care intimat este Agenția B. -Năsăud a BCR, potrivit art.43 alin.3 dinL.3l/l990, agenția nu are personalitate juridică, astfel că instanța urmează să
respingă cererea de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
In ce privește fondul cauzei arată că, Ordonanța Guvernului nr. 21/1992, este considerată actul normativ cadru în materia dreptului consumației stabilește în art. 10 drepturi și libertăți pe care un consumator trebuie să le aibă la încheierea contractelor. Intrarea explicită a noțiunii de clauze abuzive în contractele încheiate de comercianți cu consumatorii în legislația română s-a produs odată cu preluarea aquis-ului comunitar, prin transpunerea Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993.
Directiva a fost introdusă pe calea Legii nr.l93/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori (în continuare Legea nr. 193/2000), pe un teren juridic construit pe soclul autonomiei de voință și pe o ordine juridică fidelă aceleiași dogme, astfel încât pârghiile comunitare ale protecției consumatorului se impun a fi așezate cu grijă pe solul libertății contractuale.
Implementarea directivei și apoi, aplicarea dispozițiilor Legii nr. 193/2000 ca obligație asumată politic nu trebuie să blocheze aplicarea principiilor generale în materie de contracte consacrate prin dispozițiile Codului civil.
Libertatea contractuală alături de forța obligatorie a contractului și de efectul relativ al contractelor reprezintă corolare ale autonomiei de voință, noțiuni și principii extrem de caracterizate în ordinea de drept continentală. De aici s-a dedus că o persoană nu poate fi supusă niciunei alte legi decât aceea pe care și-a dat-o sieși, iar unica sursă a obligației contractuale este voința părților Consacrat prin dispozițiile art. 969 din Codul civil, principiul pacta sunt servanda își găsește justificarea în libertatea contractuală care se exprimă prin facultatea individului de a intra într-un raport contractual sau nu, de a alege persoana cu care contractează și de a stabili în mod liber, în acord cu cealaltă parte, conținutul contractului.
Cu toate acestea, libertatea contractuală și echilibrul contractual pe de o parte, securitatea și justiția contractuală pe de altă parte sunt noțiuni complementare, astfel încât schimbarea de paradigmă a teoriei contractului nu semnifică repudierea principiilor legate de ideea autonomiei de voință, rolul voinței rămânând principalul criteriu de formare a contractului.
Înțelesul și limitele protecției consacrate prin dispozițiile Legii nr. 193/2000 prevede la art. 1 alin. (1) cu titlu de principiu că: "Orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.", iar alin. (3) al aceluiași articol dispune: "Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii."
Prin urmare, art.1 al legii prevede cele doua obligații ce incumbă comercianților și implicit Subscrisei în contractarea cu consumatorii.
Aceste două obligații sunt: (a) obligația pozitivă de transparență și (b) cea negativă de a nu stipula clauze abuzive.
Prima clauză vizează reglementarea de clauze contractuale clare, fără echivoc pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. în acest sens doctrina a reținut faptul că dispozițiile contractuale trebuie să fie redactate într-un mod clar și inteligibil, fizic accesibile consumatorului, să primească accentul corespunzător importanței lor prin raportare la locul în contract unde sunt plasate, și să fie lizibile.
Obligația de a nu stipula clauze abuzive este reglementată prin art. 1 și explicată prin art. 4 din Legea nr. 193/2000, după cum urmează: O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv".
Textele mai sus-citate stabilesc criteriile generale în conformitate cu care se va cerceta caracterul abuziv al clauzelor contractuale. în completarea acestora, legea cuprinde, după modelul ad litteram al directivei o listă gri conținând clauze care pot fi considerate ca abuzive, dar în aprecierea cazului concret pot să apară și ca nefiind abuzive.
Într-un atare context determinat de flexibilitatea și particularitatea fiecărei situații de fapt în parte, se impune aprecierea caracterului abuziv al clauzelor în funcție de criteriu și nu exemplu. Doctrina a enumerat o serie de atare criterii, care ar trebui de altfel să stea la baza analizei pe care instanța însăși urmează să o facă în aprecierea legalității clauzelor pe care reclamanții le-au semnalat ca fiind abuzive.
