Decizia civilă nr. 122/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr._ R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 122/2013
Ședința publică de la 20 Septembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. H. Grefier A. B.
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamantul B. S. F. și de pârâta E. R. A. R. SA împotriva sentinței civile nr. 1022 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalul Specializat C., privind și pe intimat L. C., intimat L. R. C. -prin reprezentnat legal L. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A. A. F. în reprezentarea intereselor apelantului-reclamant și avocat A. M. pentru apelanta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că procedura de citarea nu este legal îndeplinită cu apelanta E. R. SA, aceasta nefiind citată la sediul procesual ales.
Se constată că viciul de procedură se acoperă în conformitate cu prevederile art. 89 C.pr.civ.
Reprezentantul reclamantului depune la dosar note de ședință, practică judiciară și chitanța care atestă plata onorariului avocațial.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C. ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentantul apelantului-reclamant solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate în sensul admiterii în întregime a cererii de chemare în judecată, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Cu privire la apelul declarat de pârâtă, solicită respingerea acestuia.
Reprezentantul apelantei-pârâte solicită admiterea apelului declarat de pârâtă, modificarea sentinței primei instanțe în sensul diminuării cuantumului despăgubirilor morale acordate reclamantului, suma de 150.000 lei fiind una mult prea mare raportat la jurisprudența din R., unde valoarea medie a daunelor morale acordate este de 301 lei/zi.
Referitor la apelul reclamantului, solicită respingerea acestuia, fără cheltuieli de judecată.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C. EA
Prin sentința civilă nr.1022 din_ pronunțată de Tribunalul Specializat
C. în dosarul nr._, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul B. S. F. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. R. A.
R. S.A., și cu intervenienții forțați L. C. și L. R. C., și, în
consecință a fost obligată pârâta S.C. E. R. A. R. S.A. la plata către reclamantul B. S. F. a sumei de 150.000 de lei cu titlu de daune morale.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiată.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.413 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, fără a circumstanția alte elemente ale vieții de familie de către reclamant prin probele administrate și ținând cont de faptul că daunele morale au un caracter reparator, nicidecum o sursă de îmbogățire nejustificată a acestuia, acordarea sumei de 150.000 de lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin fapta ilicită a defunctului L. Vălean este rezonabilă.
În ceea ce privește fapta ilicită, tribunalul a reținut că potrivit rezoluției de neîncepere a urmăririi penale menționate anterior rezultă cu certitudine existența faptei ilicite a conducătorului auto L. Vălean care nu a adaptat viteza la condițiile de drum, nu a fost atent la direcția pe care se deplasa autoturismul Logan, care a ieșit pe partea carosabilă și, în urma unei manevre bruște față de viteza mare cu care era condusă această mașină a pierdut controlul autoturismului, intrând pe contrasens și lovindu-se cu partea laterală dreaptă de autoutilitara cu nr. de înmatriculare LMG-270 condusă de Bencze Attila Laszlo.
Fapta ilicită constă în provocarea vătămării grave a integrității corporale a reclamantului, cu consecințe directe asupra vieții sale sociale, familiale.
Fapta ilicită a fost săvârșită cu vinovăție, sub forma culpei cu prevedere și a generat în mod direct cauzal vătămarea gravă a integrității și sănătății reclamantului. Fapta ilicită a cauzat reclamantului o incapacitate adaptativă de 40%, care presupune scăderea capacității acestuia de a face față cerințelor profesiei și vieții socio-familiale.
Cât privește temeinicia penalităților de întârziere pretinse de reclamant, tribunalul a respins ca neîntemeiat acest petit având în vedere că potrivit art. 36 alin. 1 și art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010 termenul de la care asigurătorul poate fi obligat la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere curge
- în ipoteza stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească - de la momentul la care asigurătorului i s-a comunicat hotărârea judecătoreasă definitivă, moment care nu s-a împlinit.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul B. S. F. și pârâta S.C. E. R. A. R. S.A.
Reclamantul, prin apelul formulat, solicită admiterea în întregime a cererii de obligare a pârâtei-intimate la plata sumei de 640.035 cu titlu, de daune morale, la plata penalităților de 0,1% zi calculate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de_ și până la plata efectivă, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în apel.
