Decizia civilă nr. 264/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
DOSAR NR. _
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 264/2013
Ședința publică din data de 22 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. H. JUDECĂTOR: M. C. B. JUDECĂTOR: C. C. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurenta S.C. R. I. A.
S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 19268/_ pronunțate de către Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata C. LOCAL AL C., cauza având ca obiect în primă instanță, pretenții.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 1591C.proc.civ. coroborat cu art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competent general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
De asemenea, se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 19268/2012 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale a paratului C. Local al com.C. și în consecință a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta SC R. I. A. S. împotriva pârâtului C. Local al com. C. având ca obiect pretenții.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că, potrivit art. 21 alin. 1 teza I din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, iar în conformitate cu alin. 2 al aceluiași articol, în justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.
Prin prisma acestor dispoziții, instanța de fond a observat că, legiuitorul a înțeles să confere personalitate juridică doar unităților administrativ teritoriale, astfel cum sunt ele definite în art. 1 alin. 2 lit. i din același act normativ, respectiv, comune, orașe și județe.
În ceea ce privește consiliul local, instanța de fond a arătat că, acesta constituie în baza art. 23 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 o autoritate a administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii, astfel că acesta nu reprezintă o unitate administrativ-teritorială, motiv pentru care nu are personalitate juridică, fiind doar un organ deliberativ, conform art. 1 alin. 2 lit. d din legea menționată anterior, respectiv un organ colegial chemat să ia hotărâri, în materie administrativă, în numele și interesul colectivităților.
Având în vedere cele expuse, instanța de fond a apreciat că, pârâtul C. Local al Municipiului C. -N. nu poate fi parte în judecată, atâta timp cât acesta nu are
capacitate juridică. Mai mult, în speță nu sunt incidente nici prevederile art. 41 alin. 2 din C.pr.civ., întrucât pârâtul nu poate fi calificat drept asociație sau societate.
În consecință, instanța de fond a admis exceptia lipsei capacității procesuale a paratului C. Local al com. C. și a respins acțiunea formulată împotriva acestui pârât.
Reclamanta S.C. R. I. A. S.R.L. a declarat recurs in termen împotriva sentinței, solicitând casarea în tot a sentinței civile atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei C. N., sentința fiind dată fără cercetarea fondului cauzei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta arată că instanța a soluționat in mod greșit excepția invocată. Având în vedere dispozițiile art. 67 din Legea 215/2001, primarul reprezintă autoritatea administrativ teritoriala in justiție.
Faptul ca primarul reprezintă autoritatea administrativ teritoriala in justiție nu exclude, ba dimpotrivă, presupune ca in justiție sa figureze, in calitate de parat si C. local.
Prin urmare, deși instanța constata ca paratul C. local C. este autoritate deliberativa (si prin urmare are in aceasta calitate capacitatea de a sta in proces ca titular de drepturi si obligații), ajunge la o cu totul alta concluzie si respinge acțiunea pe excepția invocata din oficiu.
Instanța de judecata avea obligația ca in virtutea rolului activ prev.art.129 pct.5 C proc. civ. sa stabilească cadrul procesual tinând cont de raporturile juridice stabilite intre parti rezultate din înscrisurile depuse la dosar-facturi necontestate trimise paratului si cu ocazia formulării invitației la conciliere (parat care cunoaște cuantumul pretențiilor) si urmate de ridicarea autovehicului din service in stare de funcționare, fără obiecțiuni. Acest cadru procesual ar fi cuprins obligatoriu si paratul C. local C., adică cel care figurează pe facturile intocmite de reclamanta.
Necontestarea facturilor de către C. local C. are semnificația exprimării prin C. local a acordului de voința al unității administrativ teritoriale Comuna C. de a se proceda la executarea reparațiilor autovehiculul Cj 10 MAI urmata evident de plata lor.
Intimata nu a depus întâmpinare la dosar.
Prin încheierea civilă nr. 36/R/2013 pronunțată la data de 17 ianuarie 2013 Tribunalul Cluj a dispus declinarea competenței de soluționare a recursului în favoarea
T. ului Specializat C., reținând că acțiunea introductivă promovată de reclamantă are ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 2364 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de reparații auto prestate pârâtei, in vederea achitării căreia s-au emis facturile nr. 01758877/_ și 0169401/_ .
In mod evident raportul dedus judecății este unul in care este implicat un profesionist. În atare situație, tribunalul în baza art. 228 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, a apreciat că prezenta cauză este de competența
T. ului Specializat C., vizând o creanță a unei societăți comerciale, cauzele de o asemenea natură căzând în competența acestei instanțe.
Recursul a fost înregistrat pe rolul T. ului Specializat C. la data de 15 februarie 2013.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate precum și a disp. art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele
:
Prin cererea înregistrată la data de 18 iulie 2012 sub nr._ pe rolul Judecătoriei C. -N. creditoarea recurentă SC R. I. A. S. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu debitorul C. Local C. să dispună obligarea debitorului la plata sumei de 2.364,66 lei pentru autovehiculul cu nr._, reprezentând contravaloarea serviciilor de service realizate de creditoare.
Pârâtul are capacitate procesuală de folosință și de exercițiu atunci când el există din punct de vedere legal ca persoană juridică și când este titularul obligațiilor de drept material și procesual reclamante de creditor.
Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale
unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate
juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Un ităț ile ad min is tr ativ -teritoriale sunt titulare
ale drep tur ilor și oblig aț iilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cualte persoane fizice sau juridice, în condițiile legii
.
În mod evident, legiuitorul a dat încă din cursul anului 2001 soluția problemei de drept supusă controlului de legalitate.
Astfel, T. ul reține că pârât nu poate fi decât unitatea administrativ teritorială, respectiv comuna C., persoană juridică de drept privat care deține un patrimoniu și care este singura titulară a drepturilor și obligațiilor de drept public și de drept privat. Faptul că în îndeplinirea obligațiilor și drepturilor sale, comuna C. este reprezentată prin primar, respectiv prin C. Local nu conduce la o altă concluzie. Din această perspectivă, în temeiul art. 304 pct. 9 C.p.c. judecătoria a făcut o corectă aplicare a legii, prin admiterea excepției lipsei capacității de folosință a C. ui Local al comunei C.
.
Pe de altă parte, obligarea la plata unei sume de bani a unei entități fără personalitate juridică cum este C. Local al comunei C. și, implicit, fără patrimoniu, este un demers lipsit de finalitate juridică, deoarece un virtual titlu executoriu nu va putea fi folosit de creditorul reclamant împotriva debitoarei, nefiind susceptibil de a fi pus în executare.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 304 pct. 9 C.p.c. raportat la art. 312
C.p.c. tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC R. I. A.
S. in contradictoriu cu intimatul C. LOCAL C. împotriva sentinței civile nr.19268/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta SC R. I. A. S. în contradictoriu cu intimatul C. LOCAL C. împotriva sentinței civile nr.19268/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din data de 22 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. H. C. C. M. C. B. N. N.
Red.DH/tehnored.LU 2 ex./_
Judecător de fond N. F. B. Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 623/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 60/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