Atare criterii au fost denumite totodată și teorii remediu în cadrul sistemului de drept românesc astfel încât prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 193/2000 privitoare la clauzele abuzive, să poată fi identificat și atins un echilibru cu principiul libertății contractuale și al libertății de voință.
Potrivit cererii de chemare in judecata reclamantul solicita următoarele:
Principala problema de drept ridicata de reclamant prin cele 3 capete de cerere menționate este modificarea dobânzii contractuale, reclamantul susținând ca clauza nr. 5 din contractul de credit este abuziva în sensul Legii nr. 193/2000.
Din perspectiva contractului de credit, dobânda reprezintă acea parte a prețului creditului care reprezintă cea mai mare parte a costului creditului. Pentru acordarea oricărui credit și în funcție de perioada pentru care acesta este stabilit, B. este nevoită să facă anumite cheltuieli, iar în condițiile în care nu dispune de aceste sume, o bancă este nevoită să se împrumute de la alte bănci, împrumuturi care generează costuri suplimentare.
Prin urmare, o bancă românească ce se împrumută de pe piața interbancară va trebui să plătească un cost cel puțin egal cu dobânda aferentă depozitelor celorlalte bănci, rata medie a acestor depozite este calculată sub forma indicilor BUBOR, EURIBOR sau LIBOR, în funcție de moneda creditului.
Majorarea dobânzii contractuale s-a produs tocmai datorită majorării costurilor de creditare menționate anterior.
Prin urmare, este evident că modificarea dobânzii contractuale, determinată de condițiile de creditare din piața de profil, a avut o motivație temeinică.
a) B. a informat clientul cu privire la modificarea dobânzii contractuale. Potrivit art. 5, din contractul de credit dobânda de referință variabilă a BCR este afișată la sediul Băncii.
Prin această prevedere contractuală, B. și-a asumat obligația de afișare la sediul Băncii și la sucursalele acesteia nivelul dobânzii de referință în vederea unei informări complete și continue a clienților săi. Mai mult, informații cu privire la nivelul dobânzii de referință au fost și sunt disponibile pe pagina de internet a BCR.
Potrivit mecanismului contractual agreat de cele două părți, clientul are posibilitatea ca în cazul în care nu este de acord cu modificarea dobânzii contractuale, să returneze suma împrumutată la nivelul soldului creditului și celelalte cheltuieli prevăzute în contract, iar în acest fel contractul încetează .Se arată că orice client are posibilitatea refinanțării creditului atât prin contractarea unui alt produs oferit de BCR, cât și prin contractarea unui alt produs oferit de orice altă bancă.
Prevederile art. 5 din contractul de credit privind calcularea dobânzii contractuale în funcție de dobânda de referință a BCR nu pot fi considerate abuzive în raport de prevederile Legii nr. 193/2000.
Clauza reglementată la art. 5 din Contractul de Credit nu creează un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților.
O clauză abuzivă este aceea care modifică echilibrul contractual, de cele mai multe ori, în mod imperceptibil, sau greu perceptibil pentru consumator. Or, în situația clauzei 5 nu ne aflăm într-o astfel de situație, deoarece clauza face parte din chiar miezul obiectului convenției de credit încheiate.
Potrivit art.4 alin. (6) din L.l93/2009 "E. luarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil."
Prin aceste dispoziții s-a urmărit impunerea cel puțin a unui nivel minim de conștientizare în sarcina consumatorului, care nu poate profita de calitatea de consumator pentru a obține beneficii referitoare la preț. Prețul unui contract este principalul element pe care un consumator trebuie să îl ia în calcul atunci când încheie un contract.
În consecință, modalitatea de determinare a acesteia nu poate fi analizată din perspectiva clauzelor abuzive, în acest sens convergând atât dispozițiile din legislația națională, cât mai ales prevederile comunitare, iar anularea clauzelor indicate de reclamant conduce la nerespectarea dreptului băncii la proprietate privată și la libertate economică.