În motivele de apel se arată că hotărârea atacată este netemeinică cu privire la admiterea în parte a daunelor morale, întrucât instanța de fond a reținut din ansamblul probator că reclamantul-apelant avea la data producerii accidentului vârsta de 27 de ani, că a suferit intervenții chirurgicale ca urmare a vătămării
integrității corporale, că leziunile traumatice ce au necesitat un număr de 100- 110 zile de îngrijiri medicale și că aceste leziuni i-au pus în pericol viața.
De asemenea, s-a reținut că leziunile traumatice au cauzat o incapacitate adaptativă de 40%. Cuantumul daunelor morale acordate este apreciat ca rezonabil pentru suma de 150.000 lei deoarece acestea trebuie să aibă un caracter reparator și nu trebuie să fie o sursă de îmbogățire nejustificată.
Consideră că factorul cel mai relevant pentru aprecierea despăgubirilor cuvenite este coeficientul de incapacitate adaptativă de 40% care exprimă gradul de tulburare morfologică și funcțională care apare în adaptarea individului la viața socio-profesională în desfășurarea activităților de zi cu zi.
Raportat la acest factor și la vârsta reclamantului la momentul producerii accidentului - 27 de ani, a suferit urmările descrise mai sus pentru o perioadă de timp semnificativă, respectiv pe toată durata vieții.
Din scrisoarea medicală a Spitalului Clinic Județean de Urgență C. din_ rezultă că se recomandă pentru ameliorarea unora dintre simptomele afecțiunilor secundare restante traumatismului suferit ca urmare a accidentului, evitarea efortului fizic, expunerea la intemperii, continuarea tratamentului conservativ. De asemenea, din examinarea otopedică efectuată la data de_ în Ambulatoriul Clinic Județean Chirurgical C. rezultă necesitatea unor intervenții chirurgicale.
Potrivit reglementărilor Consiliului Europei referitoare la repararea daunelor morale adoptate cu ocazia Colocviului de la Londra în perioada 21—21 iulie 1969, dauna morală constă în prejudiciul care nu se pretează unei evaluări pecuniare și are drept scop de a da o compensare sau satisfacție victimei.
Cu privire la înțelesul noțiunii de prejudiciu moral, aceasta, în opoziție cu paguba materială, nu înseamnă o diminuare a patrimoniului reclamantului, excluzând orice daună de ordin patrimonial, prin el aducându-se atingere valorilor cu conținut nepatrimonial care caracterizează personalitatea umană, în speță putând vorbi despre praetium doloris (prețul durerii), în urma procedurii accidentului, reclamantul suferind o vătămare corporală gravă care a produs leziuni care au necesitat până la această dată un număr de 100-110 zile de îngrijiri medicale în cursul cărora a suferit numeroase intervenții chirurgicale cu posibilitatea efectuării și altor intervenții chirurgicale.
Consideră că suma acordată de instanța de fond nu poate fi apreciată c ao justă compensare acordată reclamantului, ca urmare a suferințelor îndurate și urmărilor accidentului, mai ales că a fost victima acestui accident la o vârstă tânără de 27 de ani, iar despăgubirile ce vor fi achitate urmează a compensa prejudiciile morale suferite pentru toată viața.
Față de aceste aspecte, solicită modificarea soluției instanței de fond în sensul admiterii în întregime a cererii de obligare a pârâtei la plata sumei de
640.035 lei cu titlu de daune morale.
Apreciază că hotărârea este nelegală cu privire la respingerea petitului privind obligarea pârâtei la plata penalităților de 0.1% zi calculate, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de_ și până la plata efectivă, invederând faptul că instanța de fond a reținut că inadmisibilitatea acordării de penalități la daunele morale, este neîntemeiată deoarece din modul de redactare al art.37 rap.la art.36 din Ordinul nr.5/2010, rezultă că penalitățile se aplică la suma pe care asigurătorul trebuie să o plătească fără a face distincție între daunele materiale și cele morale, iar unde legea nu distinge, nici instanța de judecată nu o poate face.
Arată că, în schimb, s-a constatat netemeinicia acestei cereri, deoarece, în opinia instanței de fond, termenul de la care asigurătorul poate fi obligat la plata penalităților de întârziere curge în ipoteza stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească de la momentul în care asigurătorului i s-a comunicat o hotărâre judecătorească definitivă.