Prin scritpul depus la fila l62 dosar, reclamantul M. I. A. a depus un script intitulat răspuns , prin care a solicitat respingerea excepțiilor ca neîntemeiate, iar pe fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtei să recalculeze la zi și să deruleze în continuare contractul de credit încheiat cu reclamantul sub nr. 2057/pf/_, în condițiile stipulate în contract, raportate la dispozițiile legale în vigoare în prezent, respectiv după trecerea perioadei de aplicare a dobânzii fixe să se calculeze o dobândă raportată la cotația EUR1BOR + 1,2 puncte procentuale pe tot parcursul derulării contractului de credit.
In motivarea răspunsului s-a arătat că, prin întâmpinarea depusă la dosar de pârâtă pentru termenul de judecată din_ s-au invocat un număr de 5 excepții de procedură și s-au făcut apărări pe fond ce vizează netemeinicia acțiunii introductive.
În ceea ce privește excepția privitoare la lipsa concilierii prealabile prevăzută de dispozițiile art. 720/1 Cod Procedură Civilă, cea privitoare la netimbrare și cea de sub pct.4 privitoare la lipsa calității procesuale pasive, instanța s-a pronunțat în sensul respingerii lor prin încheierea de ședință din_ când a stabilit că acțiunea introductivă nu are natură patrimonială și nefiind evaluabilă în bani nu este necesară concilierea prealabilă, iar taxa de timbru a fost stabilită la 12 lei și a fost achitată la un termen anterior.
Totodată, reclamantul a precizat că înțelege să cheme în judecată B.C.R. cu sediul în B., astfel că s-a renunțat la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
In ce privește excepția inadmisibilității acțiunii și cea a lipsei de interes solicită să se unească cu fondul, întrucât soluționarea lor depinde de probele ce vor fi administrate în dosar.
Totuși, privitor la excepția inadminisibilității acțiunii introductive arătă că o consideră neîntemeiată deoarece reclamantul nu solicită în nici un fel modificarea prețului contractului, respectiv a dobânzii, ci dimpotrivă executarea contractului în condițiile convenite.
Prin precizarea de acțiune depusă la fila 23l, reclamantul M. I. A. și-a precizat capetele de cerere inițiale, în sensul că solicită obligarea pârâtei S.C. B. C. R. SA să încheie un act adițional la contract, prin care: să se stabilească că pentru întreaga perioadă a derulării contractului dobânda este formată din EURIBOR la care se adaugă 1,2 puncte marja fixa; că nu se va solicita nici un fel de comision pentru rambursarea anticipată a creditului; să se procedeze la recalcularea ratelor scadente și stabilirea unui nou grafic de rambursare cu deducerea sumelor achitate până în prezent, raportat la noua dobândă EURIBOR și marja fixă de 1,2 p.p.;să se dispună ca în caz de refuz prezenta hotărârea să țină loc de act autentic, cu cheltuieli de judecată.
In motivare s-a arătat că, își menține susținerile din motivarea acțiunii introductive apreciind că propunerile din actul adițional întocmit de pârâtă sunt nelegale, precum și modul de calcul a dobânzii stabilite până în prezent la credit după expirarea perioadei de achitare a dobânzii fixe.
Arată reclamantul că la_ a încheiat contractul de credit bancar nr. 2057/Pf/2007 prin care potrivit art. 5 din contract a convenit că în primul an dobânda să fie fixă de 5,8% /an și variabilă potrivit dobânzii de referință la care se va adăuga 1,2 p.p.
La data de 21 iunie 2010 a intrat în vigoare O.U.G. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori care transpun și implementează la legislația națională Directiva 2008/48/CEDO, a Parlamentului European și Consiliului din 23 aprilie 2008.
Conform art. 37 lit."a" din O.U.G. nr. 50/2010 "dobânda va fi raportată la fluctuațiile indicilor de referință EUR1BOR / LIBOR rata dobânzii de referință a B.N.R. în funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă fixă pe toată durata derulării contractului".
Potrivit art. 95 alin.(l) din ordonanță "Pentru contractele aflate în derulare, creditorii au obligația, ca, în termen de 90 de zile de Ia data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, să asigure conformitatea contractului cu dispozițiile prezentei - ordonanțe de urgență", iar potrivit alin.(2) "Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență".
Prin urmare, întrucât pârâta nu a procedat în intervalul de 90 de zile de la data încheierii actului adițional în conformitate cu disp. art. 37 lit.a, b și "c din O.U.G. 50/2010, nemodificată, cu privire la formula dobânzii curente coroborat cu art. 4 pct. 2 din Condițiile Generale de creditare și art. 5 din contract, cererea este justificată și admisibilă.
La această interpretare și constatare obligă și decizia Curții Constituționale nr. 1656/2011 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru aprobarea O.U.G. nr. 50/2010 care a statuat ca dezbaterea legii de modificare a ordonanței de către Camera decizională a avut loc după epuizarea efectelor art. 95, a termenului de 90 de zile în care trebuiau să-și îndeplinească obligațiile prevăzute de ordonanță.
Dispozițiile art. 95 din O.U.G. nr. 50/2000, astfel cum au fost modificate prin Legea de aprobare nr. 288 începând cu 2 ianuarie 2011, trebuie citite și interpretate în coroborare cu art. II alin. (I) din aceeași lege, care prevăd că "Actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile O.U.G. nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu termenii contractului agreați între părți".
Curtea Constituțională concluzionează în sensul că: "modificările aduse art. 95 din ordonanța de urgența nu pot opera… decât de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a ordonanței de urgență altfel ar fi înlăturate efectele produse de ordonanța de urgență până la data intrării în vigoare a legii de aprobare și ar opera retroactiv", în acest sens fiind și prevederile art. II alin.(2) din Legea de aprobare a ordonanței de urgență.
Prin urmare la formula de calcul a dobânzii nu sunt aplicabile dispozițiile Legii de modificare nr. 288/2010 deoarece ea nu poate avea caracter retroactiv, ci sunt aplicabile disp.art.95 și 37 lit.a din OUG nr. 50/20l0 nemodificată în sensul că dobânda este formată din Euribor la care se adaugă l,2 p.p. marjă fixă convenită de părți pentru întreaga durată a contractului.
Sub aspect probator la dosarul cauzei s-au depus contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2057/pf/l_ (f.8), grafic rambursare credit (f.9-l4,2l-28), condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit (f.l6-l8), tabel cu ratele achitate de către reclamant (f.l9,35,42 și 65-66), ordine de încasare numerar (f.67-86), cerere pentru convocare intimatei în vederea concilierii directe formulate de către reclamant (f.99-l00), răspunsul intimatei la concilierea directă (f.l06-l07), procesul verbal încheiat (f.l04), contract de vânzare-cumpărare imobil autentificat sub nr. 98l/2007 de BNP Drăguț Maximilian (f.l34-l35), contract de ipotecă încheiat de reclamant cu intimata BCR SA asupra imobilului achiziționat (f.l38-l40), extras CF nr.890 nr.cadastral 426 (f.l43), răspunsurile la interogator ale reclamantul M. I. A. (f.l68-l72).
A fost efectuată la solicitarea părților o lucrare de expertiză tehnică contabilă, de o echipă de experți contabili, fiind desemnat de către instanță Șut Lorica Ileana, iar de către părți expertul Bodea Teodor, expert parte BCR și expert contabil Pintea M. propus de către reclamant, a căror concluzii au fost depuse la dosar (f.20l-2l5).
Analizând
cu prioritate excepțiile invocate de către pârâtă ce vizează lipsa concilierii prealabile prev.de disp.art.720/l C.pr.civ, excepția privind netimbrarea capetelor de cerere la valoarea pretinsă precum și ceea ce vizează excepția lipsei calității procesual pasive , instanța
s-a pronunțat prin încheierea de ședință din 2l.09.20ll, când a stabilit că acțiunea introductivă nu are natură patrimonială și nefiind evaluabilă în bani, nu este necesară procedura concilierii prealabile și prin prisma acelorași considerente s-a stabilit că taxa judiciară de timbru achitată la înregistrarea acțiunii este cea conformă dispozițiilor legale.