Totodată, consideră hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală, deoarece pentru finalizarea unui dosar de daune, asiguratorul are următoarele obligații legale conform art.36 din Ordinul CSA nr.5/2010: să solicite în scris păgubitului documentele necesare; să plătească despăgubirea în termen de 10 zile de la data primirii ultimului document solicitat; dacă consideră că este necesară efectuarea
unor investigații proprii privind producerea accidentului să comunice în scris păgubitului și asiguratului această intenție în maximum 10 zile de Ia data avizării daunei. Această investigație trebuie efectuată în maximum 3 luni de la data avizării pagubei;în termen de cel mult 3 luni de la data avizării daunei de către partea prejudiciată să răspundă părții solicitante, formulând o ofertă de despăgubire sau să notifice partea prejudiciată pentru motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate sau parțial, pretențiile la despăgubire.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile legale deși reclamantul a înaintat cererea de despăgubire, avizarea de daună și invitația la conciliere directă solicitări cu privire la care nu a primit nici un răspuns.
Dispozițiile art. 36 din Ordinul CSA nr. 5/2010 prevăd că asigurătorul are obligația de a achita despăgubiri "în maxim 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și al cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit care a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma pe care este obligat să o plătească.
Codul de procedură civilă stabilește că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie clin momentul în care aceasta devine definitivă.
Asigurătorul RCA are calitatea de pârât în procesul civil astfel că obligația de a comunica o hotărâre către o parte din proces este o obligație fără fundament legal în cadrul unui proces penal asigurătorul este introdus în cauză pentru opozabilitate în calitate de asigurător astfel că și in această situație nu are nici o relevanță obligația de comunicare a hotărârii stabilită prin acte normative inferioare ca putere legislativă.
Totodată, consideră că, prevederea din ordin se interpretează în sensul că dacă asigurătorul-pârât nu își îndeplinește obligația de plată în maxim 10 zile de la data rămânerii definitive a unei hotărâri judecătorești va putea fi obligat, în temeiul art.37 din Ordin, la plata penalităților într-un viitor litigiu.
Nici anterior și nici în cadrul judecării procesului intimata nu a contestat
"răspunderea", respectiv culpa, greșeala sau vinovăția persoanei vinovate de producerea accidentului-răspunderea civilă delictuală a acestuia - și nici valabilitatea poliței de asigurare RCA-răspunderea civilă contractuală.
Prin cererea de despăgubire reclamantul a cuantificat dauna pe care a solicitat-o, intimata nesolicitându-i, în scris, vreun document necesar stabilirii răspunderii sau cuantificării daunei.
Art. 36 din Ordin nu face nici o distincție între daunele materiale și cele morale iar unde legea nu distinge nici interpretul nu o poate face.
În concluzie, dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea cuvenită, care se plătește de asigurător, este justificată aplicarea unei penalizări de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere în conformitate cu prevederile art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010.
S.C. E. R. A. R. S.A. prin apelul formulat a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul diminuării cuantumului despăgubirilor morale acordate reclamantului până la o limită rezonabilă
.
În motivele de apel se arată cu privire la daunele morale în sumă de
150.000 lei acordate de prima instanță că această soluție este nepotrivită, întrucât această sumă este foarte mare raportat la jurisprudența existentă și la particularitățile dosarului.
Prejudiciului nepatrimonial cauzat prin săvârșirea unei infracțiuni presupune o apreciere în raport cu o serie de criterii, precum consecințele
negative suferite de victimă în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.
În aplicarea art. 53 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., conform căruia:
Prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor se stabilesc: aplicarea asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, limitele teritoriale de acoperire, nivelul despăgubirilor, condițiile de plată, durata asigurării, facilitățile și penalizările aplicabile asiguraților, criteriile și condițiile pentru acordarea sau retragerea autorizației, persoanele care au obligația să încheie contracte de asigurare, modalitatea de gestionare a cazurilor de refuz al asigurătorului de a încheia asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, dacă este cazul, precum și alte informații referitoare la acest tip de asigurare.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a emis Ordinul nr. 5/2010, în vigoare la data evenimentului prezentei cauze, respectiv_ .
Conform dispozițiilor art. 49 din Ordinul CSA nr. 5/2010: la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: în caz de vătămare corporală: daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din R. .
În dreptul anglo-saxon, precum și în dreptul internațional, jurisprudența se constituie în izvor de drept, sens în care, pentru spețe similare se pronunță hotărâri similare.
Deoarece legislația din R. nu conține norme pentru determinarea cuantumului daunelor morale, criteriul de determinare al acestora în reprezintă
jurisprudența.
Conform dreptului românesc, jurisprudența nu constituie izvor de drept. Totuși, reglementarea cuprinsă la art. 49 alin. 1 lit f) tinde să acorde statul de izvor de drept jurisprudenței, în privința daunelor morale.
Ghidul de soluționare a daunelor morale publicat în 2012 și existent pe site-ul Fondului de Protecție a Victimelor Străzii stabilește care sunt criteriile obiective care permit evaluarea unor compensații echitabile pentru astfel de prejudicii nepatrimoniale, fiind vizate transparența, flexibilitatea și rapiditatea, echitatea și predictibilitatea procesului de estimare și de despăgubire a acestui tip de prejudiciu (- pag. 5 din Ghid pentru soluționarea daunelor morale disponibil pe site-ul www.fpvs.ro)
Tot în prefața acestui Ghid, Albin Biro membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor face următoarele precizări: "în 2011 s-au plătit despăgubiri pentru daune morale în jur de 170 milioane RON, aproximativ 20% din despăgubirile RCA. Lipsa unei jurisprudențe formalizate a dus la rezultate demne de cartea recordurilor: în spețe identice cea mai mare despăgubire pentru daune morale a fost nu de 3 ori, nu de 30 de ori, ci de 333 ori mai mare decât cea mai mică despăgubire. Opinia publicului, susținută și de aceste hotărâri judecătorești este următoarea: " asigurătorii au bani, să plătească ". Percepția este greșită, și nu ține cont de faptul că fondul de asigurare se constituie din primele plătite de asigurați pentru ca la nevoie să se acorde despăgubiri. Cu cât despăgubirile sunt mai mari, cu atât primele ce vor trebui plătite vor fi inevitabil mai mari. Suferințele morale ce survin accidentelor rutiere cu victime sunt fără îndoială mari și practic imposibil de evaluat în bani în mod obiectiv. Din acest motiv, este dificil să cerem victimelor să-și limiteze în mod voluntar pretențiile.
Ceea ce se poate face, este atenționarea legiuitorului și a instanțelor de judecată, asupra faptului că acordarea unor despăgubiri pentru daune morale în
dezacord cu nivelul suportabil al primelor de asigurare riscă să blocheze sistemul RCA care astăzi se constituie ca un important mecanism social".
Este nevoie de stabilirea unui sistem de referință general acceptat, o bază unitară, iar această lucrare reușește să ofere persoanelor interesate (persoane prejudiciate, intermediari în asigurări, asigurători, avocați și nu în ultimul rând judecători), un reper util în instrumentarea pretențiilor de despăgubire pentru daune morale".
În ceea ce privește suma acordată reclamantului B. S. F., consideră că aceasta este exagerată și total nefondată.
Ghidul amintit mai sus prevede că pentru vătămări corporale ce au necesitat mai mult de 60 zile de îngrijiri medicale, media despăgubirilor este de 301 lei/zi de îngrijiri. În consecință, părții vătămate i s-ar cuveni despăgubiri morale în cuantum de 33.110 lei (110 zile X 301 lei). Desigur, aceste valori reprezintă doar o medie a despăgubirilor acordate, starea de fapt și elementele adiacente trebuie să aibă o greutate în ceea ce privește cuantumul final, în sensul diminuării acestei sume.
Cu privire la stabilirea sumelor acordate reclamantului cu titlu de daune morale, consideră că prima instanță nu a ținut cont de circumstanțele în care s-a produs accidentul și din acest motiv a acordat această sumă foarte mare.
Apreciază că este de necontestat faptul că autoturismul a pătruns pe contrasens tocmai datorită acțiunii defunctului Vitan Ionut Honorius de a trage puternic de volan. În opinia asigurătorului, starea de pericol a apărut doar în momentul acestei acțiuni a defunctului. Nu contestă faptul că în momentul accidentului autoturismul era condus de către L. Valean și că acesta a virat puțin spre acostament până când autovehiculul rula cu roțile din dreapta înafara carosabilului, dar această situație nu prezenta un pericol foarte mare pentru pasageri, conducătorul auto putând redresa fără mare efort traiectoria.
Tocmai acțiunea pripită și exagerată a pasagerului din dreapta, Vitan Ionut Honorius, a făcut ca starea de pericol să se accentueze și să se producă impactul cu un autovehicul care se deplasa din sens opus.