Excepția inadmisibilității acțiunii introductive invocată de către pârât, a fost unită cu fondul pricinii, instanța urmând a se pronunța prin hotărâre. In motivarea acestei excepții pârâta susține că acțiunea reclamantului este inadmisibilă deoarece reclamantul solicită modificarea prețului contractului de credit, respectiv nivelul dobânzilor comerciale și având în vedere principiile autonomiei de voință și a forței obligatoriu a contractului, o astfel de cerere este inadmisibilă, în materie comercială intervenția instanței fiind limitată la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul rezultat din neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a contractului, fie la obligarea conformării conduitei părților la rigorile contractului, neputând suplini voința vreuneia dintre părți.
Referitor la această excepție instanța o găsește ca fiind neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare, apreciind că reclamantul prin acțiunea ulterior precizată nu a solicitat o modificarea a prețului contractului, respectiv a dobânzii, ci dimpotrivă a solicitat executarea acestui contract prin constatarea unor clauze abuzive incluse în aceasta în ceea ce privește dobânda impusă contractual.
Pentru aceleași considerente, va fi respinsă și excepția lipsei de interes invocată de către pârâtă.
Referitor la fondul cauzei, din actele și lucrările dosarului instanța reține că reclamantul M.
I. A. în calitate de împrumutat a încheiat cu pârâta B. C. R. SA prin Sucursala Județeană B. -Năsăud contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2057/pf/l_, prin care reclamantul s-a împrumutat cu suma de 35.000 euro reprezentând credit imobiliar pentru cumpărarea unui teren, credit acordat pentru o perioadă de 240 de luni, perioadă pentru care s-a întocmit un grafic de rambursare, parte componentă a contractului.
Potrivit art.5 din contract, la data încheierii contractului dobânda curentă a fost stabilită în cuantum fix de 5,8 %/an pentru primul an, urmând a fi variabilă ulterior. Se statuează că dobânda fixă se menține constantă pe o perioadă de l an, începând cu data primei trageri, cu excepțiile prev.la art.6 și 7, iar după această dată dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă l,2 p.p.
In derularea acestui contract se reține că în perioada_ până la 27.02.20l2, reclamantul a achitat suma totală de l6.343 euro, așa cum rezultă din tabelul A 3, coloana a 9-a din anexa la raportul de expertiză contabilă efectuat în prezenta cauză.
Din analiza textului art.5 din contract, se reține că după expirarea perioadei de l an de la data primei trageri, când dobânda negociată de părți a fost stabilită la 5,8 %/an, dobânda stabilită de părți este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediul BCR, la care se adaugă l,2 p.p.
Această expirare referitoare la dobânda de referință variabilă, a fost înțeleasă de reclamanta ca fiind ceva independent de voința furnizorului, dimpotrivă determinată de piață și ușor verificabilă, acesta apreciind că noțiunea de referință pentru creditul acordat în euro este Euribor. La art.l0 lit.a din Anexa A a contractului de credit, se statuează însă despre posibilitatea modificării dobânzilor în funcție de costul resurselor de creditare, fără a fi prezentată însă o metodă de calcul a cea ce se calculează.
Pentru edificare asupra acestei probleme,obiectivul nr.2 al lucrării de expertiză tehnică a fost aceea de a se preciza dacă sintagma "dobândă de referință variabilă";, prevăzută în contract și noțiunea de "dobândă de referință variabilă BCR";, există diferențe, și care ar fi acestea, experții desemnați concluzionează că există diferențe semnificative între cele două categorii de dobânzi, deoarece dobânda de referință variabilă este dependentă de furnizorul de servicii, fiind formată din Euribor iar dobânda de referință variabilă reprezintă o dobândă proprie a băncii, calculată de către aceasta, fără ca banca să facă cunoscute elementele de cost care au stat la baza calculării acestei dobânzi și mai mult, dobânda nu a fost prevăzută în contract, nici în graficul de rambursare, iar clienții băncii, printre care și reclamantul, nu au fost informați complet asupra modului de calcul a acestei dobânzi.