Consideră că motivarea instanței de fond în ceea ce privește lipsa unei culpe comune este criticabilă pentru motivele de mai sus, cu atât mai mult cu cât acest aspect poate avea un foarte mare impact asupra cuantumului daunelor morale acordate.
Deliberând asupra cererilor de apel curtea reține următoarele:
Prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de L. ( fost Lingurar) Vălean de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca la data de 16 februarie 2012 în dosarul nr. 1692/P/2011 s-a reținut că la data de_ pe DN1-E60 la KM 495+800 m pe raza comunei Gilău a avut loc un accident rutier în care au fost implicate autoutilitara cu nr. de înmatriculare LMG-270 condusă de învinuitul Bencze Attila Laszlo și autoturismul marca Dacia Logan cu nr._ condusă de L. ( fost Lingurar) Vălean. Potrivit probatoriului administrat, pasagerii din autoturismul Dacia Logan se întorceau din Italia, majoritatea drumului conducând numitul Vitan Ionuț Honorius, însă, la intrarea în localitatea Gilău a urcat la volan făptuitorul L. Vălean care, potrivit procesului- verbal de cercetare la fața locului nu avea permis de conducere eliberat în R. . Numitul Pușcaș I., pasager pe bancheta din spate în Logan, audiat fiind, a arătat că după aproximativ 150-200 m autoturismul condus de făptuitorul Lingurar Vălean, care vorbea și la telefon în timp ce conducea, s-a îndreptat spre șanțul din partea dreaptă a sensului de mers Oradea-C. -N. . La reacția părții vătămate Pușcaș I., numitul Vitan Ionuț Honorius, pasager pe partea din dreapta față a apucat volanul autoturismului și, împreună cu făptuitorul Lingurar Vălean au virat puternic în partea stângă, intrând pe contrasens în fața
autoutilitarei conduse de Bencze Attila Laszlo. Deși, acesta din urmă a observat cum autoturismul Dacia Logan a ieșit de pe partea carosabilă după care și-a schimbat brusc direcția, intrând pe sensul de mers al autoutilitarei, iar ulterior, acesta, în încercarea de a evita coliziunea, conducătorul auto al autoutilitarei a frânat și a virat spre dreapta, cu toate acestea tamponarea celor două autovehicule nu a putut fi evitată. S-a mai reținut faptul că autoturismul Logan circula cu viteză mare.
În urma impactului a rezultat decesului numiților L. Vălean și Vitan Ionuț Honorius, respectiv vătămarea corporală a numiților Pușcaș I., B. n A.
, B. S. F. și Banyoi I. .
Pe de altă parte, autoturismul Logan cu nr. de înmatriculare_, aparținând S.C. KITY & O. TRANS S.R.L. a fost închiriat de numitul L. Vălean potrivit contractului de închiriere nr. 4/_ din data de_ până în data de_, autoturismul fiind asigurat RCA la societatea de asigurări E. S.A. potrivit poliței de asigurare civilă auto RCA seria RO/16/H16/DV nr. 2000211148 având perioada de valabilitate pentru intervalul_ -_, așadar era în vigoare la data de_, data producerii accidentului rutier.
Potrivit art. 998-999 din Codul civil din 1864 orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. Omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sa sau prin imprudența sa.
Deși Codul civil vechi nu le reglementează, doctrina și jurisprudența în mod unanim au stabilit drept condiții de angajare a răspunderii civile delictuale: existența faptei ilicite, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Răspunderea civilă medicală are drept scop repararea unui prejudiciu cauzat victimei. Fără prejudiciu nu există răspundere.
Angajarea răspunderii presupune așadar existența unui prejudiciu cert. Certitudinea vizează existența și întinderea prejudiciului. Așa cum s-a relevat în doctrină existența omului este condiționată de suportul său material - corpul uman.
Corpul însuflețit semnifică prezența persoanei fizice. Vizualizarea individului oferă multiple informații despre acesta. Fizicul persoanei reprezintă, de fapt, aparența sa corporală, prezența sa fizică.
Expresia palpabilă a aparenței fizice și, totodată, substratul ei, nu este decât corpul omenesc. Întrucât, în ultimă analiză, corpul este însăși persoana, protecția conferită pe cale de reglementare poate fi privită sub un dublu aspect: individul trebuie să respecte anumite limite impuse puterii de a dispune de propriul corp, iar intervenția terților asupra corpului uman este interzisă, cu excepția cazurilor expres precizate în lege.
Orice atingere prejudiciabilă adusă corpului uman, în afara situațiilor expres statuate, antrenează răspunderea autorului pentru daune corporale.
Suma prejudiciilor patrimoniale si nepatrimoniale cauzate prin atingeri aduse integrității corporale sau sănătății persoanei dă expresie prejudiciului corporal.
Prejudiciul corporal poate avea un caracter material (economic) în varianta îngrijirilor medicale (damnum emergens), a incapacității de muncă (lucrum cessans
) și un caracter moral, cu următoarele variante: suferințe și dureri fizice (pretium doloris - prețul durerii), prejudiciu de agrement (în accepțiunea actuală - imposibilitatea de a avea o viață de calitate),
prejudiciu estetic (pretium pulchritudinis
), prejudiciul juvenil (pretium juventutis) și
prejudiciu sexual (pretium sexuale
) .
Conform recomandării facute de Consiliul Europei și de C. ea Europeană a Drepturilor Omului
(Protocolul 11 al Conventiei Europene privind
Drepturile Omului din 1994) dreptul la indemnizare este consacrat prin rezoluția nr. 75-7 a C.E., care recomandă indemnizarea prejudiciilor corporale reprezentate prin dureri fizice, insomnii, sentimentele de inferioritate, sau în caz de limitare a anumitor activități recreative (teatru, activități sportive, activități tip hobby, etc). Unele prejudicii prezintă un caracter pecuniar sau patrimonial, corespunzând, fie unor pierderi suferite de victimă, în funcție de cheltuielile și eforturile expuse, fie unor câștiguri profesionale pierdute.
Prejudiciile extrapatrimoniale temporare cuprind deficitul funcțional temporar, suferințele îndurate și prejudiciul estetic temporar, până la refacere. Deficitul funcțional temporar corespunde incapacității funcționale totale sau parțiale suferite, până la refacere. El traduce pierderea calității vieții, a activităților și a bucuriilor uzuale ale vieții curente, mai ales în timpul spitalizărilor.
Suferințele îndurate
pot fi suferințe fizice și psihice sau tulburari asociate, suferite de victima.
Prejudiciul de agrement
vizează, repararea, în exclusivitate, a imposibilității, pentru victimă, de a practica în mod regulat o activitate specifică sportivă sau de petrecere a timpului liber și este definit de jurisprudență drept prejudiciul subiectiv cu caracter personal, rezultând din tulburările resimțite în condițiile de existență.
Doctrina a abandonat concepția restrânsă asupra prejudiciului de agrement în favoarea definirii acestuia drept pierdere a calității vieții persoanei vătămate,
"ale cărei funcții mentale și fizice sunt diminuate.
Noua concepție, inspirată din dreptul comunitar, este mai largă. Victima va fi indemnizată pentru că viața sa va deveni mai puțin agreabilă. De fapt, sunt avute în vedere toate actele cotidiene firești: posibilitatea de a se spăla, de a se hrăni, de a se deplasa, de a petrece timpul liber etc. În unele hotărâri, jurisprudența face diferență între prejudiciul de agrement și prejudiciul fiziologic sau funcțional. Acesta din urmă ar reprezenta deficitul funcțional cauzat de vătămările corporale, neajunsurile produse de atingerile fizice. În mod întemeiat, s-a afirmat că "extinzându-se, prejudiciul de agrement se obiectivează și tinde să se confunde, în parte cel puțin, cu prejudiciul fiziologic sau funcțional";.
În realitate, prejudiciul de agrement trebuie înțeles în accepțiunea sa largă, ca având o dublă natură. Aspectul obiectiv, concretizat în tulburări fiziologice care provoacă neplăceri în viața curentă nu este altul decât prejudiciul fiziologic.
Așadar, prejudiciul fiziologic se află înglobat în prejudiciul de agrement, care trebuie înțeles în sens larg. În același timp, victima conștientizează starea în care se află, privațiunile și restrângerile pe care acel prejudiciu i le provoacă. Această percepție, diferită de la individ la individ, este expresia naturii subiective a prejudiciului de agrement.
Categoria prejudiciului concretizat în dureri fizice sau psihice include "întreaga gamă de suferințe și dureri de natură fizică sau psihică ori deopotrivă de natură fizică și psihică, pe care le încearcă victima unui fapt ilicit și culpabil, pe lângă pagubele de natură patrimonială care îi pot fi cauzate pe această cale.