Așa fiind, se poate concluziona că această clauză din contract permite creditorului să calculeze dobânda contractuală doar după voința sa, fără indicarea unor elemente de calcul care să permită unui consumator să verifice corectitudinea acestora. In acest sens este edificator faptul că la 27.ll.2008 banca notificări în scris pe reclamant în sensul că începând de la această dată dobânda contractuală este stabilită la l0,l %, fără a indica temeiul care a dus la această modificare sau elementele care compun dobânda majorată pretinsă (f.20 dosar fond).
In același mod netransparent, la 25.05.20l0, banca comunică reclamantului diminuarea costului creditului prin micșorarea dobânzii de la l0,l % la 9,5 %, de asemenea fără a indica elementele de calcul ale dobânzii (f.36 dosar fond), pentru următorii 5 ani de creditare, iar ulterior în funcție de cotația Euribor 6M la care se adaugă 7 p.p., în condițiile în care, în contractul inițial, pe lângă dobânda variabilă, se adiționau l,2 p.p.
Prin aceste oferte, instanța apreciază că banca propune consumatorului modificări ale contractului de creditare într-un mod netransparent, fără a indica elementele ce compun calculul dobânzii, astfel încât consumatorul să fie edificat asupra obligațiilor de plată ce-i revin și a modului în care acestea au fost calculate.
In acest sens, reclamantul s-a adresat Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorului B. -Năsăud (f.47 dosar fond), care prin răspunsul întocmit arată faptul că banca a modificat prin proiectul de act adițional adaosul comercial la dobânda variabilă de la l,2 p.p. la 8,96 p.p., că acest act adițional nu are nici o valoare juridică, că se procedează la însumarea
comisioanelor stabilite contractual și nu se stipulează conform legislației în vigoare, clauze complete și clare, referitoare la cesionare, la condițiile de denunțare unilaterală a contractului de către creditor și la reclamațiilor consumatorilor, motiv pentru care a dispus sancționarea contravențională a băncii, precum și aplicarea unor sancțiuni contravenționale complementare (f.49 dosar l0.336/l90/20l0).
Ulterior acestora, la 3l.08.20ll, banca a dispus din nou majorarea ratei dobânzilor la l0,348
%/an, reclamantul fiind informat în legătură cu faptul că "fluctuațiile ratei de dobândă depind de evoluția indicelui de referință din contract, indice direct determinat de nivelul Euribor.
Referitor la aceasta, în lucrarea de expertiză contabilă efectuată în cauză, ca răspuns la obiectivul nr.3, care viza modul de calcul al dobânzii, ulterior expirării termenului de l an, potrivit contractului de credit pct.5 alin.2 în corob.cu pct.2.l0 lit.b din Condițiile generale de creditare, experții concluzionează că modul de calcul a dobânzii variabile după primul an de creditare nu a fost corect, deoarece dobânda ar fi trebuit calculată după formula: dobânda = dobânda de referință variabilă care reprezintă indicele de referință Euribor plus l,2 p.p. ce reprezintă marja fixă, însă banca a introdus așa numita "dobândă variabilă de referință BCR";, această sintagmă neregăsindu-se în nici un contract și nici în anexa la contract și anume: l,20 + 8,9 (dobânda de referință variabilă BCR = l0,l, în loc de l,20 + 5,l6 ( cotația Euribor care în realitate reprezintă dobânda de referință variabilă definită la pct.2.l0 b din anexă la contract - Condiții generale de creditare) = 6,36 .
Urmare acestei mod de calcul, experții au concluzionat că în perioada_ până la 27.02.20l2 reclamantul a plătit în plus suma de 6.054,50 euro, potrivit tabelului A, coloana a l2 din anexa la raportul de expertiză f 2l6,2l7).