Durerile fizice și psihice constituie cele mai frecvente, mai obișnuite și mai firești, dar în același timp și cele mai grave dintre urmările negative ale atingerilor corporale.
Ceea ce se indemnizează este durerea fizică, adică experiența senzorială dezagreabilă și suferințele psihice consecutive unui traumatism, manifestate prin depresii, nevroze, stări de angoasă.
Cauza acestor din urmă suferințe rămâne vătămarea corporală, chiar dacă există și factori favorizatori ai pagubei.
În general, indemnizarea suferințelor fizice și psihice este tratată sub apelativul pretium doloris sau prix de la douleur.
Atingerile generatoare de suferințe au ocupat un loc aparte în vechea jurisprudență care aprecia că orice consecințe păgubitoare (imposibilitatea fizică de a îndeplini acte ale vieții curente, de a desfășura activități domestice, teama de moarte, conștientizarea de către victimă a împrejurării că, datorită propriei neputințe, a devenit o povară pentru cei apropiați) reclamă despăgubiri.
Suferințele fizice și psihice sunt elemente constitutive ale aceluiași prejudiciu, indemnizabil sub forma lui pretium doloris.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, în urma accidentului rutier din data de_ reclamantul B. S.
F. a prezentat următorul diagnostic
: politraumatism prin accident rutier, Traumatism cranio-cerebral sever; contuzie dilacerare frontală dreapta; edem cerebral difuz; fractură temporal cu fragment intracerebral; fractură cominutivă frontal drept; fractură viscerocraniu; pneumotorace bilateral; fractură L3 parcelară cu deplasare; traumatism toraco-abdominal; fractură epifiză distală tibie dreaptă; fractură diafiză peroinieră dreapta; fracturi costale III-IV. Aceste leziuni traumatice au putut necesita 100-110 zile de îngrijiri medicale. Leziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei.
Totodată, la data examinării din_ reclamantul B. S. F. a prezentat următorul diagnostic: stare postpolitraumatism prin accident rutier. Stare postcontuzie dilacerare frontală dreaptă. Fractură temporal cu fragment intracerebral. Fractură cominutivă frontal drept. Fractură viscerocraniu. Fractură L3 parcelară cu deplasare, epifiză distală tibie dreaptă, diafiza peronieră dreaptă, fracturi coaste III-IV dreapta.
Ca urmare a accidentului rutier, s-a constatat
în cuprinsul aceluiași raport de expertiză, raportat la examinarea medico-legală și la actele medicale anexate că reclamantul prezintă o incapacitate adaptativă de 40%.
În ceea ce privește fapta ilicită, curtea reține că potrivit rezoluției de neîncepere a urmăririi penale menționate anterior rezultă cu certitudine existența faptei ilicite a conducătorului auto L. Vălean care nu a adaptat viteza la condițiile de drum, nu a fost atent la direcția pe care se deplasa autoturismul Logan, care a ieșit pe partea carosabilă și, în urma unei manevre bruște față de viteza mare cu care era condusă această mașină a pierdut controlul autoturismului, intrând pe contrasens și lovindu-se cu partea laterală dreaptă de autoutilitara cu nr. de înmatriculare LMG-270 condusă de Bencze Attila Laszlo. Fapta ilicită constă în provocarea vătămării grave a integrității corporale a reclamantului, cu consecințe directe asupra vieții sale sociale, familiale.
Fapta ilicită a fost săvârșită cu vinovăție, sub forma culpei cu prevedere și a generat în mod direct cauzal vătămarea gravă a integrității și sănătății reclamantului.
Reclamantul a solicitat suma de 150.000 de euro în echivalent lei cu titlu de daune morale.
Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită.
Acoperirea prejudiciului moral trebuie să presupună o justă evaluare a compensației sau satisfacției acordate persoanelor vătămate.
Ținând cont de numărul zilelor de îngrijiri medicale (100 zile), de gradul de incapacitate adaptativă( 40%) ,de vârsta victimei ( 28 de ani ), de leziunile suferite, de faptul că acestea i-au pus viața în pericol, curtea consideră că doar suma de
450.000 Ron reprezintă o despăgubire echitabilă pentru repararea prejudiciului nepatrimonial suferit de victimă.
Victima se afla la vârsta potrivită pentru întemeierea unei familii.
Pe fondul existenței unei incapacități adaptative semnificative sansa de a realiza un proiect de viață familială a fost de asemenea afectată.
Acest lucru este de natură să-i provoace suferințe psihice ca expresie a sentimentelor de inferioritate generate de statutul să familial.
Perspectiva îndepărtată de a întemeia o familie și de a putea asuma venirea pe lume a unui copil sunt de natură să destabilizeze în plan emoțional orice individ.
Nu trebuie ignorat faptul că șansele de avea un copil sănătos sunt considerabil mai mari în cazul familiilor tinere.
Tot astfel, posibilitatea de a găsi un partener de viață poate fi mai bine valorificată cât timp individul se află la prima tinerețe.
Or, în locul șansei de a se bucura de frumusețea unei vieți trăite în condiții de sănătate corporală, care să-i permită să trăiască experiențele tinereții plenar, să se bucure de bucuria întemeierii unei familii, reclamantul se află azi în postura de a trăi fără a avea parte de aceste satisfacții. Încercările reclamantului de a se integra în societate sunt în acest context serios afectate. În prezent, incapacitatea adaptativă a victimei are un procent semnificativ, fiind evident că posibilitatea de a munci ori de a obține o slujbă este extrem limitată.
O incapacitate funcțională implică pierderea calității vieții, a activităților și a bucuriilor uzuale ale vieții curente .
Suferința fizică și psihică a reclamantului reclamă indemnizarea prejudiciului nepatrimonial la nivelul sumei de 450.000 Ron.
Numărul mare al zilelor de îngrijiri medicale, natura și gravitatea leziunilor care au determinat o incapacitate adaptativă semnificativă sunt expresia elocventă a suferințelor de natură fizică pe care reclamantul le-a încercat. Este evident că datorită acestor suferințe fizice calitatea vieții reclamantului a avut de suferit.
Imposibilitatea fizică a reclamantului de a îndeplini acte ale vieții curente, de a desfășura activități domestice, teama de moarte justificată de faptul că leziunile i- au pus viața în pericol, conștientizarea împrejurării că datorită neputinței a devenit o povară pentru cei apropiați și că viitorul său în planul vieții sociale și familiale se află sub semnul incertitudinii, reclamă acordarea de despăgubiri în cuantum de
450.000 Ron. De asemenea, curtea reține că această proporție răspunde exigențelor jurisprudenței în materia dedusă judecății și care a fost depusă la dosarul cauzei( 38-52 dos. apel )
Vârsta reclamatului a fost considerată un criteriu determinant în cuantificarea daunelor morale, fiind știut că intensitatea cu care un individ resimte emoțiile negative este mult mai mare la persoanele care se află în prima parte a tinereții, în perioada în care și așteptările cu privire la viitor sunt pe măsură.
În consecință, deziluziile resimțite în tinerețe ca urmare neîndeplinirii acestor deziderate se impun a fi recompensate plenar.
C. ea s-a plasat pentru evaluarea prejudiciului în epoca producerii delictului, făcând să se nască retroactiv o creanță monetară.
Dat fiind valoarea declarativă a hotărârii de condamnare, în scopul conservării capitalului și al neutralizării efectelor deprecierii monetare, instanța de apel apreciază că obiectul în valoare a datoriei indemnitare este compatibil cu curgerea penalităților instituite de art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010.
Așa fiind, în baza art. 296 C.proc.civ, instanța va admite apelul declarat de reclamantul B. S. F. împotriva sentinței civile nr. 1022 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o va schimba în parte, în sensul că va admite în parte acțiunea și obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 450.000 lei cu titlu de daune morale precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi, calculate
începând cu data introducerii acțiunii_ și până la plata integrală a sumelor. Se vor menține restul dispozițiilor.
Pe cale de consecință, va fi respins apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiași hotărâri.
În temeiul art.274 C.pro.civ va obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul B. S. F. împotriva sentinței civile nr. 1022 din_ pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o schimbă în parte, în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 450.000 lei cu titlu de daune morale precum și a penalităților de întârziere în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi, calculate începând cu data introducerii acțiunii_ și până la plata
integrală a sumelor.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Respinge apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiași hotărâri. Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
S. AL H. | M. | H. | A. | B. |
Red.S.A./A.C.
4 ex./_ Jud.fond.D. H.
| ← Decizia civilă nr. 808/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 464/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