In cursul derulării contractului analizat la 2l.06.20l0 a intrat în vigoare OUG nr.50/20l0, privind contractele de credit pentru consumatori, care implementează în legislația națională Directiva 2008&48/CEDO a Parlamentului European și Consiliului din 23 aprilie 2008. Conform acestui act normativ, dispozițiile art.37 lit.a statuează că dobânda va fi raportată la fluctuațiile indicelor de referință Euribor/Libor rata dobânzi de referință a BNR în funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă fixă pe toată durata derulării contractului, marjă negociată cu consumatorul.
Prin art.95 alin.l din același act normativ, s-a statuat că pentru contractele aflate în derulare creditorii au obligația ca în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare să asigure conformitatea contractului de creditare cu dispozițiile acestei ordonanțe de urgență, iar alin.2 al aceluiași articol, impunea ca modificările contractelor aflate în derulare să se facă prin acte adiționale în termen de 90 de zile.
După intrarea în vigoare a L.nr. 288/20l0 pentru aprobarea OUG nr.50/20l0, BCR a procedat la emiterea unor acte adiționale ce nu au fost semnate de către clienți, inclusiv de către reclamant care l-a refuzat și apreciate ca fiind tacit acceptate de către client. Se reține că pârâta nu a procedat în intervalul prevăzut de lege, de 90 de zile de la data încheierii actului adițional în conformitate cu disp.art.37 lit.a, b și c din OUG nr. 50/20l0 nemodificată, cu privire la formula dobânzii curente, corob.cu disp.art.4 pct.2 din Condițiile generale de creditare și art.5 din contractul de credit, aspect ce conduce la concluzia că cererea formulată de reclamant este admisibilă.
Mai trebuie reținut decizia Curții Constituționale nr. l656/20ll, referitoare la neconstituționalitatea a unor prevederi ale legii pentru aprobarea OUG nr.50/20l0, care a statuat că dezbaterea legii de modificare a Ordonanței de către Camera decizională a avut loc după epuizarea efectelor art.95, a termenului de 90 de zile în care trebuia să-și îndeplinească obligațiile stabilite. In acest sens, se arată că "actele adiționale încheiate și semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformității contractelor cu prev.OUG nr.50/20l0 își produc efectele în conformitate cu termeni contractului agreat între părți";.
De asemenea, Curtea Constituțională reține că " modificările aduse art.95 din Ordonanța de urgență nu pot opera … decât de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a ordonanței de urgență altfel au fi înlăturate efectele produse de ordonanța de urgență până la data intrării în vigoare a legii de aprobare și ar opera retroactiv";, în acest sens fiind și prevederile art.II alin.2 din legea de aprobare a ordonanței.
Așa fiind, la formula de calcul a dobânzii nu sunt aplicabile dispozițiile Legii de modificare nr. 288/20l0, deoarece așa cum a arătat Curtea Constituțională nu poate avea caracter retroactiv, ci sunt aplicabile disp.art. 95 și ale art.37 lit.a din OUG nr. 50/20l0 nemodificată, astfel că dobânda
aplicabilă este cea formată din Euribor, la care se adaugă l,5 p.p., marjă fixă convenită de părți, pentru întreaga durată a contractului.
In sensul arătat mai sus s-a pronunțat și Inalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 20l5/06.04.20l2, în care statuează că " în mod greșit instanța de apel cu privire la capătul de cerere având ca obiect formula de calcul a dobânzii a făcut aplicarea legii de modificare nr.288/20l0, acordându-i efecte retroactive, iar nu a disp.art.95 și 37 din OUG nr.50/20l0 modificată";, motiv pentru care a admis recursul și a obligat intimata pârâtă, respectiv unitatea bancară la încheierea unor acte bancare în conf.cu art.37 lit.a din OUG nr.50/20l00 nemodificată, respectiv dobânda formată din Euribor, la care se adaugă l,5 p.p. marjă fixă pe toată derularea contractului, menținând celelalte dispoziții ale deciziei de apel atacate.
Practica judiciară este unanimă în a aprecia că o clauză contractuală care dă dreptul împrumutătorului de a modifica unilateral dobânda și care nu este raportată la un indicator precis, este o clauză abuzivă, deoarece o asemenea clauză servește doar interesele împrumutătorului fără a da posibilitatea consumatorului să verifice dacă modificarea cuantumului dobânzii este necesară și proporțională prin raportare la obligațiile asumate în contractul de credit.
Prin necircumstanțierea în nici un mod a elementelor care permit băncii modificarea unilaterală a dobânzii curente contractuale, prin neindicarea unui criteriu obiectiv care să dea dreptul băncii de a calcula în mod transparent dobânda bancară, lăsând practic la libera sa apreciere majorarea intempestivă și imprevizibilă a dobânzii, această clauză încalcă prevederile legale incidente în materie, fiind de natură să îl prejudicieze pe consumator.
Potrivit art.4 alin.l și 2 din L.l93/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard performulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
Cel puțin pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază clauzele contractuale invocate de către reclamant ca fiind abuzive, iar consumatorul s-a aflat pe o poziție de inegalitate în raport cu banca, contractul încheiat fiind unul de adeziune cu clauze prestabilite fără a da posibilitate consumatorului să negocieze vreuna din clauzele contractuale.
Mai mult, prin modul în care au fost formulate, clauza referitoare la dobânda practicată, după trecerea primului an de derulare a contractului, respectiv așa numita dobândă de referință variabilă care se afișează la sediile BCR, reclamantul a fost în eroare cu privire la categoria de dobândă ce i se aplică, el crezând că se va aplica o dobândă compusă din Euribor plus l,2 p.p., pe când unitatea bancară a stabilit o dobândă a cărui conținut nu a fost niciodată explicat în elementele lui componente.
Urmare celor reținute, instanța urmează a admite acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizată și va obliga pârâta să asigure conformitatea contractului de credit încheiat cu reclamantul în sensul dispozițiilor Legii nr.50/20l00 mai sus analizate și încheierea unui act adițional prin care să se stabilească o dobândă variabilă compusă din Euribor + l,2 p.p. marjă fixă stabilită prin contractul încheiat și înlăturarea din acesta a clauzelor ce vizează comisionul pentru rambursare anticipată. In realizarea acestor, pârâta va proceda la recalcularea ratelor scadente și la stabilirea unui nou grafic de rambursare, iar în caz de opunere prezenta hotărâre va ține loc de act adițional.
In temeiul art.274 C.pr.civ, pârâta va fi obligată să plătească reclamantului suma de l.4l5 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru plus timbru judiciar, onorariu avocațial și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Admite ca fiind întemeiată acțiunea precizată formulată de reclamantul M. I. A., domiciliat în mun.B., P. C. nr.2l, jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâta B. C.
SA, cu sediul în B., B-dul R. E. nr.5, sector 3, înmatriculată la ORC sub nr.J40/90/l99l, CUI 36l757, ca fiind întemeiată, și în consecință:
- obligă pârâta B. C. R. SA în vederea asigurării conformității contractului de credit bancar încheiat cu reclamantul sub nr. 2057/pf/l_, cu Legea nr. 50/20l0, să încheie un act adițional prin care :
să se stabilească pentru întreaga perioadă a contractului, după l an de zile, o dobândă variabilă compusă din Euribor + l,2 p.p. marjă fixă stabilite prin contract și înlăturarea comisionului pentru rambursare anticipat;
obligă pârâta la recalcularea ratelor scadente și stabilirea unui nou grafic de rambursare cu deducerea sumelor achitate până în prezent raportat la dobânda Euribor + l,2 p.p.
Prezenta hotărâre va ține loc de act adițional în situația refuzului pârâtei.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de l.4l5 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de l5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 3 aprilie 20l3.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | ||
I. P. | A. | G. | G. |
Red/dact PI/CR/4 ex.
| ← Încheierea civilă nr. 2434/2013. Nulitate act juridic | Decizia civilă nr. 11211/2013. Nulitate act juridic → |
|---|
